Referat DIVIZIUNEA CELULARA4

Mai jos puteti citi fragmente din Referat DIVIZIUNEA CELULARA4 si de asemenea puteti face Download Referat DIVIZIUNEA CELULARA4

Citeste fragmente din Referat DIVIZIUNEA CELULARA4

DIVIZIUNEA CELULARA Diviziunea celulară este procesul biologic prin care se formează două sau mai multe celule-fiice dintr-o celulă-mamă. Momentul declanşării diviziunilor este determinat de anumiţi factori externi: temperatură, hrană, starea de sănătate a celulelor. Proprietatile fundamentale de crestere, de dezvoltare si de reproducere ale organismelor se realizeaza prin acest proces. Componentele celulei asigura in cursul diviziunii transmiterea ereditara a caracteristicilor de la o celula la alta, de la un individ la altul si de la o generatie la alta. Diviziunea amitotică (din limba greacă: a=lipsit; mitos=fir, filament, fus de diviziune) sau directă este întâlnită mai ales la procariote. Acest fel de diviziune se poate realiza în două feluri, când celula-mamă este împărţită în două părţi egale printr-un perete, rezultând două celule-fiice identice sau când celula-mamă se alungeşte, se gâtuie la mijloc, partea mijlocie a celulei se subţiază până când se rupe, rezultând două celule fiice. Diviziunea kariokinetică (din limba greacă: karyon=nucleu; kynesis=mişcare) sau indirectă este specifică eucariotelor. După particularităţile de desfăşurare şi celulele care rezultă în urma diviziunii, se cunosc două feluri de cariochineze: mitoza (din limba greacă: mitos=fir, cu fus de diviziune) pentru celulele somatice şi meioza (din limba greacă: meion=mai puţin, mai mic; ossis= condiţie), prin care, în final, rezultă gameţii. Amitoza consta intr-un mecanism de separare a nucleului in doua parti aproximativ egale printr-o constrictie mediana sau fragmentare nucleara. In timpul amitozei nu au loc transformari in interiorul nucleului, ca urmare in timpul ei nu apar cromozomii si nici firele fusului de diviziune. Ea este caracteristica organismelor inferioare cum sunt ciliatele, unele protiste si unele tesuturi animale specializate. Celulele rezultate poseda cate un nucleu normal care le confera viabilitatea si capacitatea de a se diferentia. La organismele evoluate pentru realizarea autoreproducerii integrale a celulei, exista un mecanism specializat, cu valabilitate universala la orice fiinta vie. Astfel nucleului ii revine rolul de a asigura transmiterea caracteristicilor ereditare fapt ce se realizeaza in cursul diviziunii celulare. Nucleul se restructureaza complet ducand la diferentierea unor structuri specifice cu rol esential in ereditate. Ciclul mitotic al celulei eucariote este reprezentat de o etapa metabolica (interfaza) si o etapa de diviziune nucleara si citoplasmatica. Diviziunea mitotica sau kariokineza se petrece intr-o celula cu o garnitura dubla de cromozomi (2n) determinand nasterea a doua celule identice in continut cu cea initiala. In interfaza celula are o intensa activitate de sinteza proteica si sinteza replicativa a moleculei de ADN, care constituie procesul esential al duplicarii cromozomale. La sfarsitul interfazei cromozomii sunt duplicati, fiind formati din doua cromatide. De asemenea are loc sinteza replicativa a diferitelor tipuri de ARN si a proteinelor precum si crearea unei rezerve de energie necesara pentru diviziune. Mitoza sau kariokineza este forma superioara de diviziune celulara caracteristica tesuturilor corpului care poseda eucarion. Procesul incepe la nivelul nucleului prin individualizare, se continua cu diviziunea nucleului si se incheie prin diviziunea celulei. Denumirea de diviziune indirecta provine tocmai de la faptul ca diviziunea nucleului precede diviziunea celulei mama in cele doua celule fiice, identice in continut cu celula mama initiala. Conventional diviziunea celulara a fost impartita in cinci faze: interfaza, profaza, metafaza, anafaza si telofaza. Interfaza – faza cea mai lunga a ciclului celular. Au loc modificari de cromatina, cromozomii fiind complet despiralizati. Profaza – faza in care in nucleul omogen se structureaza firele cromatice. Filamentele cresc in diametru devenind mai scurte, mai groase si distincte. Fiecare din aceste fragmente reprezinta un cromozom care are o structura dubla elicoidala datorita rasucirii cromatidelor, una in jurul celeilalte. In aceasta faza are loc disparitia nucleolilor reorganizarea lor avand loc la sfarsitul diviziunii. In aceasta faza, membrana nucleara se fragmenteaza, apar porii de diviziune, si a fusului de diviziune. Proteinele ce intra in alcatuirea fusului de diviziune sunt unite prin grupari bisulfitice. Dupa dezintegragrea membranei si formarea fusului de diviziune are loc dispunerea cromozomilor in placa ecuatoriala situata la jumatatea distantei dintre poli. Migrarea cromozomilor este controlata de fusul de diviziune, si de activitatea centromerului care asigura vehicularea cromozomului. Metafaza- in metafaza cromozomii sunt duplicati, se duplica regiunea centromerului si se formeaza placa ecuatoriala prin dispunerea cromozomilor intr-un singur plan perpendicular pe axa longitudinala a fusului de diviziune si are loc separarea cromozomilor-fii. Cariotipul (numarul, marimea si forma cromozomilor) are trasaturi caracteristice, fiind potrivit pentru analiza microscopica. Fiind singurele elemente permanente ale nucleului si aparand intr-un numar si morfologie constante, cromozomii asigura identificarea diverselor specii. Anafaza- in aceasta faza are loc separarea si deplasarea spre cei 2 poli a cromozomiilor-fii rezultati din cele 2 cromatide ale cromozomului initial. Miscarea cromozomilor spre poli de-a lungul tubulilor continui ai fusului este controlata de centromer si are loc cu o viteza de 0.2-5(m/minut, formand la nivelul polilor cate o placa anafazica. Telofaza- la cei 2 poli ai celulei cromozomii formeaza cate un nucleu separat pentru fiecare viitoare celula fiica, apoi au loc procese opuse profazei: cromozomii isi pierd individualitatea, se despiralizeaza si decondenseaza. Astfel, ia nastere un nucleu cu structura reticulata. Se produce reorganizarea nucleolilor, si aparatul mitotic se dezintegreaza si dispare. Mitoza asigura repartizarea in celulele-fiice a unei cantitati egale de material genetic. Datorita acestui fapt, diviziunea celulara reprezinta un mecanism biologic fundamental, care determina transmitetea informatiei genetice de-a lungul generatiilor celulare.Durata mitozei e in fuctie de tipul de celule si specie, de varsta individului si de conditiile de viata, variind intre cateva minute pana la cateva zeci de ore. Durata in timp a fiecarei faze mitotice este si ea diferita: profaza este 60% din durata intregului ciclu mitotic, metafaza 5%, anafaza 5%, iar telofaza 30%. Meioza Diviziunea meiotica, numita si reductionala, reprezinta totalitatea fenomenelor complexe premergatoare formarii gametilor. Ea are loc numai in celulele germinale din organele sexuale, deci numai la organismele care se reproduc sexuat. Meioza consta in 2 diviziuni nucleare succesive de un tip deosebit, una reductionala -primara (I), si una normala, mitotica ecvationala –secundara (II). Caracteristic pentru meioza este faptul ca desi se succed 2 diviziuni, replicarea cromozomilor nu se face decat o singura data. Profaza I- este de mai lunga durata, cu schimbari profunde si caracteristice ale substantei cromatice, denumite fenomene sinaptice. Procesele se desfasoara in mai multe stadii: stadiul de leptonem- 2n, stadiul de zigonem- scurtare si crestere in diametru, stadiul pachinem, cel diplonem si diachineza. Se produc fragmentarea membranei nucleare si formarea fusului de diviziune. Metafaza I- se caracterizeaza prin disparitia membranei nucleare si formarea fusului central bipolar. Se formeaza placa metafazica in regiunea ecuatoriala. Desi regiunea centromerica e dubla, ea functioneaza ca o unitate care va transporta cele 2 cromatide surori, fie spre un pol, fie spre celalalt al fusului de diviziune. Anafaza I- cromozomii omologi se separa si migreaza spre poli. Cromatidele migreaza perechi, deoarece sunt unite la nivelul centromerului care nu s-a divizat. Ea determina astfel separarea celor 2 cromatide de origine materna care se deplaseaza spre un pol de cele 2 cromatide paterne care se deplaseaza spre celalalt pol (nucleul apare format dintr-un numar haploid de cromozomi). Telofaza I- cromozomii in numar haploid- n, ajung la poli si se regrupeaza in noii nuclei fii. La fiecare pol ajunge numai jumatate din numarul initial de cromozomi, deci prima diviziune este din aceasta cauza reductionala. Pornindu-se de la o celula diploida-2n, se ajunge la doua celule haploide-n. Dupa diviziune reductionala urmeaza a doua diviziune meiotica homotipica, care se desfasoara dupa tipul unei mitoze obisnuite. In urma meiozei in procesul de formare al gametilor, dintr-o celula diploida originala se dezvolta si devine functionala o singura celula haploida: oosfera-la plante, ovulul-la animale. Profaza II- are loc condensarea cromozomilor, degradarea nucleolilor şi a membranei nucleare. Începe fusul de diviziune. Această fază lipseşte la organismele care nu au trecut prin telofaza I şi prin interchineză. ) se termină formarea fusului de diviziune. Cromozomii se aranjează la ecuator, formând placa metafazică. Ei sunt fixaţi de fibrele fusului de diviziune în regiunea centromerului. Anafaza II- cromatidele-surori ale fiecărui cromozom se despart şi se îndreaptă spre polii celulei. Telofaza II cromozomii, ajunşi la cei doi poli, se despiralizează. Pe parcursul acestei faze se restabilesc nucleele, apare membrana celulară şi patru celule haploide (numărul de cromozomi monocromatidici este de două ori mai mic decât în celula-mamă). Aceste patru celule alcătuiesc o tetradă şi sunt precursorii gameţilor. La animale ele se numesc spermatide (la masculi) şi megaspori (la femele). Celulele obţinute în rezultatul meiozei au o evoluţie diferită. La masculi, toate cele patru celule vor deveni gameţi-masculi sau – spori în consecinţa procesului de spermatogeneză (sau microsporogeneză). La femele, trei dintre cele patru celule avortează, transformându-se în nuclee polare, iar cea de-a patra celulă se transformă în gamet-femelă. La plante, două dintre celulele tetradei (uneori toate patru) participă la formarea sacului embrionar, în care are loc formarea ovulului, a sinergidelor, a celulelor-antipod şi a celulelor diploide centrale. Ciclul biologic al organismelor cu sexualitate este marcat de două fenomene importante: fecundaţia, care dublează numărul de cromozomi, şi diviziunea reducţională sau meioza, care îl reduce la jumătate. Cele două procese împart ciclul vital al unui organism în două faze (perioade sau generaţii) distincte. La plante se disting constant cele două generaţii: diplofaza, numită şi spofit, şi haplofaza, numită gametofit. La animale, generaţia haploidă şi cea diplofidă pot fi mai mult sau mai puţin diferenţiate. Scopul celor două faze, haploidă şi diploidă, este menţinerea constantă a numărului de cromozomi la om. Putem deduce din această constatare intenţia Creatorului de a menţine specia umană ca unitate bine finalizată. 쥁`