Referat Aparatul Digestiv

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Aparatul Digestiv si de asemenea puteti face Download Referat Aparatul digestiv

Citeste fragmente din Referat Aparatul Digestiv

D I G E S T I A Digestia începe îndată ce mâncarea ajunge în gură. Hrana este transformată în combustibil ce asigură energie corpului. Aparatul digestiv se compune din: cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac, intestine şi glande anexe ale tubului digestiv – glandele salivare, ficatul şi pancreasul -. Digestia are loc într-un conduct lung de 9 m, în tubul digestiv care începe cu cavitatea bucală – pe aici intră hrana – şi se termină cu rectul – pe aici se îndepărtează substanţele neasimilate. În timp ce hrana parcurge tubul digestiv – acesta poate dura o zi sau mai mult – se amestecă pe parcurs cu diferite enzime (substanţe produse de celule vii, având rol de a accelera anumite reacţii chimice) iar acestea descompun substanţele nutritive. Organismul poate utiliza hrana doar după descompunerea acesteia. Cavitatea bucală (gura) este formată din: buze, limbă, gingii, dinţi şi mucoasa obrajilor. Prima porţiune a tubului digestiv este cavitatea bucală, gura: aici începe descompunerea moleculelor mari în molecule mai mici, dizolvabile. Buzele au mai multe roluri, primul fiind introducerea mâncării cu pierderi minime în cavitatea bucală. Ajungând în gură, hrana este mestecată, adică este fărâmiţată în bucăţele mai mici. Îmbucătura acoperită de salivă este împinsă în partea posterioară a cavităţii bucale, de acolo este dirijată către faringe, situat între cavitatea bucală şi esofag, locul de încrucişare a căii respiratorii cu cea digestivă. Din faringe alimentul ajunge în esofag care începe pe la mijlocul gâtului. Acest organ face legătura între cavitatea bucală şi stomac. În esofag bolul este purtat în jos de undele de contracţie a muşchilor din peretele esofagului, mişcare numită mişcare peristaltică. Înaintarea hranei este ajutată şi de secreţia mucoasă a glandelor esofagiene. Ajungerea hranei în stomac este controlată de orificiul cardic. Alimentele rămân mai mult timp în stomac decât în esofag. Stomacul este un sac în formă de „J”, asemănător cu cimpoiul, şi se împarte în trei părţi funcţionale: gura stomacului, frecvent numit şi cardia, fundul stomacului sau fornixul (fundus), şi porţiunea terminală (pylorus). Conţinutul stomacului – chimul – ajunge sub formă de pastă în intestin. Stomacul este singurul organ care produce un acid puternic în cantitate mare, acidul clorhidric care ajută la descompunerea proteinelor, respectiv la sterilizarea alimentelor, la dezintegrarea bacteriilor. Dacă bolul, după amestecarea cu sucurile digestive, se transformă în chim, din porţiunea centrală a stomacului pornesc unde peristaltice puternice, care presează mâncarea parţial digerată către orificiul piloric. Sfincterul piloric este muşchiul care blochează intrarea în prima parte a intestinului, în intestinul subţire – mai precis în duoden. Dacă presiunea din stomac este mai mare decât în duoden, chimul, prin orificiul piloric ajunge în duoden. Cel mai repede trec în intestin mâncărurile bogate în hidrocarburi. Descompunerea tuturor componentelor alimentelor se continuă în intestinul subţire, substanţele nutritive sunt asimilate prin peretele acestuia şi ajung în toate părţile organismului. Antecedentele bolilor digestive În apariţia bolilor digestive, un rol important îl au modul de alimentare şi antecedentele bolnavului. În ceea ce priveşte modul de alimentaţie, pentru buna desfăşurare a digestiei sunt esenţiale mesele regulate la ore fixe, mestecarea completă a hranei, relaxarea psihică, deoarece unele boli digestive au o componentă nervoasă. Sunt importante felul şi variaţia alimentaţiei, cu evitarea consumului exagerat sau de lungă durată a unui singur aliment, precum şi modul de preparare a mâncării, cu condimente sau nu, ingerată caldă sau rece, suficient sau insuficient preparată termic, asociată cu băuturi alcoolice sau nealcoolice. Se recomandă să nu se consume băuturi (apă) în timpul mesei. Consumul exagerat de medicamente poate să ducă la afectarea ficatului şi anume la hepatite toxice. În afara antecedentelor patologice ale bolnavului sunt de reţinut şi antecedentele ereditare ale familiei, cum ar fi: ulcerul, cancerul digestiv, etc. Simptomele bolilor digestive pierderea poftei de mâncare (anorexia) este determinată de afecţiuni: de la gastrită, ulcer, cancer, hepatite, tuberculoză, anemii, până la afecţiuni psihice; polifagia este inversul anorexiei, creşterea poftei de mâncare. bulimia este ingerarea fără măsură de alimente, urmată de vărsături de obicei pe fond de teamă de îngrăşare; dificultatea la înghiţire(disfagia) apare în bolile esofagiene, cu senzaţia caracteristică dureroasă a blocării alimentelor la diferite niveluri în esofag. evacuarea pe gură (eructaţie) a aerului şi gazelor din stomac şi din porţiunea terminală a esofagului. Apar la bolnavii cu obiceiul de a înghiţi des, de a vorbi în timpul mesei, la cei cu procese fermentative gastrice etc. durerea în capul pieptului(epigastrică) este caracteristică ulcerului. Are caracter sezonier (de toamnă şi primăvară); greaţa este o senzaţie datorată scăderii activităţii musculaturii stomacului şi apare uneori din cauze psihice; poate fi urmată de vărsături. vărsătura este un act reflex care constă în eliminarea bruscă pe gură a conţinutului gastric. Cauzele pot fi: psihice, sarcină, boli cardiace, tumori cerebrale, intoxicaţii. ascita constă în apariţia de lichid în cavitatea peritoneală prin creşterea volumului abdomenului fiind uneori confundată cu obezitatea, graviditate, chisturi abdominale. Cauzele ascitei sunt: hepatice(ciroză), boli ale ţesutului conjunctiv, neoplasme cu metastaze difuze, de tumori ovariene, tuberculoză peritoneală. icterul constă în coloraţia galbenă a pielii şi a scleroticelor oculare. Simptomele sunt: febra, anemia, diareea, pruritul, scăderea în greutate, anorexia, ascita. Bolile cavităţii bucale Referitor la cavitatea bucală ne interesează în special: buzele, limba, gingiile, dinţii şi mucoasa obrajilor. Examenul radiologic precizează diagnosticul cauzal al unor afecţiuni ale cavităţii bucale ca: angine, sifilis, stomatite etc. Uneori, atenţia este atrasă de mirosul particular al gurii şi al aerului expirat. Mirosul de poame coapte (acetonă) îl percepem în diabetul grav şi în stările prelungite de denutriţie (vărsături repetate şi prelungite, boli febrile lungi). Mirosul fetid se întâlneşte în supuraţiile pulmonare cronice ca: abcesul pulmonar şi bronşiectazia. Mirosul putred insuportabil este caracteristic gangrenei pulmonare şi stomatitei gangrenoase. Buzele sunt cianotice la cei cu insuficienţă cardiacă şi în asfixii şi palide la anemici. Ele pot fi sediul herpesului, caracteristic unor boli ca: pneumonia, gripa, meningita. Limba uscată este caracteristică pentru: diabet, boli febrile, holeră, diaree cronice, stenoză de pilor. Pe limbă se pot vedea ulceraţii sifilitice, tuberculoase ori canceroase. Gingiile au culoarea roz şi sunt palide în anemii, iar de culoare roşu-viu în inflamaţiile gingiilor, adică în gingivite. Dinţii pot avea următoarele boli: caria dentară, paradentoza şi granulomul dentar. Mucoasa obrajilor are o culoare roz, dar anumite schimbări caracteristice ale culorii ne indică unele boli eruptive ca: rujeola, parotidita epidemică, stomatite Bolile faringelui şi amigdalelor Inflamaţiile faringelui se numesc faringite, care pot fi acute şi cronice. Simptomele sunt: uscăciune în gât, tuse, expectoraţie. Uneori respiraţia este îngreunată. Inflamaţiile amigdalelor şi vălului palatin se împart în amigdalite şi angine. Bolile esofagului ␃ਃ&䘋 ̤̀␱愀̤᐀bolnavul trebuie să ingereze lichide pentru propulsarea alimentelor solide. esofagitele sunt inflamaţii ale peretelui esofagian prin mecanisme de coroziune (sodă caustică), traumatice, după explorări şi anestezie etc. cancerul esofagian are o cauză disfagia, constând în oprirea bruscă, de scurtă durată a bolului alimentar, cedând la administrarea de lichid. Semnele constau în: dispepsie dureroasă, hemoragii digestive, hipersalivaţie, tuse, răguşeală. Factorii hernia cancerigeni sunt: tutunul şi alcoolul. diverticulii sunt hernii dobândite ale mucoasei intestinale. Se manifestă cronic ca o constipaţie cu dureri în abdomen şi scaune cu sânge. Bolile stomacului hiatală constă în pătrunderea stomacului deasupra diafragmei prin hiatusul esofagian. Se manifestă prin: arsuri retrosternale, dureri substernale, disfagie (greutate la înghiţit), senzaţie de stomac plin, palpitaţii, dureri precordiale. gastrita acută este o boală inflamatorie a mucoasei gastrice, survenită accidental şi de scurtă durată. Cauze: ingestia de alcool, băuturi concentrate, substanţe toxice ca amoniacul, mercurul, soda caustică, acidul boric, medicamente ca aspirina, antibiotice, alimente reci sau fierbinţi, consum excesiv de cafea, precum şi cauze interne (boli infecţioase bacteriene sau virale, şi boli vasculare). Se manifestă prin: dureri gastrice, arsuri, vărsături matinale (ca în alcoolism), vărsătură cu sânge. gastrita cronică este un proces inflamator al mucoaselor şi pereţilor gastrici. Simptome: durere epigastrică, sub formă de greutate, se accentuează la enervări. Cauze: mesele neregulate şi reci, supraalimentaţia care dilată stomacul, condimentele, fumatul, alcoolul, grăsimile prăjite, medicamentele ca aspirina, antibioticele. ulcerul gastroduodenal are caracter ereditar, se manifestă prin puseuri sezoniere dureroase, ritmate de mese, zilnice, însoţite uneori de vărsături. Reapariţia durerii are loc la 30 de minute după mese la ulcerul gastric, la 2 – 3 ore la cel duodenal. cancerul gastric apare la bolnavii cu gastrite, cu anemie pernicioasă, cu polipi gastrici, cu stomac operat pentru ulcer duodenal după o perioadă de 10 ani. Simptomele sunt: durerea difuză, intermitentă, apoi continuă, greţurile, senzaţie de stomac plin, lipsa poftei de mâncare, diareea, anemia şi scăderea în greutate. gastritele sunt boli cauzate de inflamaţia mucoasei gastrice; gastrita poate întovărăşi alte boli ale tubului digestiv ca: ulcerul, apendicita, colecistita, colita. ulcerul de stomac şi duodenal este una din bolile des întâlnite, foarte supărătoare şi care dau complicaţii grave. Nu se cunosc cauzele, se ştie că sistemul nervos central are un rol însemnat. Ulcerul poate să aibă sediul pe stomac sau pe duoden. cancerul digestiv este cel mai des întâlnit dintre tumorile neoplasme ale tubului digestiv. Bolile căilor biliare Simptomele sunt durerile în partea dreptă a abdomenului, însoţite de greţuri, vărsături, febră. Cauze: consum de grăsimi, alimente prăjite, ciocolată, vinete, varză călită, sosuri grase, maioneză. Criza ţine 1 – 3 zile, este însoţită de greţuri şi vărsături. Icterul poate apărea la câteva ore de la debutul colicii. Cauza cea mai frecventă este litiaza biliară sau prezenţa de calculi (pietre) în căile biliare (vezicula biliară, canalele hepatice şi coledoc). Litiaza biliară este o boală frecventă, întâlnită în special la femei. Cauze: obezitatea, supraalimentaţia, anumite medicamente, anomalii ale vezicii biliare. Afecţiunile biliare inflamatorii având ca simptomatologie greţurile, gustul amar, balonări. Cauzele sunt: de origine infecţioasă, alergică, parazitară, chimică. Dischineziile biliare sunt tulburări de mobilitate a vezicii şi a căilor biliare. Cauzele sunt: lipsa mecanismului de contracţie a veziculei biliare. Bolile pancreatice. Patologia pancreasului este strâns legată de cea a căilor biliare, bolile aparatului biliar fiind cel mai obişnuit factor al bolilor inflamatorii pancreatice acute sau cronice. Alergia gastrointestinală este consecinţa unor deficienţe enzimatice ( intolerenţă la lactoză). Simptomele sunt: greaţă, vărsături, crampe abdominale, diaree datorate ingerării unor alergeni, alimente sau medicamente. Constipaţia este evacuarea rară ( la un interval de peste 48 de ore), dificilă, de consistenţă crescută şi incompletă a materiei fecale. Are cauze multiple: alimentaţie fără fibre vegetale, sedentarismul, tulburări hormonale etc. Parazitozele sunt afecţiuni al căror agent cauzal îl constituie paraziţii, iar manifestările bolilor sunt, de regulă, digestive. Exemple: giardioza, ascaridioza, oxiuroza, teniazele, tricocefaloza, hidatidoza, strongiloidoza. Bolile intestinului subţire şi gros diareea se caracterizează prin scaune numeroase, lichide, care conţin alimente incomplet digerate. constipaţia se întâlneşte la indivizii cu activitate sedentară şi cu alimentaţie săracă în celuloză; constipaţia poate însoţi diversele boli ale colonului, cum ar fi colitele cronice. entero-colita acută are ca semne: diareea, durere abdominală, febră mare până la 38 – 400; alterarea stării generale. colita ulceroasă gravă constă în inflamaţia colonului şi alterarea stării generale având ca semne: febra, slăbire , lipsa poftei de mâncare, diaree. colitele cronice se întâlnesc la oamenii nervoşi şi surmenaţi şi constau în alternarea perioadelor de constipaţie cu cea de diaree. hemoragiile digestive sunt sub formă de vărsături cu sânge sau scaune negre. rectocolita ulcerohemoragică şi boala Crohn se manifestă prin diaree cu sânge, ulceraţii ale rectului şi colonului, stenoze, fistule, inflamaţii articulare. Colonul iritabil este o boală cronică a colonului (intestinul gros) caracterizată prin durere abdominală variabilă, constipaţie sau diaree, ori episoade alternante de constipaţie şi diaree. Cauze: stări emoţionale, mese neregulate şi luate în grabă, abuz de laxative, suprasolicitare, astenie, lipsă de somn. tuberculoza intestinului însoţeşte tuberculoza plămânului şi se caracterizează prin scaune diareice multe, ce conţin mucus şi sânge, fiind urât mirositoare. cancerul intestinului subţire sau gros având ca semne: constipaţia care nu răspunde la nici un tratament, lipsa poftei de mâncare cu slăbire accentuată. Bolile ano-rectale sunt: hemoroizii, fisura anală, abcesul ano-rectal, fistula anală, proctita, stricturile, prolapsul rectal, incontinenţa fecală, pruritul anal. Bolile digestive ocupă un loc important în morbiditatea generală. Ponderea mare pe care o au aceste boli în patologia generală, fac necesară cunoaşterea lor în stadiile cât mai incipiente, pentru tratarea şi prevenirea complicaţiilor lor. Una din condiţiile necesare depistării, diagnosticării şi tratării corecte ale bolilor digestive este prezentarea bolnavului la medic atât la apariţia simptomatologiei de debut, cât şi pentru controlul periodic al unor afecţiuni diagnosticate, ce trebuie urmărite. Este necesară cunoaşterea factorilor de mediu, factorilor toxici şi alimentari ce pot genera sau agrava aceste boli. Efectele nocive ale alcoolului asupra stomacului, ficatului, pancreasului, ale tutunului asupra esofagului, stomacului, efectul ulcerogen al unor medicamente, efectul nociv al alimentelor incomplet pregătite, al meselor neregulate, al stresurilor, impun cunoaşterea acestor factori şi evitarea lor în profilaxia bolilor digestive. Bibliografie: Medicina pentru familie, Editura Medicală, 1986 Manual pentru surorile medicale, Editura Medicală Revista Arborele lumii PAGE PAGE 3 쥁@