Referat ALIAJE NICHEL-CROM

Mai jos puteti citi fragmente din Referat ALIAJE NICHEL-CROM si de asemenea puteti face Download Referat ALIAJE NICHEL-CROM

Citeste fragmente din Referat ALIAJE NICHEL-CROM

ALIAJE NICHEL-CROM Nichelul este componentul principal al aliajelor nichel-crom dentare,al sarmelor si benzilor ortodontice (wipla), al aliajului Nitiol (Ni55 T145) utilizat in ortodontie sub forma de sarma si de asemenea se gaseste in compozitia unor aliaje pentru sudura ( AuNiZn). In literature sunt descrise intre 50 si 250 de cazuri de alerie la aliaje dentare care contin Ni, in acestea fiind incluse si cele datorate sarmelor ortodontice.Luand in calcul toate cazurile de alergie cunoscute si documentate referitor la aliajul Wiron99 al firmei Bego, riscul este mai mic decat cel de a face o alergie alimentara. In urma testarilor pe animale, compusii minerali care contin nichel, majoritatea hidrosolubili, s-au dovedit a fi toxici pentru embrion. In cadrul unor teste similare, s-a constatat ca nichelul este cel car da cele mai puternice reatii ( dintre elementele aliajelor de NI-Cr,dar este necesar sa se ia in calcul si continutul de crom pentru o analiza corecta).Citotoxicitatea depinde in mare masura de proportia in care se gaseste elemental respective, studii recente aratand ca Ni trebuie sa fie sub 60%. Ni este un element essential pentru organismul uman, care contine aproximativ 10 mg Ni. Aportul zilnic este recomandat sa fie de 100µg pe zi, in special prin alimente. Compusii minerali ai Ni sunt prost absorbiti de la nivelul tractului intestinal si aparent nu se acumuleaza in organism. Ei sunt eliminati in principal de rinichi. Intoxicatiile cu Ni sunt in principal legate de tractul intestinal si de sistemul nervos central. Pe de alta parte, compusii organici ai Ni ataca mai mult plamanii, creierul, ficatul, rinichii, glandele suprarenale si splina si sunt foarte toxici, in timp ce pulberea de Ni actioneaza la nivelul plamanilor. Compusii Ni sunt in general foarte hidrosolubili si de aceea, in caz de coroziune,sunt antrenati rapid de saliva in tractul intestinal.Din acest motiv, timpul de contact cu celulele Langerhans prezente in mucoasa bucala si care actioneazaca receptori este foarte scurt. Prin natura si structura sa chimica, mucoasa orala permite o difuziune mai rapida a ionilor de Ni decat pielea, riscul de sensibilizare in cavitatea bucala fiind extreme de mic. Nu exista deocamdata o descriere a acumularilor de Ni de la nivelul organismului. In ciuda alergiilor relative frecvente la contactul dintre piele si Ni, s-a observat clinic ca utilizarea aliajelor de Ni-Cr in cavitatea bucala nu provoaca systematic reactii alergice. Daca am lua in consideratie numai coroziunea initiala in mediul bucal al aliajului stabil de NI-Cr (de ex. Wiron88/Bego), pentru a se atinge nivelul zilnic recomandat al absorbtiei de Ni de 100µg, ar trebui sa se corodeze zilnic 25 cm² din acest aliaj. Trebuie tinut cont si de faptul ca fenomenul de coroziune initiala, respective eliberarea ionilor, scade rapid in primele ore si in primele zile, iar dupa cateva zile sunt eliberati mult mai putini ioni. Putem trage concluzia ca o posibila sensibilizare apare numai la persoanele foare sensibile. Dat fiindcantitatile mici eliberate si timpul biologic deinjumatatire scurt al Ni trebuie exclus atacul systemic toxic. Nu putem insa exclude o actiune toxica locala, care poate aparea si pentru alte metale. Un asemenea fenomen poate aparea in cazul finisarii incorecte de catre technician a piesei protetice. Se stie ca Ni elementar este nociv pentru plamani. Aceasta informatie a fost furnizata de industria otelului. Muncitorii (de la turnatorii) sunt expusi unor cantitati semnificative de pulbere si vapori de Ni. Acesta a fost punctual de plecare pentru de monstrarea aliajelor de Ni-Cr, fara a se lua in consideratie urmatoarele elemente: Aceste concentratii mari nu sunt atinse nici in laboratorul de tehnica dentara nici in cavitatea bucala; Aliajele luate in calcul sunt in majoritate oteluri ( aliaje ale fierului ce contin 8-10% Ni),iar proprietatile lor chimice sunt diferite de cele ale aliajelor dentare; In cavitatea bucala nu se elibereaza particule (Ni elementar), ci ioni, in concentratii foarte mici; Difuziunea(resorbtia ) Ni si a altor metale este in general mult mai insemnata la nivelul plamanilor decat la nivelul tractului gastro-intestinal. Aplicare simpla a datelor obtinute din industrie in cazul aliajelor dentare este o greseala. Nici aplicarea inverse a rationamentelor nu este valabila. Tehnicianul dentar trebuie sa se protejeze de pulberile existente in laborator, oricare ar fi acestea. Se cunoaste nocivitatea pulberilor de aliaje nenobile si a materialelor de acoperire care contin cuart, dar nu se cunosc multe despre metalele nobile, rasini sau ceramici. Nichelul in aliajele dentare Aliajele de Ni-Cr contin pana la 70% Ni. In stomatologie sunt utilizate mai multa tipuri de aliaje care contin Ni: Aliaje Ni-Cr-Fe (tip wipla, clasice),Ni 48-66%; Aliaje Ni-Cr, care contin si procente mici de Mo, Al, Mn, Be, Cu, Co, Ga, Fe pentru a imbunatati anumite proprietati ale aliajului, Ni 48-66% Aliaje Co-Cr_Ni, utilizate in tehnologia protezei scheletate. Eliberarea ionilor metalici din aceste aliaje este determinate de procentul de Cr, care trebuie sa fie peste 20 %, pentru o pasivare corespunzatoare a aliajului. Cr, ca element in compozitia unui aliaj, ii creste temperatura de topire si proprietatile mecanice, iar prin formare de oxizi creste rezistenta la coroziune si legatura cu ceramica. Un alt element, Be , a fost eliminate din compozitia aliajelor actuale, desi prezenta lui scade temperature de topire si formeaza oxizi cu o buna compatibilitate cu ceramica , pulberile rezultate in urma prelucrarii lui sunt foarte toxice. Trebuie mentionat ca aliajele tip wipla utilizate in ortodontie,sub forma de sarma, benzi ortodontice sau brackets, elibereaza mai multi ioni metalici in cavitatea bucala comparative cu aliajele care se toarna astazi pentru proteza fixa, coroziune care este accentuate de lipituri si contactul cu obturatii cu amalgam.Desi experimentele in laborator au alte rezultate, clinic nu au fost semnalate intolerante majore la aceste materiale. Bibliografie: 1.Adrian,J.C.,:Tissue response to base metal dental alloys. Military Med.142,784(1977) 2.Meyer,J.M,:Corrosion resistance of nickel-chromium dental casting alloys. Corrosion Science 17,981(1977) 3.Patrascu, I.: Materiale dentare, Ed. Horanda press, Buc., 2002 쥁@