Referat Referat Complet Despre Apa

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Referat Complet Despre Apa si de asemenea puteti face Download Referat Referat complet despre apa

Citeste fragmente din Referat Referat Complet Despre Apa

Apa ( H2O ) Peste 2/3 din supafaţa terestră este ocupată de mări şi oceane, care formează Oceanul Planetar. Terra este supranumită şi “planeta albastra” datorită acestui fapt. Din suprafaţa totală a pamântului, evaluată la 510,10 mil. km2, apa Oceanului Planetar ocupa 361,07 mil.km2, adica 70,8%. Se estimează că planeta dispune de 1,37 mild. km3 de apa, dar circa 97,2% este constituită din apa mărilor şi oceanelor. Omul dispune numai de apele de la suprafaţa solului – adică de aproximativ 30.000 km3, ceea ce înseamna circa 0,002% din total. Consumul de apa ce revine pe om/zi variază între 3 litri, în zonele aride ale Africii şi de 1,045 litri la New York. Valoarea productivităţii mărilor şi oceanelor se apreciază ca fiind între 0,1 – 0,5 gr/m3/zi. Oceanul Planetar constituie baza vieţii pe Terra şi generează negentropie în ecosferă. Apa este cea mai raspândită substanţă compusă şi reprezintă trei sferturi din suprafaţa globului terestru. Ca şi aerul, ea constituie factorul principal al menţinerii vieţii pe pământ. Apa este o resursă naturală esenţială cu rol multiplu în viaţa economică. În natură apa urmează un circuit. Se poate vorbi despre apă de ploaie, apa râurilor şi izvoarelor, apa de mare, etc. Apa pură se obţine din apa naturală prin distilare repetată în condiţii în care să nu poată dizolva gaze din aer sau substanţe solide din recipientele în care este conservată. a) Structura moleculei de apă. 1H: 1s1; 8O: 1s22s22p4 . . H : O : ; . . H . . H ( O : ; ( H H2O Se formează două legături covalente polare O-H. Molecula de apă este covalentă polară; este un dipol. b) Propietăţile fizice ale apei. Stare de agregare Culoare Miros Gust Pt Pf Densitatea la 40C Conductibilitatea electrică Lichid Incolor(în straturi groase este albastru) Inodor Insipid 00C 1000C 1g/cm3 izolator Cele două temperaturi extreme ale apei, de solidificare respectiv de fierbere la presiune normală, constituie 00C şi 1000C în scara Celsius. Apa prezintă o serie de propietăţi de celelalte hidruri ale nemetalelor vecine în sistemul periodic. Aceste propietăţi se numesc “anomaliile apei”. Apa este lichidă într-un interval mare de temperatură (00C şi 1000C). Această anomalie este atribuită asocierii moleculelor de apă prin legături de hidrogen. Legăturile de hidrogen se realizează între moleculele care conţin hidrogen legat covalent de un element puternic electro negativ care are volum mic şi electroni neparticipanţi. Legătura de hidrogen este electrostatică, mai mult slabă decât legătura covalentă şi nu implică punerea în comun de electroni. Densitatea apei variază în funcţie de temperatură: t0C 0 4 10 15 20 ( (g/cm3) 0,9998 1,0000 0,9997 0,9991 0,9982 Cauza anomaliilor densităţii este gradul diferit de asociere moleculară. Moleculele care s-au asociat la un anumit moment se pot desprinde pentru a se asocia din nou: nH2O == (H2O)n H H H -----: O – H -----: O – H -----: O – H . . . . . . La îngheţare se formează o a doua legătură de hidrogen la atomul de oxigen, motiv pentru care gheaţa are o structură afânată care determină creşterea volumului şi scăderea densităţii. Prin îngheţare apa îşi măreşte volumul cu 9%. Aşa se explica de ce se sparg conductele, cazanele, sticlele când îngheaţă apa în ele şi de ce se crapă pietrele de ger. Majoritatea lichidelor îşi măresc volumul de solidificare. Se ştie că la +40C apa are (max= 1 g/cm3 ceea ce se datorează faptului că apa este formată din (H2O)2; aceasta presupune existenţa a doua legături de hidrogen. Apa în stare de vapori este formată din molecule libere (n= 1). c) Propietăţile chimice ale apei Experimental s-a demonstrat că apa este o combinaţie chimică foarte stabilă. Ea poate fi descompusă la peste 10000C sau cu ajutorul curentului electric: 2H2O = 2H2+ O2 Apa este foarte reactivă din punct de vedere chimic. Ea reacţionează în anumite condiţii cu metalele, nemetalele, oxizii bazici, oxizii acizi, cu unele săruri. d) Acţiunea apei asupra metalelor Metalele: potasiu, calciu, sodiu reacţionează violent cu apa, la rece, cu formare de hidroxid şi degajare de hidrogen. Na + H2O = NaOH + 1/2H2 Magneziul reacţionează cu apa la cald sau în stare de vapori: Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2 Aluminiul este atacat de apă numai dacă este curăţat de stratul protector de oxid: 2Al + 6H2O = 2Al(OH)3 + 3H2 Fierul înroşit reacţionează cu apa în stare de vapori şi formează oxid feroferic (oxid al Fe II şi Fe III): 3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2 Plumbul, cuprul, mercurul, aurul, argintul nu sunt atacate de apă sau de vaporii acestuia. Unele metale se corodează în prezenţa apei. Atacul este mai puternic în prezenţa oxigenului şi a dioxidului de carbon. e) Acţiunea apei asupra nemetalelor Clorul în reacţie cu apa formează apa de clor: Cl2 + H2O = HCl + HclO HclO = HCl + [O] Trecând un curent de vapori de apă peste cocs(carbon) la temperatura de cel puţin 10000C se formează un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen, denumit gaz de apă. Reacţia are importanţă industrială: C + H2O = CO + H2 f) Acţiunea apei asupra oxizilor Apa reacţionează cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi. Una dintre reacţiile cu importanţă practică o constituie stingerea varului, reacţie puternic exotermă. CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q Hidroxidul de calciu obţinut este relativ puţin solubil în apă şi de aceea la stingerea varului se obţine aşa-zisul lapte de var, care reprezintă o suspensie finăde Ca(OH)2 într-o soluţie saturată de hidroxid de calciu. La dizolvarea dioxidului de sulf în apă are loc şi o reacţie chimică din care rezultă o soluţie acidă, acid sulfuros. SO2 + H2O = H2SO3 Reacţia cu carbidul sau carbura de calciu la CaC2 duce la formarea acetilenei, substanţă organică utilizată la sudarea şi tăierea metalelor în suflătorul oxiacetilenic: CaC2 + 2H2O = HC +CH + Ca(OH)2 + Q g) Importanţa apei pentru viaţă Apa are un rol esenţial în întreţinerea vieţii. Fără apă nu ar putea exista viaţa. În organism apa intră în compoziţia organelor, ţesuturilor şi lichidelor biologice. Ea dizolvă şi transportă substanţele asimilate şi dezasimilate; menţine constantă concentraţia sărurilor în organism şi, evaporându-se pe suprafaţa corpului, ia parte la reglarea temperaturii. Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante şi are o deosebită importanţă în procesul de fotosinteză. Apa Potabilă se deosebeşte de apa distilată. În conformitate cu STAS 1342-1950, apa potabilă trebuie: Să fie limpede, incoloră, fără miros sau gust deosebit; Să aibă temperatura cuprinsă între 70 şi 150C şi să nu varieze mult în timpul anului; Să nu conţină materii străine în suspensie sau germeni patogeni; Să conţină aer şi CO2 în soluţie; Substanţele dizolvate raportate la un litru trebuie să se încadreze între anumite limite; Să nu conţină azotiţi sau sulfuri, săruri metalice precipitabile cu H2S sau cu (NH4)2S, cu excepţia micilor cantităţi de Fe, Al, Mn.; Să nu conţină NH3 sau fosfaţi care pot proveni prin contaminarea apei cu substanţe organice în prutefacţii şi nici metan. h) Întrebuinţările apei Apa se întrebuinţează la: Prepararea soluţiilor, fiind cel mai cunoscut solvent; Obţinerea oxigenului şi hidrogenului prin electroliză; Prepararea celor mai importanţi acizi anorganici; Producerea energiei electrice; Spălat, albit, colorat. Domeniile de utilizare a apei Apa are un rol esenţial în întreţinerea vieţii. Fără apă nu ar putea exista viaţa. În organism apa intră în compoziţia organelor, ţesuturilor şi lichidelor biologice. Ea dizolvă şi transportă substanţele asimilate şi dezasimilate; menţine constantă concentraţia sărurilor în organism şi, evaporându-se pe suprafaţa corpului, ia parte la reglarea temperaturii. Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante şi are o deosebită importanţă în procesul de fotosinteză. Apa Potabilă se deosebeşte de apa distilată. În conformitate cu STAS 1342-1950, apa potabilă trebuie: Să fie limpede, incoloră, fără miros sau gust deosebit; Să aibă temperatura cuprinsă între 70 şi 150C şi să nu varieze mult în timpul anului; Să nu conţină materii străine în suspensie sau germeni patogeni; Să conţină aer şi CO2 în soluţie; Substanţele dizolvate raportate la un litru trebuie să se încadreze între anumite limite; Să nu conţină azotiţi sau sulfuri, săruri metalice precipitabile cu H2S sau cu (NH4)2S, cu excepţia micilor cantităţi de Fe, Al, Mn.; Să nu conţină NH3 sau fosfaţi care pot proveni prin contaminarea apei cu substanţe organice în prutefacţii şi nici metan. Întrebuinţările apei Apa se întrebuinţează la: Prepararea soluţiilor, fiind cel mai cunoscut solvent; Obţinerea oxigenului şi hidrogenului prin electroliză; Prepararea celor mai importanţi acizi anorganici; Producerea energiei electrice; Spălat, albit, colorat. Surse de poluare Poloarea apelor afectează calitatea vieţii la scara planetară. Apa reprezintă sursa de viaţa pentru organismele din toate mediile. Fară apă nu poate exista viaţă. Calitatea ei a început din ce în ce mai mult să se degradeze ca urmare a modificarilor de ordin fizic, chimic şi bacteriologic. Dacă toată apa de pe pamânt ar fi turnată în 16 pahare cu apă, 15 şi jumatate dintre ele ar conţine apa sarata a oceanelor şi mărilor. Din jumatatea de pahar rămasă, mare parte este înglobată fie în gheţurile polare, fie este prea poluată pentru a fi folosită drept apă potabilă şi astfel, ceea ce a mai rămâne pentru consumul omenirii reprezintă conţinutul unei linguriţe. Din consumul mondial de apa, 69% este repartizat agricultirii, 23% industriei şi numai 8% în domeniul casnic. Cauzele poluării apei: Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar şi deversari deliberate a unor poluanţi; Scurgeri de la rezervoare de depozitare şi conducte de transport subterane, mai ales produse petroliere; Pesticidele şi ierbicidele administrate în lucrarile agricole care se deplasează prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigaţii până la pânza freatică; Ingrasamintele chimice şi scurgerile provenite de la combinatele zootehnice; Deşeurile şi reziduurile menajere; Sarea presarată în timpul iernii pe şosele, care este purtată prin sol de apa de ploaie şi zapadă topită; Depunerile de poluanţi din atmosferă, ploile acide. Poluanţii apei sunt produsele de orice natură care conţin substanţe în stare solidă, lichidă sau gazoasă, în condiţii şi în concentraţii ce pot schimba caracteristicile apei, facând-o dăunătoare sănătaţii. Tipuri de poluanţi Poluanţi de natură fizică: depunerile radioactive; ape folosite în uzine atomice; deşeuri radioactive; ape termale; lichide calde provenite de la racirea instalaţiilor industriale sau a centelor termoelectrice şi atomo – electrice. Poluanţi de natură chimică: Mercurul provenit din: deşeuri industriale; inhalarea vaporilor ca urmare a unor scăpari accidentale determinate de deteriorarea unor termometre sau tuburi fluoreşcente; ingerarea accidentală de compuşi anorganici; deversările unor uzine producătoare de fungicide organomercurice. Azotaţii proveniţi din: îngraşăminte chimice; detergenţi; pesticide organofosforice. Cadminiul provenit din: ape în care sau deversat reziduri de cadminiu; aerosoli. Plumbul provenit din: evacuările uzinelor industriale; gazele de eşapament ale autovehiculelor; manipularea greşită a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la benzină. Zincul provenit din: apă sau bauturi cu continut de zinc; ingerarea acidentală a unor săruri sau oxizi ai acestuia (vopsele); dizolvarea de catre soluţii acide a zincului din vase, din deşeuri sau scăpari industriale Hidrocarburile provenite din: gazele de eşapament ale autovehiculelor; scurgerile de ţiţei; arderea incompletă a combustibililor fosili (cărbuni, petrol şi gaze naturale); arderea incompletă a biomasei (lemnul, tutunul); fumul de ţigară. Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din: apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare; pulverizările aeriene; spălarea stor substanţe de către apa de ploaie de pe terenurile agricole tratate; detergenţi. Poluanţi de natură biologică: microorganismele patogene; substanţele organice fermentescibile. Efectele vaste pe baza unor observaţi Consecinţele poluării: Asupra mediului: posibilitatea contaminării sau poluării chimice a animalelor acvatice; contaminarea bacteriologică sau poluarea chimică radioactiva a legumelor, fructelor sau a zarzavaturilor; Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determină micsorarea capacităţii de debarasare faţă de diverşi poluanţi prezenţi la un moment dat. Asupra sănătăţi: Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul că oamenii nu beau suficientă apă sau apa baută nu are cele mai bune calităţi. Asupra calităţii apelor: În viaţa colectivităţilor umane, apele sunt utilizate zilnic atât ca aliment cât şi în asigurarea igienei personale. În medie, în 24 de ore, un om adult consumă în scopuri alimentare 2-10L de apă. Mirosul apei provine de la substanţele volatile pe care le conţine ca rezultat al încarcării cu substanţe organice în descompunere, al poluării cu substanţe chimice sau ape reziduale. Cu cât apa conţine mai multe substanţe organice, chimice sau ape reziduale cu atât mirosul este mai uşor de perceput. Culoarea apei poate da indicaţii asupra modificării calităţii astfel: apele de culoare arămie sau brună provin de la distilările de cărbune amestecate cu ape industriale care conţin fier; apele de culoare brun închis sunt apele de la fabricile de celuloză; apele bogate în fier sunt cele provenite de la tăbăcarii şi au culoarea verde închis sau neagră; ionii de fier dau apelor o culoare galbenă; ionii de cupru conferă apei o culoare albastră; apele care conţin argila coloidala au o culoare galben-brună. ¤ paşii în vederea tratamentului eficace al scurgerilor industiale sunt: Ameliorarea proceselor tehnologice care să se reducă la minimum. ¤Reexaminarea pierderilor de materiale şi a risipei de apă. Evitarea utilizării substanţelor care nu trebuie puse în libertate. ¤Instalaţia de epurare a destinaţiei şi pentru tratarea apelor reziduale de scurgere de nichel şi cromaj. ¤Tratarea apelor de canalizare domestice din:cartiere,abatoare îngrăşătorii. Starea de ionizare a cianurii variază în conformitate cu PH-ul şi temperatura apei. Modificarea PH-ul e deosebit de mare în cazul unei soluţii diluate. Instrumentul de măsurare trebuie să conţină un dispozitiv protector pentru a ţine PH-ul constant. Sensibilitatea faţă de cianură e rapidă,dar timpul de reacţie e lung în absenţa ei. ¤Instalaţia pentru priza de apă E alcătuită din un flator deplasabil pe verticală,o sită pentru reţinerea impurităţilor,o pompă submersabilă fixată la capul unui poilon.O parte din ţeava de susţinere e construită din 2 ţevi telescopice din oţel inoxidabil ,proiectate astfel încât să poaă fi alungite şi scurtate fără dificultate.Sita specială trebuie să nu se înfunde deoarece scade volumul de apă pompat sau a fixării pe rotorul pompei a unei răşini vinilice sau a cauciucului. ¤Pentru tratarea aerobiotică se introduce oxigenul necesar respiraţiei microflorei aerobă.În prezent există tehnici noi de prevenire a mirosurilor grele emanate de fluvii datorită microflorei care vara devine anaerobă. Gunoaiele-trebuie incinerate nu depuse pe malul mării. Uzinele de incinerare în Tokio cuprind: -cuptoare standardizate; -adaptarea sistemului cu buncăr şi macara; -controlul emisiilor şi afluentilor; -bazinele de ţiţei plasate subteran. Concluzie Resursele mediului scad. Creşterea punerii în libertate a agenţilor e o ameninţare sporită pentru natură. Chestionar-În prezent se face o anchetă prin metoda Delphi pentru a schimba mentalitatea naţiunii privind mediul. Multe grupări militează pentru un mediu mai curat şi mai sănătos.Dacă începem prin a recicla deşeurile menajere şi a refuza alimentele supraîmpachetate,am putea reduce deşeurile. Cercetătorii trebuie să găsească moduri de a evita compuşii dăunători care nu se descompun în elemente inofensive. Contribuţia elevilor la protejarea mediului Elevi pot contribui la protejarea mediului astfel: -adunând hartiile aruncate la voia întâmplări din parcuri -plantând diferite flori prin parcuri Efectele poluări în zona şcoli noastre Din cauza apei poluate elevi se pot îmbonlavi de diferite boli cum sunt: I. Boli infecţioase: boli microbiene: febră tifoida, dizenteria, holeria; boli virotive: poliomieliţa, hepatita epidemică; boli parazitare:dizenteria, giardiaza. II. Boli neinfecţioase: determinate de contaminarea apei cu substanţe chimice cu potenţial toxic: • Intoxicaţia cu plumb (saturnism), se manifestă prin: oboseală nejustificată; afectează globulele roşii, vasele sanguine; afectează sistemul nervis central, provocând ecefalopatia saturnina si cel perifieric cu dereglări motorii. • Intoxicaţia cu mercur: dureri de cap, ameţeli, insomnie, oboseală; tulburări vizuale; afecţiuni ale sistemului nervos; afecţiuni ale rinichilor; malformaţii congenitale ale fătului în cazul femeilor însarcinate. • Intoxicaţia cu zinc: dureri epigastrice, diaree, tremurături, pareze; afecţiuni ale sistemului nervos central, muşchilor şi sistemului cardiovascular. • Intoxicaţia cu cadminiu: cefalee; scăderea tensiuni arteriale; afecţiuni hepato-renale. • Intoxicaţia cu azotaţi şi fosfaţi: învineţirea buzelor, nărilor, feţei; agitaţia până la convulsii; cefalee, greaţa. • Intoxicaţia cu pesticide: alterarea funcţiilor ficatului până la formarea hepatitei cronice; encefalopaţii; malformaţii congenitale. Apa este un factor indispensabil organismului uman. Înca din cele mai vechi timpuri asezările umane au fost de-a lungul rîurilor sau pe malul mărilor.Necesarul zilnic de apă al omului este aproximativ de 1.5-2 litri consumată ca atare ,dar pentru curaţenia corporală omul foloseşte zilnic aproximativ 40litri de apă.Organizaţia Mondială a Sănătatii consideră că optim pentru acoperirea acestor nevoi ,o cantitate de 100 litri in 24 ore. Gustul apei este dat de conţinutul în substanţe chimice şi în primul rînd de sărurile minerale şi de gazele dizolvate (oxigenul si bioxidul de carbon).Excesul sau carenţa unora dintre aceste componente poate imprima apei un gust neplăcut(fad ,salciu,amar,dulceag). Mirosul apei este legat de asemenea de prezenţa in exces a unor elemente naturale sau provenite prin purificarea apei,ca şi din unele transformări la care sunt supuse in apa anumite substanţe chimice mai ales poluante. Atît gustul cît şi mirosul apei, deşi au ca principala caracteristică un mare grad de subiectivitate ,totuşi au din punct de vedere sanitar,o valoare deosebită.În primul rînd influienţa lor asupra utilizării apei este hotărîtoare ,poate duce la excluderea folosirii apei respective.Gustul şi mirosul apei pot servi şi ca indicatori de poluare a apei. Apa potabilă nu trebuie să aiba miros caracteristic şi trebuie să aiba un gust plăcut.În caz contrar apa poate prezenta subtante poluante care sunt dăunatoare sănătatii.Prezenţa substanţelor poluante în apă pot fi evidenţiate prin culoarea apei.Chiar şi temperatura apei poate fi un indicator indirect de poluare ,mai ales pentru apele subterane ,unde se ştie că temperatura este constantă.Variţia acestei temperaturi însă ,paralel cu variatia temperaturii aerului ,indica existenta unei comunicari cu exteriorul si deci posibilitatea de patrundere in sursa de apa a poluantilor din afara. Astazi exista o preocupare continua la nivel national si mondial de inbunatatire continua a calitatii apei potabile.In unele tari din vestul Europei se urmaresc 45 de indicatori referitor la calitatea apei ,iar normele Comisiei Economice Europene (C.E.C.)aprobate in 1980,recomanda urmarirea continua a 62 de caracteristici ale apei potabile. Planul mondial deIn toate tarile dezvoltate controlul poluarii apelor constituie o preocupare permanenta,deoarece calitatea apei contribuie la sanatatea natiunilor. In tara noastra ca in toate tarile lumii ,exista legi speciale in lupta impotriva poluarii apelor .La Stokholm in anul 1972 a fost prima conferinta mondiala pentru protectia mediului inconjurator iar ONU a lansat “Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator”,prin care s-au initiat o serie de actiuni pentru ameliorarea situatiei existente si promovarea calitatii apei inclusiv a celei din mari si oceane. Contradictia dintre tarile bogate si cele sarace se reflecta in acest element vital alvietii si dezvoltarii care este apa ,aducand decalajul si asa enorm intre bogati si saraci.Dupa statistici recente in tarile sarace 3 din 5 persoane au acces la apa potabila ,75%dintre locuitori nedispunand de instalatii sanitare cu minim de igiena. Astfel s-a constatat ca datorita consumului de apa nepotabila ,in tarile sarace mor anual circa 15 milioane de copii in varsta de pana la 5 ani.De aceea O.N.U. conchide ca principala preocupare a societatii in prezent si in viitor va trebui sa fie reprezentata de evitarea sau limitarea poluarii apei ca prima actiune de mentinere a actualelor surse naturale ale omenirii. supraveghere a calitatii apelor face parte Duritatea apei Duritatea apei este data de prezenta tuturor cationilor din apa in afara de cationii metalelor alcaline. Deoarece ionii de calciu si magneziu se gasesc in apa in cantitate mult mai mare fata de ceilalti cationi, determinarea duritatii va consta din determinarea concentratiei acestor ioni. Apele dure sunt neplacute la gust; la fierberea apei sarurile in exces se depun pe vase, cazane, conducte si/sau impiedica o buna fierbere a legumelor; cu sapunul dau saruri insolubile fiind neeconomice. Apele moi sunt incriminate de producerea unor afectiuni cardio-vasculare. Duritatea apei este de doua feluri: duritate temporara sau carbonata, data de bicarbonatii de calciu si magneziu prezenti in apa si duritatea permanenta sau necarbonata data de celelalte saruri de calciu si magneziu (azotati, sulfati, cloruri, fosfati etc). Suma celor doua duritati formeaza duritatea totala . Duritatea excesiva a apei are implicatii de ordin economic.din “SistemulMetode de laborator utilizate in dezinfectia apei Poluarea microbiana a apei are drept consecinte transmiterea hidrica a unei mare numar de boli infectioase , de cele mai multe ori cu caracter epidemic. In vederea inlaturarii acestui pericol, s-au elaborat diferite metode de reducere a germenilor ca, sedimentarea simpla sau dupa prealabila coagulare, filtrare prin nisip, pamant cu infuzorii, antracit, microstrecurare etc., toate insa cu eficienta limitata . Dezinfectia apei se poate realiza atat prin mijloace fizice ca utilizarea radiatiilor ultraviolete, a ultrasunetelor, a radiatiilor ionizate, fierberea distilarea, filtrarea apei etc. ,cat si prin mijloace chimice, ca folosirea clorului si a compusilor sai (substante clorigene ), ozonului, argintului, bromului, iodului, permanganatului si alte asemenea substante. Mijloacele chimice de dezinfectare a apei trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditi pentru a fi corespunzatoare: -sa fie eficiente, adica sa aduca apa la conditiile de potabilitate; -sa nu modifice calitatile apei si in primul rind cele organoleptice; -sa nu lase in apa substante cu actiune nociva asupra consumatorilor; -sa fie usor de manipulat, sa nu prezinte pericol pentru cei care le manipuleaza; -sa fie cat mai economice. Cea mai utilizata metoda este folosirea clorului cunoscuta sub numele de clorurare(clorinare sau clorizare). Mecanismul de actiune se bazeaza pe proprietatea oxidanta a clorului , care in contact cu apa formeaza acidul hipocloros care in functie de ph se descompune in oxigen atomic sau ion hipoclorit : Cl2+H2O HOCl+HCl HOCl O+HCl sau HOCl ClO‾ + H Mecanismul biologic consta in blocarea unor enzime bacteriene cu precadere cele sulfhidrice, si distrugerea germenilor. In general bacteriile care au echipament enzimatic mai dezvoltat sunt mai sensibile decat virusurile. Eficienta dezinfectiei nu depinde numai de numarul si felul germenilor din apa ci si de alte conditii dintre care unele tin de clor iar altele de calitatea apei. Apa este un compus cu rol primordial in natura, industrie, agricultura, constructii etc. In natura apa are o importanta biologica deosebita reprezentind baza structurala si functionala a fiintelor vii. Atat de obisnuita, de cotidiana si de familiara, apa este totusi un lichid uluitor: are o serie de anomalii. Pentru apa parca n-ar exista legi; este "ceva altfel" in lumea substantelor. In natura si in experiente ea nu se comporta la fel ca alte substante. Dar, datorita capriciilor ei, viata a putut sa se dezvolte si sa existe in apa. Prima anomalie: daca tinem seama de structura ei chimica si de categoria de substante din care face parte, apa ar trebui sa se topeasca si sa fiarba la temperaturi mai scazute, care nu exista pe Pamant. N-ar exista deci pe Pamant nici apa lichida, nici solida, ci doar sub forma de vapori. A doua anomalie: caldura specifica ridicata. La apa, aceasta este de zece ori mai mare decat la fier. Apa se incalzeste de cinci ori mai incet decat nisipul, dar si procesul de racire este lent. Datorita capacitatii exceptionale a apei de a absorbi caldura, vietatile marine nu sunt niciodata amenintate nici de o puternica supraincalzire, nici de o racire excesiva. A treia si a patra anomalie sunt strans legate de prima: apa are caldura latenta de vaporizare si caldura latenta de topire foarte mari. Pentru a evapora apa dintr-un ceainic va fi nevoie de 5,5 ori mai multa caldura dacat pentru a o fierbe. Daca nu ar exista aceasta proprietate, multe lacuri si rauri ar seca repede pana la fund si viata din ele ar pieri. A cincea anomalie: inghetand, apa se dilata cu 9% fata de volumul initial. De aceea gheata este mai usoara decat apa si se ridica la suprafata; rar un bazin de apa ingheata pana la fund. Gheata care-l acopera este un bun izolator termic, caci conductibilitatea termica a ghetii, ca si a apei este foarte mica. Sub un asemenea "cojoc" chiar si iarna in Antarctica animalele marine nu sufera preaA sasea anomalie este cea mai ciudata: Cand sunt incalzite, toate substantele se dilata, iar la racire se contracta. Este un adevar recunoscut. Si apa se contracta datorita frigului. Dar... in acest "dar" se afla totul. Se contracta mereu cand scade temperatura, dar la +4˚C se atinge limita. De acum inainte apa incepe sa se dilate din nou, cu toate ca temperatura scade. De aceea apa are densitatea cea mai mare la +4˚C. Ca urmare, iarna, racindu-se pana la +4˚C, ea coboara la fund si aici se pastreaza in decursul intregului sezon rece (in bazinele cu apa dulce, caci sarurile marine complica tabloul circulatiei apei). Aceasta anomalie salveaza viata tuturor vietuitoarelor care ierneaza in rauri, lacuri si helestee. mult de frigA saptea anomalie: dintre toate lichidele, in afara de mercur, apa are cea mai mare tensiune superficiala. De aceea picatura de apa tinde sa se faca ghem. Picatura de apa este strnsa ca intr-un ambalaj in pelicula sa superficiala. Asadar, suprafata apei este intotdeauna acoperita cu o pelicula foarte subtire alcatuita din molecule. Pentru a o rupe este necesara aplicarea de forta si inca una destul de mare. Peaceasta pelicula alearga insectele de apa, se agata larvele de tantari si se tarasc melcii cu cochiliile lor masive. Fizicienii au calculat ce haltera ar trebui atarnata de o coloana de apa de 3cm pentru a o rupe. Ar trebui o haltera uriasa - de peste o suta de tone! Aceasta numai in cazul cand apa ar fi perfect pura. In natura nu exista, insa, o astfel de apa. Substantele straine rup verigile din lantul solid al moleculelor de apa, iar fortele de coeziune dintre ele se micsoreaza mult. Tot fortele de coeziune ridica apa in sus in tuburile capilare si fisuri fine. Pe acest principiu se bazeaza hranirea plantelor si circulatia sangelui prin capilarele noastre. A opta anomalie si ultima se refera la faptul ca apa este cel mai bun solvent din lume. Ea dizolva foarte multe substante, ramanand inerta, fara sa se modifice sub actiunea substantelor pe care le dizolva. Datorita acestei proprietati apa a putut deveni purtatoarea vietii. Toate solutiile din organismele vii sunt preparate pe baza de apa. Ele se modifica prea putin in solutie, iar insusi solventul - apa - poate fi utilizat in repetate randuri. "Apei - a spus marele Leonardo - i-a fost data puterea magica de a deveni seva vietii pe Pamant". In natura, apa se gaseste sub toate starile de agregare:solida(gheata, zapada,grindina),lichida(apa de ploaie,ape subterane,oceane,mari,fluvii,rauri, etc.),gazoasa(vapori de apa din atmosfera). Se mai gaseste in organisme animale si vegetale,cum si in cristalohidrati sub forma de apa de cristale.Apale naturale contin dizolvate cantitati variate de diferite substante.Apele care contin dizolvate cantitati mici de saruri se numesc "ape moi",spre deosebire de "apele dure" care au un procent ridicat de saruri,mai ales de calciu si magneziu. Dintre toate apele naturale, apa de ploaie este cea mai curata.Ea dizolva in drumul ei prin atmosfera mai ales bioxid de carbon,iar in regiunile industriale,bioxid de sulf si hidrogen sulfurat.O parte din apa cazuta pe pamant cu un continut ridicat de bioxid de carbon,strabatand straturile de pamant,dizolva carbonatii de calciu si magneziu,transformandu-i in bicarbonati solubili. Daca intalnesc straturi impermeabile aceste ape se aduna,formand apele subterane.Apele subterane iesind la suprafata pamantului,dizolvand saruri,formeaza izvoare minerale.Cand temperatura acestora este ridicata,uneori pana la 100 grade C,ele se numesc izvoare termale.Apa este de mai multe feluri: Apa potabila:o apa pentru a fi buna de baut trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:sa fie limpede,fara culoare,fara miros,sa contina aer dizol- vat si cantitati mici de saruri,pana la o concentratie de 0,5% mai ales NaCl si NaHCO3,circa 600 mg/l;sa aiba o temperatura intre 8 si 12 grade C,si sa nu conti- na bacterii patogene.Apa potabila se obtine la sate,din izvoare si fantani,iar la oras din apa raurilor,care trebuie purificata.Purificarea se face in trei feluri:mecanic,chimic si fizic. Apa industriala:se foloseste la alimentarea cazanelor cu abur,la racirea masinilor,precum si in diverse procese de fabricatie.Ea trebuie sa indeplineasca anumite conditii de puritate cerute de specificul industriei in care este folo- sita. Apa dura:contine un procent ridicat de saruri de calciu si de magneziu. Apa dura nu este buna de baut, avand un gust neplacut,nu face spuma cu sapunul si nu fierbe bine legumele.Ea depune prin fierbere,pe peretii vaselor o crusta aderenta,care micsoreaza transmisia caldurii,determinand astfel o crestere a consumului de combustibil. Apa pura:se stie ca in natura nu exista apa pura deoarececontine substan- te dizolvate,microorganisme,etc.Apa pura se obtine prin distilare.In acest scop, se foloseste un aparat de distilare in care,apa distilata se transforma in va- pori prin fierbere,iar vaporii rezultati se condenseaza prin racire.Apa disti- lata nu este buna de baut deoarece nu contine saruri minerale si de aceea nu are nici gust si este indigesta.Apa distilata se intrebuinteaza in laboratoare de chimie la prepararea solutiilor apoase si in farmacie. Apa distilata : se obtine in aparate speciale , fiind utilizata in industria farmaceutica Apa bidistilata:este complet lipsita de impuritati.Se obtine prin disti- larea apei distilate in vase de sticla in care se adauga KOH,acest reactiv dis- truge microorganismele si urmele de substante organice aflate in apa.Este intre- buintata la analize chimice speciale,in cercetari stiintifice si in industria medicamentelor. Apa de barita:denumire folosita pentru osolutie saturata de hidroxid de bariu.Se intrebuinteaza ca reactiv in laborator la identificarea dioxidului de carbon si hidroxid de bariu. Apa de brom:denumire folosita pentru o solutie obtinuta din dizolvarea bromului in apa.Se intrebuinteaza ca oxidant in laborator. Apa de clor:denumire obtinuta prin dizolvarea clorului in apa.Apa de clor contine si clor elementar,dizolvat chimic.Din aceasta cauza apa de clor proas- pat preparata are culoarea galbena.In timp sau,mai repede,sub actiunea luminii solare,acidul hipocloros se descompune,cu punere in libertate de oxigen.Echili- brul este astfeel deplasat spre dreapta si intreaga cantitate de clor poate intra in reactie(din aceasta cauza apa de clor trebuie pastrata la intuneric).Apa de clor este un oxidant puternic.Ataca toate metalele la rece. Apa de cristalizare:este apa care intra in compozitia cristalohidratilor. Poate fi legata in mod diferit si poate indeplini functii diverse. Apa de hidrogen sulfurat:denumire folosita pentru o substanta apoasa sa- turata de hidrogen sulfurat. Apa de plumb:denumire folosita pentru solutia de acetat de plumb.Este intrebuintata in medicina. Apa regala:denumire pentru amestecul de acid clorhidric concentrat si acid azotic concentrat,in raport de 3:1.Ataca aurul si platina,rezistente fata de alti acizi. Apa amoniacala : este o fractiune lichida rezultata la distilarea uscata a carbunilor de pamant. Apa pirolignoasa : este o fractiune lichida rezultata la distilarea uscata a lemnului Apa tare : denumire stiintifica a solutiei de HNO3 ,de concentratie 69 % . In practica , denumirea este atribuita si solutiei de HCl , folosita de exemplu la obtinerea „apei de lipit” prin dizolvarea Zn. Apa grea : - sinonim cu oxidul de deuteriu , D2O , apa in compozitia careia intra izotopul greu al 2H , deuteriul.Masa moleculara este 20,01 g , punctul de topire este 3,82 grade C , punctul de fierbere 101,42 grade C, iar densitatea la 20 grade C este 1,105 g/cm3. Se gaseste in proportii foarte mici in apa obisnuita . Astfel , in 200 l apa obisnuita , se poate obtine abia 1 ml apa grea.Din punct de vedere chimic , apa grea reactioneaza mai incet decat apa usoara si reactiile ce se petrec in apa usoara sunt mai rapide decat in apa grea. De fapt , deuteriul reactioneaza mai incet decat H2 usor.Solubilitatea este mai mica in apa grea decat in apa usoara.Indicele de refractie este mai mic , dar vascozitatea mai mare.Efectele fiziologice ale apei grele sunt si ele deosebite de cele ale apei usoare.Apa grea este putin favorabila vietii : nu favorizeaza germinarea si nici cresterea plantelor, micsoreaza functionarea normala a protoplasmei.Se obtine prin electroliza inaintata a apei tratate cu NaOH.O concentratie mai mare de apa grea in apa de baut produce omului sete intensa , deshidratarea organismului si in final moartea.Viermii, pestii si alte vietuitoarea acvatice mor in apa grea pura , dar suporta o concentratie mai mica de 32 %.Principalele utilizari ale apei grele : agent termic si moderator de neutroni in reactoarele atomice ; sursa principala de obtinere a deuteriului prin electroliza; folosit pentru obtinerea bombelor ; se foloseste la obtinerea temperaturilor inalte(mii de grade) a plasmei , determinarea unor procese biochimice. Apa supergrea : - sinonim cu oxid de titriu , T2O , apa in compozitia careia intra izotopul supergreu al hidrogenului 3H , titriu. Poluarea:Poluarea apei nu inseamna afectarea "apei pure",care,in cadru natural nu exista de fapt,ci introducerea sau prezenta in apa a orcarei substante suscesibile sa-i altereze calitatea-atat in ceea ce priveste folosintele ali- mentare,menajere sau economice,cat si in privinta florei si faunei.Modificarile sunt de ordin fizic,chimic,biologic sau chiar bacteriologic.DEzvoltarea civili- zatiei moderne a antrenat o poluare crescanda a apei-fenomen care poate atinge chiar si panza freatica-datorita celor mai diverse substante,provenind din eflu- ienti industriali si urbani,din substante folosite pentru chimizarea agriculturii din zootehnie,etc. Consecintele tuturor acestor deversari sunt multiple:gustul,mirosul, aspectul apelor de distributie sunt degradate,la fel ca si calitatile lor sani- tare.Consumarea apei impurificate antreneaza tulburari digestive,hepatice sau de alta natura,poate avea efecte cancerigene,etc. In cele mai multe tari industrializate,80-90% din problemele poluarii apei au aparut in anii 50.Intro prima etapa ca a aparut ca predominanta impuri- ficarea datorata apelor uzate evacuate de centrele populate,mai ales prin noci- vitatea substantelor organice.In prezent,in tarile dezvoltate ea este provocata in primul rand de apele uzate industriale cu o nocivitate complexa,cu un conti- nut de substante anorganice sau organice greu degradabile pe cale biologica.De asemenea,impurificarea cu uleiuri minerale si reziduri petroliere a luat o mare amploare,datorita atat evacuarii de ape uzate cu aceste nocivitati specifice,cat si pierderilor accidentale ce se produc cu ocazia transportului si depozitarii hidrocarburilor.Poluarea cu hidrocarburi este predominanta indeosebi in apa ma- rina,dar este din ce in ce mai frecventa in cazul apelor dulci,continentale.Pro- fesorul ZImmerman de la universitatea Saarbrucken a calculat,de exemplu,ca un singur litru de titei poate face inutilizabil un milion de litri de apa,adica consumul unei familii de patru persoane in decurs de 20 de ani. Apele continentale sunt supuse unui proces de degradare care il depases- te cu mult pe cel caracteristic marilor.Aproape nu mai exista tara in care rau- rile si lacurile sa nu fie poluate.Acesta este un fenomen deosebit de grav,pentru ca,prin complexicitatea utilizarii lor,resursele de apa ale uscatului sunt,real- mente,vitale pentru societatea omeneasca. Secole de-a randul apa de baut era obtinuta direct din rauri.In antichitate imparatul Iulian spunea despre Sena ca "este foarte curata si,de aceea, eu si soldatii mei bem apa cu placere".Inca la sfarsitul secolului al XVIII-lea parizienii mai obtineau apa potabila din Sena,fara a fi supusa vreunui tratament special,iar cursul inferior al aceluiasi rau era renumit pentru abundenta de peste.In prezent insa, apele acestui rau sunt foarte poluate,ca alte rauri si fluvii. Un accident a avut loc si anul acesta la societatea "Aurul" unde,din cauza frigului si al inghetului un baraj s-a rupt si o mare cantitate de substanta poluanta s-a deversat in Tisa si apoi in Dunare. Combaterea poluarii:apele reziduale din procesele tehnologice sa fie deversate dupa ce au fost neutralizate.In cazul unei scapari accidentale sa se ia masuri urgente de neutralizare.In cazul unei pierderi de produse petroliere (uleiuri,pacura,motorina,etc.)se iau urmatoarele masuri:absorbtia petrolului ce pluteste pe intinsul marilor cu ajutorul unor pompe de mare randament sau cu diferite substante hidrofile,montate pe docuri flotante;imprastierea din avion a unor amestecuri pe baza de aluminiu,ce provoaca-si mentin-arderea petrolului, chiar in apa;rezervoare de mari dimensiuni confectionate din cauciuc,in care se inmagazineaza titeiul patruns in mare,etc. PAGE 21 쥁