Referat Hormonii Glandei Hipofize

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Hormonii Glandei Hipofize si de asemenea puteti face Download Referat Hormonii glandei hipofize

Citeste fragmente din Referat Hormonii Glandei Hipofize

Hormonii glandei hipofize. Generalităţi.Hipofiza , numită şi glanda pituitară , are o formă ovoidă şi este plasată la baza creierului pe şaua turcească , deasupra ei găsindu se hipotalamusul , care îi coordonează funcţia endocrină.La rîndul ei , activitatea hipotalamusului este dirijată pe cale neurologică. Deşi hipofiza a fost cunoscută de foarte multă vreme , existenţa ei fiind semnalată de Galenus , totuşi importanţa ca glandă endocrină a fost pus în evidenţă la sfîrşitul secolului al XIX lea prin experienţele lui B.Sequart(1890).Oliver şi Schaffer sunt primii care au pus în evidenţă(1985) existenţa în glanda hipofiză a unui principiu biologic activ . Cercetarile asupra funcţiei acestei glande şi a substanţelor biologic active elaborate au continuat practic toată durata secolului al XX lea , avînd drept rezultat identificarea structurii chimice a acestora şi a rolului lor în organism. Hipofiza este o glandă mică cu greutatea cuprinsă între 0,6-1 gram ;acceptînd că forma ei ar putea fi şi sferoidă , diametrul sferei ar fi în jurul valorii de 1cm .Glanda este alcătuită din trei lobul anterior sau adenohipofiza are structură glandulară şi prezintă aproximativ 70 % din glanda întreagă,lobul intermediar este mai puţin dezvoltat şi pentru unele specii este încarporat în hipofiza anterioară, lobul posterior , numit şi neurohipofiza sau hipofiza posterioară , este alcătuit în majoritate din ţesut nervos şi reprezintă aproximativ 30 % din greutatea glandei .Este remarcat faptul că în timp ce la unele specii de vertebrate , lobul intermediar sau hipofiza intermediară reprezintă o formaţiune anatomică distinctă , la om aceasta este deosebit de redusă , fiind sub forma unei lame foarte subţiri. Glanda hipofiză este legată fiziologic de hipotalamus , atît pe cale umorală cît şi pe cale nervoasă , încît funcţia hormonală a celor trei lobi se află sub controlul acesteia din urmă.Pentru fiecare hormon hipofizar există un factor de eliberare hipotalamic, dar există şi produse de secreţie ale hipotalamusului cu rol inhibator .Hormonii hipofizei , la rîndul lor , au rol esenţial în stimularea şi reglarea celorlante glande endocrine , fapt pentru care complexul hipotalamic-hipofizar s a denumit şi,, creer endocrin”. Hormonii hipotalamici.Deşi hipotalamusul , respectiv, nucleele hipotalamice sunt formaţiuni anatomice distincte faţă de hipofiză, totuşi funcţiile lor se găsesc într-o strînsă interdependenţă şi, pentru urmărirea mai uşoară a acţiunii hipotalamusului asupra hipofizei, se prezintă întii substanţele biologic active elaborate de către hipotalamus.Aşa precum îi spune şi numele hipotalamusul este situat sub talamus , formaţiune anatomică nervoasă existentă la baza crerului ce are rol important în integrarea şi transmiterea exerciţiilor nervoase.Hipotalamusul are un diametru de 2,5 cm şi o greutate de 4 g.Hipotalamusul secretă mai multe substanţe biologic active cărora li se spune conform acţiunii lor hormoni hipotalamici de eliberare sau hormoni hipotalamici cu rol inhibitor.Hormonii hipoatalamici , numiţi şi factori de eliberare (releasing factors)sau de inhibiţie(inhibiting factors) ai secreţiilor hipofizare , ajung la celulele hipofizei unde îşi manifestă acţiunea biologică.Se cunosc nouă hormoni hipotalamici , care intră în funcţia hipofizei şi care se prezintă în tabelul 1.1. Hormoni de eliberare Hormoni eliberatori al corticotropinei CRH ACTH Hormon eliberator al tirotropinei TRH TSH Hormon eliberator al hormonului luteiniziant şi hormonului foliculostimulator. LHRH/PSHRH LH şi PSH Hormon eliberator al hormonului de creştere PRH Prolactina Hormon eliberator al hormonului melanocit-stimulator MRH MSH Hormini inhibitori,inhibitori al eliberarii creşterii. GHRIH GH Hormon inhibitor al eliberarii prolactinei PRIH Prolactin. Hormon inhibitor al eliberarii hormonlui melanocit-stimulaor. MRIH MSH După structura lor chimică , hormonii hipotalamici aparţin peptidelor cu greutate moleculară mică , unii din ei avînd secvenţa aminoacizilor bine cunoscută. Hormonul eliberator d corticotropină(Corticotropin Releasing Hormone) cunoscut prin iniţialele CHR , se mai numeşte şi corticoliberină a fost pus în evidenţă prin cercetările lui Saffran şi Schally(1955).S a arătat mai tîrziu că acest polipeptid aste alcătuit din 41 resturi de aminoacizi .Concomitent ce stimularea eliberarii de corticotropină(ACTH),CRH-ul stimulează şi eliberarea de către adenohipofiză a unui alt compus biologic activ numit (-endorfină.Aceasta are de asemenea structură polipeptidică şi are acţiunea opusă CHR ului ; este deci un inhibator al ACTH ului. Hormonul eliberator de tirotropină sau TRH , numit şi tireoliberină , este cel mai bine cunoscut .Din punct de vedere chimic, este un triepid format din acid glutamic , histidină şi prolină.Structura chimică a acestui compus prezintă însă următoarele particularităţi: acidul glutamic este sub forma ciclică, parolina este încatenată prin hidrogenul iminic , iar gruparea carboxilică a parolinei se găseşte sub formă de amidă , . Acest hormon a fost izolat de Ghillemin (1969), folosind hipotalamusul de ovine .Se obţine şi sintetic. Hormonul eliberator de hormon luteinizant şi al hormonului folicular –stimulator,prescurtat notat prin iniţiale LHRH PSHRH, este din punct de vedere chimic un decapetid izolat de Shallz şi colaboratorii (1971) din hipotalamusul de porcine , cu următoarea secvenţă a aminoacizilor componenţi: HOOC-Gln-His-Trp-Ser-Tyn-Gly-Leu-Arg-Pro-Glz-NH2 În structura acestui peptid prima componentă este glutamina şi nu acidul glutamic liber , la formarea grupării –NH-CO- participă gruparea aminică legată de carbonul 2 al glutaminei , încît aste excplicabil ca la celălalt capăt glicina să aibă grupa -NH Liberă.Acest hormon este cunoscut şi sub numele de gonadoliberină , avînd proprietăţi de a stimula eliberarea de LH şi PSH(FSH).Producerea LHRH ului este deterimnată de prezenţa hormonilor steroidici din circulaţie. Hormonul eliberator al hormonilor de creştere sau prescurtat GHRN, se mai numeşte hormon eliberator de somatotrofină.Acest hormon hipotalamic este un polipepid slcătuit din minimum40 resturi de aminoacizi şi a fost găsit şi în pancreas.Secreţia mărită în acest hormon determină perturbări grav în creşterea organismului, ce se manifesta prin creşterea exagerată a capului şi a membrelor , iar în caz de hiposecreţie , creşterea în înalţime este total insuficientă. Hormonul eliberator de prolactină, prescurtat PRH , nu I se cunoaşte structura chimică. Hormonul eliberator al hormonului melanocit-stimulator.,prescurtat MRH , stimulează secreţia hormonului melanotrop .Are structura polipeptidică.. Hormonul inhibitor al eliberarii hormonului de creştere,prescurtat GHRIH , se mai numeşte şi factor inhibitor de somatropină sau incă somatostină.Este un polipeptid alcătuit din 14 resturi de aminoacizi avînd următoarea secvenţă: Ala-Gly-Cys-Lys-Asp-Phe-Phe-Trp Cys-Ser-Thr-Phe-Thr-Lys Samatostinul este secretat nu numia de hipotalamus ci şi de celulele ( ale insulelor lui Langerharns.Acest compus biologic-activ inhibă şi secreţia gastrică , eliberarea de insulină , glucagon, pepsină,TSH. Hormonul inhibator al eliberarii de prolactină, prescurtat PRIH , se mai numeşte factor inhibator de prolactină , manifestă şi alte acţiuni inhibatoare. Hormonul inhibator al eliberarii hormonului melanocitstimulator prescurtat MRIH, nu I se mai cunoaţte structura chimică , probabil are o structura peptidică.Activitatea factorilor de eliberare hipotalamici reclamă prezenţa oxigenului ţi a cationilor d sodiu şi calciu. Prezenţa cationolor de potasiu le mărşte activitatea .Aceşti factori hipotalamici pot fi însă şi lesne inactivaţi , probabil pe cale enzimatică. In afară de neurohormonii menţionaţi , hipotalamusul secretă şi o serie de substanţe biologic active numite mediatori chimici care , de asemenea, pot influenţa secreţiile de hormoni hipofizari.Dintre aceştia se pot exemplifica:noradrenalina, dopamina,serotonina,glicina etc.O a treia categorie de substanţe biologic active secretate de hipotalamus o constituie ciberninele .Acestea au o structură peptidică şi manifestă o acţiune de modulare lentă şi locală. Hormonii adenohipofizari.Adenohipofiza se formează în timpul vieţii uterine .În faza matură a organismului are o structură tipic glandulară şi este constituită din trei categorii d celule :celule cromofobe , celule acidofile şi bazofile.Această clasificare are drept criteriu interacţiunea dintre celule şi unii coloranţi organici.Astfel , celulele cromofobe nu reţin nici coloranţi acizi nici coloranţi bazici, ele nu au activitate hormonală şi probabil au rol de precursor pentru formarea celorlalte categorii de celule.Aşa cum rezultă şi din denumirea lor , celulele acidofile interacţionează cu coloranţii acizi ,iar celulele bazofile interacţionează uşor cu coloranţii bazici. Hormonul de creştere.Numit şi hormon somatotrop sau STh , este secretat de celulele eoyinofile.Folosind iniţialele cuvintelor din limba engleză hormonul de creştere se mai numeşte şi Gh. În anul 1921 , Evans şi Long au obţinut un extract impur, din hipofiza anterioară, care s a dovedit foarte activ în stimularea creşterii , determinînd apariţia fenomenelor de gigantism.Hormonul de creştere a fost izolat pentru prima oară în stare pură de către LI şi colaboratorii lui (1945) din adinohipofiza bovinelor.cercetările au pus în evidenţă că acest hormon are o structură peptidică şi în funcţie de masa moleculară, respectiv în funcţie de specia animală de la care s a extras s ecunosc mai multi compuţi biologic activi, adică mai multe somatropine .În macromolecula hormonului s au identificat cel puţin 16 resuri de aminoacizi diferiţi, dintre care unii se repetă de mai multe ori , de exemplu :treonina, leucina, lizina, argina. Hormonul izolat din adenohipofiza umană este un polipeptid din 190 resturi de aminoacizi , care formează împreună o singură catenă polipeptidică, avînd două punţi disulfurice intracatenate.Hormonul de creştere obţinul de la amimuţă este alcătuit , de asemenea, dintr o singură catenă polipeptidică , în timp ce produsul izolat din adenohipofiza altor animale este alcătuit din două catene , sau chiar o catenă ramificată.Greutae moleculară a hormonului uman este de cca22 000, după unele cercetări 21 00,,little STH”, iar pentru cei proveniţi de la diferite animale este alcătuit din 2 catene de cc 22 000 , după unele cercetări 21 500 ,, little STH” iar pentru cei proveniţi de la diferite animale este mai mare , variind între 25.000 şi 48.000,,Big STH”, aceşti hormoni diferă şi prin secvenţa aminoacizilor. STH-lui uman este puţin solubil în apă şi este uţor atacat de enzime proteolitice .Este puţin solubil în mediul acid , dar este mai stabil în mediul alcalin .Prin încălzire la 70 …80 îşi pierde activitaea. Biosinteza şi secreţia. Este bine cunoscut faptul că biosinteza hormonului de creştere are loc în celulele acidofile ale adenohipofizei;sub influenţa diferiţilor factori hipofiza umană secretă zilnic cca aproximativ 4-5 mg de STH.Probabil că în plasmă acest hormon circulă complexat de o(-macroglobulină.Seccreţia adenohipofizară ţi concentraţia hormonului de creştere în plasmă sunt înfluenţate de mai mulţi factori.Primul factor ce intervine în reglarea secreţiei de hormon somototrop este propria sa concentraţie în plasma sanguină, ce prin conexiune inversă determină stimularea sau inhibarea secreţiei glandei adenohipofizare.Un al doilea factor îl constituie glicemia:hiperglicemia inhibă secreţia de SHT, iar hipoglicemia , indiferent de natura ei , o stimulează.Importanţa deosebită în secreţia STH ului o are hipotalamusul.Factorul hipotalamic eliberator de somatropină , numit şi somatoliberină, stimulează secreţia de SHT , în timp ce somastostatina hipotalamică(GHRIH) are proprietatea de a inhiba secreţia de hormon somatotrop.Secreţia de SHt depinde şi de noradrenalină şi dopamină ,serotonină, fie prin stimularea somatoliberinei , fie prin inhibarea GHRIH ului.Aminoacizii şi în mod deosebit arginina determină intensificarea secreţiei de somotropină.S a pus în evidenţă pe cale experimentală că întroducerea de arginină în organism declanşează o creştere imediată a concentraţiei în STH.În reglarea secreţiei de STH intervin unii hormoni , cum sunt hormonii tiroideni ce stimulează secreţia , în timp ce estrogenii şi în mod deosebit progesterona o inhibă.Este de menţionat că stresul , exerciţiile fizice mai îndelungate determină creşterea secreţiue de STH. Hormonul adenocorticotrop.Se mai numeşte corticotropină sau corticostimulinăACTH , denumiri ce sugerează acţiunea hormonului asupra corticosuprarenalei.Smith şi Forster au aratat că extirparea hipofizei determină atrozia părţii corticale a glandei suprarenale (1926).Mai tîrziu au fost demonstrate că extractele adenohipofizare stimulează cortexul suprarenal la animale a căror hipofiză a fost extirpatăÎn 1949, Hench şi colaboratorii au constat că ACTH ul şi cortizonul dau rezultate deoasebit de bune în terapia unor maladii , în afară de insuficienţa corticosuprarenală.Structura chimică a hormonului adenocorticotrop a fost stabilităp de Bell(1954), iar Li a reuşit să l obţină sintetic.Din punct de vedere chimic , corticotropina este un olipeptid alcătuit din 39 de resturi de aminoacizi , avînd o greutate moleculară de aproximativ 4500.Există mai multe corticotropine , în funcţie de specia zoologică de la cer se extrag, ce diferă între ele prin secvenţa aminoacizilor din poziţiile 25-32 inclusiv.Porţiunea variabilă nu este necesară activităţii biologice.Din hipofiza de porc s a izolat polipeptidul numit ( corticotropină.Secvenţa de aminoacizilor din molecula de aACTH este următoarea : Ser-Tyr-Ser-Met-Glu-His-Phe-Arg-Trp-Gly-Lys-Pro-Val-Gly-Ly 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Arg-Arg-Pro-Val-Lys-Val-Tyr-Pro-Asp-Gly-Ala-Glu-Asp-Glu 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 Leu-Ala-Glu-Ala-Phe –Pro-Leu-Glu-Phe. 31 32 33 34 35 36 37 38 39. Diferenţa între corticotropona provenită de la diferite animale este dată de următoarea secvenţă a aminoacizilor. De bovine:Asp-Gly-Glu-Ala-Glu-Asp-Ser-Ala 25 26 27 28 29 30 31 32 de ovine:Asp-Gly-Glu-Asp-Asp-Glu-Ala-Ser. De porcine:Asp-Gly-Ala-Gln-Asp-Glu-Leu-Ala. Primii 24 de aminoacizi sunt aceiaşi la toate corticotropinele şi reprezintă partea activă a hormonului, iar primii 13 formează o parte identică cu cea din hormonul melanotrop , hin hipofiza intermediară.O unitate internaţională(UI) de corticotropină corespunde cu activitatea a 5 mg corticotropină purificată obţinută din adenohipofiza porcinelor.ACHT ul este termostabil şi se inactivează prin acţiunea hidrolitică a tripsinei sau chimotripsinei. Hormonul foliculostimulant.Se mai numeşte şu foliculomaturizant sau FSh.Acest hormon e secretat de celulele bazofile.Dintre aminoacizii componenţi s-au identificat :cristina , arginina, tirozina,glutamic,lizina tronina.Hormonul conţine cca 26 % zaharuri, dintre care s au identificat:manoza, galactoza, fucoza.Greutatea moleculară a FSHului uman este apreciată la 17 000,hormonul însă poate exista şi sub formă dimerizată, cu greutăţi moleculare evident mai mari.FSH ul este produs solubil în apă, rezistent laacţiunea enzimelor proteolitice, insă în prezenţa unei enzime numită neuraminidază este îndepărtat acidul silic şi hormonul devine inactiv.Tripsina îl inactivează parţial.FSH ul se găseşte în cantitate mare în adenohipofiza umană, în cantităţi medii în adenohipofiza de iepure şi de pisică sau de şobolan şi în cantităţi mai mici în cea de ovine , bovine , porcine..Hormonul luteinizant(LH).se mai numeşte şi hormon stimulator al ţesutului interstiţial (ICSH).Acest hormon a fost obţinut în stare pură din hipofiza de porcine de către Shedlovsky,Rothen, Greep, şi alţii(1940)Din punct de vedere al structurii chimice şi acest hormon este o glucoproteină a cărei masă ,moleculară diferă în funcţie de specia zoologică pe care o reprezintă.Astfel , Lh ul izolat din hipofiza de ovine are masa moleculară de aproximativ 40.000 şi punctul izoelectric la pH=4,6 iar produsul izolat din hipofiza de porcine are masa moleculară de 100.000.Dintre glucidele componente ale grupării prostetice , s-au pus în evidenţă:manoza,galactoza,fucoza.Sub formă activă,LH-ul este dimerizat, alcătuit din catene glucoproteice lungi şi neidentice.În componenţa lui există şi cristeină, aminoacid care determină apariţia ăn structura chimică a hormonului a legăturilor disulfurice ;aceste sunt indispensabile activităţii hormonale.LH-ul mai poate fi inactivat prin acetilarea gruparilor aminice şi prin hidroliza enzimatică în prezenţa tripsinei.Biosinteza hormonului luteinizant are loc în baza celulelor bazofile ale adenohipofizei. Hormonul luteotrop sau lactotrop. Este cunoscut sub numele de prolactină sau LTH. Mai este numit hormon lactogen , euteotropinăsau hormon mamotropÎn 2972 ,Hwarg a izolat hormonul lactogen şi I a stabilit structura lui chimică , fiind un polipepid cu masa moleculară de 23.000 , constituit din 196 de resturi de aminoacizi.Dintre aceştia s-au identificat :arginina, cisteina, glicocolul,histidina,leucina,lizina,fenilalanina, prolina,serina,treonina,tirozina,triptofanul,valina.Luteotropina de ovine are în constituţie 198 de resturi de aminoacizi , a căror secvenţă a fost stabilită de către Li şi colaboratorii săi.Este alcătuit dintr-o singură catenă peptidică care conţine o punte disulfurică intracatenată şi o buclă formată din trei aminoacizi: -Thr-Cys-S-S-Cys- Trp-Leu-Asn Acidul glutamic şi aspartic se găsesc în procent mai ridicat în componenţa acestui hormon , ce este o proteină simplă fără grupă prosteică.Sinteza hormonului luteotrop se realizează în celulele acidofile ale adenohipofizei. Hormoni ai hipofizei intermediare.Lobul intermediar al hipofizei este mai dezvoltat la unele vertebrate , însă la mamifere şi la om nu este prea dezvoltat, practic înglobat în adenohipofiză.Acest lob elaborează hormonii melanofori, denumiţi şi melanotropine, există două substanţe intermedine sau hormoni melanocitostimulatori(MSH).Hormonul melanotrop a fost izolat de Lerner.Din punct de vedere chimic , ambele substanţe sunt polipeptide,(-MSH este alcătuit din 13 resturi de aminoacizi .În acest peptid , primul aminoacid este serina , avînd gruparea –NH2 acetilată , iar celălalt capăt se găseşte valina a cărei grupare carboxilică este sub formă de amidă: CH3-CO-NH-Ser-Tyr-Ser-Met-Glu-His-Phe-Arg-Trp-Gly-Lys-Pro- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Val-CO-NH2 13 Acest fragment polipeptidic este identic cu fragmentul primelor 13 resturi de aminoacizi din structura ACTH –ului , unde serina nu este acetilată.În componenţa (-MSHului provenit de la animale există 18 resturi de aminoacizi, iar la cel de om 22.Se cunosc 5 tipuride(-MSH de provenienţă animală, ce diferă prin natura aminoacidului din poziţia 2.(-MSH-ului izolat din hipofiza porcinelor are acid glutamic în poziţia 2 şi este foarte activ , iar cel de bovine şi ovine este mai puţin activ şi are poziţia 2 serină.(-MSH ulu de om , maimuţă şi cal are acid glutamic în poziţia 2, ca şi cel de porcine. Asp-Glu-Gly-Pro-Tyr-Lyr-Met-Glu-His-Phe-Arg-Trp-Gly-Ser-Pro- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Pro-Lys-Asp 16 17 18 ( şi(-MSH ul au fost obţinuţi şi pe cale sintetică(1959-1960),Sa arătat că secvenţa minimă care reprezintă acţiunea stimulatoare este alcătuită din următorul fragment: -His-Phe-Arg-Trp-Gly, poziţiile 9-13, prezentate atît de( şi ( -MSh , cît şi de ACTH.În caz (-MSh ului uman apare tetrapeptid format Ala-Glu-Lys-Lys ce ste legat de primul aminoacid , din (-MSH ul de porcine , iar în locul tirozinei din poziţia 6 se găseşte arginina.În structura ( şi ( MSH ului şi a ACTH ului există următorul fragment comun:-Met-Glu-His-Phe-Arg-Trp-Gly, ceea ce xplică activitatea melanocitostimulatoare .Prin creşterea catenei în ambele capete ale heptapeptidului anterior, se intensifică acţiunea hormonală. Biosinteză şi secreţie.Hormonii melanofori se sintetizează în celulele poliginale ale hipofizei intermediare , dar pot să apară şi în celelate două regiuni hipofizare , mai ales în celulele bazofile adenohipofizare, ce secretă şi ACTH.Aceasta ar constitui o explicaţie a înrudirii lor structurale.melanogeneza este stimulată de razele ultraviolete. Hormonii hipofizei posterioare.Hipofiza posterioară este alcătuită de un ţesut nervos şi se găseşte într o legătură organică cu hipotalamusul, încît se admite că hipotalamusul anterior , repectiv nucleele hipotalamice cu lobul posterior al hipofizei formează o unitate morfo funcţională numită neurohipofizăProdusele biologic active secretate de neurohipofiză sunt ocitocina şi vasopresina. Ocitocina sau oxitocina este alcîtuită din leucină , izoleucină, tirozină, prolină, glutamină,asparagină: Gln-Asn-Cys-Pro-Leu-Gly-Co-NH2 S S Heu-Tzr-Cys. Vasopresina diferă de ocitocină prin prezenţa fenilalaninei şi argeninei în locul izoleutocinei şi leucinei,şi în moleculele vasopresinei gliema e sub formă de amidă: Gln-Asn-Cys-Pro-Arg-Gly-Co-Nh2 S S Phe –Tyr-Cys Structura chimică a vasopresinei variază în funcţie de specia animală de la care provine ;cea care provine de la bovine, porcine ,cabaline, ovine sau de la om are arginină în poziţia 7 şi izoleucină în poziţia 3 în loc de fenilalanină, că se numeşte arginin-vasopresină.În cazul produsului provenit de la porcine şi lupopotam există lizină în locul argininei din poziţia 7 şi se numeşte lizin-vasopresină. A elaborat:zagorodniuc irina Bibliografie:Seria Medicină,,Substanţe Biologic-Active “,autor :Savel Iefrim,.Editura:,,Tehnică”,Bucureşti, anul 1997 쥁