Referat Botanica - Morfologia Frunzelor
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Botanica - Morfologia Frunzelor si de asemenea puteti face
Download Referat Botanica - morfologia frunzelorCiteste fragmente din Referat Botanica - Morfologia Frunzelor
BOTANICA SI FIZIOLOGIA PLANTELOR
Morfologia si anatomia fruntelor
Aspecte legate de abscisia frunzelor
Frunza este un organ vegetativ monosimetric, cu structura
dorsiventrala, cu o crestere rapida si limitata, cu durata de viata
scurta, care indeplineste functia principala de fotosinteza alaturi de
transpiratie si respiratie.
Frunza mai poate indeplini si alte functii, cum ar fi: de protectie, de
absorbtie, inmagazinare de substante organice de rezerva, de nutritie
carnivora, inmultire vegetativa etc.
O frunza completa este formata din trei parti:
limb;
petiol;
teaca.
Limbul sau lamina
Este partea cea mai importanta a frunzei si poate fi simpla sau compusa.
Frunzele simple sunt caracteristice monocotiledonatelor si multor
dicotiledonate, iar cele compuse sunt frecvente la unele dicotiledonate.
Cunoasterea morfologica a frunzelor are importanta deosebita pentru
identificarea si clasificarea plantelor.
Totalitatea fasciculelor conductoare care strabat limbul si modul in
care acestea se dispun formeaza nervatiunea limbului.
La diferite categorii de plante deosebim frunze cu o singura nervura si
frunze cu mai multe nervuri principale.
La frunzele cu o singura nervura principala cunoscuta sub numele de
uninerva, aceasta poate fi neramificata (molid) sau se poate ramifica
astfel ca de nervura principala se desprind nervuri laterale mai
subtiri, rezultand nervatiunea penata.
Frunzele cu mai multe nervuri au nervatiunea palmata, nervurile se
ramifica la varful petiolului si patrund in limb sub diferite unghiuri.
Forma limbului
Forma limbului deriva din trei forme; eliptica, ovala, circulara. Forma
eliptica se intalneste la fag, cu diametrul transversal mai scurt decat
cel longitudinal. Forma ovala intalnita la cires reprezinta diametre
inegale, dar intretaierea lor se face in treimea inferioara a limbului.
Forma circulara, intalnita la plopul tremurator, are diametre egale si
intretaierea lor se face la mijlocul limbului.
Dintre celelalte forme derivate pot fi mentionate: cordiforma,
reniforma, lanceolata, triunghiulara, sagitata, deltoida, aciculara,
filiforma, fistuloasa.
Baza limbului
Poate fi rotunda – la par, cordata – la liliac, sagitata – sageata
apei, asimetric – la ulm, dilatata – la susai, auriculata – la
tutun.
Varful limbului
Poate fi acut, respectiv lent ascutit - ca la salcie; acuminat, adica
brusc ascutit -
ca la lalea, rotund - la vasc; emarginat, cu un sinus apical - la brad;
obcordat, asemanator cu o inima avand baza in sus – ca la macrisul
iepurelui.
Marginea limbului
Poate fi intrega – la liliac, cu incizii mici; dintata, respectiv cu
dintii indreptati spre varful limbului – ca la tei, ulm sau crenata,
adica cu dintii rotunjiti si perpendiculari pe marginea limbului - ca la
plopul tremurator; cu incizii mari, lobata, adica inciziile nu ating ½
din jumatatea limbului, bilobata, ca la Ginkgo biloba, penat – lobata
ca la stejar, palmat – lobata ca la artar, vita de vie, fidata – ½
din jumatatea limbului, palmat-fidata – ca la ricin, partita –
depaseste ½ din jumatatea limbului, penat-sectata – ca la odolean,
palmat-sectata – ca la canepa..
Petiolul
Serveste la circulatia sevei brute spre limb si a celei elaborate spre
tulpina, la orientarea limbului in pozitia favorabila in raport cu
lumina.
Petiolul are si rol mecanic, de sustinere a limbului cand acesta este
lovit de stropii de ploaie, de gheata sau cand este batut de vant.
Frunzele compuse sunt formate din mai multe foliole, petiolate dispuse
pe un rahis comun. Acestea sunt reprezentate de frunze penat – compuse
sau palmat – compuse.
Frunzele penat – compuse pot fi imparipenat compuse, cand se termina
cu o foliola, ca la trandafiri, frasin si paripenate cand se termina cu
o pereche de foliole, ca la Cedrela sinensis.
Frunzele palmat compuse pot avea trei foliole, ca la trifoi, salcamul
galben sau mai multe foliole sesile, ca la castan.
Tipuri de frunze sub raportul ontogenetic si functional:
cotiledoane – primele frunze
catafile – frunze inferioare – organe de aparare
nomofile – frunze mijlocii – complet formate rol principal in
procesele de fotosinteza, respiratie, transpiratie
hipsofile – frunze superioare – organe de protectie
Anexele frunzei sunt:
stipele
ohrea
lingua
urechiusile
Anatomia frunzei
Frunzele prezinta doua epiderme diferit structurate si mezofilul
diferentiat in parenchim palisadic spre fata superioara si parenchim
lacunos spre fata inferioara.
Epiderma prezinta celule cu peretii exteriori cutinizati, certificati
sau mineralizati.
In epiderma sunt prezent peri protectori si peri secretori. Perii
protectori pot fi lungi, rigizi, scurti si rigizi, moi si numerosi.
Mezofilul este in totalitate sau in cea mai mare parte asimilator,
celule care contin cloroplaste.
Mezofilul poate fi: omogen, bifacial si ecvifacial.
Mezofilul bifacial este caracteristic dicotiledonatelor si este
diferentiat in parenchim palisadic si parenchim lacunos.
Mezofilul ecvifacial este caracteristic frunzelor care au ambele fete
egale colorate deoarece au tesut palisadic sub ambele epiderne. La
mijloc, intre cele doua tesuturi polisadice, se gasete mezofilul
asimilator cu celule izodiametrice.
Mezofilul omogen este caracteristic gramineelor si ferigilor dar se
intalneste si la alte familii de plante.
El este alcatuit din celule variate ca forma, alungite, elipsoidale, cu
spatii intercelulare.
Tesutul conductor esste reprezentat prin nervuri care corespund unuia
sau mai multor fascicule conductoare. Acestea sunt formate din fascicule
libero – lemnoase la care liberul se afla spre epiderma inferioara si
lemnul este epiderma superioara.
Structura petiolului este data de epiderma, tesut mecanic subepidermic,
parenchim asimilator si tesut conductor distribuit in fascicule.
Abscisia frunzelor.
Caderea (abscisia) frunzelor se datoreste formarii unui strat de celule
separatoare speciale, Aceasta alcatuieste o lama transversala ingusta,
care cuprinde tesuturile de la baza petiolului. La caderea frunzelor
lamela mijlocie a acestor celule se gelifica; frunza nu se mai gasete in
legatura cu tulpina decat prin fasciculele conducatoare si cade la cea
mai mica adiere de vant. La palmieri frunzele nu cad toate odata ci se
dezagrega progresiv, lasand resturi ale petiolului lor pe tulpina; la
aceste plante nu are loc formarea uei paturi separatoare de celule
speciale.
Importanta economica a frunzelor
In functie de specii de plante, frunzele pot fi folosite:
in hrana omului,
in medicina,
in vopsirea fibrelor textile
in scop ornamental
in scop furajer
PAGE 4 / NUMPAGES 4
ì¥Â`