Referat Nevralgia Cervico-brahiala

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Nevralgia Cervico-brahiala si de asemenea puteti face Download Referat nevralgia cervico-brahiala

Citeste fragmente din Referat Nevralgia Cervico-brahiala

GENERALITĂŢI ŞI DEFINIŢIA BOLII Inervaţia senzitivă şi motorie a membrului superior este asigurată de plexul brahial (C5 -T1). Ramurile anterioare ale nervilor rahidieni C5 – T1, în regiunea axilară, supraclavicular se unesc după cum urmează, pentru a da naştere la cele trei trunchiuri primare ale plexului: C5 - C6 - trunchi primar superior, C7 – trunchi primar mijlociu, C8 –T1- trunchi primar inferior. În regiunea infraclaviculară, cele trei trunchiuri primare se divid în câte două ramuri: anterioare şi posterioare. Din unirea acestor ramuri vor lua naştere apoi următoarele trunchiurile secundare: - antero - extern, din ramurile anterioare ale trunchiului primar superior şi mijlociu; - antero – intern, din ramurile anterioare ale trunchiului primar inferior; - posterior din unirea celor trei ramuri posterioare ale trunchiurilor primare. Tot în această regiune, trunchiurile secundare ale plexului vor da naştere nervilor care inervează membrul superior: trunchiul secundar antero-extern: n. musculocutanat şi n. median (rădăcina externă) trunchiul secundar antero-intern: n. median (rădăcina internă), nervul ulnar, nervul brahial cutanat intern; trunchiul secundar posterior: n. circumflex şi n. radial. În regiunea supraclaviculară iau naştere ramurile colaterale ale plexului care inervează tegumentele şi muşchii regiunii scapulare. Nevralgia cervico-brahială este definită ca un sindrom dureros al regiunii cervicale şi al umărului survenind în teritoriul de distribuţie ale rădăcinilor cervicale C5 – C8. Topografia durerii este elementul esenţial la care se adaugă paresteziile predominant distale. Mai rar acuzele bolnavului constau din simple senzaţii parestezice distale pe unul sau mai multe dermatoame.  ETIOLOGIE Etiologic, se deosebesc două tipuri: NCB comună, prin artroză cervicală şi NCB simptomatică, care poate fi de cauză rahidiană sau intrarahidiană. Cauzele rahidiene sunt reprezentate de: leziuni tumorale ale rahisului (metastaze osoase, hemopatii maligne, tumori osoase primitive, granuloame eozinofile), morb Pott cervical, traumatisme cervicale. spodilite cu germeni banali, hernia de disc cervicală. Cauzele intrarahidiene: tumori meningoradiculare (neurinoame, meningeoame, epidurite metastatice), meningoradiculite, procese inflamatorii meningeale cronice (arahnoidită, meningită cervicală), epidurite acute şi cronice. Alte cauze: sindrom Pancoast-Tobias, coastă cervicală, zona zoster include în tabloul clinic nevralgii intense, rebele la tratament şi care pot persista timp îndelungat după dispariţia erupţiei; scleroză post radioterapie, calus vicios post-fractură de claviculă, sindrom de defileu cervico-axilar.  ANATOMIE PATOLOGICĂ In etiologia iritaţiei radiculare se întâlnesc mai frecvent două cauze: cervicartroza şi hernia de disc. Caracteristic pentru evoluţia procesului degenerativ artrozic este nucleul uncodiscoosteofitic,care prin dezvoltarea posterioară şi postero-laterală poate intercepta traiectul radicular. În acest caz nevralgia apare după 40 de ani, sexul feminin fiind cel mai afectat. Hernia de disc cervicală, apare mult mai rar şi recunoaşte drept cauze favorizante mobilitatea mare a segmentului, importanţa curburii fiziologice, forţele de tracţiune şi presiune ce se exercită la acest nivel, precum şi relativa fixitate a rădăcinilor cervicale. Hernia de disc cervicală apare rar în urma solicitărilor axiale, aparatul discoligamentar foarte rezistent suportând încărcări de patru ori mai mari decât structura osoasă. 0 serie de factori cum sunt degenerarea precoce a discului şi asocierea anomaliilor congenitale se supraadaugă, favorizând apariţia herniei. Un loc important în determinismul herniei de disc îl ocupă traumatismul craniovertebral, direct sau indirect, şi efortul. Hernia de disc cervicală este mai frecvent postero-laterală, în vecinătatea orificiului intervertebral. SIMPTOMATOLOGIE Simptomatologia este dominată de durere, ce are următoarele caracteristici: debut brutal, dimineaţa la sculare sau instalată progresiv, precedată de o cervicalgie de intensitate crescândă, se acompaniază de o iradiere brahială din ce în ce mai accentuată. ca orice durere radiculară poate fi agravată de tuse, decubit, cu exacerbare nocturnă. Durerile se pot însoţi frecvent de parestezii diverse: amorţeli  Durerea respectă un teritoriu strict monoradicular astfel: în radiculopatia C5 durerea iradiază în umăr şi pe faţa externă a braţului până la cot; în radiculopatia C6 durerea este descrisă de pacient pe faţa antero-externă a umărului, braţului şi antebraţului până la police; în afectarea C7 simptomatologia se înregistrează pe faţa posterioară a braţului, antebraţului, faţa dorsală a pumnului, index şi medius; pentru C8 durerea este localizată pe faţa anteroi-nternă a braţului, pumnului şi în degetele 4 şi 5. Pot fi prezente şi iradieri toracice superioare şi posterioare, precum şi occipitale. Hernia C6-C7 care irită sau comprimă rădăcina ce formează nervul toracic anterior sau nervul toracic anterolateral, poate da dureri precordiale. Mai pot apărea contracturi musculare ale centurii scapulohumerale, afectarea mişcărilor de fineţe, crampe musculare. Din partea simpaticului se înregistrează tulburări de ordin vegetativ în membrul superior (paloare, hipersudoraţie), ca şi la nivelul extremităţii cefalice. ANAMNEZA PACIENTULUI Anamneza este importantă pentru a identifica momentul cînd a apărut durerea, cauzele declanşatoare şi cele de ameliorare, alte semne subictive. Tot din anamneză putem afla antecedentele patologice ale bolnavului, uneori folositoare pentru stabilirea diagnosticului. STAREA PREZENTĂ Examenul fizic are în vedere deopotrivă segmentul vertebral şi cel brahial. Rahisul cervical examinat în statică şi în dinamică, bolnavul fiind în poziţie şezândă sau în decubit, relevă tulburări de atitudine de tipul redresării sau inversării curburii fiziologice. Palparea spinoaselor şi a masivelor articulare interapofizare este dureroasă. Poate apărea “semnul soneriei anterioare” care reproduce sau exacerbează durerea radiculară. Intensificarea durerii poate avea loc şi la presiunea pe vertex, în timp ce tracţiunea prudentă a extremităţii cefalice poate să influenţeze favorabil suferinţa bolnavului. Mişcările rahisului sunt limitate, iar testările în hiperflexie şi lateroflexie opusă brahialgiei accentuează simptomatologia. Examenul obiectiv continuă cu studiul sindromului radicular. Probele de elongaţie a braţului devin pozitive; intensitatea sindromului de iritaţie neurală se apreciază prin studiul motricităţii, sensibilităţii şi reflexelor pe teritoriul aceluiaşi metamer. Examenul neurologic nu relevă în numeroase cazuri fenomene deosebite, dar în formele evoluate poate constata existenţa unui deficit motor. Manevrele de elongaţie pentru rădăcinile C5-C8 (pozitive în NCB) sunt reprezentate de: manevra Lasegue a membrului superior - abducţia maximă a braţului cu antebraţul în extensie, manevra Lasegue a gâtului - înclinarea şi rotarea capului spre partea sănătoasă. În sindromul C5 tulburările de sensibilitate afectează umărul şi faţa externă a braţului până la cot. Tulburările motorii se pot exprima la nivelul deltoidului, supraspinosului, micului rotund; se deteriorează abducţia şi rotaţia externă a braţului. În sindromul C6 hipoesteziile apar pe faţa externă a umărului, braţului şi antebraţului până la police. Scăderea forţei musculare interesează bicepsul, lungul supinator şi musculatura eminenţei tenare. Sunt afectate flexia cotului şi pronosupinaţia. Reflexul bicipital şi stiloradial pot fi abolite sau diminuate. În sindromul C7 tulburările de sensibilitate apar pe teritoriul reprezentat de faţa posterioară a umărului, braţului, antebraţului, faţa dorsală a pumnului, index şi medius. Tulburările motorii afectează tricepsul brahial, extensorii mâinii şi ai degetelor. Poate fi afectată extensia cotului, pumnului şi degetelor. Posibilele tulburări de reflexe apar la nivelul tendonului tricepsului. În sindromul C8 hipoestezia se întâlneşte pe faţa internă a antebraţului, pumnului, mâinii şi degetelor 4 şi 5. Eventualele tulburări de motricitate apar la nivelul musculaturii intrinseci a mâinii şi pe eminenţa hipotenară. Reflexul cubitopronator poate fl modificat. CRITERII PENTRU SUSŢINEREA DIAGNOSTICULUI CRITERII CLINICE NCB comună este forma cea mai frecventă şi în favoarea ei se reţin următoarele elemente: terenul, reprezentat adesea de sexul feminin şi menopauză; unilateralitatea unei atingeri monoradiculare cu debut insidios; existenţa semnelor rahidiene cu limitare dureroasă a mişcărilor rahisului; absenţa semnelor neurologice obiective; prezenţa unei artroze cervicale; NCB simptomatică trebuie suspicionată în cazurile în care: există în general atingeri pluriradiculare, dureri rebele care se agravează progresiv se asociează cu tulburări obiective de sensibilitate majore şi tulburări motorii (cu pareze, amiotrofii şi abolire de ROT) la membrul superior homolateral sau/şi controlateral; asocierea unei atingeri medulare prin evidenţierea şi a unei parapareze spastice; prezenţa unui sindrom Claude Bernard-Horner; alterarea stării generale;. CRITERII RADIOLOGICE Examenul radiologic este principala explorare care dă informaţii asupra modificărilor uncodiscale şi de la nivelul găurilor de conjugare. Pensarea spaţiului discal cu osteocondensarea platourilor, osteofitoza peridiscală, hipertrofia şi încurbarea apofizelor unciforme, reducerea dimensiunilor găurilor de conjugare sunt importante pentru diagnostic. La fel este şi studiul radiocinetic al coloanei cervicale care oferă posibilitatea aprecierii elasticităţii discale, jocul articulaţiilor discovertebrale şi interapofizare, marcând şi zonele de redoare. Mielografia, tomodensitometria şi examenul RMN aduc relaţii suplimentare în ceea ce priveşte etiologia şi importanţa leziunilor rahidiene şi radiculomedulare. Explorarea periferică a sistemului neuromuscular completează infor-maţia conturând mai bine nivelul şi gradul suferinţei neurologice şi contribuie la definirea atitudinii terapeutice, conservatoare sau chirurgicale. CRITERII DE LABORATOR Uzual trebuie să se cerceteze: VSH, glicemia, formula sanguină. Când etiologia este mecanică sau artrozică parametrii biologici nu sunt modificaţi. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL Diagnosticul diferenţial trebuie să aibă în vedere alte sindroame algice cu topografie asemănătoare: Nevralgia amiotrofică (sindrom Parsonage-Turner) este o nevrită a plexului brahial cu un determinism posibil imunoalergic şi exprimată clinic printr-un sindrom dureros cu debut acut, localizat la nivelul umărului, iradiind la braţ, excepţional dincolo de cot. Se asociază instalarea unui deficit motor proximal interesând electiv teritoriul trunchiului primar superior al plexului brahial (C5-C6 - deltoid, biceps) şi ramurile sale colaterale (supra- şi subspinos, mare dinţat). Rapid, în 3-10 zile se poate instala amiotrofia teritoriului atins, ROT bicipital şi uneori tricipital pot fi abolite. Starea generală nu este alterată, VSH, l.c.r. sunt normale, febra absentă. Examenul electric confirmă natura neurogenă, pluriradiculară predominent pe C5. Evoluţia este favorabilă, cu regresiune în 6-12 săptămâni (recuperarea motorie poate ajunge pâna la un an), dar recidivele rămân posibile. Nevralgia nervului suprascapular şi nervului mare dinţat - se traduce prin dureri scapulare urmate de o paralizie a abducţiei (nervul suprascapular) şi a ridicării anterioare a braţului, cu decolarea omoplatului (nerv mare dinţat). Cauza acestor nevralgii este o compresiune a nervului suprascapular în incizura coracoidiană sau a nervului mare dinţat în traiectul său în scalenul mijlociu sau pe coasta a doua, compresie datorată unei greutăţi purtate pe umăr, sau unei bursite suprascapulare sau unei contuzii a umărului Sindrom de apertură toracică superioară (incluzând sindromul coastei cervicale, sindromul defileului scalenic, sindromul costo-clavicular, sindromul de hiperabducţie) trebuie evocat în prezenţa durerilor şi paresteziilor care apar la nivelul membrului superior, iradiind de la nivelul cefei, favorizate de manevre de ridicare sau abducţie a braţului, asociate cu diminuare de forţă, dar în mod deosebit de semne de atingere neurovasculară: crampe, hiperestezie la frig, paloarea tegumentelor, modificări de amploare a pulsului şi tensiunii arteriale, uneori fenomene de asfixie locală cu ulcere trofice şi chiar cangrenă, fenomene Raynaud. Periartrita scapulo-humerală, caracterizată prin dureri în articulaţia scapulohumerală, însoţite de cracmente şi dureri la mobilizarea pasivă a articulaţiei. Nu există parestezii sau semne obiective neurologice iar examenul radiologic poate evidenţia umbre calcare periarticulare. Sindrom algodistrofic al membrului superior (sindrom umăr-mână) poate fi întâlnit într-un mare număr de condiţii patologice: compresiuni medulare cervicale, compresiuni radiculare, afecţiuni ale plexului brahial, artroză cervicală întinsă, etc. Clinic se manifestă prin dureri în umăr cu iradieri în centura scapulară şi braţ, dar în special în mână şi degete unde au caracter pulsatil. Se asociază deseori tulburări vegetative cu edem al mâinii, cu cianoză a tegumentelor care pot fi reci sau calde, cu tulburări trofice ale fanerelor. Treptat se pot instala amiotrofii ale centurii scapulare şi muşchilor mici ai mâinii, imobilizarea segmentelor respective prin redori articulare şi anchiloze în poziţii vicioase. EVOLUŢIA BOLII NCB în forma comună are evoluţie favorabilă în 3-6 săptămâni. În forma simptomatică evoluţia este diferită, în funcţie de etiologie. TRATAMENT Tratamentul este adaptat fazelor de boală, putând fi conservator şi chirurgical. Tratamentul conservator are următoarele obiective: - reducerea durerii, a iritaţiei radiculare şi a contracturii; - corectarea tulburărilor de statică cervicală; - tonifierea musculaturii vertebrale posterioare; - coordonarea mobilităţii coloanei cervicale cu a membrului superior şi integrarea segmentului în aiisamblul general al rahisului. Tratamentul se realizează folosind mijloace ortopedice, medicamentoase şi fiziokinetice. MEDICAŢIE ANTIALGICĂ ŞI ANTIINFLAMATORIE Tratamentul medicamentos este necesar în perioadele algice şi con-stă din administrarea de: antiinflamatorii nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac, indometacin, etc) şi steroidiene, antalgice, decontracturante (mydocalm, clorzoxazon) sedative. În formele medii rezultate bune dau antiinflamatoriile nesteroidiene, iar în formele hiperalgice sunt indicaţi corticoizii peroral (40-50 mg/zi) timp de 8-10 zile cu reducerea rapidă a dozei sau în infiltraţii paravertebrale, când se preferă produşii cu acţiune lentă. In cazurile cu deficit neurologic este utilă medicaţia neurotropă şi care facilitează transmisia sinaptică. TRATAMENT ORTOPEDIC Tratamentul ortopedic constă dintr-o serie de măsuri care urmăresc punerea în repaus a segmentului cervical; colierele se folosesc în perioadele hiperalgice şi pe timpul deplasărilor; repausul se efectuează pe pat semidur cu pernă mică, membrul superior fiind aşezat în uşoară abducţie cu un suport sub umăr. In poziţie şezândă se recomandă utilizarea de cotiere, tetiere şi păstrarea posturii de „dublă bărbie”. Se respectă postura corectă a coloanei vertebrale cu menţinerea curburilor fiziologice. Pentru reducerea iritaţiei radiculare se mai poate acţiona efectuând tracţiuni cervicale în delordoză, preferându-se tehnicile manuale în altemanţă cu manevrele de masaj şi mobilizare. TRATAMENT CHIRURGICAL Tratamentul chirurgical este rezervat formelor rebele şi prelungite, care nu au cedat la un tratament corect aplicat trei luni de zile, ca şi formelor cu fenomene neurologice de compresiune radiculară şi/sau medulară. Tratamentul chirurgical constă în exereza unei protruzii osteofitice sau o artrodeză cu indicaţie excepţională în formele grave, prelungite, rezistente la tratamentul medical. În forma simptomatică, se face tratamentul afecţiunii cauzale: exereza unui neurinom, a unei hernii discale, a unei coaste cervicale, radioterapia unei metastaze, antibioterapie şi imobilizare într-o spondilodiscită. TERAPIA FIZICALĂ ŞI DE RECUPERARE Mijloacele fizicale, sub forma curenţilor de joasă frecvenţă cu acţiune de inhibiţie a transmiterii sinaptice sau de stimulare a sistemului endorfinic, ultrasunetele, galvanizările sunt utile pentru fazele acute ca şi masajul lent, repetitiv, efectuat pe zonele algice, sau decontracturant pe grupele afectate. Balneoterapia şi termoterapia au indicaţie în etapele cronice. Reeducarea mobilităţii coloanei cervicale este o etapă importantă şi obligatorie a tratamentului conservator. Ea începe imediat după ameliorarea fenomenelor acute cu mişcări pasive în altemanţă cu tracţiuni şi tehnici de masaj. Se trece apoi la efectuarea mobilizărilor active care au ca suport mecanismele de coordonare vestibulară şi oculokinetică care îşi au sediul la nivelul segmentului cervical. Programul continuă cu exerciţii care au în atenţie unitatea funcţională a segmentului cervical cu celelalte segmente rahidiene şi cu membrul superior. Tonifierea musculaturii paravertebrale şi a umărului, reeducarea pro-prioceptivă contriibuie la refacerea stabilităţii rahisului. Bolnavul este instruit ca şi la domiciliu să efectueze programe reeducaţionale şi de gimnastică medicală care să promoveze supleţea coloanei, tonifierea musculară şi crearea unui comportament adecvat faţă de solicitările din mediu. PAGE PAGE 11 쥁