Referat Cariotipul Uman Normal Si Anomaliile Cromosomiale1

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Cariotipul Uman Normal Si Anomaliile Cromosomiale1 si de asemenea puteti face Download Referat Cariotipul uman normal si anomaliile cromosomiale1

Citeste fragmente din Referat Cariotipul Uman Normal Si Anomaliile Cromosomiale1

Cariotipul uman si anomaliile cromosomiale Orice fiinta umana se formeaza si se dezvolta dintr-o celula initiala, ou sau zigot. Ea reuneste “zestrea” ereditara a celor doi parinti intr-o configuratie genica noua, unica si constanta. Omul este produsul (rezultanta) interactiunii permanente dintre cele doua “forte”, ereditatea si mediul, care conditioneaza ansamblul structurilor si functiilor sare vitale. Cromozomii constituie suportul material al ereditatii.. La nivel molecular suportul material al ereditatii umane fiind reprezentat de acidul dezoxiribonucleic (ADN). El detine informatia ereditara, o exprima sub forma caracterelor noastre morfologice, functionale sau biochimice si o conserva in succesiunea generatiilor de cellule si organisme. ADN se gaseste in nucleul celulelor sub forma de cromatina si cromosomi. O mica cantitate de ADN exista si in mitocondrii (2%). Cromosomii sunt structuri nucleare alcatuite din ADN si proteine care contin un ansamblu liniar de gene. Genele (“factori sau determinanti ereditari”) sunt unitati de structura si functie ale materialului genetic, localizate in cromozomi. Cunoasterea infatisarii cromozomilor (numarul, forma si marimea) a susciatat interesul pentru cunoasterea cariotipului uman. Cariotipul uman normal este format din 46 de cromozomi, din care 22 perechi de autozomi si o pereche de cromozomi ai sexului numiti heterozomi, notati XX la femeie si XY la barbat. Cu ocazia conferintei de citogenetica umana de la Denver-California din anul 1960 s-a stabilit un sistem unic de clasificare a cromozomilor omului, numit sistemul Denver. In conformitate cu acest sistem, cei 46 de cromozomi sunt impartiti in sapte grupe, fiecare dintre ele cuprinzand un numar variabil de cromozomi. Criteriile de grupare au fost lungimea bratelor, pozitia centromerului si raportul dintre brate. Dupa descoperirea cariotipului uman, cercetarile de cotogenetica umana au luat un mare avant, reusind sa stabileasca nu numai aspectele normale ale cariotipului ci si o serie de aberatii cromozomale in cazul unor maladii ereditare, ale tumorilor maligne etc. Identificarea cromozomilor este posibila ca urmare a aplicarii tehnicii de bandare. Fiecare cromozom prezinta o succesiune specifica de benzi date de prezenta eucromatinei sau heterocromatinei, ca si de compozitia chimica de baze ale AND. Benzile au dispozitie specifica fiecarei perechi de cromozomi si in cariotipul uman nu se schimba, fiind la fel in orice tip de celula, tesut. Benzile cromozomilor au o mare impotanta in identificarea unor modificari morfologice si structurale. Cariotipul uman Organismul uman are 23 perechi de cromozomi : 22 autozomi si doi cromosomi sexuali (la femei 22+XX, la barbate 22 + XY). Fiecare celula din organism poseda deci 46 cromozomi cu exceptia celulelor sexuale (ovul/spermatozoid) care au jumatate din setul cromosomial (ovulul: 22 +X, spermatozoidul: 22+X sau 22+Y). La unirea dintre spermatozoid si ovul va rezulta o celula cu un set complet cromosomial (44+XX sau 44+XY). Orice modificare numerica la nivelul autozomilor umani are consecinte grave, deoareace acestia au dimensiuni mari si deci va fi afectat un numar mare de gene. Cele mai cunoscute aberatii cromozomale ale autosomilor sunt : monosomiile (lipsa unui cromozom ) care antreneaza moartea timpurie a embrionului, cele mai fercvente fiind trisomiile (prezenta unui cromozom suplimentar) si restructurarile cromozomale de tipul deletiilor si translocatiilor. Dintre aberatiile autozomale de tipul trisomiilor cea mai mare parte nu sunt compatibile cu supravietuirea embrionului, iar dintre cele viabile cele mai frecvente sunt trisomiile 13, 18 si 21, cea mai frecventa fiind ultima. Sindromul Down Sindromul Down este o boala genetica , cromosomiala.. In 95% din cazuri, sindromul Down se prezinta ca trisomia 21. In 5% din cazuri cauza genetica a bolii este o translocatie sau mozaicism. Trisomia 21, cunoscuta ca sindromul Down, este intalnita in patologia umana cu o fracventa cuprinsa intre 1/600 – 1/700 de nou nascuti. Sindromul Down sau, cum a fost denumit initial, idiotia mongoloida sau mongolismul , a fost descris de catre Lagdon Down in anul 1866.Termenul de “mongolism” a fost ulterior abandonat, din cauza conotatiilor sale rasiale, si inlocuit cu cel de sindrom Down.. Originea cromozomiala a afectiunii a fost banuita inca in anul 1932, de catre Waardenburg, dar au trecut 27 de ani pana cand Lejeune (1959) a demonstrat ca sindromul se datoreste prezentei unui cromozom suplimentar in grupa G. Cauza aparitiei anomaliilor numerice cromozomale este nondisjunctia cromozomilor perechi in timpul diviziunii celulare. In cazul trisomiei 21 fiecare celula a organismului poseda trei cromozomi 21. Acest extra cromozom 21 provine din ovul sau spermatozoid. Se presupune ca in timpul formarii celulelor sexuale cei doi cromozomi 21 nu se separa (nondisjunctie). In timpul fertilizarii, la fuziunea dintre ovul si spermatozoid (in mod normal fiecare cu 23 cromozomi) unul va avea un cromozom in plus in pozitia 21 rezultand o celula cu 47 cromosomi. Incidenta Incidenta sindromului Down depinde de varsta materna: ea este de 0, 43% atunci cand varsta materna este sub 20 ani, 0,625% intre 20 si 25 ani, 0,83 % intre 25 si 30 ani , 1,14% intre 30 si 35 ani, 3,45% intre 35 si 40 ani, 10,o% intre 4o si 45 ani si 21,7% peste 45 ani. Semnificatia acestei relatii nu este inca clara, dar se pare ca este vorba despre o scadere a eficientei meiozei (in sensul unei tendinte la nondisjunctie) odata cu cresterea varstei ovocitului. Majoritatea cazurilor de sindrom Down survin sporadic. Durata medie a vietii subiectilor cu sindrom Down este redusa datorita, indeosebi, unei susceptibilitati crescute la infectii. Mortalitatea este deosebit de mare in decursul primului an de viata. Durata medie de viata a crescut in ultimul timp datorita utilizarii antibioticelor. Sunt raportate cazuri la care persoanele afectate au deposit varsta de 50 de ani. Fenotipul Craniul este mic si rotund. Fata este rotunda , profilul facial este plat datorita hiperplaziei oaselor proprii ale nasului , iar fruntea este bombata. Strabismul convergent, blefaritele si nistagmusul sunt simptome relative frecvente.Urechile sunt mici si rotunde. Hipoacuzia sau surditatea reprezinta simptome comune. Gura, mica este de obicei deschisa. Buzele sunt groase, uscate si fisurate. Limba, mare este adesea vizibila. Gatul este scurt si gros. Toracele in palnie si cifoza dorso-lombara sunt observate in unele cazuri. Mainile sant scurte si late. Hipotonia musculara este evidenta mai ales in copilarie. Anomaliile cardiovasculare si cele digestive sunt serioase si frecvente. Exista si unele modificari metabolice. Frecventa si, implicit , importanta diagnostica a acestor semne este diferita. Dezvoltarea intelectuala este intotdeauna deficitara. Personalitatea este stereotipa, dar majoritatea copiilor au un comportament acceptabil; ei sunt imitativi, afectuosi, le place jocul si muzica. Bibliografie: Corneliu D. Olinici – Citogenetica clinica, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1983 C. Maximilian - Genetica umana, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1982. C. Panfil – Intrebari si raspunsuri din genetica , Editura Dacia,Cluj- Napoca, 1980 쥁`