Referat Tripanosomiaze
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Tripanosomiaze si de asemenea puteti face
Download Referat tripanosomiazeCiteste fragmente din Referat Tripanosomiaze
TRIPANOSOMIAZELE
Tripanosomiazele constituie un grup de maladii parazitare produse
de protozoarele flagellate din genul Tripanosoma, transimise de diferite
artropode, dar care in ciuda etiologiei lor commune, ele sunt complet
diferite din punct de vedere epidemiologic, clinic si geographic, motiv
pentru care acestea au fost grupate in dou categorii geografice
principale: africane si americane.
Tripanosomiazele africane sunt, la randul lor, extreme de
diversificate geographic: T. gambiana, T. rhodesiana, T. zambeziana etc.
dar numai primele doua entitati clinice au importanta in patologia umana
deoarece produc grave infectii sanguine, limfatice si cerebrale
manifestate prin adenupatii regionale, stari febrile, eruptii cutanate,
tulburari nervoase si astenie fizica si mentala.
In mod evident, tripanosomiazele africane umane (boala somnului)
sunt prezente numai in Africa, in cuprinsul unei vaste zone tropicale
extinsa intre latitudinile de 10 grade N si 25 grade S, unde boala apare
sub forma de focare rurale concentrate in patru importante regiuni
endemice cu caracteristici epidemiologice distincte.Astfel, in Africa
Centrala si de Vest, mai priescis in Republica Centraficana,
Camerun,Ciad, Congo, Coasta de Fildes, Guineea Ecuatoriala sdi Tanzania,
boala somnului atinge cele mai inalte rate de morbiditate, ceea ce
confera arealului susmentioanta caractere hiperendemice, urmand ca spre
periferia acestuia (in statle Benin, Burkina Fasso, Guineea Ecuatoriala,
Gabon, Ghana, Guineea Bissau, Kenya, Mali, Mozambic, Nigeria, Togo si
Zambia) intensitatea endemiei bolii somnului sa se reduca pana la
nivelul unor focare epidemiologoce relative stabile si satisfacator
cunoscute si controlate.In schimb, din cauza inalteleor rate de
incidenta ale bolii si, implicit, a semnificativului potential de
contaminare pe care il detine, arealul care acopera teritoriul statelor
Angola, Congo, Sudan si Uganda este considerat drept hiperepidemic,
reprezentand o apreciabila zona de risc patogen.Focare isolate de
tripanosomiaza se mai gasesc insa si in Leone, dar majoritatea acestora
nu sunt inca sufficient probate si cunoscute, ceea ce face ca aria
geografica Africana controlata de boala somnului sa fie destul de
incerta.Cu toate acestea, se apreciaza ca aria de risc a
tripanosomiazelor africane cuprinde un numar de 55-60 milioane de
oameni, din care numai 4 milioane de personae pot beneficia de asistenta
medicala in caz de contaminare.In 1996, in Africa s-au inregistarat
official numai 30000 de noi cazuri de imbolnavire, dar din cauza
deficienteleor sistemului de control medical, se apreciaza ca, in
realitate, numarul acestora este de cel putin 300.000.In anumite focare
epidemice din Angola, Congo si Sudan, rata medie a morbiditatii de gen
era, in 1960, de aproximativ 20% dar incepand din anul 1970, situatia
s-a inrautatit atat de mult, incat in aceleasi focare, rata
imbolnavirilor a atins valori de peste 50% facand ca boala somnului sa
devina principala cauza a mortalitatii, alaturi de infectiile HIV.Drept
consecinta, impactul acestei boli asupra dezvoltarii statelor afectate
este extreme de negative fiindca,pe de o parte boala somnului deterima
reducerea fortei de munca si efectivului de animale,impiedicand
dezvoltarea economica a zonelor (in special rurale) afectate, iar pe de
alta parte ea ameninta integritatea biologica,economica si sociala a
comunitatilor care traiesc in zone endemice,constituind un obstacol
major in cala progresului regional.
Protozoarele flagelate responsabile pentru Tripanosoma, specia
brucei, dar fiindca prezinta caractere morfologice diferite si provin
din rezervoare geografice diferite,ele au fost clasificate in doua
varietati distincte: Tripanosoma brucei gambiense si T. brucei
rhodesiense.Ambele flagellate patogene au corp alungit,de forma
helicoidala si lungime de 10-30 micro,care contine citoplasma albastra
si un nucleu mare,rosu,situate la polul posterior,de la care porneste
flagelul,a carui lungime,grosime,mobilitate si forma variaza insa in
functie de varietate.De asemenea,diferentierea celor doua varietati de
trypanosome se poateface se pe baza unor criterii epidemologice; T.
gambiense fiind un parazit specific uman, iar T. rhodesiense fiind
adaptata la unele specii de animale salbatice si domestice,ceea ce-I
confera capacitate patogene sporite.In plus,tinand contsi de faptul ca
ciclul de viata al parazitilor Tripanosoma se desfasoara in doa gazed
diferite:omul,alaturi de anumite ierbivore domestice (vitele) si
salbatice (gazdele),cu character de gazed definitive si anumite specii
de muste-vectoare (din genul Glossina) cu character de gazed
intermediare,rezulta ca de fapt,aria patogena in care acestia se pot
transmite depinde nemijlocit de conditiile enviromentale specifice in
care se dezvolta habitatul agentilor lor vectori (mustele te-te) si cum
acestea sunt amplu differentiate de la regiunile estice la cele vestice
ale Africii, atunci si caracteristicile patogene ale tripanosomelor
variaza de la o varietate la alta, rezultand entitati clinice
omoloage:boala somnului gambiana si rhodesiana,localizate in regiunile
geografice corespunzatoare ale Africii.
Tripanosomiaza gambiana ( boala somnului vest-africana) se
localizeaza in partile vestice si centrale ale Africii tropicale,avand o
raspindire geografica destul de extinsa , in Guineea
Ecuatoriala,Ghana,Gambia,Senegal si Nigeria.Ea este produsa de
protozoarul flagelat Tripanaosoma brucei gambiense, care este preluat de
la oamenii bolnavi (ce constituie principalyul rezervor de infectie) si,
transmise masei respective umane sau animale prin intremediul mustelor
te-te Glossina palpalis, G. pallidipes si G. tachinoides, care
reprezinta principalii sai agenti vectori.Mustele Glossina sunt diptere
de talie mare care zboara doar pe o distanta limitata,preferand locurile
umbroase si umede situate , de regula,la marginea apelor.Transimiterea
tripanosomelir patogene se face prin intepatura hematofaga pe care
aceste muste o produc,indifferent de sex , cu predilectie in timpul
zilei,desi se presupune ca rolul de agent-vector poate fi preluat si de
unele specii de insecte din genul Tabanus si Stomoxys.Receptivitatea
este, de regula,generalizata;glossinele inoculand in organismul uman
formele infectante ale parazitului (tripomastigote) care,odata intrate
in circuitul sanguine,produc reactii sistematice lente si cornice ce
afecteaza sistemul nervos central,degenerand progresiv in coma si
exitus.
Astfel, dupa o incubatie silentioasa de 10-21 zile,
tripanosomiaza gambiana debuteaza prin aparitia unui sancru de inoculare
(tripanom) la doar cateva minute de la intoducerea parazitului in
tesutul subcutanat uman, ceea ce arata ca in forma gambiana a bolii
somnului, e posibil sa se produca si o diseminare tisulara subcutanata a
tripomastigotilor, pe langa cea sanguina caracteristica.
Acest tripanom dureaza in medie 2-3 saptamani, timp in care se
produce diseminarea tripanosomelor in sange, la nivelul intregului
system reticulo-endotelial, provocand febra, adenopatii regionale,
hepatosplenomegalie, astenie, cefalee si insomnii, insotite, in 10-20%
din cazuri, de manifestari cutanate, sub forma de eruptii polimorfe pe
trunchi si member. In stadiul urmator de evolutie, tripanosomiaza
gambiana se manifesta clinic prin ample si profunde tulburari nervoase
care determina, de fapt, boala somnului propiu-zisa deoarece
meningo-encefalita care rezulta provoaca toate simptomele caracteristice
ale unei stari de torpoare si letargie clinica: cefaleea, aparuta in
cursul episodului febril anterior, devine si mai persistenta;
tulburarile de sensibilitate tactila determina incapacitatea bolnavului
de a mai efectua vreun gest util; tulburarile motorii consecutive produc
paralizia muschilor fetei; tulburarile mentale exprimate prin apatie,
modificari comportamentale si deficit intellectual conduc persoana
afectata spre acte imprevizibile si, in fina, tulburarile somnului
favorizeaza pierderea ritmului nictemeral (expr. prin somnolenta
diurnal si insomnie nocturna) si a orientarii spatiale, ceea ce face ca
orice activitate sa devina, din acest moment, imposibila. Coma se
instaleaza, desigur, in stadiul final al bolii, producand moartea la un
interval foarte scurt.
In aceasta forma acuta de evolutie clinica a bolii, tratamentul
este inefficient si inutil, prognosticul fiind foarte sever; numai ca
tripanosomiaza gambiana prezinta si forme clinice fruste, asimptomatice,
care apar la populatia local ace poseda un oarecare grad de imunitate,
motiv pentru care ele scapa nedecelate, producand complicatii viscerale
tardive foarte severe , ceea ce arata ca boala in sine nu trebuie
diagnosticata numai in functie de manifestarile sale clinice, ci si prin
examene parazitologice de laborator.
Tripanosomiaza rhodesiana(boala somnului est-africana) are o
distributie spatiala mai restransa decat cea gambiana, ea limitandu-se
la o portiune relative limitata din Africa de Est din cauza arealului
mai ingust de actiune a principalului sau agent-vector glossina
morsitans
Spre deosebire de boala somnului vest-africana cea est-africana
este produsa de protozoarul flagelat Tripanosoma brucei Rhodesiense
care, dupa un ciclu biologic de evolutie de18-24 zile in tubul digestive
al mustii te-te (Glossina) de tip morsitans, este transmis omului prin
inoculare sanguina, determinand aparitia unei grave meningo-encefalite
care afecteaza profound si precoce sistemul nervos central, producand
moartea numai in cateva zile daca tratamentul nu a fost instituit inca
din fazele initiale ale bolii.
Din punct vedere epidemiologic, varianta rhodesiana a bolii
somnului prezinta particularitatea ca rezervorul sau patogen are
caracter atat uman cat si extrauman; iar din punct de vedere clinic,
aceasta se diferentiaza sensibil de cea gambiana. In primul rand,
incubatia este mai scurta, iar reactia locala manifestata prin sancrul
de inoculare este mai accentuata. In al doilea rand, boala debuteaza
mult mai acut, cu febra inalta, neregulata, insotita de frisoane si
manifestari cutanate inca din fazele initiale de evolutie. In al
treilea rand, sistemul limfatic este mai putin afectat, in schimb cel
cardiac prezinta tulburari extrem de grave, care duc la insuficienta
cardiaca. In fine, dar nu si in ultimul rand, tripanosomiaza rhodesiana
evolueaza spre manifestarile sistemice intr-un interval mai scurt,
estimat la maxim 4-8 luni, in conditiile in care tulburarile nervoase nu
sunt atat de galopante incat sa provoace moartea in 4-5 saptamani de la
debut. Ceea ce este insa intr-adevar interesant este ca, uneori, in
zonele endemice apar si forme de boala cu recuperare spontana ceea ce
arata ca imunitatea specifica, a carei natura nu este inca bine
cunoscuta, este destul de durabila, spre deosebire de cea obtinuta prin
tratament chimioterapeutic care are durata si eficienta limitate.
Tripanosomiaza americana (boala Chagas) este o infectie limitata
la continentul american, fiind produsa de Tripanosoma cruzi (un
protozoar flagelat diferit de omologii sai africani) si manifestata
prin fenomene locale, cardiopatie, enteromegalii si tulburari nervoase
cu evolutie acuta sau cronica.
Boala Chagas are o larga raspandire in america centrala si de
Sud, fiind endemica in 21 de tari, intre care Venezuela, Brazilia,
Argentina, Uruguay, Chile, ecuador, Guatemala si Panama, care detin
numeroase focare de infectie.Ceea ce este insa interesant este faptul
ca, desi rezervorul sau specific de infectie si agentul sau vector
caracteristic au fost identificate si in alte parti ale lumii, boala nu
se manifesta in afara limitelor sale sud-americane ceea ce se pare ca
aceasta entitate clinica se datoreaza mai mult unor conditii ambientale
particulare, decat unei epidemiologii anume.
Agentul etiologic al bolii Chagas, protozoarul Tripanosoma
cruzi, prezinta multe asemanari cu omologii sai africani, dar are
dimensiuni mai reduse su flagelul sau este situat in partea anterioara a
nucleului central. In plus, acesta nu se multiplica in sange, ci in
tesuturile diferitelor organe interne, dar pentru a ajunge acolo, el
sufera o serie de transformari evolutive, determinate de ciclurile
distincte de viata in cele 2 gzde pe care le paraziteaza : artropodele
vectoare din genul Triatoma, familia Triatomidae, care joaca un rol
intermediar in procesul transformarii parazitilor din formele amastigote
in cele tripomastigoteinfectante si omul care, dupa contaminarea
cutanata sau mucosala cu dejectiile insectelor vectoare Rhodnius
prolixus sau Panstrongilus megistus, devin gazda sa definitiva,
favorizand transformarea inversa (din forme tripomastigote in cele
amastigote) a parazitului care se localizeaza astfel in cord sau in
organele cavitare, unde se multiplica continuu pana ce produce megalia
si in final distrugerea acestora. Principalul rezervor de paraziti il
consttuie animalele salbatice(ex.armadillo) dar si cele domestice, care
transmit tripanosomiaza in doua forme clinice distincte : acuta si
cronica.
Boala Chagas acuta apare in special la copiii in varsta de 1-5
ani la care, dupa o perioada de incubatie silentioasa de 7-21 zile,
boala debuteaza cu febra si sancrul specific de inoculare, numit
Chagoma, in mucoasa conjuncivala in care parazitul a reusit sa patrunda.
Sediul sau predilect de localizare tegumentara este cel palpebral
(pleoapa), in care se formeaza un edem dur ce se extinde treptat spre
regiunea cervicala, realizand asa numitul semn romana, dat de
consistenta sa dura a adenopatici astfel rezultate. In perioada de stare
propiu-zisa, caracterizata prin febra de tip remitent, tripanosomele se
localizeaza in inima, producand dureri precordiale, tulburari ale
ritmului cardiac si fibrilatie atriala, care pot duce la exitus in numai
cateva zile.deseori,inaintea instalarii complicatiilor cardiace, se
poate instala o meningo-encefalita atat de severa incat evolutia mortala
devine si mai rapida ; rata mortalitatii depasind 5-10% in timpul
acestor stadii acute de insuficienta cerebrala sau cardiaca.
Boala Chagas cronica se dezvolta cu precadere la adolescenti si
adulti tineri la care formele asimptomatice de manifestare ale maladiei
determina aparitia unor complicatii viscerale, datorate persistentei, in
mediul intracelular, a formelor amastigote ale parazitului. Aceasta
forma clinica prezinta aceeasi tendinta spre cardiopatie ca si in cazul
celei acute, dar evolutia sa este mult mai lenta si indelungata.
Enteromegaliile caracteristice bolii apar mai frecvent in Brazilia decat
in chile si argentina ; dificultatile de deglutie care pot duce cu
timpul, la serioase dezechilibre nutritionale,fiind, alaturi de
cardiopatia cronica, cele mai obisnuite semne clinice de manifestare ale
tripanosomiazei din aceasta tara sud-americana unde boala evolueaza, in
mod curent, spre asistolie progresiva astfel incat moartea intervine
printr-un simplu accident embolic. In asemenea situatii, interventia
medicala este deseori tardiva deoarece, prin absenta semnelor clinice
caracteristice ale Chagomei si semnului Romana, boala este greu de
diagnosticat si tratamentul ineficient,ceea ce face ca rata mortalitatii
sa depaseasca 20%. Din aceasta cauza, boala Chagas reprezintao problema
majora de sanatate publica in America Centrala si de Sud, determinand
tarile afectate sa cheltuie mari sume de bani pentru controlul si
combaterea sa, dar se pare ca scopul final al eradicarii sale nu va
putea fii atins mai devreme de anul 2005-2010, astfel incat problema
ripanosomiazei va constitui una din mostenirile grele ale secolului si
mileniului urmator.
Tratament si prevenire - Unele medicamente antiparazitare sunt eficace
insa periculoase, deoarece toxicitatea lor este importanta. Turisii si
orasenii intampina putine riscuri de a fi atinsi de tripanosomiaza, care
nu este o boala urbana si care nu se dezvolta decat dupa numeroase
intepaturi ale mustei. Serviciile de sanatate africane lupta activ
impotriva bolii somnului prin procedee de depistare si prin distrugerea
glosinelor.
ì¥Â`