Referat CARDIOPATIA ISCHEMICA DUREROASA

Mai jos puteti citi fragmente din Referat CARDIOPATIA ISCHEMICA DUREROASA si de asemenea puteti face Download Referat CARDIOPATIA ISCHEMICA DUREROASA

Citeste fragmente din Referat CARDIOPATIA ISCHEMICA DUREROASA

CARDIOPATIA ISCHEMICĂ DUREROASĂ CARDIOPATIA ISCHEMICĂ DUREROASĂ (CI) Date Generale Definiţie (O.M.S. – 1951) : “CI este afecţiunea cardiacă acută sau cronică care rezultă din reducerea sau întreruperea aportului sanguin la miocard, în asociere cu procese patologice în sistemul coronarian”. Clasificarea CI adoptată de O.M.S. este următoarea : CI dureroasă, care cuprinde : - angina pectorală; - infarctul miocardic; - sindromul intermediar; 2) CI nedureroasă. Etiopatogeneza În 90 – 95 % din cazuri CI este datorată aterosclerozei coronarelor. Factorii de risc aterogen : hiperlipoproteinemia ( în particular, hipercolesterolemia), HTA, fumatul, sedentarismul, obezitatea, diabetul zaharat, stress-ul. Angina Pectorală (A.P.) Clasificarea O.M.S. (1979) distinge două categorii : A.P. instabilă A.P. stabilă : 1) tipică (de efort) şi 2) atipică. A.P. tipică, de efort, este forma CI care se manifestă prin crize repetate dureroase de tip anginos, apărute la efort sau în alte condiţii de suprasolicitare a cordului. Patofiziologia durerii anginoase. La bolnavii cu A.P., aportul de O2 (sânge) scade, ca urmare a reducerii debitului (fluxului) coronarian. Consecinţa va fi o “insuficienţă coronariană”, adică un dezechilibru între necesitatea în O2 şi aportul în O2 (între cerere şi ofertă), cu vicierea metabolismului cardiac (devine anaerob), care determină : producerea locală de metaboliţi “patologici” (catecolamine, kinine, histamină, endorfine, etc.); acumularea de acid lactic. Caracterele durerii anginoase. Sediul : - tipic – retrosternal, în jumătatea inferioară a sternului şi puţin la stânga, sau precordial, pe o suprafaţă mare, indicată de bolnav cu întreaga palmă (nu cu degetul); - atipic – epigastrul superior, axila stângă, manubriul sternal şi în zonele de iradiere ale durerii. Iradierea : - tipică – umărul stâng,marginea cubitală a braţului, antebraţului, palmei şi ultimelor două degete de la membrul superior stâng; - atipică – omoplaţi şi regiunea interscapulovertebrală, epigastru, mandibulă, ureche, baza gâtului, ceafă. Intensitatea şi calitatea (tipul) : este slabă, are caracter constrictiv (“gheară”, “menghină”, “greutate”), însoţită de anxietate, spaimă, nelinişte sau chiar de senzaţie de moarte iminentă. Durata este scurtă, obişnuit 2 – 5 minute (rar până la 10 – 15 minute); după instalarea relativ bruscă, se menţine în platou cu aceeaşi intensitate. Frecvenţa acceselor este variabilă : unul sau mai multe pe zi, unul la câteva zile, săptămâni sau chiar luni. Factorii de declanşare : a) efortul fizic, digestiv, de defecare, micţiune şi cel sexual; b) emoţiile; c) frigul, vântul, umezeala şi căldura excesivă; d) fumatul; e) tahicardia (de orice natură); f) creşterile bruşte ale TA; g) hipoglicemia. Condiţiile de dispariţie : a) repausul fizic – apariţia durerii determină, instinctiv, bolnavul să se oprească din mers sau lucru (“spectator de vitrină”), ceea ce face ca durerea să cedeze; b) nitroglicerina – o tabletă luată sublingual suprimă durerea aproape instantaneu (30 – 90 secunde). Caracterele negative : durerea nu este pulsatilă sau oscilantă, nu este influenţată de mişcările respiratorii, nu se accentuează la palparea (presiunea) regiunii dureroase şi nu se însoţeşte de palpitaţii. N – ¼ Ú ¤ ¦ Ö Ø ô 葞ቈ摧⫍, 摧⫍, J L N d ’ – š œ ¸ º ¼ Ø Ú Ü ò ô ¤ ¦ ² ´ Æ Ô ö 葞֠摧⫍, 摧⫍, 葞ː摧⫍, ␃ሁ桤ā愀Ĥ摧⫍, ਀&䘋 摧⫍, 摧⫍,᠀este normal în timpul crizei cât şi în afara ei : “inima asistă impasibilă la criză”. ECG : a) în repaus este normală la jumătate din bolnavi; la restul bolnavilor modifică segmentul ST şi unda T (reducerea amplitudinii, aplatizare sau negativare în DI , aVL şi precordialele stângi); b) în timpul accesului : modificări ale segmentului ST şi undei T la aproape 3 / 4 din bolnavi; c) probele de “provocare” : este “pozitiv” dacă apare subdenivelarea segmentului ST şi turtirea undei T. Formele atipice de A.P. stabilă Angina pectorală “de decubit” (nocturnă, de repaus, posturală) se caracterizează prin apariţia durerii în repaus, în poziţie culcată şi dispariţia ei în poziţie sezândă sau în picioare; Angina pectorală intricată : se asociază cu dureri toracice de altă natură (spondiloză cervico-dorsală, litiază biliară, ulcer duodenal, etc.); Angina pectorală tip Prinzmetal : clinic – accesele dureroase survin în repaus, aproape exclusiv nocturn, adesea spre dimineaţă, la aceeaşi oră (“angina cu orar fix”), au intensitate mare şi durată mai lungă (10 – 30 minute). Infarctul Miocardic (I.M.) Generalităţi I.M. este expresia necrozei acute de origine ischemică a unei porţiuni din miocard. Simptomatologie Durerea de tip anginos are sediul şi iradierea asemănătoare cu cele din A.P. Intensitatea este foarte mare (“lovitură de pumnal”, “sfâşiere” – una din cele mai mari dureri din patologia clinică). Durata durerii este de minute, ore şi chiar 1 – 2 zile; în general depăşeşte 30 de minute, reprezentând principalul caracter diferenţial cu A.P. Condiţii de apariţie : durerea apare, obişnuit, în repaus, în timpul somnului şi mai rar, la efort sau în condiţii de suprasolicitare a inimii (emoţii, masă copioasă). Condiţii de dispariţie : durerea nu cedează la trinitrină şi nici la repaus; obişnuit, cedează la opiacee (morfină, mialgin). Simptomele asociate pot fi digestive (greţuri, vărsături, meteorism abdominal), simptome şi semne de şoc, cu intensitate variată de la un caz la altul (transpiraţii reci, ameţeli, paloare, tahicardie, scăderea TA, agitaţie psihomotorie), şi febră moderată sau stare subfebrilă. Examenul cordului evidenţiază : tahicardie, asurzirea zgomotelor cardiace, diverse tulburări de ritm, zgomot de galop, suflu sistolic la vârf, frecătură pericardică (la 12 – 24 ore de la debut). Investigaţii paraclinice Sindromul biologic : a) creşterea titrului seric al enzimelor TGO. LDH şi CPK; b) VSH accelerată; c) leucocitoză cu netrofilie; d) hiperglicemir şi glicozurie tranzitorie; e) creşterea fibrinogenului plasmatic; f) creşterea concentraţiei serice a proteinei C reactive. 2) ECG. Complicaţii Precoce : a) şocul cardiogen; b) ruptura inimii; c) I.C. acută de tip ventricular stâng (EPA) sau globală; d) tulburări de ritm de conducere; moartea subită se produce prin fibrilaţie ventriculară; e) accidente tromboembolice (cerebrale, renale, pulmonare); f) pneumonie şi bronhopneumonie. Tardive : a) anevrismul cardiac; b) tulburările de ritm; c) sindromul postinafarct (Dressler); d) sindromul umăr-braţ (periartrita umărului stâng). BIBLIOGRAFIE 1) Stanciu, C. – “Semiologie Medicală de Bază” , vol. 1, Editura “Junimea”, 1991. 쥁@