Referat Cultivarea Si Intretinerea Cactusilor

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Cultivarea Si Intretinerea Cactusilor si de asemenea puteti face Download Referat Cultivarea si intretinerea cactusilor

Citeste fragmente din Referat Cultivarea Si Intretinerea Cactusilor

Cultivarea si intretinerea cactusilor CACTUSII ▪Cactusii sunt plante cu tulpini suculente de forma cilindrica, globuloasa, ovoidala, ovala, turtita etc. ▪Lungimea lor masoara de la cativa centimetri la 20-30 m, in locurile de origine. ▪Frunzele sunt transformate in spini (exceptie Peireskia). Pe suprafata tulpinii se afla numerosi muguri care la cactusi se numesc areole. Din areole iau nastere spinii, florile, ramificatiile laterale. ▪Florile sunt mari, la multe specii chiar uriase, de diferite forme, intens colorate si de durata scurta. ▪Parfumul este prezent numai la cateva specii. Fructul este o baca ce contine numeroase seminte (la unele specii este comestibil). ▪Cactusii au crestere lenta. Perioada de inflorire este primavara si vara pentru majoritatea speciilor. Inflorirea este strans legata de ingrijirea acordata fiecarui tip de cactus. ▪Lumina intensa este absolut necesara pentru aceste plante. Ele trebuie plasate pe cat posibil la fereastra. Daca fereastra are expozitia sudica este cu atat mai bine. Aceleasi locuri insorite, dar racoroase si uscate, trebuie asigurate iarna. In acest sezon sunt suficiente temperaturi de 8-10°C ziua si 4-6°C noaptea. ▪Caldura putina corelata cu umiditatea redusa face ca planta sa treaca printr-o perioada de repaus care poate dura 4-5 luni. Nerespectarea repausului constituie cauza neinfloririi si dobandirii unui aspect necaracteristic, nefiresc. ▪Excesul de umezeala este foarte daunator, in special iarna, daca se asociaza cu temperatura scazuta. In lunile noiembrie-decembrie sunt suficiente 2-3 udari, in luna ianuarie nu se uda, udarea reluandu-se in februarie. ▪Cantitatea de apa si frecventa se cresc treptat, pe masura ce apar cresteri vegetative noi. ▪Vara, cactusii se trateaza ca orice planta. Incepand cu partea a doua a toamnei, pamantul se tine mai mult uscat decat umed, se da numai atata apa cat sa se previna zbarcirea. ▪Aerisirea camerei in care sunt asezati cactusii este obligatorie. Aerul statut este daunator plantelor. ▪Pamantul in care se cultiva cactusii trebuie sa lase apa sa se scurga bine si sa nu fie prea bogat in componente organice. ▪De exemplu, un amestec alcatuit din pamant de telina sau de gradina, pamant de frunze, turba fibroasa si nisip, la care se adauga spartura de ghivece, poate fi foarte bun. ▪Cactusii se inmultesc in mod obisnuit prin seminte si butasi. Semanatul se poate face oricand, dar cel mai bine este primavara. ▪In acest scop se folosesc ladite sau ghivece nu prea inalte si bine dezinfectate. ▪De asemenea, dezinfectia pamantului si chiar a semintelor cu hipermanganat de potasiu nu trebuie omisa. La udare este bine sa se foloseasca apa de ploaie. Repicarea rasadurilor se face numai daca sunt prea dese. ▪Momentul optim este la aparitia primelor rozete de spini. Abia dupa circa 6-8 luni, plantele sunt trecute in ghivece foarte mici, de 4-6 cm in diametru. ▪Butasirea este mai simpla si rapida. Ea se executa primavara si vara (mai-iulie). Se fac butasi de varfuri sau fragmente de tulpina sau pur si simplu se desprind lastarii de la baza plantei sau de pe ramificatiile mai mari. Dupa taiere, butasii nu se planteaza imediat. Ei se tin cateva zile sau saptamani intr-un loc calduros, aerisit si umbrit, pentru ca ranile facute sa se cicatrizeze (sa formeze crusta). ▪Dupa aceea se planteaza la circa 2 cm adancime pe substratul de nisip ceva mai grosier sau in perlit. ▪La aparitia primelor radacini se face trecerea in ghivece cu pamant. ▪O alta metoda de inmultire a cactusilor este altoirea folosita insa numai la speciile care au un sistem radicular foarte slab si o crestere extrem de lenta. ▪De asemenea, la cactusi se fac o serie de altoiri decorative, in care caz este vorba de combinatii executate strict in scop ornamental (de exemplu: Peireskia cu Zigocactus, Cereus cu Echinocactus etc). ▪Metodele de HYPERLINK "http://www.gradina-online.ro/Altoirea_la_cactus_A3546.html" o "Altoirea la cactus" altoire sunt: in despicatura, in copulatie si prin alipire. Cel mai bun moment pentru altoire este vara Tipuri de cactusi  Originari din America, cactusii se impart in doua categorii: cactusi de desert si cactusi de padure. Prima categorie iubeste soarele direct si uscaciunea. Ceilalti prefera semiumbra si udarile normale. Intre anumite limite, cactusii se adapteaza destul de bine la atmosfera din casele noastre. Daca sunt tinuti la lumina si iarna li se asigura o perioada de pauza la temperaturi mai scazute, cactusii de desert ne rasplatesc cu flori superbe de diferite forme si culori. Ghivecele folosite pentru ei vor fi mici, stabile si solului nu i se vor administra prea des ingrasaminte. Pentru ei umezeala excesiva poate fi fatala de aceea ritmul de udare trebuie adaptat cu grija la conditiile de mediu si la perioada din an respectiva. In perioada de vara ei se uda cam o data pe saptamana, primavara si toamna o data la doua-trei saptamani iar in luna decembrie nu se uda deloc.  Aceasta luna de seceta totala este cheia infloririi lor, pentru ca in acest fel planta isi canalizeaza toata energia spre viitorii boboci. De asemenea, daca nu vor avea lumina suficienta si temperatura va fi mai ridicata decat este recomandat, inflorirea este pusa sub semnul intrebarii. Trebuie sa aveti grija ca un cactus care se afla intr-un ghiveci mic va trebui udat mai des decat un altul aflat intr-un ghiveci mai mare. De asemenea, exista diferentieri in privinta cantitatilor de apa folosita in functie de specie. De exemplu, Opuntia si Gymnocalcium are nevoie de mai multa apa decat Mammilaria. Se mai face o diferentiere la udare si in functie de ritmul de crestere. Cactusii cu crestere rapida au nevoie de mai multa apa decat ceilalti, care cresc in general cam 2 cm pe an. Cactusii de desert sunt perfecti pentru persoanele ocupate dar care locuiesc in spatii foarte bine luminate.  Cactusii de padure sunt mult mai toleranti in privinta luminii. Ei se multumesc cu lumina filtrata prin perdelele de la ferestre. Ei au nevoie de ghivece mai mari si sol care sa retina ceva mai multa umezeala. Pamantul de gradina, amestecat cu turba si nisip este perfect pentru ei. Daca aveti o planta batrana, o sa vedeti ca baza vlastarilor este aproape lemnificata si numarul de flori scade de la an la an. In astfel de cazuri este recomandat sa o tundeti si din vlastarii respectiv sa obtineti plante tinere. In general 2-3 vlastari sunt suficienti pentru un ghiveci de marime medie. E posibil ca in primul an dupa o astfel de transplantare, cactusul sa nu infloreasca. De asemenea, in perioada de inradacinare da impresia ca de fapt se vestejeste. Nu va lasati pacaliti si continuati sa-i ingrijiti la fel ca de obicei.  Udarea trebuie sa se faca moderat si pe perioada de vara sau in cea premergatoare infloririi se recomanda folosirea unui ingrasamant. Astfel cresterea va fi stimulata si, dupa cum se stie, cu cat cresc mai multi vlastari tineri in perioada calda a anului, cu atat vor fi mai multe flori iarna. E adevarat ca nu toti cactusii de padure infloresc iarna. Sunt unii care infloresc primavara si altii vara. Uneori inflorirea se decaleaza cu 1-2 luni la fiecare an, realizandu-se astfel adaptarea plantei la mediu. Cactusii tropicali stau foarte bine in ghivece suspendate si in momentul in care le dau boboci ei trebuiesc feriti de miscare si de curentii de aer rece. Cei mai cultivati cactusi tropicali la noi in tara sunt Zygocactus truncatus (Craciunel), Rhipsalidopsis si Philocactus.  Ambele tipuri de cactusi se inmultesc frecvent prin butasi inradacinati in amestec de turba si nisip. Se mai inmultesc si prin seminte dar se obtin destul de greu plante bine dezvoltate de catre persoane care nu au conditii speciale. De asemenea, unele seminte care se comercializeaza la noi nu incoltesc deloc, semn ca sunt mult prea vechi. Iubitorii acestor plante mai au insa sanse pentru a-si dezvolta colectiile personale: in perioada calda a anului puteti cumpara butasi gata inradacinati chiar din piete. Aceste plante sunt mai usor de adaptat la conditiile din casele noastre.  O alta solutie ar fi sa va obtineti plantele preferate din sere si florarii. Este recomandat ca atunci cand le cumparati sa stiti exact ce specie este, pentru ca uneori ingrijirile si pretentiile difera de la o specie la alta. Plantele mici sunt predispuse la boli sau se dezvolta inconstant, de aceea este mult mai bine pentru dvs sa va cumparati plante mai mari, deja transplantate si care au avut deja flori. E firesc sa va doriti ca plantele cumparate sa aiba deja boboci si sa infloreasca cat mai repede, dar daca le achizitionati in aceasta perioada trebuie sa aveti grija maxima la flori, pentru ca unele sunt extrem de sensibile la miscare, la umiditatea din aer sau la uscaciune excesiva. Este mai bine sa le acordati plantelor dvs o perioada de acomodare inainte de inflorire.  Insamantarea cactusilor Exista cateva motive bune pentru a cultiva cactusi din seminte decat sa cumperi plante. Poti gasi seminte pentru mult mai multe specii decat poti gasi plante si poti fi destul de sigur ca sunt corect identificate; deasemeni, semintele pot fi transportate mult mai usor decat plantele intregi. Astfel poti obtine plante care sa se adapteze mai bine conditiilor tale de crestere si scazi riscul de a aduce acasa diferite boli si daunatori. Pe de alta parte, mentinerea in viata a "semanaturilor", a tinerelor plantute, presupune mai mult timp si o oarecare indemanare. Se poate sa esuezi chiar de cateva ori pana sa faci totul cum trebuie, dar cu putin noroc, plantele ar trebui sa supravietuiasca oricarei catastrofe. Pentru a face lucrurile mai simple, voi descrie cum seman eu; am convingerea ca in principiu acest proces decurge la fel la toti amatorii de semanaturi; difera numai prin materialele avute la indemana – soluri (pamanturi), tavi si incinte de germinare. Etapa 1 Prepararea pamantului si vaselor Exista mai multe retete de preparare a pamantului in care vom semana, acesta trebuind sa fie, in principiu, cu putin continut de materie organica, sa fie usor si sa retina umezeala. In acelasi timp, suprafata solului nu trebuie sa fie neteda ci sa contina destule "microdenivelari" care sa adaposteasca semintele. Amestecul pe care am ajuns sa-l folosesc in fiecare an este compus din turba rosie, nisip grosier si pietris (sfaramaturi de roci de 2-4 mm) in volume egale, amestecate bine si tinute intr-o punga de plastic (pentru a nu-si pierde umezeala) cel putin o luna inaintea semanatului, pentru omogenizarea compozitiei. Inainte de folosire, amestecul se poate trata termic, in baie de abur sau intr-un cuptor cu microunde, cu scopul de a distruge eventualii paraziti. Se poate trata si cu fungicide dar se spune ca acest lucru ar duce la ingreunarea germinarii, asa ca eu nu obisnuiesc. Vasele folosite sunt din plastic, bine dezinfectate, de 4-5 cm adancime, cu gauri de scurgere a apei. Nu trebuie sa fie prea largi pentru ca de obicei nu avem atatea seminte ca sa le umplem; vom observa mai tarziu ca speciile au diferiti timpi de germinare si unele, dupa germinare, e bine sa fie “scoase la aer” inaintea celorlalte; astfel, un vas mic este mult mai usor de manevrat. Stiu ca nu sunt usor de gasit vasele potrivite; eu folosesc cutii de margarina RAMA, cele mai mici, semanand intr-o cutie, pe cat posibil, semintele aceluiasi gen sau seminte cu conditii de germinare si evolutii in timp asemanatoare. Pe fundul vaselor astern un strat de pietris pentru a impiedica amestecul de pamant sa curga prin gaurile de scurgere, umplu vasul cu pamantul preparat, il bat de masa pentru o tasare usoara iar deasupra astern un strat de pitricele de 2mm, obtinute de obicei din nisip cernut inainte. Cu ajutorul unor fasii de plastic delimitez niste zone pe suprafata solului. Acum e timpul sa umezesc continutul vasului, cu apa de ploaie fiarta (si racita!), pana cand umezeala ajunge la suprafata; acest lucru il vom observa mai usor cu ajutorul unui "indicator" de umezeala (un praf de caramida , de exemplu, daca altfel nu putem) Etapa 2  Semanarea Nu este deloc dificila aceasta operatie. Se face cumva diferit numai in functie de marimea semintelor. Semintele mari pot fi semanate una cate una si presate in pamant atat cat sa ramana putin vizibile. Semintele de dimensiune medie (aproximativ 1mm diametru ) se pot aseza la fel de bine cate una , alegand locurile mai adanci, fisurile de pe suprafata solului. Mai sunt semintele de dimensiune foarte mica, si ma gandesc la cele de parodia sp. in primul rand, mai obisnuite, care pur si simplu se imprastie necontrolat pe sol, in speranta ca totul va fi bine. Plasarea semintelor in fisurile sau adanciturile solului are doua scopuri principale: asigura un contact mai bun al invelisului semintei cu umezeala solului (ajuta germinatia ) si ajuta tinerele plantute sa se fixeze de ceva atunci cand primele radacini incearca sa penetreze solul. Cand termin, pun cutiile intr-o tavita de plastic si totul este "sigilat" intr-o punga de plastic, transparenta.  Etapa 3 Germinarea Acum trebuie sa asteptam ca natura sa-si urmeze cursul. Solul este ud, atmosfera este umeda, vasele sunt puse la lumina, la fereastra (spre sud e ideal).Trebuie sa le protejam de prea mult soare intrucat inauntru se pot atinge temperaturi destul de ridicate care pot "fierbe" plantutele. Exista specii care germineaza mai greu dar cele mai multe ne fac bucuria aceasta in maxim o saptamana. Teperatura optima este in general in jurul valorii de 25°C, fara oscilatii mari intre noapte si zi. Dupa germinare temperatura poate oscila ±5°C. Germinatia este influentata si de prospetimea semintelor sau de tratamentul aplicat acestora, dar aceasta este alta poveste. Etapa 4 Plantutele La inceput, plantutele au o culoare verde palida, cu un smoc de perisori fini in jurul radacinii. Deja incep sa se observe deosebiri intre genuri: unele sunt elongate, cu vizibile cotiledoane, in timp ce altele sunt rotunde, cu un "H" in varf. Plantutele nu trebuie lasate niciodata sa se usuce in primele luni, cel putin pana apar primii spini. Pe de alta parte , umezeala poate stimula mucegaiul si algele, care apar dupa o saptamana-doua; acestea pot incetini cresterea plantutelor. Fiecare poate sa combata aceste fenomene cu ce are la indemana; e bine de stiut ca un sol acid nu favorizeaza dezvoltarea algelor. Dupa cateva saptamani germinatia incetineste si incep sa apara primii spini pe plantutele mai "harnice". E timpul sa aerisim cate putin incinta in care s-a efectuat germinarea. Aceasta se poate face gaurind putin punga de plastic (in cazul de fata). Tot acum putem creste si nivelul de iluminare, pentru ca plantutele sa nu se etioleze. Cu cat vom aerisi mai mult cu atat va scadea riscul inmultirii algelor. Deja plantutele incep sa prinda forma adevarata, sa creasca adevaratul corp al viitorului cactus, de obicei incet si neregulat. Unele specii depun un efort mai mare in dezvoltarea radacinilor.  Aglomerarea/inghesuiala plantutelor, desi impiedica cresterea, este uneori de preferat transplantarii in timpul careia putem deranja radacinile firave. De acum trebuie sa ne preocupe "cali敲≡瀠慬瑮瑵汥牯മ‍吠慲獮汰湡慴敲⁡慣瑣獵汩