Referat Foca

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Foca si de asemenea puteti face Download Referat Foca

Citeste fragmente din Referat Foca

FOCA Foca este o inotatoare neintrecuta. Pe tarm si pe gheata iese rar: sa se odihneasca si sa-si hraneasca puii. Pe cat de bine inoata in apa, pe atat de greu se taraste pe stanci sau pe gheturile plutitoare.Foca traiste in marile polare, in apropierea coastelor. Stratul gros de grasime de sub piele, nu numai ca o apara de frig, dar o face sa fie mai usoara sub apa. Foca este un animal mare, avand forma hidrodinamica.Capul focii, aproape rotund, are bot scurt, buze carnoase, mustatii dese si lungi cu care pipaie. Ochii sunt mari blanzi, iar urechile, lipite de pavilioane. Cand foca se cufunda in apa, narile si orificiile urechilor se inchid. Trunchiul, bogat in grasimi, este subtiat catre partea dinapoi. Picioarele anterioare sunt transformate in adevarate lopeti inotatoare. Ele sunt scurte, indreptate lateral, cu degete invelite in piele, din care ies numai ghearele bine ascutite. Picioarele posterioare se afla inapoia corpului, langa coada scurta cu care sunt unite formand un fel de lopata verticala, care serveste drept carma. Pinidele (focile) sunt raspandite in toate marile Terei, mai ales in emisfera nordica. Ele au masa medie de 500-600 Kg, ochi mari si expresivi, mustati lungi de 45 cm si corpul acoperit cu blana scurta, aspra si lucioasa.Foca se hraneste cu pesti si alte animale din mare. Este un carnivor marin. Are dintii asemanatori ca ai cainelui, dar nu are carnasiere. Aceasta respira prin plamani, ca animalele de pe uscat. Ea se ridica, din cand in cand, la suprafata apei pentru a respira. Cand apa ingheata, prin caldura botului face gauri in gheata si respira aerul atmosferic.Foca naste un pui pe care il hraneste cu laptele produs de mamele. Puii au blana de culoare alba si foarte pufoasa. Focile sunt vanate pentru carnea, grasimea si blana lor. Din blana de foca eschimosii si laponii isi fac o imbracaminte calduroasa. Grasimea este intrebuintata la incalzit si la iluminat. Localnicii o beau calda, pentru a se incalzii.Nimic nu ramane neintrebuintat: din sange se face o ciorba buna, iar din oase se fac cuie si alte unelte.Vanatoarea este limitata prin lege. Ursul alb si delfinul sunt cei mai Focile sunt mamifere adaptate foarte bine vietii in apa, unde isi petrec o buna parte din timp si de unde isi procura hrana lor de baza: pestele. Stramosii lor au fost fara indoiala mamifere terestre cu patru labe, insa acestea s-au transformat, la foci, in inotatoare. Pe uscat, ele sunt greoaie si stangace, dar in apa devin agere si au miscari foarte rapide. Focile au corpul fusiform, tocmai pentru a putea sa inoate mai bine. Au mustati cu fire rare, dar foarte lungi, si un bot care aduce putin cu cel al unui catel, ceea ce le face simpatice. Majoritatea raselor traiesc in acele zone maritime apropiate de tarm, unde gasesc peste din abundenta. Cel mai adesea, focile pot fi intalnite in regiunile polare si subpolare, insa traiesc si in alte zone, cu o clima mai calda. Mamiferele denumite generic foci fac parte din ordinul pinipedelor si sunt grupate in trei mari familii: otaridele (dintre care amintim otariile si leii de mare), focidele (adica focile propriu-zise, impartite si ele in numeroase rase si subrase) si morsele. Cea mai des intalnita este foca obisnuita (sau comuna), denumita si caine de mare, care traieste in apele reci ale zonelor arctice. Culoarea ei variaza de la negru cu pete albe pana la diferite nuante de gri. Aceasta foca isi petrece o buna parte din timp in apa oceanului, unde face scufundari pana la 100 de metri adancime pentru a gasi crabi si creveti, cu care se hraneste cu mare placere, alaturi de peste, care constituie totusi alimentatia sa de baza. Foca obisnuita poate ramane sub apa o jumatate de ora, dar apoi trebuie sa iasa la suprafata pentru a respira. Acest timp nu constituie totusi un record pentru foci, alte specii putand rezista chiar mai multa vreme sub apa. Atunci cand iese la suprafata, nu are nevoie decat de cateva secunde pentru a respira aer proaspat. Acest lucru il realizeaza printr-un orificiu minuscul aflat in partea superioara a capului. Fiind mamifere, focile nu respira prin branhii, asemenea pestilor, ci prin plamani, ca si animalele terestre. Stiati ca, pentru a comunica intre ele sub apa, focile emit niste sunete ciudate, ascutite, asemanatoare oarecum cu cele scoase de delfini? Dupa ce au vanat, focile revin la suprafata apei si formeaza pe uscat grupuri care uneori pot numara zeci sau chiar sute de exemplare. Aceste foci, denumite si caini de mare, sunt intalnite uneori si in apele mai putin sarate din Canada si Alaska, cum ar fi estuarul fluviului Saint Laurent, sau in diverse lacuri si lagune, ceea ce arata ca ele sunt foarte adaptabile si pot trai chiar si in ape dulci. Foca gri este inrudita cu cainele de mare. Ea este foarte rezistenta la clima aspra a gheturilor vesnice din Nord. Puii ei se nasc in timpul iernii, direct pe banchiza de gheata. Din cauza gerului, multi dintre ei mor imediat dupa nastere. Cand sunt in primejdie, aceste foci scot niste sunete specifice, si poate de aceea au fost denumite si lupi de mare. O alta rasa intalnita in regiunile boreale este cea a focilor cu blana. Ele migreaza toamna spre sud, strabatand distante mari, iar primavara revin in Marea Bering, unde, pe tarmurile insulelor de aici, se nasc puii de foca. Desi la nastere sunt mici si neajutorati, in cateva luni ei cresc suficient de mari pentru a se aventura in apele pline de pericole ale oceanului. Din aceeasi familie fac parte foca de Groenlanda si elefantul de mare. Foca de Groenlanda este foarte agila si jucausa, fiind capabila sa inoate pe spate, asemenea delfinilor! Elefantul de mare reprezinta o adevarata curiozitate a naturii, datorita dimensiunilor sale gigantice: cinci metri lungime si peste o tona greutate! Astfel, el este cea mai mare foca din lume. Îsi datoreaza numele de elefant de mare atat marimii sale impresionante, cat si aspectului sau, avand botul prelungit intr-un fel de trompa. O alta curiozitate este faptul ca grasimea reprezinta nu mai putin de o treime din greutatea sa. Dar acest lucru devine cat se poate de normal daca ne gandim la ce temperaturi scazute traiesc aceste animale. La nastere, un pui de elefant de mare cantareste in jur de cincizeci de kilograme si este acoperit cu o blana neagra, deasa. În cateva saptamani ajunge sa-si tripleze greutatea. Elefantul de mare este de obicei pasnic, dar poate deveni agresiv atunci cand se simte in primejdie. Desi a fost vanat intens timp de secole, el nu este amenintat cu disparitia. Acest mamifer este intalnit numai in sudul Americii de Sud si in Antarctica, precum si pe insulele din jurul acestui continent. Sa mai amintim si de focile cu mustati (denumite si foci cu barba), - cu denumirea latineasca erignatus barbatus. Ele traiesc numai in emisfera nordica si se disting, dupa cum usor va puteti da seama din numele lor, prin mustatile stufoase. Au o culoare gri-galbuie si se hranesc, spre deosebire de majoritatea focilor, mai mult cu nevertebrate decat cu peste. Cea mai agresiva dintre toate rasele speciei de foci este foca-leopard, sau leopardul de mare. Acesta este un pradator zvelt si agil, vanand nu doar diversi pesti, ci si pinguini sau chiar alte foci mai mici. Este numit leopard de mare atat datorita ferocitatii sale, cat si aspectului - are pielea de culoare gri-galbuie, acoperita cu pete de diferite marimi. Unele varietati de leopard de mare au pielea gri-argintie, cu pete. Dintii sai sunt extrem de ascutiti si puternici, adaptati pentru a sfasia prada. Aceasta rasa de foca este raspandita in insulele din jurul continentului antarctic, cat si pe tarmurile propriu-zise ale acestuia. Un leopard de mare obisnuit masoara aproximativ trei metri si jumatate lungime. Traieste de obicei singuratic; desi apa este mediul sau preferat de prada, poate sa vaneze si pe uscat, mai precis pe zapada, servindu-se de inotatoarele din fata pentru a aluneca mai rapid in urmarirea pinguinilor. Toate rasele de foci pot fi considerate rapitoare, insa unele sunt mai specializate decat altele, cum este leopardul de mare mai sus amintit, pe cand altele sunt inofensive. Asa, de pilda, din grupa focilor cu urechi, focile cu blana din Antarctica se hranesc numai cu cril (un fel de rac foarte mic care traieste in grupuri de miliarde de exemplare in marile polare si care constituie si hrana unor specii de balene). Despre focile cu urechi mai trebuie spus ca ele se comporta foarte bine in captivitate, fiind preferate pentru dresura in circuri si in delfinarii. V-am spus ca, desi marea majoritate a focilor traiesc in regiunile arctice sau antarctice, adica in apropierea Polului Nord sau a Polului Sud, exista si alte foci - putine, ce-i drept - care pot fi intalnite in marile calde. Din pacate, aproape toate sunt pe cale de disparitie. Este vorba in primul rand despre specia monachus monachus, foca-sihastru. Aceasta reprezinta un caz aparte. Pe vremuri, era des intalnita in largul coastelor Mediteranei si chiar in Marea Neagra, pe litoralul turcesc si bulgaresc, ba chiar pe litoralul fost romanesc al Dobrogei de sud, care acum face parte din Bulgaria. În prezent, focile au disparut practic complet din Marea Neagra, fiind exterminate de pescari. Aceeasi rasa de foca-sihastru (numita asa datorita modului de viata singuratic) era intalnita in Oceanul Atlantic, pe coastele Africii si in Insulele Canare. Astazi, din aceasta rasa mai exista, se pare, mai putin de o mie de exemplare, iar numarul lor continua sa scada. Si pe tarmurile africane, foca-sihastru a fost vanata timp de secole, nu atat pentru carnea sau pentru pielea sa, cat mai ales pentru faptul ca se credea ca este daunatoare pescuitului, caci ar extermina bancurile de pesti din zona. O familie distincta o reprezinta morsele, inrudite cu focile, dar avand multe trasaturi caracteristice. Voi stiti cum arata o morsa? Este ceva mai mare decat o foca obisnuita si se misca mai greoi pe uscat. Morsa este usor de recunoscut datorita celor doi colti puternici cu care este inzestrata si care pot ajunge pana la un metru lungime! Morsele traiesc in zona Oceanului Arctic; de obicei nu migreaza pe distante prea mari, ci prefera sa ramana aproape de tarmurile cu care sunt familiarizate. Se hranesc atat cu peste, cat si cu scoici, melci si crabi, pe care ii culeg de pe fundul apei, uneori rascolind nisipul cu coltii lor lungi. Acestia mai sunt folositi si pentru a se lupta intre ele, dar acest lucru nu se intampla foarte des. Morsele au fost si sunt si in prezent vanate intens de eschimosi, pentru pielea, carnea, grasimea si coltii lor. Din pielea de morsa ei isi fac haine si incaltaminte, caci este foarte rezistenta. Coltii erau in trecut folositi pentru confectionarea varfurilor de harpoane si a cutitelor. mari dusmani ai focilor. In 1838, Samuel Morse (un inventator american, pictor de tablouri istorice si de portrete, cunoscut de asemenea si pentru faptul ca a inventat codul Morse) a testat cu succes, pentru prima oara, telegraful electric. Afland in 1832 de ideea lui Ampère privitoare la telegraful electric, Morse a lucrat in urmatorii 12 ani, cu ajutorul chimistului Leonard Gale, fizicianului Joseph Henry si mecanicului Alfred Vail, la aducerea la bun sfarsit a propriei versiuni a acestui instrument. Multe stadii prin care a trecut telegraful fusesera deja anticipate de catre alti inventatori, mai ales din Marea Britanie, Germania si Franta, astfel ca originalitatea lui Morse ca inventator al telegrafului a fust pusa sub semnul intrebarii; chiar codul Morse nu era in esenta diferit fata de codurile anterioare, dintre care amintim semaforul. Oricum, in 1844 Morse a demonstrat Congresului american viabilitatea instrumentului sau, transmitand faimosul mesaj “Cum o vrea Dumnezeu!” printr-un fir, din Washington catre Baltimore. Ulterior, Morse a trebuit sa-si apere inventia sa in instantele americane, desi pana la momentul respectiv obtinuse recunoasterea in intreaga lume. PAGE PAGE 4 쥁`