Referat Stadiul Agriculturii Ecologice In Romania

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Stadiul Agriculturii Ecologice In Romania si de asemenea puteti face Download Referat Stadiul agriculturii ecologice in Romania

Citeste fragmente din Referat Stadiul Agriculturii Ecologice In Romania

Stadiul agriculturii ecologice în România Agricultura ecologică (numită organică sau biologică în alte limbi) a apărut în Europa ca expresie a neîncrederii populaţiei în măsurile de siguranţă alimentară şi ca urmare a apariţiei de îmbolnăviri prin consum de produse purtătoare de noxe (dioxină, trichinele, salmonele, E. coli de tip O157, virus gripal, prioni etc.). Întrucât mai multe episoade de îmbolnăvire au fost generate de tehnologiile de tip intensiv, industriale, bazate pe forţarea producţiei prin suprafertilizarea terenului agricol, prin folosirea de biostimulatori (antibiotice, hormoni etc.) în alimentaţia animalelor, s-a conturat o cerinţă nouă, destul de puternică, care s-a transformat într-o adevărată mişcare de nivel european pentru obţinerea de produse agroalimentare prin tehnologii curate, nepoluante, fără substanţe indezirabile. La baza producţiei ecologice stă ideea că principala cauză a degradării calităţii biologice a produselor constă în intervenţia necorespunzătoare a omului la diferite niveluri structurale ale biosferei, iar cele mai grave efecte asupra omului rezultă din cumulul de greşeli privind solul, plantele şi animalele. Agricultura ecologică pune un accent deosebit pe calitatea naturală a produselor, aspectele cantitative şi productivitatea fiind pe un plan periferic. După conturarea noilor principii, nu au întârziat să apară firme specializate, care oferă astfel de produse etichetate în mod distinct şi comercializate cu preţuri crescute. Pentru prevenirea şi combaterea necinstei, eliminarea fraudelor prin substituirea produselor ecologice cu cele convenţionale (mai ieftine), în scopul asigurării protecţiei consumatorilor, au apărut reglementări specifice în numeroase ţări, iar apoi s-a trecut la elaborarea şi aplicarea de standarde internaţionale, care urmăresc respectarea unor reguli stricte în producerea, prelucrarea, transportul şi comercializarea acestor produse. În elaborarea de reglementări specifice un rol important revine Federaţiei Naţionale pentru Agricultura Ecologică, care face parte din Federaţia Internaţională pentru Agricultura Organică (International Federation for Organic Agriculture Movement ° IFOAM). Această Federaţie - IFOAM, a elaborat un standard pentru producţia biologică, care a fost tradus în 19 limbi şi difuzat în toată lumea. IFOAM dispune de o revistă (Ecology & Farming) şi de grupe de lucru specializate, fiind reprezentată (cu rol consultativ) la O.N.U. şi F.A.O. În ţara noastră, baza legală pentru organizarea producţiei şi desfacerii de produse ecologice a fost pusă prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2000, aprobată prin Legea nr. 38/2001 şi prin Hotărârea de Guvern 917/2001, care stabileşte Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2000. Conform O.U.G., prin producţie ecologică se înţelege obţinerea de produse agroalimentare fără utilizarea de îngrăşăminte chimice, pesticide (insecticide, acaricide, substanţe dezinfectante etc.) pentru combaterea dăunătorilor, aditivi şi biostimulatori alimentari pentru animale (antibiotice, coccidiostatice, hormoni etc.), medicamente, organisme modificate genetic şi derivatele lor. Producţia agroalimentară ecologică are ca scop realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate şi echilibrate, care asigură protejarea resurselor naturale şi sănătatea consumatorilor şi se referă la obţinerea de: • produse vegetale şi animale primare neprocesate; • produse de origine animală şi vegetală procesate, destinate consumului uman; • materii prime furajere şi furaje compuse, destinate hrănirii animalelor din ferme cu producţie ecologică. Principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice sunt: • eliminarea tehnologiilor poluante şi a organismelor modificate genetic şi/sau a produselor derivate din astfel de organisme, cu excepţia unor medicamente de uz veterinar; • realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor în cadrul cărora rolul principal revine speciilor, soiurilor şi raselor cu înaltă rezistenţă şi adaptabilitate; • ameliorarea fertilităţii naturale a solului (prin folosirea de asolamente adecvate şi îngrăşăminte organice naturale); • integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie ecologică a plantelor; • utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în cât mai mare măsură prin utilizarea raţională a energiei neconvenţionale (energia solară, biogazul etc.) şi a produselor secundare refolosibile; hô hô $ & 0 2 d ~   º Ô Ö ì î " & . 0 X Z ˆ Š – ž   ¦ ¨ ® ° Ü ð ò Mor şi raselor. Trecerea de la producţia agricolă convenţională la cea ecologică se realizează într-o anumită perioadă de timp (de ordinul anilor), în concordanţă cu standardele ecologice internaţionale şi cu prevederile H.G. 917/2001. Pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor O.U.G., s-a înfiinţat Autoritatea Naţională a Produselor Ecologice (A.N.P.E.) în cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, care asigură respectarea prevederilor legale specifice şi controlul privind metodele de producţie ecologică, de certificare şi de comercializare a produselor agroalimentare, în concordanţă cu reglementările organismelor internaţionale în domeniu la care România este parte. Orice producător de produse agroalimentare ecologice trebuie să-şi înregistreze activitatea la ANPE şi să se supună controlului unui organism de inspecţie şi certificare acreditat. Din datele furnizate de ANPE, rezultă că, în anul 2003, au fost înregistraţi legal 117 producători, din care 42 de producători pentru producţia vegetală (inclusiv producţia de plante medicinale, seminţe, import-export de produse); 27 de producători pentru domeniul producţiei animale (lapte, carne, ouă) şi 48 de producători de apicoli (miere ecologică). Din cauza faptului ca România nu are încă o piaţa internă dezvoltată de produse ecologice, peste 90 la suta din producţia ecologică este exportată în ţări precum Germania, Elveţia, Olanda şi Italia. Pe piaţa internă se comercializează mai mult brânzeturile fabricate de S.C. Dorna Lactate şi S.C. Camylact din Vatra Dornei. Suprafeţele cultivate în condiţii ecologice în România au crescut de la 17.000 hectare în 2000 la 57.000 hectare la sfârşitul lui 2003, iar şeptelul de la 10.000 de animale (oi si vaci) la 50.000 capete în 2003. Pentru anul 2004 s-a estimat o triplare a suprafeţelor cultivate ecologic şi o creştere a efectivelor de animale până la 86.000 capete, din care 10.000 de vaci cu lapte, 70.000 oi şi 6.000 de găini ouătoare. Cele mai mari suprafeţe au fost cultivate anul trecut cu păşuni şi culturi furajere (24.000 hectare), cu cereale (16.000 hectare), oleaginoase şi proteice (15.600 hectare), dar şi legume şi fructe. Din datele furnizate de Ministerul Agriculturii reiese că în anul 2003 a fost obţinută o producţie vegetală ecologica de 30.400 tone de cereale, legume, oleaginoase şi fructe, estimările pentru 2004 fiind de 55.590 tone. Din producţia animală ecologică au fost obţinute 60 tone de telemea de oaie, 150 tone de Schweitzer, 200 tone de Caşcaval şi 956.000 de ouă. De asemenea, în anul 2003 s-a realizat şi o cantitate de 110 tone de miere. Conform estimărilor, pentru 2004 producţia de Caşcaval ecologic va atinge 380 tone, iar cea de Schweitzer 260 de tone. Pentru miere şi ouă este estimată o producţie de 200 tone, respectiv de 1,438 milioane de ouă. Lista organismelor de inspecţie şi certificare, acreditate de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, până la 8 iunie 2004, pentru efectuarea inspecţiei şi certificării produselor agroalimentare pe teritoriul României, cuprinde opt firme, din care: două româneşti (cu sedii în Bucureşti şi respectiv în Cluj), două din Germania (cu sedii în Târgu Mureş şi respectiv în Timişoara), două din Italia (cu sedii în Timişoara), una din Ungaria (cu sediul în Zalău) şi una din Franţa (cu sediul în Bucureşti). Regulile privind sistemul de inspecţie şi de certificare şi condiţiile de acreditare a organismelor de inspecţie şi de certificare ecologică sunt stabilite prin Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului nr. 527/2003. În vederea acreditării se efectuează examene de laborator complexe asupra solului şi a produselor vegetale şi animaliere. Pentru producţia animalieră inspecţiile se efectuează în toate stadiile de producţie, sacrificare, procesare, până la vânzarea către consumatori. Laboratoarele trebuie să fie acreditate RENAR şi să respecte prevederile standardului european EN ISO 45011 : 1998 privind cerinţele generale pentru organismele care aplică sistemul de certificare a produselor. Etichetarea produselor agoalimentare ecologice se face în conformitate cu Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 110/2002. Menţiunea: Agricultură ecologică Ecorom - Sistem de control RO, este permisă numai în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2000. Importul şi exportul produselor agroalimentare ecologice sunt reglementate prin Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei, Pădurii şi Mediului nr. 527/2003. PAGE PAGE 3 PAGE 쥁`