Referat Brehm
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Brehm si de asemenea puteti face
Download Referat BrehmCiteste fragmente din Referat Brehm
ALFRED EDMUND BREHM
Inainte de varsarea in Saale, raul Orla strabate raionul Neustadt din
Saxa-Weimar, un tinut care mai constituia inca – la mijlocul secolului
trecut – un peisaj natural paduros aproape neatins de mana omului.
Aici, la Unterrenthendorf, traia pastorul Christian Ludwig Brehm, in
casa caruia s-a nascut – la 2 februarie 1829 – Alfred Edmund Brehm.
Christian Brehn nutrea o adoratie pasionata fata de natura si de
fapturile sale. In mod deosebit il atrageau fiintele cele mai libere,
pasarile. Strabatand zile intregi desisul padurilor, cauta mereu alte
neamuri de pasari si observa felul lor de trai. Astfel incat nu este de
mirare ca el a devenit unul din intemeietorii ornitologiei stiintifice
germane. Dragostea pentru libertate si pentru vietatile naturii ii era
innascuta; aceleasi trasaturi se relateaza si despre inaintasii sai.
In acelasi timp in care traia tatal lui Brehm isi pura feciorii prin
paduri desteptandu-le dragostea pentru animale, mama acestuia sadea in
mintile lor si mai ales a micului Alfred o insusire cu totul deosbita:
fantezia poetica. Ea era o natura mai optimista, avea un deosebit dar de
a povesti cu insufletire si citea copiilor de preferinta din operele
clasicilor.
In acest mediu a crescut acela in care oamenii aveau sa recunoasca pe
pictorul lumii animale; acela pe care contemporanii sai l-au pretuit ca
pe un neasemuit poet al vietii din natura. Ascultandu-l pe acest
entuziast, nu numai auzul era incantat, ci si ochiul era fermecat de
infatisarea sa: parul lung, blond inchis, ochii cenusii-albastrii
cercetatori, fruntea impresionanta. Statura sa era zvelta. Mai tarziu
pura barba.
Brehm a ramas mereu acelasi; un om liber, indragostit de (natura
binecuvantata (, cum spunea el. Ochilor lui nu le scapa nimic, darul lui
de observare se apropia de perceptia artistica, care isi avea originea
in atractia lui pentru poezie si frumos.
Tanarul Brehm a vrut la inceput sa se faca arhitect, spre a exercita o
profesiune cu tangente artistice. Timp de 4 ani s-a pregatit la
Altenburg, pana cand in viata lui s-a produs o cotitura brusca. Pasiunea
lui pentru natura a izbucnit nestavilita atunci cand a auzit
ca un vanator si ornitolog , baronul John Wwilhelm von Müller
din Württenberg, cauta un tanar insotitor pentru o calatorie de
explorare in Africa. Brehm nu mai putea fi retinut.
El a plecat si a ramas 5 ani in Africa – in Egipt si in Sudan. Pentru
prima data nazuintele sale s-au implinit; el a putut sa se afunde intr-o
lume de oameni si animale, inca necunoscuta. Mai usor decat toti
insotitorii a reusit sa invinga greutatile climei tropicale, in special
accesele de friguri.
Preferinta lui a mers catre lumea pasarilor si pentru a le studia si-a
luat ca ajutor pe unul din fratii lui care l-au ajutat cu mult succes.
Pierderea acestui frate, care s-a inecat in timpul calatoriei, a fost
deosebit de dureroasa pentru Alfred Edmund Brehm, care, desi avea o fire
barbateasca, era totusi foarte sentimental si sensibil.
Si din alte punct de vedere , calatoria de cercetare africana a
intampinat multe greutati. Baronul Müller promisese, inainte de
inapoierea lui timpurie in Europa, s-ai trimita mijloacele banesti
necesare, care insa nu au mai venit . Dar aceasta n-a putut zruncina
hotararea tanarului Brehm . El era destul de format spre a se putea
descurca singur si, curand, a reusit sa castige prietenia sefilor si
conducatorilor de triburi, mai ales pntru ca invataselimba araba,
obtinand de la acestia mijloacele necesare pentru continuarea
cercetarilor si pentru calatoria de inapoiere.
In 1852, el s-a inapouiat in Germania cu comorile adunate – vii si
moarte. Mergand in continuare pe fagasul vocatiei sale, el a studiat de
aici inainte stiintele naturale la Jena si viena. A fost un student
straniu; pe de o parte acomodindu-se cu noul sau mediu el participa la
diferite manifestari ale vietii studentesti, pe de alta parte el traia
in mijlocul animalelor vii pe care le ingrijea si le observa. Colegii
sai faceau mult haz de maimutele care sareau din camera lui, dar erau
mandrii de aptitudinile scriitoricesti ale camaradului lor. Povestirile
sale asupra pasarilor ii captivau intotdeauna iar cercurile de
specialisti au inceput sa acordew atentie comunicarilor sale
stiintifice. Nu este deci de mirare ca el a participat in mod
stralucitor la constituirea "Societatii germane de ornitologie". Prima
lui lucrare mai mare, Schite de calatorie din Africa de nord (3 volume),
a aparut dupa obtinerea titluilui de doctor in filozofie.
In activitatea lui Alfred Brehm se pot deosebi mai multe laturi. Mai
intai, el a fost sciitorul care a facut numeroase calatorii de explorare
in toate continentele, daruind omenirii opera ramasa clasica, Lumea
animalelor. A fost apoi un merituos organizator de gradini zoologice si,
in fine, nici oratorul Brehm nu trebuie uitat.
Ca explorator, el a strabatut Africa, mai ales Egiptul si Abisinia.
Articolele lui interesante din noua – pe atunci – revista
saptamanala "Die Gartenlaube" l-au indemnat pe editorul acestei reviste
sa-I puna la dispozitie mijloacele necesare pentru o calatorie in nord,
care l-a dus in Norvegia, Laponia si la Capul Nord. Curand dupa aceea a
strabatut cu al doilea frate al lui, medic, de asemenea mare iubitor de
animale, intraga Spanie, iar mai tarziu, cu un prieten, a calatorit in
Siberia pentru cercetari stiintifice. Dupa aceasta calatorie, a mai
intreprins si alte drumuri in Ungaria si Spania.
Ocupatia principala a lui Brehm a fost descrierea calatoriilor lui.
Editorul revistei "Gartenlaube", Ernst Keil, I-a inlesnit terminarea
lucrarii Viata pasarilor. O deosebita recunoastere se cuvine si
librarului editor H.J. Meyer, intemeietorul Institutului bibliografic,
care l-a incurajat la intocmirea cartii de popularizare Viata ilustrata
a animalelor.
Brehm a nazuit in tot cursul vietii sale spre libertatea de a-si urma
nestingherit inclinatiile. Pentru a avea posibilitatea sa-si intemeieze
o familie, a fost insa nevoit sa primeasca catedra de geografie si
stiinte naturale la o scoala superioara. Dar curand, a parasit noua
ocupatie, pentru a pleca in Abisinia. Mai tarziu ajunge director al
Gradinii zoologice din Hamburg, si il vedem apoi straduindu-se pentru
infatisarea acvariului din Berlin, ce s-a deschis in 1869. Ambele aceste
institutii au capatat curand un renume mondial.
Cum s-a mai spus, Brehm era o fire independenta, care se supunea greu,
mai ales in fata mediocritatii. El nu suporta contraziceri in domeniul
lui de cercetare. Din aceasta cauza a parasit Hamburgul, iar Berlinul a
devenit de asemenea un chin pentru el. Bolnav si zdrobit de conflicte,
s-a inapoiat in Turingia, unde s-a restabilit cu greu dupa o meningita.
De-acum incolo, a trait numai dupa inclinatiile lui. Vara facea
cercatari in natura, iarna tinea cu mare succes conferinte in toata
Europa. In aceasta perioada el a scris cartea Pasari prizoniere, si a
editat a doua oara Viata animalelor, de asta data in zece volume.
Brehm a avut parte de multe amaraciuni in viata. El nu s-a putut
mangaia niciodata de moartea mamei si de pierderea sotiei sale.
Pentru a pregati un viitor celor cinci copii ai lui, a mai acceptat un
contract pentru o serie d conferinte in America de Nord. A intreprins
aceasta calatorie fara placere, deoarece copii s-au imbolnavit de
difterie, cu putin inainte de plecarea sa. In aceste conditii a fost
puternic impresionat de vestea ce a ajuns in America despre moartea
celui mai mic dintre copii sai. Aceasta stire l-a doborat. Zdobit, s-a
inapoiat in 1884 in Europa, incovoiat si cu parul sur. Fortele ii
scadeau vizibil si, survenind de asemenea o boala de rinichi, el moare
la 11 noiembrie 1884, in varta de abia 56 ani.
Opera lui Brehm supravietuieste de peste un secol. Au urmat noi editii
imbogatite si completate. Daca numarul de volume a cintinuat sa creasca
la inceput, totusi cu trecerea anilor s-a ivit necesitatea editarii unor
lucrari mai scurte, care sa permita celor mai largi straturi ale
populatiei cunoasterea lumii animalelor, in spiritul care il anima pe
Alfred Edmund Brehm.
ì¥Â