Referat Functiile De Nutritie
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Functiile De Nutritie si de asemenea puteti face
Download Referat Functiile de nutritieCiteste fragmente din Referat Functiile De Nutritie
. FUNCTIILE DE NUTRITIE IN SERIA ANIMALA
Pentru desfasurarea fenomenelor vietii, organismul animal relizeaza
materiale si energetice cu mediul inconjurator .Din mediul extern
organismul isi procura,in tot cursul vietii,diferite substante, pe care
le supune unor transformari in interiorul sau, iar produsii nefolositori
care rezulta sunt eliminati la exterior. In esenta, necesitatile
permanente de substante si energie ale organismelor animale sunt
satifacute prin procesele de nutritie
Denumirea de procese de nutritie include:procurarea hranei,
digestia, absorbtia, circulatia sangelui, respiratia, excretia.
Dupa modul cum se realizeza aceste procese , nutritia poate
fii autotrofa, heterotrofa, si mixotrofa.
Nutritia heterotrofa reprezinta modul de hranire al majoritatii
animalelor care consuma, drept hrana ,organisme vegetale si animale sau
diferite substante organice existente in mediu.Ele pot lua hrana din
mediul inconjurator prin osmoza fagocitoza sau prin ingerarea
alimentelor pe cale bucala.
Nutritia mixotrofa se intalneste la organismele care se hranesc atat
autotrof cat si heterotrof. Asa este cazul intalnit la Euglena viridis.
Majoritatea animalelor ingereaza hrana pe cale bucala.La ele se
diferentiaza organe speciale al caror ansamblu constituie un sistem
digestiv, la nivelul caruia au loc procese de digestie.
La vertebrate ,se ajunge la o crestere considerabila a eficientelor si
rapiditatii proceselor de digestie cu ajutorul unor structuri secretorii
si motorii, care permit transportul mai rapid al hranei.
Din punct de vedere morfologic, tubul digestiv al
animalelor superioare poate fi impartit in urmatoarele segmente
:cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestine subtire, intestin
gros,anus(sau cloaca).
Glandele salivare , ficatul si pancreasul sunt glandele
anexe ale sistemului digestive.Diferentierile de la diferite grupe de
animale sunt legate de adaptarile specifice in raport cu natura
hranei.De asemenea , activitatile fiziologice difera considerabil de la
un segment la altul.
La pesti sistemul digestive variaza atat in ce priveste forma , cat si
prezenta sau absenta unor segmente .Intre cavitatea bucala si faringe nu
exista o delimitare neta , din care cauza poarta denumirea de cavitate
buco-faringiana.Limba este o simpla ingrosare a planseului bucal,ea
avand diferite dimensiuni la diferite specii.Ca o adaptare la mediul de
viata , pestii nu au glande salivare deoarece apa umecteaza hrana
.Esofagul este scurt la pestii lipsiti de stomac si se continua cu
intestine.
Glandele gastrice secreta un suc care contine pepsina si
HCI,cu rol in digestia proteinelor. Intestinul pestilor prezinta lungimi
diferite , ij functie de specie si de regimul alimentar.Ca urmare a
prezentei unui stomac mare , pestii rapitori au intestinal scurtiar cei
fitofagi au stomac mic, compensat de un intestin lung. La foarte multe
specii de pesti, intestinal prezinta prelungiri
tubulare-apendicipilorici- cu rol in producerea unor enzime si in
absorbtia ducurilor nutritive.
Datorita unui mod de nutritie mai variat, sistemul
digestive al amfibienilor este mai dezvoltat ca la pesti .Cavitatea
bucala este larga si cuprinde dinti marunti, iar la unele specii sunt
complet lipsite de dentitie.
Cavitatea bucala pastreaza inca un rol important in transportul aerului
la plamani,in ea deschizandu-se fosele nazale.La unele anure , limba,
organul adaptat pentru prinderea prazii , este fixata anterior de
planseul bucal si poate fi proiectata in afara prin rasturnare .Mucoasa
cavitatii bucale a amfibienilor contine numai glande care elaboreaza
mucusul.Faringele nu este diferentiat , iar esofagul este scurt la
formele serpentiforme, esofagul este lung.Stomacul are forma unui sac cu
mai multe regiuni, in peretii carora se afla glande care secreta mucus
si pepsina Prima ansa a intestinului subtire corespunde regiunii
duodenale de la mamifere si in ea se deschid canalele celor doua glande
voluminoase-ficatul si pancreasul.Rectul se deschide intr-o cloaca.
La reptile , sistemul digestive are segmentele mai bine
diferentiate.Cavita-
tea bucala este bine delimitata iar mandibula este altfel articulata
incat ii permite deschiderea larga .Intestinul este diferentiat in
intestin subtire si gros . Intestinul subtire prezinta ansa
,,duodenalaâ€Âla nivelul careia se deschid canale hepatice si
pancreatice Mucoasa intestinala contine glande care secreta sucul
intestinal.Diges-
tia este strans dependeta de temeratura mediului ambient.
La pasari structura si functia sistemului digestive sunt
adaptate mediului de viata si regimului de hrana foarte variat .Lipsa
dintilor prezenta gusii diferentierea stomacului reducerea intestinului
gros sunt numai cateva din adaptarile pasarilor.
Sistemul digestive al pasarilor prezinta unele
particularitati. Astfel la pasarile granivore , in peretii cavitatii
bucale se intalnesc numeroase glande mucoase ,glandele salivare fiind
reduse .La speciile insectivore , glandele salivare sunt foarte
dezvoltate .
La pasari faringele lipseste iar esofagul se dilata
formand o gusa voluminoasa care serveste la inmagazinarea si inmuierea
alimentelor.Stomacul este diferentiat in stomac glandular care secreta
sucul gastric bogat in HCI si enzime proteolice si stomac musculos cu
pereti grosi in care alimentele sunt sfaramate.Intestinul subtire incepe
cu ,,ansa duodenala†uramata de alte numeroase anse .Mucoasa lui
cutata poseda glande care secreta sucuri bogate in enzime necesare
digerarii proteinelor si glucidelor.Limita dintre intestinul subtire si
intestinal gros se afla o pereche de cecuri intestinale ; acestea
intervin atat in absorbtia apei cat si digestia celulozei din hrana ,
sub actiunea florei bacteriene .
La mamifere dentitia lungimea si structura sistemului
digestiv sunt strans legate cu nutritia carnivora erbivora sau omnivora
.Cavitatea bucala atinge cel mai inalt grad de organizare. Aceasta se
distinge prin prezenta obrajilor buzelor si dintilor infipti in
alveolele dentare din macila si mandibula .Limba organ musculos mobil cu
forme variate intervine in perhensiune masticatie deglutitie si
perceperea excitatiilor gustative .
Glandele salivare sunt bine dezvoltate la rumegatoare si la
mamifere fara dinti dar lipsesc la cetacee .La nivelul cavitatii bucale
se realizeaza prehensiunea alimentelor, suptul, masticatia , formarea
bolurilor alimentare si inceputul unor procese de digestie chimica cu
ajutorul enzimilor salivare.
Dinti mamiferelor sunt diferentiati in:incisivi, canini,
premolari si molari.La unele mamifere exista doua dentitii successive
dentitia de lapte care este inlocuita cu dentitia definitiva .La unele
cetacee si edentate dentitia regreseaza iar la balena dispare.La nivelul
faringelui are loc incrucisarea caii digestive cu cea respiratorie;
numai la cetacee si cabaline se intalneste completa separare a celor
doua cai.Intre faringe si stomac se interpune esofagul .Stomacul partea
cea mai voluminoasa a sistemului digestiv are dimensiuni si forme
foarte variate in stransa legatura cu natura hranei.
Glandele tubuloase din mucoasa gastrica sunt mai
diferentiate decat la amfibieni reptile si pasari ;ele secreta sucul
gastric bogat in mucus pepsinogensi HCI.Indiferent de tipul de stomac
acesta comunica cu esofagul prin orificiul cardia si cu intestinal
subtire prin orificiul pilor .Intestinul subtire are lungimi diferite.
Mucoasa intestinala prezinta cute pe care se afla vilozitati intestinale
si glandele intestinale. La nivelul intestinului subtire se desfasoara
digestia chimica sub actiunea conjugata a sucului intestinal pancreatic
si bilei.Tot la nivel intestinal se realizeaza si o activitate motorize
care are ca effect amestecarea continutului alimentar cu sucurile
respective absorbtia nutrimentelor si propulsarea materialului nedigerat
spre intestinal gros .
Intestinul gros este alcatuit din cecum , colossi
rect.Cecumul lipseste la lilieci,urs si unele rozatoare;la erbivore este
foarte lung iar la maimute si om este atrofiat formand apendicele
vermiform .Deschiderea intestinului subtire in cel gros este marcata de
valvula ileocecala .Colonul prezinta o portiune ascendenta una traversa
alta descendenta si sigmoida continuandu-se cu rectul care prin anus se
deschide la exterior.Monotremele au defecatie. Mucoasa intestinului gros
indeplineste o functie de absorbtie in special a apei si a unor saruri
minerale .
RESPIRATIA IN SERIA ANIMALA
Schimburile de gaze dintre organism si mediu care
constau in obtinerea oxigenului indispensabil vietii si eliminarea
dioxidului de carbon rezultat al proceselor de oxido-reducere se
realizeaza la nivelul unor organe care alcatuiesc sitemul respirator .La
majoritatea nevertebratelor si la toate vertebratele exista organe
respiratorii diferentiate.
La pestii cartilaginosi branhiile sunt protejate in
pungi branhiale fiecare deschizandu-se separat atat la exterior cat si
in faringe ;fantele branhiale sunt acoperite de un mic capac
branhial.Branhia este alcatuita din lame branhiale .Lamelele sunt
acoperite de un epiteliu unistratificat bine vascularizat.
In inspiratie apa patrunde prin gura si in cavitatea
branhiala si scalda branhiile .In expiratie gura se inchide si apa,
impinsa prin lamelele branhiilor este eliminata pe sub operculele
ridicate.
Tot ca o completare a respiratiei branhiale este si
respiratia tegumentara intalnita la anghila precum si prn branhi externe
de la mebrionii si larvele unor rechini si dipnoi.
La amfibieni sistemul respirator cuprindecaile de
conducere a aerului reprezentate de fosele nazale, faringe, laringe,
trahee, bronhii extrapulmonare si plamani.In general la speciile
terestre de amfibieni suprafata respiratorie a plamanului este mai mare
decat la speciile acvatice .Mecanismul ventilarii plamanilor este
diferit de cel al pestilor .Expiratia se datoreaza musculaturii corpului
si fortei elastice a plamanilor .In anumite momente se executa miscari
de ridicare si coborare a planseului bucal astfel incat cavitatea buco
faringiana se transforma intr-o pompa care aspirasi elimina
aerul.Aceasta respiratie buco-faringiana suplimenteaza aprovizionarea
organismului cu oxygen.
La reptile caile lor respiratorii se complica si se
diferentiaza mai mult decat la amfibieni. Mucoasa laringelui formeaza
niste cute considerate corzi vocale .De asemenea orificiul glutei este
acoperit de epiglota , un capacel care acopera glota in momentul
deglutitiei .Forma si structura plamanilor variaza foarte mult de la un
grup la altul .Ei au tot aspect saciform desi cutarea este mai
pronuntata decat la amfibieni.
Mecanismul de realizare a miscarilor respiratorii la
reptile seamana foarte mult cu cel de la mamifere avand unele
caracteristici. Prin contractia si relaxarea muschilor ce se prind de
coaste au loc marirea si micsorarea cutiei toracice .Plamanii care adera
partial de cutia toracica isi maresc si isi micsoreaza volumul odata cu
aceasta avand loc inspiratia si expiratia.
Sistemul respirator al pasarilor are o structura si
o functie cu totul particulare fata de sisterespirator al celorlalte
vertebrate datorita modului lor de viata .La ringele este lipsit de
corzi vocale iar trahea la locul unde se ramifica in cele doua bronhii
primare prezinta un organ vocal characteristic numai pasarilor numit si
rinx; acesta are rol in producerea si modelarea sunetelor .Trahea si
bronhiile au inele cartilaginoase care le mentin permanent deschise
.Aceasta structura inlesneste circulatia aerului .
Plamani pasarilor sunt localizati in cavitatea
toracica si sunt inveliti de doua pleure .In fiecare plaman patrunde
cate o bronhie primara din ea se desprind circa 12-16 bronhii secundare
care se ramifica intr-un sistem de tuburi mici si subtiri ce comunica
intre ele numite parabronhii.De pe acestea pornesc bronhiile
respiratorii scurte si numeroase care se continua cu capilarele aeriene
unitatile morfofunctionale ale plamanilor.Printre capilarele aeriene se
ramifica o bogata retea de capilare sangvine la nivelul carora se face
schimbul de gaz.Caracteristic pentru plamanii pasarilor este faptul ca
acestia nu au alveole pulmonare .Al doilea element caracteristic sunt
sacii aerieni care comunica cu plamanii .Sacii aerieni rezulta din
dilatarea capatului posterior al bronhiilor primare sau secundare.Cele 9
perechi de saci aerieni au un volum de cateva ori mai mare decat al
plamanilor. Acestia intervin si in mentinerea constata a temperaturii
corpului aerul fiind un bun stra termoizolator. Cand pasarea nu zboara
inspiratia si expiratia sunt determinate de miscarile cutiei toracice
sub actiunea muschilor intercostali. Suplimentarea plamanilor cu aer se
face cu ajutorul sacilor aerieni.La pasarea in zbor cutia toracica
devine imobila servind doar ca support pentru aripi .Muschii care
actioneaza aripile dilate si contracta sacii aerieni in mod succesiv
astfel au loc inspiratia si aspiratia.
Mamiferele au caile respiratorii si in special cele
intrapulmonare bine individualizate .
Laringele prezinta o mucoasa care formeaza plirui
numite corzi vocale .La unele mamifere peretii laterali ai laringelui
sunt dilatati formand saci laterali care servesc ca organe de rezonanta
intarind sunetele emise.La mamifere ca si la crocodile exista epiglota
care indeplineste acelasi rol.
Plamani acestor animale au aspect buretos iar
unitatea lor morfofunctionala este alveola pulmonara .Alveolele
pulmonare sunt extreme de numeroase si se asociaza in acini acestia in
lobuli care constituie lobii.Peretele alveolei este format dintr-un
epiteliu continuu la nivelul caruia se afla o bagata retea de capilare
sangvine cu rol in realizarea schimburilor de gaze .
Inspiratia si expiratia se fac prin marirea si
micsorarea volumului cutiei toracice ca urmare a actiunii muschilor
costali si diafragmei.
Mediul intern al vertebratelor
La vertebrate principalele componente ale mediului inern sunt lichidul
interstitial, limfa si sangele.Si la vertebrate o parte din lichidele
interne ale corpului se afla raspandite printre cellule tuturor
organelor si tesuturilor alcatuind lichidul interstitial .La nivelul
acestuia se realizeaza schimbul de gaze si substante dintre sange si
celule.
Limfa este formata din plasma si elemente figurate
(limfotice).Compozitia acesteia este similara cu a plasmei sangvine
exceptand proteinele si lipidele care se afla in cantitate mare.
Sangele este un alt component al mediului intern format
din plasma si elemente figurate.
Elementele figurate sunt reprezentate de eritrocite
(globule rosii ),leucocite (globule albe)si trombocite.
La toate vertebratele cu exceptia mamiferelor
eritrocitele sunt celule nucleate si au rolul de a transporta gazelle
implicate in procesul respirator .Transportul dioxidului de carbon se
face in mai multe feluri dizolvat in plasma , sub forma de combinatii
chimice si sub forma de corbohemoglobina in celulele rosii. Numarul ce
celule rosii variaza cu conditiile de viata activitatea si varsta
anilor . astfel sangele unor specii de pesti ososi care traiesc in
iazuri si care au o activitate locomotorie redusa are un numar mic de
eritrocite. La speciile care traiesc in apele de suprafata bine
oxigenate ale marii si care se misca continuu numarul eritrocitelor este
mult mai mare.
Leucocitele sunt reprezentate in sangele vertebratelor
intr-un numar de 600-700 de ori mai mic decat cel al globulelor rosii
.Ele sunt aparatorii organismului impotriva microbilor sau a unor
particule daunatoare.
Trombocitele sunt celule mici , nucleate, prezente in
intreaga serie a vertebratelor, cu exceptia mamiferelor , la care exista
plachete sangvine;acestea sunt fragmentate de celule cu rol important in
coagularea sangelui
Mentinerea conspiratiei mediului intern si a functiilor
acestuia in orice conditii ecologice se realizeaza cu ajutorul a
numeroase mecanisme de reglare indeosebi de ordin nervos si endocrine.
CIRCULATIA LICHIDELOR CORPULUI
O data cu aparitia mediului intern cu o compozitie specifica si relative
constanta se observa aparitia unor structuri specializate care
constituie sistemul circulator .
In seria animala exista doua tipuri de sistem circulator
:deschis si inchis .
Sistemul circulator deschis se caract.in anumite regiuni vasele sunt
lipsite de pereti proprii deschizandu-se in lacune ale corpului.Acest
tip de sistem circulator este intalnit numai la nevertebrate.
Sistemul circulator inchis este format dintr-un sistem de vase fara
intrerupere intre ele realizand un circuit continuu .Acest tip de sistem
circulator este intalnit la toate vertebratele si foarte rar la
nevertebrate
La vertebrate sitemul circulator este format din inima
artere care transporta sangele in corp capilare care pun in legatura
arterele cu venele si venele ce conduc sangele la inima .Deci sistemul
circulator este inchis .
In afara de sistemul circulator sangvin la vertebrate ca si
la unele nevertebrate exista si sistemul limfatic care dreneaza limfa .
Vertebratele tipic acvatice ciclostomii si pestii poseda o
respiratie branhiala. Prin inima circula numai sangele neoxigenat ce
vine din corp prin sistemul de vene la sinusul nervosa poi in atriu si
in ventricul de unde este pompat in bulbul arterial si de aici prin
aorta ventrala la branhii unde este oxigenat. Sangele oxigenat circula
de la branhii in corp prin aorta dorsala la diferite organe si tesuturi
unde cedeaza O2 si se incarca cu CO2.Deci circulatia sangelui la aceste
animale este inchisa si simpla.
La amfibieni datorita aparitiei respiratiei pulmonare
sistemul circulator este deosebit de acela al pestilor . Pentru prima
data in seria vertebratelor are loc separarea atriului in doua
compartimente atriul drept si atriul stang.Sangele venos adus de
sistemul venos se varsa in sinusul nervos si de aici in atriul drept .In
acelasi timp in atriul stang patrunde prin venele pulmonare sange
oxigenat de la plamani. Prin contractile atriilor in ventricul este
impins atat sange neoxigenat cat si sange oxigenat. In ventricul este
numai partial amestecat datorita unor formatiuni anatomice speciale de
la acest nivel. De aceea partea dreapta a ventricolului contine sange
venos iar cea stanga sange arterial.In timpul sistolei ventriculare
sangele venos patrunde in arterele pulmonare si cutanee unde va fi
oxigenat alta parte a sangelui patrunde in carjele aortice de prin aorta
dorsala va alimenta tot trunchiul sangele arterial patrunde in arterele
carotide care transporta sange oxigenat la cap. Deci circulatia
sangelui la amfibieni este dubla inchisa si incompleta.
La reptile sistemul circulator este alcatuit ca si la
amfibieni din aceleasi elemente avand insa urmatoarele deosebiri :atriul
drept este mai voluminous decat cel stang iar ventricolul are peretii
mai grosi si un sept la mijloc care il imparte incomplete in doua camere
.La crocodili separarea in doua ventricole este completa dar sangele
care circula prin organism este amestecat datorita celor doua carje
aortice care comunica intre ele printr-un orificiu .Deci si la reptile
circulatia este dubla inchisa si incompleta .Sistemul limfatic este
format tot din vase si lacune care se gasesc sub piele si in jurul
arterelor ;vasele mari se deschid in sistemul venos(sangvin ).La reptile
se intalnesc doua inimi limfatice.
La pasari si mamifere circulatia este inchisa dubla si
completa reprezentand forma cea mai completa a functiei circulatorii.
In lumea vertebratelor exista o stransa corelatie intre circulatie
si respiratie evidentiindu-se tendinta de realizare tot mai eficienta a
functiei respiratorii a sangelui . O dovada a acestei corelatii este si
faptul ca o crestere a presiunii sangelui in aorta produce in general o
scadere a presiunii sangvine si o incetinire a activitatii respiratorii
. Invers o scadere a presiunii in aorta produce o crestere a presiunii
sangvine si o stimulare a respiratiei .
Un factor esential in cuplarea functionala a
respiratiei cu circulatia este dioxidul de carbon rezultat in urma
proceselor de oxido-reducere. Cresterea lui in sange determina o marire
a activitatii respiratorii
Orice activitate fizica se poate efectua numai daca
circulatia sangelui se adapteaza nevoilor sporite de oxigen si glucoza
cerute de efortul depus . Ca raspuns al informatiilor primate sistemul
nervos solicita aparatului cardiovascular o serie de reactii de adaptare
. In timpul unui efort fizic excesiv irigatia musculara creste de 10-20
ori concomitent cu consumul de oxygen..
ì¥Â@