Referat Marea Si Mica Circulatie

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Marea Si Mica Circulatie si de asemenea puteti face Download Referat Marea si mica circulatie

Citeste fragmente din Referat Marea Si Mica Circulatie

MAREA ŞI MICA CIRCULAŢIE Sistemul arterial al marii circulaţii este format din artera aortă şi ramurile ei (schemă: vezi anexa 1), de unde şi denumirea de sistem aortic. Artera aortă pleacă din ventriculul stâng. Traiectul ei se subâmparte în trei porţiuni şi anume: aorta ascendentă, arcul aortic şi aorta descendentă. Aorta ascendentă începe din ventriculul stâng şi se termină la nivelul trunchiului brahiocefalic. Ea este prevăzută cu trei valvule (valvulele sigmoide aortice). Din aorta ascendentă pornesc, la nivelul valvulelor semilunare, cele două artere coronare, dreaptă şi stângă, care hrănesc inima. Arcul aortic se întinde de la trunchiul brahiocefalic pîna la ligamentul arterial (canalul arterial obliterat). Din arcul aortic pornesc trei artere mari: trunchiul brahiocefalic sau artera nenumită artera carotidă comună stângă artera subclavie stângă. Trunchiul brahiocefalic se bifurcă la rândul lui în artera carotidă comună dreaptă şi artera subclavie dreaptă. Artera carotidă comună se întinde de la origine până la marginea superioară a cartilajului tiroid, unde se bifurcă în artera carotidă externă şi artera carotidă internă. La locul de bifurcare, artera carotidă comună prezintă o uşoară dilatare numită sinus carotidian, în pereţii căruia se află glomusul carotidian, o formaţiune cu rol în reglarea presiunii arteriale (conţine baroreceptori şi chemoreceptori). Artera carotidă externă se întinde de la marginea superioară a cartilajului tiroid până la nivelul condilului mandibulei unde se împarte în două ramuri terminale: artera temporală superficială şi artera maxilară. Înainte de bifurcare, ea dă mai multe ramuri colaterale şi anume arterele tiroidiană superioară, linguală, facială, occipitală, sternocleidomastoidiană, auriculară posterioară şi faringiană ascendentă. Artera carotidă externă prin ramurile ei prin ramurile ei terminale şi colaterale, vascularizează o mare parte din organele gâtului şi capului, inclusiv dura mater, în afară de encefal şi ochi. Artera carotidă internă după ce se desparte de carotida extrernă, pătrunde în craniu prin canalul carotidian, după care se împarte în mai multe ramuri şi anume arterele: cerebrală anterioară, cerebrală mijlocie, coroidiană, oftalmică şi comunicantă posterioară. Prin ramurile ei, artera carotidă internă irigă porţiunea anterioară şi laterală a encefalului, globul ocular şi anexele sale. Artera subclavie dreaptă porneşte din trunchiul brahiocefalic, iar cea stângă direct din arcul aortic. Ambele artere subclaviculare au acelaşi traiect şi acelaşi teritoriu de irigare. Artera subclavie se întinde de la punctul de origine până sub claviculă, unde se continuă cu artera axilară. Pe traiectul ei, artera subclavie dă mai multe ramuri: vertebrală, toracică internă, tireocervicală şi costocervicală. Artera vertebrală pătrunde în orificiile arteriale ale apofizelor transverse cervicale, intră apoi în craniu şi uneşte cu cea de pe partea opusă, formând artera bazilară. Ramurile arterei bazilare, prin cele 2 artere cerebrale posterioare, irigă trunchiul cerebral, cerebelul şi o parte din emisferele cerebrale. Artera bazilară se anastomozează cu ramurile cerebrale ale arterei carotide interne formând poligonul arterial Willis, aşezat la baza creierului, în jurul şeii turceşti. Artera toracică internă, numită şi mamară internă, irigă prin ramurile ei colaterale şi terminale o parte din peretele toracic, peretele abdominal, bronhiile şi diafragmul. Trunchiul tireocervical irigă prin ramurile lui colaterale şi terminale tiroida, faringele, esofagul, traheea, laringele şi muşchii coloanei cervicale. Trunchiul costocervical irigă muşchii profunzi ai cefii şi primele 2 spaţii intercostale. Artera transversă cervicală hrăneşte o parte din muşchii centurii scapulare. Artera axilară se întinde de la marginea inferioară a claviculei până la marginea inferioară a muşchiului marele pectoral, de unde se continuă cu artera brahială, ea dă următoarele ramuri: torcală supremă, toracoacromială, toracală laterală (mamară externă), subscapulară şi arterele circumflexe humerale. Artera axilară, prin ramurile ei, irigă o mare parte din regiunile trunchiului. Artera brahială se întinde de la marginea inferioară a marelui pectoral până la linia de flexie a cotului unde se bifurcă în 2 ramuri terminale, şi anume artera radială şi ulnară. Prin ramurile sale colaterale (artera brahială profundă şi artera colaterală ulnară), ea irigă braţul. Artera radială se întinde de la cot până la regiunea carpiană, în dreptul degetului mare, unde se continuă cu arterele mâinii. Artera ulnară se întinde tot de la cot până la regiunea carpiană, de unde se continuă cu arterele mâinii. Prin ramurile lor colaterale, arterele radiară şi ulnară irigă antebraţul, iar prin ramurile terminale irigă mâna. Arterele mâinii rezultă din anastomozarea arterei radiale şi ulnare prin care se formează aşa-numitele arcade palmară superficială şi palmară profundă. Aorta toracală se întinde de la ligamentul arterial până la diafragm. Din ea pornesc 2 feluri de ramuri: viscerale şi parietale. Ramurile viscerale sunt reprezentate de arterele esofagiene, care irigă esofagul, de arterele pericardice, care irigă pericardul, şi de arterele bronşice, care irigă bronhiile. Ramurile parietale sunt reprezentate de arterele frenice superioare şi de arterele intercostale posterioare, care sunt în număr de 10 perechi şi care irigă peretele toracic. Arterele intercostale alcătuiesc împreună cu nervul intercostal respectiv mănunchiul vasculo-nervos intercostal, care se află în şanţul costal din marginea inferioară a coastei. Aorta abdominală se întinde de la diafragm până la bifurcarea ei în cele 2 artere iliace comune, la nivelul vertebrei L4. Din ea pornesc 3 feluri de ramuri: viscerale: trunchiul celiac şi arterele mezenterică superioară, mezenterică inferioară, suprarenală medie, renală şi testiculară sau ovariană parietale: artera frenică inferioară şi arterele lombare terminale: arterele iliace comune. Trunchiul celiac este prima ramură viscerală din care se desprind arterele gastrică stângă, hepatică şi splenică, ce irigă organele respective. Artera mezenterică superioară dă următoarele ramuri: pancreatico-duodenală, jejunale şi ileale, ileocolică, colică dreaptă şi colică medie. Prin aceste ramuri, artera mezenterică superioară irigă pancreasul, intestinul subţire şi jumătatea dreaptă a cadrului colic. Artera mezenterică inferioară vascularizează restul colonului şi partea superioară a rectului prin arterele colică stângă, sigmoidiene şi rectală superioară. Artera suprarenală medie irigă glanda suprarenală, cea renală, rinichiul Arterele testiculare la bărbat şi ovariană la femeie irigă testicului, respectiv ovarul. Artera frenică inferioară irigă diafragmul iar arterele lombare irigă muşchii spatelui şi muşchii laţi ai abdomenului. Aorta abdominală se bifurcă la nivelul vertebrei lombară 4 în 2 ramuri principale, numite arterele liace comune. Ele se întind de la locul de bifurcare a aortei abdominale până la articulaţia sacro-iliacă, unde se bifurcă în arterele iliacă internă şi externă. (vezi anexa 2) Artera ilicacă internă sau hipogastrică dă ramuri viscerale şi parietale. Ramurile viscerale sunt reprezentate de arterele vezicale care prin ramurile lor irigă vezica urinară şi organele genitale, de artera uterină prezentă la femeie care irigă uterul, tuba uterină, ovarul şi vaginul, de artere deferenţială prezentă la bărbat şi care irigă canalul deferenţial, de artera rectală mijlocie, care contribuie la irigaţia rectului, de artera ruşinoasă internă, care irigă organele genitale externe şi muşchii perineului. Ramurile parietale sunt reprezentate de arterele fesiere, care irigă muşchii fesieri, de artera laterală care irigă cavitatea pelviană, de artera ileolombară, care irigă muşchii abdominali profunzi, şi de artera obturatoare care irigă o parte din muşchii coapsei. Artera iliacă eternă se întinde de la locul unde se bifurcă artera iliacă comună până la ieşirea din bazin (ligamentul inghinal), unde se continuă cu artera femurală. De pe traiectul ei se desprind arterele circumflexă iliacă profundă, care hrăneşte muşchii laţi ai abdomenului şi epigastrică inferioară, care se anastomozează cu epigastrica superioară. Artera femurală se întinde de la nivelul ligamentului inghinal până la nivelul inelului tendinos al muşchiului adductorul mare, de unde se continuă cu artera poplitee. De pe traiectul ei se desprind ramuri colaterale, din care cele mai importante sunt: artera epigastrică superficială, care irigă pielea şi ţesutul subcutanat din regiunea abdomenului inferior, artera circumflexă iliacă superficială, care irigă tegumentele abdomenului inferior, artera femurală profundă, care irigă articulaţia coxofemurală şi o parte din muşchii coapsei. Artera poplitee se găseşte în groapa poplitee (regiunea postrioară a genunchiului), întinzându-se de la inelul tendinos al muşchilui adductor mare până la inelul tendinos al muşchiului solear, unde se împarte în 2 ramuri terminale, şi anume în arterele tibială anterioară şi posterioară. Ea dă ramificaţii colaterale care irigă articulaţia genunchiului şi o parte din muşchii coapsei. Artera tibială anterioară se întinde de la inelul tendinos al muşchiului solear până la ligamentul cruciat, de unde se continuă cu artera dorsală a piciorului (pedioasă). Prin ramurile ei colaterale iorgă regiunile anterioară şi laterală ale gambei. Artera tibială posterioară se întinde de la inelul tendinos al muşchiului solear până la şanţul retromaleolar intern, unde se bifurcă în arterele plantare. Ramurile ei colaterale irigă regiunea posterioară a gambei. Artera dorsală a piciorului este o ramură terminală a arterei tibiale anterioare. Ea se termină la nivelul primului spaţiu interosos, contribuind la alcătuirea reţelei arteriale a piciorului. Arterele plantare (medială şi laterală) sunt ramuri terminale ale arterei tibiale posterioare. Din artera plantară laterală ia naştere arcul plantar, din care pornesc arterele metatarsiene plantare care, la rândul lor, dau naştere arterelor digitale plantare. Sistemul arterial al micii circulaţii este format din trunchiul arterei pulmonare şi din ramurile lui. Trunchiul arterei pulmonare pleacă din ventriculul drept şi după 3-4 centimetri se împarte în artera pulmonară stângă şi artera pulmonară dreaptă. V X x h¿V 摧嚿 摧ә?᐀pătrunde în plămân, ea se împarte în 2 ramuri principale pentru cei doi lobi pulmonari. Acestea, la rândul lor, se divid în ramuri din ce în ce mai mici, terminându-se în reţeaua capilară din jurul alveolelor pulmonare. Artera pulmonară stângă e legată de aortă prin ligamentul arterial, care rezultă din obstruarea canalului arterial (canalul arterial este prezent la embrion şi făt şi face legătura între cele 2 vase mari). Artera pulmonară dreaptă are un traiect aproape orizontal şi o lungime de circa 5-6 centimetri. După ce pătrunde în plămân, ea dă trei ramuri principale pentru cei 3 lobi pulmonari. Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de totalitatea venelor care conduc sângele în vena cavă superioară şi cavă inferioară ce se deschid în atriul drept. Vena cavă superioară şi afluenţii ei. Vena cavă superioară colectează sângele venos de la nivelul extremităţii cefalice, al membrelor superioare şi al trunchiului (partea supradiafragmatică a acestuia). Vena cavă superioară este aşezată în mediastinul anterior, are o lungime de 6-8 centimetri şi se întinde de la cartilajul primei coaste până la atriul drept. Ea are ca origine trunchiurile venoase brahiocefalice iar ca afluent marea venă azygos. Marea venă azygos este aşezată în mediastinul posterior, pe flancul drept al coloanei vertebrale. Ea are ca origine vena lombară ascendentă dreaptă, care pătrunde în torace şi devine marea venă azygos. Aceasta colectează şăngele din pereţii trunchiului prin venele intercostale şi prin vena hemiazygos, situată pe flancul stâng al coloanei vertebrale. Venele brahiocefalice dreaptă şi stângă, numite şi vene anonime, sunt 2 trunchiuri venoase care iau naştere din unirea venelor jugulare interne cu venele subclaviculare. Dintre afluenţii venelor brahiocefalice menţionăm venele tiroidiene inferioare, vertebrale şi toracice interne. Ele culeg sângele din regiunile şi organele sinonime. Vena jugulară internă colectează sânge venos din craniu, orbită şi parţial de la faţă. Ea formează împreună cu artera carotidă comună şi cu nervul vag mănunchiul vasculonervos al gâtului. Dintre afluenţii acestei vene menţionăm venele tiroidiene superioare, faringiene, linguale, oftalmice şi faciale. Aceste vene colectează sângele din regiunile şi organele sinonime. Tot în vena jugulară se mai varsă sistemul venos al craniului, format din sinusurile durei mater craniene, care sunt nişte cavităţi săpate în grosimea acestei membrane căptuşite cu un endoteliu. În aceste sinusuri este colectat, prin venele encefalice superficiale şi profunde, sângele din encefal. Dintre sinusurile durei mater le amintim doar pe cele mai importante şi anume sinusurile sagital superior, sagital inferior şi coronar, care sunt nepereche şi sinusurile transvers, cavernos, petros şi occipital care sunt pereche. Vena jugulară externă colectează sângele de la pielea capului, faţă şi gât. Ea aer un diametru mult mai mic decât jugulara internă şi se află în planurile superficiale ale regiunii laterale a gâtului. Vena jugulară externă se varsă în unghiul dintre vena jugulară internă şi vena subclavie. Vena subclavie continuă vena axilară. Ea se întinde de la marginea externă a primei coaste până la articulaţia sternoclaviculară, unde se uneşte cu vena jugulară internă, formând trunchiul venos brahiocefalic. Primeşte ca afluenţi venele jugulară anterioară, care adună o parte din sângel feţei, gâtului şi cefei, precum şi venele toracoacromiale şi transversale ale gâtului care adună sânge din regiunile respective. Vena axilară rezultă din unirea venelor brahiale la nivelul marginii inferioare a muşchiului marele pectoral. Ea se întinde până la marginea externă a primei coaste, unde se continuă cu vena subclaviculară şi primeşte ca afluenţi venele peretelui lateral al toracelui şi vena cefalică. Venele membrului superior sunt superficiale şi profunde. Venele superficiale nu urmează traiectul arterelor, ele fiind aşezate sub piele. La nivelul mâinii, venele superficiale sunt dispuse în 2 reţele: venoasă dorsală a degetelor şi venoasă dorsală a mâinii. La nivelul antebraţului se deosebesc 3 vene superficiale mai importante: vena radială superficială sau cefalică, vena ulnară superficială sau bazilică şi vena mediană a antebraţului. La nivelul braţului se găsesc 2 vene superficiale mai importante şi anume vena cefalică, care continuă vena cefalică a antebraţului şi vena bazilică, care urcă pe partea internă a braţului până la mijlocul lui, unde pătrunde în profunzime, drenând sângele în vena brahială. Venele profunde formează la nivelul mâinii arcadele palmare superficială şi profundă, care constituie originea venelor profunde. Fiecare arteră este însoţită de 2 vene. În regiunea antebraţului există deci 2 vene ulnare şi 2 vene radiale care primesc afluenţi. Acestea se unesc la nivelul cotului, formând venele brahiale sau humerale, care rpin confluenţa lor formează vena axilară. Vena cavă inferioară adună sângele venos din organele abdominale şi pelviene, din pereţii cavităţii abdominale şi din membrele inferioare pe care îl varsă în atriul drept. Ea ezultă dun unirea celor 2 vene iliace comune şi urcă pe dinaintea coloanei vertebrale, fiind aşezată la dreapta aortei. În drumul său este acoperită de duoden, pancreas şi ficat. Vena cavă inferioară străbate diafragmul, pătrunde apoi în pericard şi se varsă în atriul drept. În vena cavă inferioară se varsă 2 categorii de vene afluente: viscerale, care aduc sângele din viscerele abdominale şi pelviene şi parietale care aduc sângele de la pereţii abdominali. Venele viscerale afluente venei cave sunt: venele spermatice şi ovariene, vena suprarenală dreaptă care colectează sângele de la nivelul glandelor suprarenale, venele renale, venele hepatice care colectează sângele de la nivelul viscerelor abdominale începând de la cardia şi până la rect. Acestea din urmă strâng sângele adus de vena portă la ficat. Vena portă ia naştere din unirea venei mezenterice superioare cu vena splenică, după ce aceasta din urmă s-a contopit cu vena mezenterică inferioară. Vena splenică colectează sângele de la nivelul pancreasului, stomacului şi duodenului. Vena mezenterică superioară adună sângele de la intestinul subţire şi de la jumătatea dreaptă a colonului. Vena mezenterică inferioară colectează sângele de la rect şi de la jumătatea stângă a colonului. Vena mezenterică inferioară se uneşte cu vena splenică. Vena portă astfel formată ia parte la alcătuirea pediculului hepatic alături de canalul coledoc şi de artera hepatică. Ajunsă în hilul hepatic, ea se divide în ramuri din ce în ce mai mici care ajung în spaţiile dintre lobulii hepatici. Ramurile venei porte din aceste spaţii trimit ramificaţii în lobulii hepatici unde se capilarizează. Din capilarele sinusoide iau naştere venele centrolobulare, care se unesc la baza lobulilor în vene sublobulare, formând în cele din urmă venele hepatice care colectează tot sângele din ficat şi îl duc în vena cavă inferioară. Cele mai importante vene parietale care se varsă în vena cavă inferioară sunt venele forenice inferioare care colectează sânge de la diafragm şi venele lombare care colectează sânge de la pereţii abdominali. Vena iliacă comună e un trunchi venos lung de 3-4 centimetri rezultat din confluenţa a 2 vene: iliacă internă şi iliacă externă. Această venă nu are afluenţi. Vena iliacă internă, numită şi vena hipogastrică prin afluenţii ei viscerali colectează sângele de la uter, vagin , rect , vezica urinară şi organele genitale externe, iar prin afluenţii parietali alcătuiţi din venele fesiere, obturatoare, sacrale laterale şi ileolombare adună sângele de la pereţii bazinului. Vena iliacă externă e o continuare a venei femurale, se întinde de la ligamentul inghinal până la articulaţia sacroiliacă internă şi formează vena iliacă comună. Pe traiectul ei primeşte ca afluent vena circumflexă iliacă profundă şi vena epigastrică inferioară care colectează sânge din peretele abdominal inferior. Venele membrului inferior sunt superficiale şi profunde. Venele superficiale nu urmează traiectul arterelor, fiind aşezate sub piele. La nivelul piciorului, aceste vene sunt dispuse în 2 reţele: reţeaua venoasă dorsală şi reţeaua venoasă plantară. Din aceste reţele se formează 2 vene superficiale mari: vena safenă mare şi mică. Vena safenă mare ia naştere de pe faţa dorsală a piciorului, trece înaintea maleolei interne şi urcă pe faţa internă a gambei, apoi a coapsei până în regiunea inghinală, unde se curbează şi se varsă în vena femurală. Vena safenă mică ia naştere tot pe faţa dorsală a piciorului, trece înapoia maleolei externe, urcă pe faţa ăosterioară a gambei până la regiunea poplitee, unde străbate fascia şi muşchii acestei regiuni, vărsându-se în vena poplitee. Venele superficiale se anastomozează cu cele profunde prin venele comunicante de la diferite nivele. Venele profunde încep la nivelul degetelor cu venele digitale plantare, ce se continuă cu venele interosoase plantare, care se varsă în arcada venoasă plantară. Din această arcadă se formează venele tibiale anterioare şi posterioare şi venele fibulare. Acestea urmează traseul artereleor omonime şi formează vena poplitee, care se continuă cu vena femurală. Vena femurală urmează traiectul arterei femurale, întinzându-se de la inelul muşchioului adductor mare până la ligamentul inghinal, unde se continuă cu vena iliacă externă. Pe traseul ei primeşte afluenţi care colectează sângele din muşchii coapsei şi de la regiunea abdominală inferioară. Sistemul venos al micii circulaţii: mica circulaţie începe cu artera pulmonară care ia naştere din ventriculul drept şi se termină cu venele pulmonare care se varsă în atriul stâng. Arteriolele care ajung la nivelul acinilor pulmonari dau naştere capilarelor din peretele alveolocapilar. Acestea se strâng apoi în venule şi în vene de calibru din ce în ce mai mare, formând în cele din urmă două vene pulmonare pentru fiecare plămân. După ce străbat pediculul pulmonar, aceste vene se varsă direct în atriul stâng, ducând sânge îmbogăţit în oxigen la inimă, pentru a continua apoi din nou marea circulaţie. PAGE PAGE 8 쥁@