Referat Afectiuni Ale Sistemului Nervos

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Afectiuni Ale Sistemului Nervos si de asemenea puteti face Download Referat Afectiuni ale sistemului nervos

Citeste fragmente din Referat Afectiuni Ale Sistemului Nervos

] Afectiunile vasculare cerebrale sunt cele mai importante cause de mortalitate si invadilitate din lume. Insuficienta circulatorie cerebrala-este legata de existenta unor factori cauzali,predispozitia familiala,alimentatia bogata in glucide si lipide,hipertensiunea arteriala,sedentarismul,obezitatea,alcoolismul,tabagismul precum si starile de tensiune psihica prelungite si repetate. Infarctul crebral-embolia cerebrala-apare datorita procesului de astupare a arterei crebrale.Dupa o ameteala si o durere de cap puternica se constata ca ambele membre sunt paralizate.Infarctul se poate instala brusc prin pierderea cunostiintei si persoana poate intra in coma. Hemoragia crebrala-apare in urma ruperii peretelui unei artere cerebrale si predomina la barbate.Se produce de obicei brusc cu cefalee violenta,ameteala mare,greturi,varsaturi urmate de pierderea cunostiintei si coma.In timpul comei,bolnavul nu raspunde la nici un excitant extern-ciupire,intepare,apasarea globilor oculari etc. Epilepsia-este consecinta unor factori care actioneaza general sau local asupra creierului:intoxicatii cu alcool,plumb,cocaine,CO,boli eruptive,parazitoze,asfixie la nastere,afectiunile inflamatorii ale creierului si meningelui,traumatisme cranio-cerebrale,tumori,abcese,accidente vasculare cerebrale.Criza de epilepsie se manifesta prin pierderea constiintei si cadere.Este periculoasa caderea deoarece duce la accidentare,musculature se contracta,corpul devine teapan,bratele se indoaie.membrele inferioare se intend,capul se lasa pe spate sau lateral si pielea se invineteste.Incepe o inspiratzie prelunga,zgomotoasa,apar contractii puternice ale intregii musculaturi,pe buzele bolnavului apare o spuma,deseori colorata in rosu(in timpul contractiei musculaturii isi poate musca limba).Existe si crize de epilepsie fara crize convulsive la copii,foarte rar dupa 20 de ani.Epilepticului ii sunt interzise eforturile intelectuale si fizice,bauturile alcoolice,cafeaua,sarea,lichidele in exces.Alimentatia trebuie sa cuprinda legume,fructe,lapte. Tumorile cerebrale-sunt afectiuni grave ale sistemului nervos.Aproape toate tumorile cerebrale pot fi tratate neurochirurgical cu conditia sa fie diagnosticate la timp. Dementa- degradare accentuata a psihicului prin leziuni multiple si difuze ale creierului si in special a scoartei cerebrale,in urma unor infectii,a unor ramolismente multiple in creier,tumori sau alti factori.Este o saracire mare a gandirii bolnavului,astfel incat acesta poate ajunge sa nu mai stie sa se hraneasca,urineaza si defeca oriunde se gaseste(gatism),nu stie sa se pastreze curat.Cauzele mai importante sunt :involutia(distrugerea) progresiva a celulelor nervoase la unii batrani(dementa senila),procese degenerative cu distrugerea progresiva a celulelor nervoase in boli rare care apar in general la persoane cu varsta de la 50 de ani.(boala PIK,boala ALZHEIMER) artroscleroza cerebrala,care poate duce progresiv la stramtorarea vaselor de sange,ceea ce face ca celulele nervoase sa fie prost hranite si sa se distruga treptat.Sifilisul netratat la timp uneori poate,dupa 5-20-30 de ani de la infectie sa inceapa sa produca leziuni ale creierului si in special ale scoartei cerebrale(dementa sifilitica se numeste paralizie generala progresiva). Nevrita-inflamatie localizata a unuia sau mai multor nervi periferici.Dupa teritoriul pe care il inerveaza si dupa caracterul nervului(senzitiv,motor sau mixt) apar si simptomele de amorteala,dureri,furnicaturi,in cazul unor nervi zenzitivi :tulburari de vedere,de auz,in cazul unui nerv senzorial :paralizie in cazul unui nerv motor,tulburari asocciate in cazul unui nerv mixt) Scleroza Multiplă este o afecţiune autoimună, inflamatoare, demielinizantă, multifocală, primară a sistemului nervos central, indusă de factori din mediului extern încă necunoscuţi, ce apare la adulţii tineri susceptibili din punct de vedere genetic(43, 133, 103, 107, 108, 167). Observarea leziunilor acute şi cronice sugerează următoarele evenimente (nu sunt neapărat secvenţiale): leziunea barierei hematoencefalice BHE şi infiltrarea celulelor inflamatorii; lezarea oligodendrocitului şi demielinizarea; astrocitoză; probabil lezarea axonilor denudaţi; refacerea incompletă a mielinei(120). Se pot stabili câteva concluzii referitoare la etiopatogenia SM(133): SM este o afecţiune autoimună mediată celular prin celule TH1 îndreptate împotriva antigenelor mielinice PBM, PLP, MOG; prima sensibilizare este consecinţa unei reacţii încrucişate între agenţi infecţioşi şi mielinici din SNC; împotriva componentelor mielinice se îndreaptă celule T reactive, favorizate de genele CMH (HLA-DR2); factorii de mediu pot determina clasa răspunsului imun; infecţia virală nu este cauză de SM, dar poate avea rol în iniţierea şi evoluţia bolii; în SM există defecte în reglarea mecanismelor de inducere a intoleranţei imunologice (defecte în activarea celulelor T); procesul de demielinizare este heterogen, fiind mediat prin macrofage, anticorpi, tulburări metabolice sau apoptotice ale oligodendrocitelor (explică existenţa subgrupurilor patogenice de SM); se poate afirma că nu se cunoaşte etiopatogenia bolii, dar se presupun o serie de factori etiopatogenetici: viruşi, bacterii, oligodendrocite alterate, regim alimentar, factori genetici, alţi factori (toxine, stres, profesie).. I.4. Clinica sclerozei multiple Afectarea la diferite nivele a SNC induce o simptomatologie variată ce se poate manifesta diferit de la individ la individ. (56, 131, 139, 171, 104, 133, 164, 85, 35). Simptomele S.M. pot fi clasificate în: primare, determinate direct de către procesul de demielinizare, secundare, consecinţă directă a simptomelor primare şi terţiare, determinate de impactul bolii asupra psihicului bolnavului, asupra calităţii vieţii, cât şi de comportamentul familiei. Debutul bolii poate fi acut, de tip apoplectiform la 35%, lent progresiv la 10%, la restul debutul fiind foarte variat, de la ore la zile sau săptămâni(51,112), de tip: monosimptomatic în 45 % din cazuri cu următoarea frecvenţă: nevrită optică (36%); parestezii (35%); deficit motor (26%); polisimptomatic în care deficitul motor apare în (40-50%); nevrite optice (24%); parestezii (26%); diplopie (12%); vertij (5%); tulburări sfincteriene (5%). Perioada de stare: după 10 ani de la debut 80 % prezintă sindrom piramidal ; sub 80 % prezintă semne cerebelare; 56 % prezintă tulburări sfincteriene; 48 % prezintă nevrită optică (NO); 14 % au tulburări oculomotorii; Investigaţia paraclinică în SM Examenul lichidului cefalorahidian (162,133). Neuroimagistica: CT; RMN; RMN cerebral şi la nivelul măduvii spinării; RMN la nivelul nervului optic. Examinarea RMN este foarte utilă diagnosticului, pentru aprecierea evoluţiei prognosticului şi răspunsului terapeutic prin măsurarea zonelor lezionale în diferite momente. (6, 9, 12, 25, 85, 102, 39, 131, 84, 185, 140). Avantajele RMN-ului sunt următoarele: permite diagnosticul rapid al leziunilor asimptomatice, nu are efecte nocive, are sensibilitate mare, randament rapid, rezoluţie de contrast între diferitele ţesuturi moi şi realizează secţiuni în orice plan(36,40,64,87,89,118,185). Potenţialele evocate (PE) Studiul potenţialelor evocate (PE) certifică prezenţa modificărilor funcţionale, ele fiind reprezentarea electrică a recepţiei celulelor nervoase ca răspuns la un stimul. În prezent se analizează PE pe căile optice, auditive, senzitive şi motorii. Sunt utilizate mai mult în SMPP(67,9,12,16,142,143,177,178,179). Electronistamografia: studiază nistagmusul, apărut în debut sau ulterior, cu caracter relativ constant în afectările vestibulare înregistrând potenţialele bioelectrice coreo-retiniene. Evoluţia SM Forme clinice evolutive Din punct de vedere clinic evolutiv S.M. prezintă câteva forme distincte(133): scleroză multiplă în pusee şi remisiuni (SMPR) este forma cu pusee bine individualizate şi cu recuperare completă sau cu deficite reziduale. Apare la 85 % din cazurile noi de SM, puseele apar la intervale neregulate şi nu au valoare prognostică. scleroză multiplă secundar progresivă (SMSP) apare când SMPR evoluează în timp cu acumularea unor semne ireversibile cu sau fără pusee ocazionale şi remisiuni minore. Proporţia de bolnavi care fac această formă este de 80 %. scleroză multiplă primar progresivă (SMPP) se manifestă de la început prin simptome care au debutat lent şi s-au agravat progresiv fără pusee sau remisiuni distincte. Pentru cuantificarea evoluţiei bolii şi a handicapului se foloseşte „scala extinsă a stării de invaliditate EDSS” stabilită de Kurtzke în 1983, care stabileşte anumite scoruri în funcţie de examinarea clinică neurologică. In funcţie de EDSS s-au stabilit trei stadii: stadiul I cu EDSS între 1-3,5; stadiul II cu EDSS între 4-6,5; stadiul III cu EDSS între 7-9,5. Scala Kurtzke este alcătuită prin încadrarea arbitrară a semnelor neurologice în clase care reprezintă o împărţire eterogenă a funcţiilor SNC:piramidală; cerebeloasă; senzitivă; a trunchiului cerebral; sfincteriană; vizuală; psihică; alte funcţii.Cocaina Se prezintă sub formă de pudră cristalină, albă, asemănătoare zăpezii, în argou fiind denumită şi "zăpadă". În trafic, aceasta se amestecă adeseori cu o pudră albă inertă, cum ar fi acidul boric sau bicarbonatul de sodiu. Pulberea de cocaină poate fi prizată, iar dacă se prezintă sub formă lichidă, se injectează intravenos. Efectul cocainei este imediat şi se manifestă printr-o stare de euforie care durează 20 de minute. După dispariţia efectului, consumatorul resimte o atât de mare cădere încât este tentat să repete doza imediat pentru a restabili senzaţia anterioară. Factori care actioneaza asupra sistemului nervos : COCAINA Când cei dependenţi de cocaină încearcă să renunţe la acest drog, intervin stări de depresie care se pot înlătura doar prin reluarea consumului. Cei ce consumă cocaină declară că folosirea drogului este mult mai importantă decât hrana, sexul, prietenii, familia sau locul de muncă. Principala lor problemă este cum să înlăture efectele neplăcute ale lipsei drogului şi numai acest lucru ne-ar putea convinge să nu îl folosim. Efectele cocainei asupra psihicului includ în mod obişnuit paranoia, delirul de persecuţie, halucinaţiile vizuale, auditive şi tactile, creşterea numărului de acte iraţionale, nervozitatea, neîncrederea, depresia şi lipsa motivaţională. ocaina are un efect anestezic datoritã interferentei sale in transmiterea informatiilor de la o celulã nervoasã la alta. Folositã altãdatã ca anestezic local in chirurgia ocularã, s-a descoperit cã afecteazã corneea si are si alte efecte secundare nedorite. Cocaina este un potential vasoconstrictor, ce ingusteazã (sau contractã) vasele de sânge. De asemenea, accelereazã respiratiã si mãreste temperatura corpului, induce starea de vomã. In doze mãrite pot produce o stare de tremur si convulsii. Aceste efecte de stimulare pot rapid sã conducã la un colaps al sistemului nervos central, care poate duce la rândul lui la insuficientã respiratorie si/sau stop cardiac si, intr-un final, la moarte. Dupã expuneri frecvente la efectele cocainei anumite arii ale sistemului limbic (grup de structuri ale creierului legate de emotivitate si motivatie) sunt mult mai sensibile la un tip de convulsii similare epilepsiei. Cocaina produce o puternicã pierdere a apetitului, ceea ce duce la o severã pierdere in greutate si la dezechilibru alimentar. De asemenea, conduce si la aparitia insomniilor. Efectele cocainei asupra psihicului includ in mod obisnuit paranoia, delirul de persecutie, halucinatiile vizuale, auditive si tactile, cresterea numãrului de acte irationale, nervozitatea, neincrederea, depresia si lipsa motivationalã. Datoritã solicitãrii sporite a inimii din timpul consumului de cocainã, persoanele cu probleme cardiace, cum ar fi hipertensiunea sau cei cu probleme cardiovasculare, sunt mult mai expusi unor traumatisme fatale. Existã rare cazuri de hemoragii cerebrale (sângerãri in interiorul creierului) datorate unei mãriri acute a presiunii sangvine. Dacã este administratã intravenos, seringile nesterile pot cauza infectii si boli. Aceste afectiuni pot include hepatita B, otrãvirea sângelui, inflamarea inimii si a valvelor sale si, bineinteles, S.I.D.A. Fumatul pastei de cocainã produce grave complicatii: bronsita, tuse persistentã, imagine neclarã, disfunctii ale circulatiei pulmonare. Folosirea frecventã si vicioasã a cocainei duce la depresie, anxietate, iritabilitate si la alte boli psihice mentionate anterior. In ciuda faptului cã este posibil ca folosirea continuã a cocainei sã nu reducã efectele neplãcute ale renuntãrii la drog, dependentilor le este foarte greu sã renunte, atâta vreme cât il pot obtine cu usurintã. Este un stupefiant semisintetic, extras din morfină. Heroina se prezintă sub formă de pudră sau de substanţă granulată, de culoare alb bej, brună sau maro. Este o substanţă puternic toxicomanogenă, acţionând direct asupra sistemului nervos central. Efectele heroinei constau în diminuarea generală a activităţii respiratorii şi cardiovasculare, diminuarea acuităţilor vizuale precum şi într-o estompare a reflexelor pasive. Injectată intravenos, heroina poate provoca pneumonie şi poate avea efecte secundare, iar, prin supradozare poate duce la o severă depresie respiratorie produce inconştienţa şi coma şi duce, de multe ori, la moarte, prin stop respirator. Efectul heroinei este mare şi riscurile sunt şi mai mari dacă se asociază cu alte droguri, precum ar fi alcoolul. Barbituricele Constituie o categorie de droguri derivate de la acidul barbituric, iar compuşii pot avea o acţiune de durată lungă, medie sau scurtă. Derivaţii barbiturici se prezintă de obicei, sub formă de capsule şi comprimate, dar uneori sunt vândute şi sub alte forme. Se folosesc adeseori pentru a amplifica efectul heroinei şi pot da senzaţia de destindere şi de bună dispoziţie, cu perioade de reacţie mult mai mari decât de obicei. Renunţarea bruscă la acest drog poate provoca chiar şi decesul persoanei respective. Tranchilizantele Sunt prescrise de către medici în cazuri de anxietate sau tensiune nervoasă, iar în unele cazuri ca somnifer. Tranchilizantele majore se folosesc în tratarea unor tulburări mentale grave şi sunt substanţe antipsihotice. Cu toate că sunt destinate administrării sub formă de pastile, narcomanii şi le injectează. Tranchilizantele diminuează foarte mult activităţile care necesită concentrarea, pot duce la agresivitate. Atunci când sunt asociate cu alcool pot sa ducă chiar la moarte. L.S.D. Este un drog halucinogen care acţionează asupra sistemului nervos central, producând modificări ale dispoziţiei şi percepţiei, mergând până la iluzii senzoriale şi chiar halucinaţii. Efectul se poate întinde până la pierderea contactului real şi la schizofrenie. L.S.D.-ul se prezintă în mod obişnuit sub forma unui lichid incolor, inodor şi insipid, sau sub formă de pudră casantă ori mici pilule şi comprimate albe sau colorate. Ecstasy Se mai găseşte şi sub denumirea de "E" sau "X.T.C." şi este sub formă de tablete sau capsule diferit colorate şi rar sub formă de pulbere sau lichid, fiind un derivat al amfetaminelor. Efectul drogului, aşa-numita "călătorie E" este descris de către consumatori în termenii cei mai favorabili: modifică percepţia - în special a muzicii, conferă o senzaţie de fericire, armonie şi afecţiune. Acest drog provoacă distrugeri de lungă durată în creier - prin lipsa acută şi persistentă de serotonină, terminaţiile nervoase atrofiindu-se, în special în centrele senzoriale. Foarte periculoasă este asocierea acestui drog cu altele, precum alcoolul sau L.S.D. Alcoolul Ceea ce face alcoolul este să încetinească funcţionarea celulelor şi a organelor până când ajung să îşi desfăşoare activitatea cu mult mai puţină eficienţă. El afectează creierul intervenind în activitatea centrilor care coordonează echilibrul, percepţia, vorbirea şi gândirea. Produce dificultăţi în vorbire şi erori în procesul de gândire. Mai sunt afectaţi centrii coordonării, apărând astfel “simptomele” clasice: mersul împleticit, căzăturile, ajungându-se până la imposibilitatea de a mai ţine un chibrit aprins în mână. În mod paradoxal, deşi încetineşte funcţiile organismului, alcoolul duce la dispariţia inhibiţiilor. Emoţiile sunt exprimate mult mai uşor, deoarece acea parte a creierului care ne ajută să ne controlăm comportamentul este scoasă din funcţie sau se relaxează excesiv astfel încât emoţiile devin exagerate. Dacă se consumă îndeajuns de mult alcool persoana va adormi sau, în cazuri extreme, va intra în comă. Consumarea alcoolului în cantităţi mari măreşte riscul apariţiei cancerului gurii, limbii, faringelui, laringelui şi al esofagului, probabil datorită acţiunii sale iritante bolile ficatului cauzate de excesul de alcool includ inflamarea ficatului, hepatita, ciroza şi cancerul ficatului. Lipsa acută de anevrina (vitamina B1) poate cauza atacuri de cord, combinate de obicei cu edemuri (colectarea de fluid în ţesuturi). Alcoolul măreşte riscul apariţiei bolilor de inimă, a infarcturilor şi determină creşterea presiunii sângelui. Alte afecţiuni cauzate de abuzul de alcool includ: gastrita, pancreatita, neurita (afecţiuni nervoase) şi ulcerul digestiv. Persoanele care consumă alcool în cantităţi prea mari au şanse mai mari decât altele să sufere de anxietate, paranoia sau depresie. Şansele apariţiei demenţei sunt, de asemenea mult crescute. Amfetaminele În anii 1960 amfetaminele erau larg prescrise pentru depresiuni nervoase şi pentru suprimarea poftei de mâncare. Azi vi se pot vinde ilegal ca tablete sau pudră şi aţi putea fi chiar convinşi de către alţii să vi le injectaţi. Amfetaminele trezesc corpul, dând o senzaţie de energie şi încredere în sine, dar neliniştea şi iritabilitatea devin predominante. Dozele mari de amfetamine pot provoca accese de panică, iar corpul ar putea avea nevoie de câteva zile pentru a-şi reveni complet. Pentru a păstra efectul dorit, consumatorii trebuie să mărească dozele. Când se opresc, consumatorii sunt adesea depresivi, letargici şi extrem de înfometaţi. Amfetaminele nu fac decât să anuleze senzaţia de foame, înlocuind-o cu o senzaţie de saţietate. Consumatorii înrăiţi riscă afectarea vaselor de sânge, a inimii mai ales cei care au deja probleme cu o mare presiune a sângelui, probleme cu inima şi cei care fac exerciţii de forţă în timp ce iau drogul. Consumatorii care sunt obişnuiţi cu doze mari riscă să dezvolte crize de halucinaţii, deziluzii şi paranoia. Aceste situaţii se pot dezvolta în clasice cazuri de psihoză paranoică care durează luni de zile pentru a-şi reveni sau care devin permanente. 쥁