Referat Reproductia Animalelor Domestice

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Reproductia Animalelor Domestice si de asemenea puteti face Download Referat Reproductia animalelor domestice

Citeste fragmente din Referat Reproductia Animalelor Domestice

Reproductia animalelor domestice Obiectivele urmarite: -cunoasterea rolului si importantei economice a reproductiei la animalele domestice si pasari; -cunoasterea ciclului generativ la animale si tipurile de însamântari. Înmultirea sau reproductia animalelor - însusire esentiala a organismelor vii - prezinta o importanta deosebita în sporirea efectivelor si îmbunatatirea lor. Manifestarea vietii sexuale la animale este influentata în primul rând de specie. Femelele "în calduri" sunt însamântate si dupa gestatie obtinem produsii. La toate speciile se recurge la însamântari artificiale datorita avantajelor acestora, printre care se numarara si cresterea unui efectiv mic de reproducatori masculi. Reproductia asigura perpetuarea speciei si este indispensabila obtinerii de productii sporite la animale. ), fiecare capabil de a produce celule sexuale specifice (ovula, spermatozoidul). Acestea (gametii) se unesc si, în urma procesului de fecundare, dau nastere oului sau zigotului; în interiorul zigotului începe diviziunea celulara, în timpul migratiei prin oviduct; din colul uterin oul ajunge, la mamifere, în mucoasa uterina si se continua cresterea si dezvoltarea noului produs (ou, embrion, foetus) pâna la fatare. Deosebirile de forma, structura si functie dintre mascul si femela (din acceasi specie), la un loc, poarta denumirea de diformism sexual si este determinat de caracterele sexuale. Deosebirea primara o reprezinta organele esentiale (gonade) ale aparatului de reproductie (testicul; ovar), de a caror capacitate functionala depinde dezvoltarea celorlalte organe ce alcatuiesc aparatul genital, dar si a însusirilor morfofiziologice caracteristice sexelor. Caracterele sexuale secundare de ordin morfologic sunt: -caile genitale (anomaliile de conformatie provoaca tulburari în functionarea gonadelor: hermafroditism); -glandele anexe; -habitusul (diferentierea între sexe: masculii au scheletul mai puternic, musculatura mai bogata, trenul anterior mai dezvoltat decât cel posterior, capul mai voluminos, pieptul larg si adânc, pielea mai groasa si afânata, parul abundent, coarnele groase si mari; la pasari, masculii au pene mai lungi si viu colorate). Caracterele sexuale secundare de ordin fiziologic disting masculii de femele, la mamifere prin voce puternica si groasa, iar la pasari prin voce mai frumoasa. Femelele însa, având puterea de valorificare mai mare a hranei, se îngrasa mai usor decât masculii. Neutralizarea sexuala (castrarea) reprezinta suprimarea functionarii glandelor (emasculatie; ovariectomie). Masculii castrati se numesc: cal sau juncan, bou, porc, clapon, batal. Ciclul generativ Femelele "în calduri" sunt însamântate în vederea obtinerii de efective sporite. Astfel, însamântarea se face natural, prin monta si artificial, prin însamântare artificiala. Monta este actul fiziologic prin care masculul însamânteaza femela în mod liber sau dirijat. Monta libera este un sistem primitiv; prin faptul ca masculii sunt tinuti la un loc cu femelele, prezinta inconveniente ca nu se cunoaste paternitatea produsilor, sunt folositi mai multi masculi, se raspândesc boli genitale... La pasari, monta libera se face "în harem" (1 mascul într-un grup de femele), fiind posibila cunoasterea paternitatii, lucru esential în selectie. Monta dirijata se face sub controlul omului, masculii fiind folositi numai când femelele sunt în calduri.Astfel se evita epuizarea masculilor si raspândirea bolilor; se poate face selectia si potrivirea perechilor. Prezenta persoanelor straine, tratamentul brutal al masculilor la locul de monta sunt factori care slabesc intensitatea reflexelor sexuale. Însamântarea artificiala reprezinta procesul de recoltare si introducere a spermei în organele genitale femele (când sunt în calduri). Dupa locul unde se depune sperma, însamântarea poate fi: vaginala (vaca, oaie, capra); uterina (iapa, catea, pisica); tubara (pasari - în oviduct). Din punct de vedere zootehnic avantajul însamântarii artificiale este ca se pot folosi cei mai valorosi masculi, iar numarul descendentilor unui mascul este mult mai mare decât în cazul montei. Din punct de vedere sanitar-veterinar, prin aceasta practica se poate evita transmiterea bolilor si se combate sterilitatea (pot fi însamântate si femele cu afectiuni ale aparatului genital). Din punct de vedere economic, numarul reproducatorilor masculi se reduce de 10-15 ori (cu lichidul seminal recoltat odata pot fi însamântate numeroase femele). Numarul femelelor repartizatre unui mascul într-un an difera cu specia, dar si sistemul aplicat . Tehnica însamântarii artificiale cuprinde mai multe operatii: recoltarea spermei, de obicei, se executa cu vagina artificiala; principiul acesteia consta în reproducerea conditiilor din vagin (temperatura si presiunea potrivite si mediu alunecos în vederea aparitiei si mentinerii reflexelor sexuale); însamântarea femelelor se executa în conditii de igiena si cu aparatura speciala. În practica, prin însamântarea artificiala se urmareste realizarea fecunditatii sporite si desfasurarea fatarilor atunci când se pot asigura conditii optime de crestere a tineretului. Planificarea fatarilor tot timpul anului imprima reproductiei caracter permanent, ceea ce se recomanda pentru taurine si în fermele mari de porci; pentru celelalte specii (oi si porci), reproductia are caracter sezonier, însamântarea facându-se într-un interval scurt de timp, pentru obtinerea de descendenti apropiati ca vârsta. Oricum, reproducatorii sunt verificati periodic. Pentru sporirea fecunditatii si a prolificitatii se folosesc însamântarile repetate (în fermele de prasila; daca femelele se mai afla în calduri se repeta însamântarea la 10-12 ore), duble (în fermele de productie; la o ors se repeta însamântarea cu lichid seminal de la alt mascul; produsii obtinuti sunt mai vigurosi datorita electivitatii fecundarii) si dubla-repetata (în fermele de productie; datorita heterospermei creste viabilitatea descendentilor, iar prin repetare fecunditatea si prolificitatea cresc). Cea mai importanta faza a reproductiei este fecundatia; se formeaza o noua fiinta, asigurându-se baza ereditatii si vitalitatea descendentului. Etapele fecundatiei sunt: patrunderea unui singur spermatozoid în citoplasma ovulei; au loc procesele de asimilatie si dezasimilatie reciproca Þ oul. La mamifere si pasari fecundatia este interna, iar la pesti externa. O data cu fecundatia începe gestatia, ce se încheie în momentul expulzarii fatului din cavitatea uterina; participa mama si fatul. Etapele gestatiei sunt: foetala Semnele probabile ale gestatiei sunt: modificarea conturului abdominal; edeme ale extremitatilor si a regiunilor abdominale inferioare; dezvoltarea glandei mamare; edemul organelor genitale externe. Semnele sigure sunt însa miscarile fatului. Oricum, toate aceste semne se evidentiaza la inspectia generala si prin palparea abdominala a femelelor gestante. Daca dezvoltarea embrionului este întrerupta si acesta este eliminat înainte de termen, avem de-a face cu un avort, ce poate avea drept cauze bolile infectioase si contagioase (febra aftoasa, bruceloza), precum si hranirea si întretinerea necorespunzatoare a gestantelor. Actul fiziologic de expulzare în mediul exterior a fatului viu (la termen) împreuna cu lichidul si învelitorile foetale se numeate fatare. Fatarea poate fi: normala (la termen); distocica (patologica); spontana; provocata. Semnele “prodomice” ale fatarii sunt: vulva se tumefiaza. Fatul se gaseste în pozitie normala daca este asezat longitudinal în bazin (cu trenul anterior sau posterior la intrarea în bazin). Noului nascut i se taie cordonul ombilical, i se asigura si activeaza respiratia, i se usuca pielea si este dat la supt. Functia de reproductie se masoara cu ajutorul indicilor de reproductie, care dau detalii asupra desfasurarii acesteia la individ sau grup de indivizi (vezi Indrumatorul de lucrari practice). Reproductia pasarilor Dezvoltarea embrionului de pasare se desfasoara aproape în întregime în afara organismului matern, motiv pentru care omul are rolul principal în dirijarea factorilor care declanseaza si asigura dezvoltarea embrionului. Spermatozoizii ajung în trompa la 3-13 ore de la împerechere (“calcat”), fecundatia având loc dupa 15 minute de la ovulatie. Timpul necesar pentru formarea unui ou este de aproximativ 22-24 ore. Eliminarea lui se face voluntar, în circa 40 min. Intre ouat si urmatoarea ovulatie trec 14-75 minute. Structura oului este prezentata în Factorii care influenteaza calitatea oului înainte de producerea lui sunt: medicatia (sulfamidele influenteaza negativ calitatea oualor destinate incubatiei). Factorii care influenteaza calitatea oului pentru incubatie, dupa producerea lui, sunt: depozitarea oualor vechimea oualor (la 4-5 saptamâni ecloziunea este 0; cele mai bune oua de incubatie au vechimea de 3-7 zile la gaini, 3-4 zile la rate, 6-7 zile la gâste si curci). Se resping de la incubat ouale cu doua galbenusuri; cele fara coaja; fara galbenus sau albus; cele duble; ouale cu cheaguri de sânge, cu paraziti sau coaja rau formata; ouale sferice, alungite, bombate, cu strangulari si deformari; cele care au coaja fisurata sau murdara. Pentru incubatie ouale trebuie sa aiba urmatoarele greutati: 8-10 g cele de prepelita. 쥁`