Referat Open Market - Moneda.Doc

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Open Market - Moneda.Doc si de asemenea puteti face Download Referat Open Market - Moneda.Doc

Citeste fragmente din Referat Open Market - Moneda.Doc

1. Politica de open market si politica de rescont:asemanari si deosebiri Teoretic politica de open market se deosebeste de politica de res-cont din doua puncte de vedere. In primul rand,politica de open market este de natura contractuala nu reglementara.Se realizeaza pe o anumita piata,unde se formeaza un anumit pret si anume pe piata monetara.Pe aceasta piata ,unde se schimba pe titluri lichiditati create de Banca Centrala,aceasta din urma initiaza vanzarea sau cumpararea unor titluri, generand astfel o cerere sau oferta de moneda legala.Initiativa respectiva nu intalneste insa adeziunea la schimb a celeilalte parti decat la un anumit nivel al pretului,a carui variatie reflecta starea lichiditatii pietei,deci procedura se deosebeste mult de cea a rescontului,care –cel putin in forma sa simpla se –este mai rigida, in sensul ca Banca Centrala monetizeaza toate efectele comerciale care ii sumt prezentate ,la o dobanda pe care o stabileste unilateral. In al II-lea rand, politica de open market este aplicabila atat ban-cilor comerciale “aflate in Banca” sau “aflate in afara Bancii”,pe cand politica de rescont nu se aplica decat bancilor aflate in prima situatie. Politica de open market este, deci, reversibila;achizitionarea de efecte, de catre Banca Centraladuce la cresterea lichiditatii bancare,iar vanza-rea de efecte, la reducerea sa.Prin aceasta ,politica de open market este superioara politicii de rescont,care nu poate decat sa “inchida” sau sa “deschida”robinetul de alimentare cu lichiditati a sistemului bancar co mercial. Astfel, cele doua deosebiri esentiale dintre politica de open mar- ket si politica de rescont sunt ,pe de o parte,flexibilitatea efectului pret al celui dintai si rigiditatea efectului pret al celei din urma,iar pe de alta parte reversibilitatea efectului cantitate al celei din urma. 2. Efectele politicii de open market La fel ca si politica de rescont,exercita doua efecte: 1)efectul cantitativ asupra masei monetare din circulatie; 2)un efect-pret, asupra ratei dobanzii predominante in economie; 2.1.Efectul cantitativ Consta in :Banca Centrala cumpara sau vinde titlluri pe piata monetara,titluri pe care ,in acest mod le monetizeaza sau demonetizeaza.Rezultatul acestei tranzactii, este ,dupa caz,cresterea cantitatii de moneda legala din circulatie, prin cumparare de titluri, sau scaderea acestei cantitati,prin vanzare de titluri. Or moneda Bancii Centrale este o moneda fundamentata”high-powered money” in ra- port cu moneda bancilor comerciale,iar ca urmare, variatia cantitatii de moneda legala se traduce, prin jocul multiplicatorului creditelor,prin variatii ale intrgii mase monetare. Consecintele exacte ale acestor operatii efectuate pe piata monetara sunt insa diferite, dupa cum Banca Centrala tranzactioneaza titluri cu bancile comerciale sau agentii din sectorul nebancar. Sa presupunem ca Banca Centrala cumpara titluri.In cazul in care titlurile sunt cumparate de la bancile comerciale,operatia respectiva determina cresterea lichiditatii in moneda legala a acesteia din urma cu o suma egala cu valoarea titlurilor achizitionate si, in conasecinta,crestera la mltiplu a posibilitatilor bancilor comerciale de a acorda noi credite.In cazul in care titlurile sunt cumparate de la agenti din sectorul nebancar va creste lichiditatea in moneda legala a agentilor nebancari si nu lichiditatile bancilor comerciale.Insa sectorul nebancar nu are puterea de a crea moneda si ,prin urmare ,respectiva emisiune de moneda legala nu poate servi ca baza pentru o emisiune ulterioara de moneda scripturala,aceas-ta avand loc numai in masura in care clientii bancilor depun in conturile lor cu-rente bancare aceasta noua cantitate de moneda legala,conferind, astfel,bancilor comerciale posibilitatea cresterii la multiplu a creditelor pe care le acorda.Se impune insa precizarea ca posibilitatea bancilor comerciale de a creste la multiplu volumul creditelor acordate este mai redusa decat in cazul anterior,deoarece bancile trbuie sa sterilizeze sub forma de rezerva obligatorie o parte din moneda Bancii Centrale pe care o primesc sub forma de depuneri.De asemenea, deoarece agentii nebancari manifesta,de obicei,o preferinta marginala pozitiva pentru moneda legala,este de asteptat ca bancile comerciale sa nu recupereze sub forma de depuneri intrega cantitate de moneda legala emisa de Banca Centrala cu ocazia cumpararii de titluri de la agentii nebancari, ceea ce reduce si mai mult capacitatea de creatie monetara a bancilor comerciale.Rezulta ca efectul cantitativ exercitat asupra marimii masei monetare este mai puternic in cazul in care Banca Centrala monetizeaza titlurile achizitionate de la bancile comerciale, si mai slab in cazul in care monetizeaza titluri achizitionate de la agentii nebancari. Astfel,efectul cantitativ al politicii de open market se exercita asupra lichiditatii bancare,atat la inceput,cat si ulterior,prin jocul multiplicatorului creditelor.Exista,deci,o deosebire esentiala fata de politica de rescont care nu face altceva decat sa insoteasca pasiv crestera masei monetare.Politica de open market este o politica preventiva,spre deosebire de politica de rescont care este una de con-formare,ceea ce constituie un evident avantaj,deoarece bancile comerciale nu mai dispun de o mrja de manevra in afara spatiului controlat de Banca Centrala, se afla tot timpul sub incidenta politicii sale de open market. 2.2.Efectul pret La fel ca efectul cantitate, efectul pret al politicii de open market este evident.Banca Centrala intervine pe piata monetara fie in calitate de vanzator de titluri fie in calitate de cumparator de t itluri influenteaza astfel pretul de echilibru al pietei respective.Astfel in cazul in care cumpara titluri,preturile(cursurile ) lor cresc Nu exista, asadar,nici o deosebire fata de comportamentul altor piete. In situatii de echilibru,stocul de titluri existent este distribuit in mod ideal in portofoliul institutiilor bancare.In cazul in care, din diverse motive un agent doreste sa-si modifice marimea sau structura portofoliului de titluri,el va incerca sa vanda sau sa cumpere titluri,modificand astfel oferta sau cererea de pe piata.Echilibrul se restabileste in cazul in care oferta de titluri din partea agentilor in cauza gaseste o cerere de titluri din partea altor agenti sau invers, cererea de titluri din partea agentilor in cauza gaseste o oferta corespunzatoare din partea altor agenti.Este evident ca aceste modificari a stocurilor detinute in portofoliu de catre diversi agenti economici cu actele de cerere si oferta carora le dau nastere,determina variatia preturilor(cursurilor). Preturile(cursurile)titlurilor sunt legate insa de rata dobanzii aferenta creantelor respective.Dupa cum se stie, aceasta legatura se exprima prin relatia: R = I* P R=venitul adus de un anumit titlu P=pretul titlului I=randamentul titlurilor(exprimat in general sub forma ratei dobanzii) R—este o marime predeterminata, iar ca urmare I*P=const,deci rezulta ca in conditii de “caeteris paribus” cresterea cursului unui titlu determina o scadere de egala valoare a randamentului sau si invers. Rezulta ca efectul pret al politicii de open market se exrcita atat asupra cursului titlurilor negociate pe piata monetara cat si asupra ratei dobanzii aferente acesteia.De altfel,in practica,Banca Centrala isi defineste politica de open market prin stabilirea”nivelului de interventie” atins de rata dobanzii de pe piata monetara.In cazul in care Banca Centrala decide sa reduca acest “nivel de interventie”,ea va incitabancile comerciale sa se refinanteze de la Banca Centrala, ceea ce duce la ameliorarea lichiditatii bancare.Invers, in cazul in care Banca Centrala decide sa majoreze “nivelul de interventie”ea va frana cererea bancilor comerciale de a se refinanta de la Banca Centrala. O prima consecinta a efectului pret descris mai sus este modificarea costului datoriilor agentilor economici, la fel ca in cazul politicii de rescont.Pe de o parte variati ratei dobanzii de pe piata monetara, la care bancile comerciale pot obtine lichiditati se repercuteaza asupra dobanzilor pe care bancile comerciale le pretind de la clientii lor pentru operatia de scontare si de acordare de credite pe care le efectueaza cu acestia din urma.Pe de alta parte,variatia ratei dobanzii de pe piata monetara se repercuteaza asupra dobanzilor aferente datoriei publice,intrucat statul, care la ora actuala nu-si mai plaseaza, de regula,bonurile de tezaur in sistemul bancar pe calea constrangerii,ci pe calea contractuala a adjudecarii,trebuie sa confere bonurilor de tezaur un randament comparabil cu randamentul plasamentelor pe piata monetara.De exemplu, daca randamentul bunurilor de tezaur este prea mic,bancile comerciale care dispun de lichiditati,vor prefera sa cumpere titluri prin open market de la Banca Centrala decat de la trezoreria statului,care va ramane astfel cu bunurile de tezaur neplasate. In modul acesta—la fel ca in cazul taxei de rescont—rata dobanzii de pe piata monetara este strans legata de celelalte rate ale dobanzii formate in economie.In acest caz legatura respectiva este mult mai precisa deoarece rata dobanzii de pe piata monetara reprezinta in mod sigur costul marginal reprezentativ al refinantarii bancilor comerciale. A II-a consecinta a efectului pret este modificarea”costului optiunii”aferent plasamentelor bancare.La urma urmelor,bancile comerciale au de ales intre,pe de o parte, a cumpara titluri de la Banca Centrala(sau de la ceilalti participanti la piata monetara)iar pe de alta parte de a accepta creante asupra sectorului nebancar pe calea scontului si a acordarii de credite.In cazul in care rata dobanzii de pe piata monetara este ridicata,iar ratele dobanzilor pe care le pot incasa de la clienti sunt relativ mici(tinand seama si de prima de risc aferenta creditelor pe care le acorda),bancile comerciale isi vor reduce oferta de credite si, deci, creatia lor monetara cumparand in schimb titluri prin open market.Invers ,in cazul in care ratele dobanzilor de pe piata monetara sunt relativ mai mici decat cele pe care le pot practica in relatie cu clientii lor,bancile comerciale vor vinde titluri la open market si vor folosi lichiditatile obtinute pe aceasta cale pentru a se angaja in operatiuni de creditare solicitate de sectorul nebancar.In acest mod politica de open market modifica elementele de calcul ale optiunilor pe care bancile comerciale le fac intre,pe de o parte,acordarea de credite agentilor nebancari si cedarea de titluri catre Banca Centrala,iar pe de alta parte,achizitionarea de titluri de la Banca Centrala si neacordarea de credite agentilor nebancari si cedarea de titluri catre Banca Centrala,iar pe de alta parte ,achizitionarea de titluri catre Banca Centrala si neacordarea de credite sectorului nebncar.Este usor de inteles ca,daca,rata dobanzii de pe piata monetara creste, bncile vor dori si utilizarea lichiditatilor pentru plasamente pe aceasta piata sica,din cauza cresterii generale a dobanzilor,vor acorda probabil mai putine credite sectorului nebancar.Invers daca piata monetara se destinde,bancile comerciale vor dori sa faca mai putine plasamente pe piata respectiva,utilizandu-si lichiditatile pntru a efectua operatiuni de creditare a sectorului nebancar pe o scara crescatoare la multiplu. Implicatia efectului pret asupra costului optiunii este insotita si de o consecinta patrimoniala asupra valorii titlurilor detinute in portofoliu care intensifica efectul amintit. Astfel cresterea ratei dobanzii pe piata monetara determina scaderea valorii titlurilor detinute in portofoliu si, in consecinta, refuzul bancilor de a vinde in pierdere si dimpotriva dorinta lor de a cumpara titluri pentru ca in ipoteza ca anticipeaza o apropiata inversare a situatiei, sa paota efectua o optiune favorabila. Invers scaderea ratei dobanzii determina reprecierea titlurilor negociabile si in consecinta refuzul bancilor de a cumpara si dorinta lor de a vinde titluri pentru a realiza un castig. Rezulta ca efectul avere, rezultat din consecinte patrimoniale pe care rata dobanzii le exercita asupra volumului portofoliul;ui de titluri, reprecierea sau deprecierea portofoliului confirma bancilor corectitudinea politicilor de creditare pe care acestea le-au adoptat ca urmare a efectului pret sporind astfel, intensiatea acestora din urma. In concluzie efectului pret influenteaza intr-o maniera conjugata atat vointa sectorului nebancar, atat costul optiunii afrent plasamentelor bancare cat si costul datoriilor fata de banci ale sectorului nebancar In analiza de mai sus efectul pret a fost separat de fectul cantitate. se impune insa precizarea ca aceasta asociere a fost determinata exclusiv de dorinta simplificarii expunerii si ca, in realitate cele doua efecte amintite coexista si se potenteaza reciproc. Astfel o politica de cumparare de titluri adoptatat de banca centrala duce la cresterea lichiditatii bancare si o crestere a dobanzilor, care determina, laolalta, incetinirea cresterii masei monetare. In principal, datorita conjugarii acestor efecte politica de open market are o certa eficacitate in ceea ce priveaste controlul cantitatii de moneda. 3. Aplicarea politicii de open market 3.1. Eficacitatea politicii Eficacitatea politicii de open market este mai mare decat cea a politicii de rescont. Intensitatea mai mare a efectului de cantitate exercitata de politica de open market comparativ cu efectul de cantitate exercitat de politica de rescont se explica prin caracteristicile deja mentionate ale celor doua instrumente: rerscontul nu este decat o modalitate de refinantare a bancilor comerciale, si in timp ce oopen marketul este o modalitate de control a lichiditatii bancare. Politica de open market actioneaza in continuu asupra politicii de creditare a bancilor comerciale, pe cand politica de rescont actioneaza intermitent. Supralichiditatea bancara este in afara incidentei politicii de rescont a bancii centrale numai in momentul in care aceasta supralichiditate se epuizeaza in diverse operatii de creditare, bancile comerciale inceteaza sa mai fie independente. Spre deosebire de aceasta politica de open market afecteaza tot timpul supralichiditatea bancara, conferind astfel bancii centrale posibilitatea de a influenta destinatia excedentelor respective de lichiditati: 1)cumparari de titluri de la Banca Centrala fara creatie monetara sau 2) acordarea de credite economice cu creatie monetara. Insa in tarile in care bancile sunt traditional “ in banca” operatiunile de open market ale Bancii Centrale sunt importante nu atat pentru ca fac psibila reglarea asupra lichiditatii bancare, cat prin aceea ca permit atingerea rapida a ameliorarilor dorite in ceea ce priveste lichiditatea autonoma a bancilor, ale carei prezumtive consencinte inflationiste au fost mentionate. Intensitatea mai mare a efectului pret exercitat de politica de open market in comparatie cu efectul similar exercitat de politica de rescont decurge din flexibilitatea celei dintai si rigiditatea celei din urma. Taxa de rescont impusa de banca centrala pentru refinantarea bancilor comerciale nu tine seama de acuitatea nevoii de fonduri ale acesteia din urma desi prin modificarile sale discontinue banca Centrala incesrca sa adapteze taxa de rescont la situatia lichiditatii bancilor. Insa adaptarea acesteia este foarte aproximativa: un nivel prea mic al taxei de rescont nu pune nici un fel de probleme de lichiditate bancilor comerciale si deci nu are nici un efect, in vreme ce un nivel prea ridicat creeaza mai multe probleme decat poate rezolva. Din aceasta cauza in unele tari refinantarea bancara se realizeaza la o scara de taxe de rescont crescatoare a carei structura se reamenajeaza periodic in functie de conjunctura. Inovatia respectiva desi folositoare nu anuleaza valabilitatea afirmatiei ca politica de open market este mai fertila. Intr-adevar o politica de natura contractuala nu reglementeaza ci se realizeaza pe o piata specifica (piata monetara) a carei conjunctura se adapteaza instantaneu. Astfel restrangerea lichiditaii pietei monetare determina cresterea dobanzii de pe piata respectiva ceea ce face ca bancile sa fie, pe de o parte, mai putin inclinate sa vanda titluri “la liber” pentru a finanta creditele distribuite economiei, iar pe de alta parte mai putin incklinate sa cumpere titluri “la liber” pentru a-si plasa sigur si rentabil excedentele de trezorerie. Insa Banca Centrala poate nu numai sa se adapteze la situatia pietei monetare, ci poate sa o modifice in sensul obiectivelor sale. De excemplu in cazul in care considera ca lichiditatea pietei este prea mare Banca Centrala va face sa creasca dobanda pietei, si anume, prin vanzarea de titluri pana cand bancile incep sa efectueze plasamente pe piata monetara si astfel sa-si epuizeze lichiditatile excesive. In caz contrar, cand are loc crestereaq lichiditatilor pietei monetare aceasta ducela scaderea dobanzilor, ceea ceface ca bancile acum mai putin doritoare sa cumpere titluri “ la liber “ sa incerec sa-si simplifice creditele acordate economiei. Tousi Banca Centrala poate si in acest caz sa creeze situatii dorite ale pietei monetare. Astfel in ipoteza ca se apreciaza lchiditatea pietei monetare prea mica Banca Centrala va cumpara titluri “a liber”pana in momentul in care bancile comerciale vor incepe sa dispuna de rezeve excedentare iar dobanzile vor scadea suficient de mult pentru a deveni mai putin interesante decat dobanzile aferente creditelor acordate economiei. Politica deopen market poate deci sa modifice prio mici aproximari succesive, conditiile de echilibru ale pietei monetare, ceea ce politica de rescont, cu actiunea sa discontinua nu poate face. Din aceasta cauza in tarile in care “bancile sunt in banca” iar ca urmare rescontul ramane important acesta este practicat impreuna cu politica de open market ceea ce permite o anumita modulare a ratelor dobanzilor. Cu toate ca politica de open market este mai eficace decat politica de rescont, ea se bazeaza la fel ca rescontul pe oprocesul de refinantare bancara. De aceea eficacitatea poate fi diminuata de factorii deja mentionati ca fiind in general susceptibili sa reduca eficacitatea efectului pret: inelasticitatea cererii de credite in raport cu dobanda afluxurile de capitaluri flotante straine atrase de dobanzile ridicate de pe piata autohtona 3.2. Aplicarea politicii in tarile dezvoltate Operatiile de vanzare cumparare ferme sau de luare si de punere in gaj de titluri de stat si de efecte comerciale pe termen scurt si pe termen mediu admisibile la rescontconstituie la ora actuala principalul instrument pe piata monetara utilizat in tarile dezvoltate. Un aspect demn de notat este gradul de negociabilitate al acestor titluri si deci capacitatea lor de a servi operatiunilor de open market si capacitatea lor dea servi ca suport al operatiunilor de open market poate fi modificata de catre Banca Centrala. Astfel in cazul in care incepe sa cumpere anumite genuri de titluri, Banca Centrala determina cresterea gradului lor de negociabilitate, si, deci cresterea pietei titlurilor respective; si invers _ in cazul in care Banca Centrala inceteaza sa mai cumpere anumite genuri de titluri sau contingenteaza cumpararea lor. In practica importanta acestui instrument de politica monetara difera de la o tara la alta in functie de volumul si gama titlurilor existente pe piata monetara si financiara si susceptibile sa serveasca drept contraparte pentru transferurile de moneda ale bancii Centrale. Tara incare aceste intrumente au importanta maxima este S.U.A. in timp ce in celelate tari importanta sa este mai redusa. Oricum in toate cazurile politica de open market este combinata cu politica de rescont ceea ce permite elasticizarea acesteia din urma si potentarea lor reciproca. Tendinta generala este de crestere a volumuli si de diversificare a gamei titlurilor negociabiler ceea ce duce la extinderea pietei monetare si in consecinta la cresterea volumului operatiunilor de open market. De aceea operatiunile respective efectuate zilnic de Banca Centrala, sunt urmarite extrem de atent de catre operatorii de pe diverse piete care incearca sa traga propriile lor concluzii cu privire la obiectivele si conduita Bancii Centrale. 4. Schimbari in politicile fiscale si monetare Aici este poate cel mai dificil sa previzionezi schimbarile probabile si efectul lor asupra banilor in masura in care schimbarile in politici au o influemnta normala, ceea ce nu favorizeaza in fapt o sectiune a sectorului financiar mai mult decat alta oricare ar fi intentia efectele vor fi mai lente. Din aceste ratiuni schimbarile radicale vor produce probabil rezultate rapide. Nici un model al viitorului privind sectorul bancar nu va trebui sa omita a incorpora posibilitatea unor astfel de schimbari. Nu este insa lipsit de impotanta daca dobanzile bancare se impoziteaza sau nu. Impozitarea dobanzilor bancare ar putea reorienta bancile catre dezvoltarea unor produse de economisire nepurtatoare de dobanzi sau chiar ar redirija fluxurile financiare dinspre banci catresectorul nefinanciar. Aceasta va atrage de la sine cresterea competitiei dintre diferite categorii de institutii financiare iar bancile vor fi nevoite sa dezvolte alte servicii decat cele de depozit. 5. Operatiunile Bancii Angliei pe piata monetara Banca Angliei emite, vinde, cumpara si rascumpara obligatiuni ale statului. Aceasta activitate deriva din rolul Bancii Centrale de “manager al datoriei publice”. In acest timp banca intervine pe piata libera prin cumpararea si vanzarea de titluri de valoare la bursa pentru a influenta pretul acestora, rata dobanzii (cand preturile titlurilor cresc dobanda scade si invers) si masa monetara. Daca banca doreste sa pastreze rata dobanzii la un nivel redus dar exista o cerere mare de bani va trebui acceptata o crestere a masei monetare pentru a satisface cererea. Daca doreste sa restranga masa monetara banca va trebui sa practice o rata crescatoare a dobanzii pentru a limita cererea de bani. Prin operatiunile sale de pe piata financiar monetara, Banca Angliei incearca sa influenteze fie rata dobanzii fie masa monetara, cei doi indicatori monetari nu pot fi controlati in acelasi timp. Operatiunile bancare de pe”piata libera” pot influenta masa in doua sensuri: Banca Angliei este cel mai important dealer de titluri de valoare la bursa din Marea Britanie. Prin urmare, este intr-o pozitie in care poate sa influenteze atat pretul cat si randamentul unui titlu de valoare tranzactionat la bursa. Daca Banca doreste sa preintampine cresterea ratei dobanzii trebuie sa previna scadera pretului titlurilor de valoare. Ea poate realiza acest lucru daca este dispusa sa cumpere titluri de valoare la pretul pietei si in orice cantiate. Astfel, pretul este mentinut iar rata dobanzii este impiedicata sa creasca in acest mod bancile trebuie sa “ injecteze” bani pe piata. Intr-o situatie diferita, daca banca vinde titluri de valoare, contribuie la scaderea pretului acestora, pentru a ridica rata dobanzii si a retrage bani de pe piata. Pe langa efectul asupra ratelor curente ale dobanzilor, Banca Centrala utilizeaza operatiuni de pe piata monetara pentru a influenta anticipatiile privind evolutia ratei dobanzii. Operatiunile Bancii Angliei pe piata libera au ca efect suplimentar modificarea bazei monetare, mai ales a numerarului. De regula atunci cand cumpara titluri de valoare Banca Angliei plateste vanzatorului prin cec. Cecurile sunt inregistrate in conturile vanzatorilor la diferite banci de clearing (specifice sistemului bancar britanic) si sunt prezentate, prin sistemul clearing la Banca Angliei pentru plata la termenul convenit. Banca Angliei plateste prin creditarea conturilor speciale pe care bancile comerciale le au deschise la Banca Centrala, majorand astfel soldurile operatiunilor bancilor. Aceasta crestere a rezervei de numerar poate fi folosita ca o baza pentru noi credite, ceea ce tinde sa majoreze masa monetara. Daca Banca Centrala vinde titluri de valoare publicului se va inregistra un transfer de numerar de la banca de clearing catre Banca Angliei (pentru titlurile de valoare pe care aceasta le-a cumparat). Astfel rezervele de numerar ale bancilor se vor reduce ceea ce va limita capacitatea lor de creditare. Astfel are loc retragerea masei monetare. 6. Politica monetara si fiscala a B.N.R. Obiectivele principale ale politicii monetare vor fi reducerea inflatiei astfel incat sa se pastreze avantajele de competitivitate realizate prin deprecierea recenta si stabilizarea treptata a cursului de schimb al leului, data fiind importanta acestuia ca ancora nominala. Mediul nefavorabil – caracterizat prin anticiparile inflationiste persistente, nesiguranta determinata de platile mari ale serviciului datoriei si situatia fragila a sistemului bancar – fac ca indeplinirea acestor obiective sa reclame un efort hotarat din partea BNR. BNR va mentine conditii monetare foarte severe, in special in urmatoarele luni si va proceda cu atentie la restructurarea bancilor pentru a stopa efectele negative macroeconomice si sistemice. Vor exista unele posibilitati de realizare a unei reduceri treptate si sustinute a ratelor dobanzii in a doua jumatatea a anului, pe masura ce nesiguranta privind sectorul extern va fi depasita si increderea pietei in politici se va imbunatati. Programul stabileste limite minime trimestriale pentru activele externe nete ale BNR si plafoane pentru activele sale interne nete, desemnate drept criterii de performanta in cadrul aranjamentului stand-by (Anexele B-I si B-II). In cazul in care cresterea rezervei monetare va fi mai mare decat cea programata ca urmare a performantelor externe peste asteptari, BNR se va consulta cu personalul Fondului si va reexamina aceste obiective tinand cont de evolutia pozitiei externe si de progresul obtinut in reducerea inflatiei. Daca, pe de alta parte, presiunile de depreciere vor aparea, BNR va majora in continuare ratele dobanzii si va proteja rezervele externe printr-o inasprire generala a tuturor politicilor financiare. Mentinerea unei politici monetare severe va fi complicata de nevoia efectuarii operatiunilor de restructurare a bancilor, care va implica injectii mari de lichiditate, ce vor fi dificil de sterilizat intr-un climat de incredere redusa in leu si in sistemul bancar. Aceasta, in special, datorita faptului ca, in prezent, BNR se bazeaza, in principal, pe operatiunile de atragere de depozite pentru retragerea lichiditatii. Aceste operatiuni s-au dovedit a fi un instrument relativ ineficient in conditiile actuale ale pietei pentru ca pun BNR in pozitia de debitor net fata de sectorul bancar, obligat sa reactioneze pasiv la ofertele de depozite ale bancilor. In plus, capacitatea noastra de a realiza operatiuni de open market este intr-o anumita masura franata de structura pe termene a obligatiunilor din portofoliul BNR. Astfel, cu o oarecare ezitare, suntem pregatiti sa majoram incepand cu 15 iulie 1999 temporar ratele rezervelor minime obligatorii de la 15 la suta la 20 la suta, in scopul facilitarii operatiunilor de sterilizare. In ceea ce priveste depozitele in valuta, aceasta masura va avea avantajul suplimentar al reducerii, intr-un anumit grad, expunerii nete a sistemului bancar. Pentru a atenua efectele perturbatoare ale acestei masuri, BNR va majora simultan remunerarea rezervelor obligatorii la un nivel mai apropiat de nivelul ratelor medii ale dobanzilor la depozite practicate de bancile comerciale. Majorarea ratei rezervelor obligatorii poate avea ca rezultat necesitatea bancilor de a recurge la facilitatea Lombard la BNR. Pe baza situatiei de pe piata monetara si a fiecarei banci, BNR va fi gata sa acomodeze aceste cereri la rate ale dobanzii superioare celor existente pe piata interbancara. In sfarsit, intentionam sa institutionalizam o piata secundara pentru titlurile de stat, ca modalitate de sporire a eficientei politicii monetare. CUPRINS: Politica de open market si politica de rescont: asemanari si deosebiri Efectele politicii de open market Aplicarea politicii de open market Eficacitatea politicii Aplicarea politicii in tarile dezvoltate Schimbari in politicile fiscale si monetare Operatiunile Bancii Angliei Politica monetara si fiscala a B.N.R.  POLITICA DE OPEN MARKET PAGE PAGE 15 SAMSON ANCA SORINA AN II GRUPA 1536 쥁`