Referat Procesul Bugetar In Romania

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Procesul Bugetar In Romania si de asemenea puteti face Download Referat Procesul bugetar in Romania

Citeste fragmente din Referat Procesul Bugetar In Romania

PROCESUL BUGETAR ÎN ROMÂNIA TOC o "1-4" h z u HYPERLINK l "_Toc92468214" 1. Conţinutul şi etapele procesului bugetar în România PAGEREF _Toc92468214 h 3 HYPERLINK l "_Toc92468215" 1.1. Interpretări şi semnificaţii cu privire la bugetele publice PAGEREF _Toc92468215 h 3 HYPERLINK l "_Toc92468216" 1.2. Cadrul principal de acţiune şi implicare în procesul bugetar PAGEREF _Toc92468216 h 3 HYPERLINK l "_Toc92468217" 1.2.1. Principii şi reguli bugetare PAGEREF _Toc92468217 h 3 HYPERLINK l "_Toc92468218" 1.3. Elaborarea proiectelor de bugete publice PAGEREF _Toc92468218 h 6 HYPERLINK l "_Toc92468219" 1.3.1. Fundamentarea proiectelor de bugete publice PAGEREF _Toc92468219 h 7 HYPERLINK l "_Toc92468220" 1.3.2. Întocmirea lucrărilor pregătitoare privind proiectele de bugete publice PAGEREF _Toc92468220 h 9 HYPERLINK l "_Toc92468221" 1.3.3. Elaborarea propriu-zisă a proiectelor de bugete publice PAGEREF _Toc92468221 h 11 HYPERLINK l "_Toc92468222" 1.4. Aprobarea (adoptarea) bugetelor publice PAGEREF _Toc92468222 h 12 HYPERLINK l "_Toc92468223" 1.5. Execuţia bugetelor publice PAGEREF _Toc92468223 h 13 HYPERLINK l "_Toc92468224" 2. Fundamentarea indicatorilor bugetari PAGEREF _Toc92468224 h 15 HYPERLINK l "_Toc92468225" 2.1. Fundamentarea veniturilor bugetare PAGEREF _Toc92468225 h 15 HYPERLINK l "_Toc92468226" 2.1.1. Metodologie, proceduri şi elemente tehnice definitorii în aşezarea şi calculul veniturilor bugetare PAGEREF _Toc92468226 h 15 HYPERLINK l "_Toc92468227" 2.1.2. Cuantificarea previzională a veniturilor bugetare PAGEREF _Toc92468227 h 19 HYPERLINK l "_Toc92468228" 2.2. Fundamentarea cheltuielilor bugetare PAGEREF _Toc92468228 h 20 HYPERLINK l "_Toc92468229" 2.2.1. Metodologie şi proceduri privind fundamentarea indicatorilor de cheltuieli în bugetele publice PAGEREF _Toc92468229 h 20 HYPERLINK l "_Toc92468230" 2.2.2. Fluxuri informaţionale generate de fundamentarea cheltuielilor bugetare PAGEREF _Toc92468230 h 21 HYPERLINK l "_Toc92468231" 2.2.3 Particularităţi în fundamentarea cheltuielilor bugetare (pe categorii de bugete publice, ramuri, domenii social – economice şi instituţii implicate) PAGEREF _Toc92468231 h 23 HYPERLINK l "_Toc92468232" 3. Execuţia prevederilor bugetare PAGEREF _Toc92468232 h 26 HYPERLINK l "_Toc92468233" 3.1. Aşezarea, calculul, vărsarea şi plata veniturilor bugetare PAGEREF _Toc92468233 h 26 HYPERLINK l "_Toc92468234" 3.1.1. Încasarea veniturilor bugetare PAGEREF _Toc92468234 h 30 HYPERLINK l "_Toc92468235" 3.1.2. Urmărirea şi controlul veniturilor bugetare PAGEREF _Toc92468235 h 31 HYPERLINK l "_Toc92468236" 3.1.3. Procedura fiscală PAGEREF _Toc92468236 h 33 HYPERLINK l "_Toc92468237" 3.1.3.1. Constatarea materiei de impunere PAGEREF _Toc92468237 h 33 HYPERLINK l "_Toc92468238" 3.1.3.2 Titlurile de creanţă fiscală şi contestarea lor PAGEREF _Toc92468238 h 34 HYPERLINK l "_Toc92468239" 3.1.3.3 Modificarea obligaţiilor bugetare PAGEREF _Toc92468239 h 35 HYPERLINK l "_Toc92468240" 3.1.3.4 Modalităţi speciale de stingere a obligaţiilor fiscale PAGEREF _Toc92468240 h 36 HYPERLINK l "_Toc92468241" 3.1.3.5 Executarea silită a creanţelor bugetare PAGEREF _Toc92468241 h 37 HYPERLINK l "_Toc92468242" 3.2. Execuţia cheltuielilor bugetare. PAGEREF _Toc92468242 h 39 HYPERLINK l "_Toc92468243" 3.2.1. Elemente şi noţiuni specifice execuţiei cheltuielilor bugetare. PAGEREF _Toc92468243 h 39 HYPERLINK l "_Toc92468244" 3.2.2. Finanţarea bugetară a cheltuielilor publice PAGEREF _Toc92468244 h 42 HYPERLINK l "_Toc92468245" 3.2.3. Utilizarea creditelor bugetare PAGEREF _Toc92468245 h 45 HYPERLINK l "_Toc92468246" 3.2.4. Plăţi pentru cheltuielile bugetare prin Trezoreria Finanţelor Publice PAGEREF _Toc92468246 h 47 HYPERLINK l "_Toc92468247" 3.3. Încheierea exerciţiului bugetar PAGEREF _Toc92468247 h 48 HYPERLINK l "_Toc92468248" Bibliografie selectivă PAGEREF _Toc92468248 h 53 1. Conţinutul şi etapele procesului bugetar în România 1.1. Interpretări şi semnificaţii cu privire la bugetele publice BUGETELE PUBLICE D.p.d.v. al conţinutului economic=relaţii economice băneşti ce apar în procesul repartiţiei valorii nou create (venitului naţional)datorita constituirii şi repartizării de fonduri centralizate (la şi de la dispoziţia statului şi a unităţilor administrativ teritoriale) pt. a satisface nevoi generale publice la nivel central şi local. D.p.d.v. al instrumentelor economico-financiare de acţiune=balanţe financiare operative unde relaţiile specifice se regăsesc sub forma de indicatori ai finanţelor publice, separat, pentru venituri şi separat, pentru cheltuieli. În planul interacţiunii dintre cele două poziţii de abordare a bugetelor publice se poate afirma existenţa unor raporturi de determinare şi de influenţare cu consecinţe în circulaţia şi administrarea banului public generat de nevoi, cerinţe şi trebuinţe ale colectivităţilor umane aflate în anumite situaţii de ordin social, economic, cultural, educativ etc. D.p.d.v. al relaţiilor economice specifice=fac parte din baza economică a societăţii şi determină structura şi configuraţia balanţelor financiare operative unde, sunt concretizate sub forma de venituri şi respectiv de cheltuieli. Ca balanţe financiare pot influenţa relaţiile specifice producând modificări în cadrul acestora. Relaţiile bugetare concretizate în indicatori de venituri şi indicatori de cheltuieli în balanţe financiare se produc între stat şi unităţile administrativ teritoriale, pe de o parte, şi „partenerii” lor pe de altă parte adica agenţii economici (societăţi comerciale, regii autonome, organizaţii cooperatiste etc), instituţiile publice şi populaţia (potrivit cu o anumită structură socio-demografică). Implicarea în gestiunea banului public revine instituţiilor statului specializate în acest sens şi celor care au calitatea de contribuabili sau pe cea de consumatori de fonduri publice stabilindu-se răspunderi şi competenţe, în timp şi spaţiu, pe tot traseul mijloacelor băneşti reflectat cu ajutorul bugetelor publice. 1.2. Cadrul principal de acţiune şi implicare în procesul bugetar 1.2.1. Principii şi reguli bugetare PRINCIPIILE BUGETARE: UNIVERSALITĂŢEA BUGETARA=atât veniturile cât şi cheltuielile se includ în totalitate în bugetele publice şi sunt redate în sume brute. NEAFECTAREA VENITURILOR BUGETARE=este principiu distinct care prevede ca veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte. PUBLICITATEA=este prezenta în legislaţia specifica pentru care se foloseşte sensul de transparenta a sistemului bugetar prin: dezbaterea publica a proiectelor de buget (cu prilejul apariţiei acestora); dezbaterea publica a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor; publicarea acestor normative de aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora în Monitorul Oficial; mijloacele de informare în masa, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului bugetului (cu excepţia informaţiilor şi documentelor nepublicabile, prevăzute de lege). UNITATEA BUGETARA=indicatorii bugetari de venituri şi de cheltuieli sunt cuprinşi într-un singur document pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice.Veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar sub diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând principiile şi regulile acestuia, cu anumite excepţii (veniturile proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale etc.).Veniturile şi cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic şi ale Fondului special al drumurilor publice se introduc în bugetul de stat ca venituri şi cheltuieli cu destinaţie speciala ANUALITATEA=veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an care corespunde cu exerciţiul bugetar.Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar, în contul unui buget, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv. SPECIALIZAREA BUGETARĂ=Veniturile şi cheltuielile se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi respectiv pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economica şi destinaţie potrivit cu subdiviziunile clasificaţiei bugetare. UNITATEA MONETARA=Toate operaţiunile bugetare sunt exprimate în monedă naţională. REGULILE BUGETARE apar în legea organică (a Finanţelor publice) cu referire la următoarele: cheltuieli; limite de micşorare a veniturilor şi majorare a cheltuielilor. cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată fiind determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale.Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele menţionate de lege (1.3) şi nici angajată şi efectuată din acestea, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială. Propunerile de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, obligă pe iniţiatori să prevadă şi mijloace necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau creşterea cheltuielilor.Se elaborează fişa financiară care însoţeşte expunerea de motive sau nota de fundamentare, după caz, şi care urmează să fie actualizată în concordanţă cu eventualele modificări intervenite în proiectul de act normativ. Fişa cuprinde şi efectele financiare asupra bugetului consolidat care trebuie să aibă în vedere următoarele: schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii 5 ani; eşalonarea anuala a creditelor bugetare, în cazul acţiunilor multianuale; propuneri realiste în vederea majorării cheltuielilor precum şi în vederea acoperirii minusului de venituri. IMPLICĂRILE INSTITUŢIONALE IMPORTANTE ÎN PROCESUL BUGETAR PARLAMENTUL=adoptă legile bugetare anuale şi legile de rectificare elaborate de Guvern potrivit cu strategia macroeconomică asumată de acesta. Dacă legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu sunt adoptate până cel târziu la data de 15 decembrie a anului anterior celui bugetar de referinţă, Guvernul poate solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă. În timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale care determină majorarea deficitului bugetar. Tot Parlamentul aprobă şi legile contului general anual de execuţie. GUVERNUL=asigură realizarea politicii fiscal-bugetare ce ia în considerare perspectivele economice şi priorităţile politice cuprinse în Programul de guvernare acceptat de Parlament.Executivul trebuie să: elaboreze raportul privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar respectiv şi proiecţia acestuia pe următorii 3 ani; elaboreze proiecte bugetare anuale şi sa transmita acestora spre adoptare Parlamentului, în termenul limită prevăzut de lege; exercite conducere generala a activităţii executive în domeniul finanţelor publice, scop în care examinează periodic execuţia bugetară şi stabileşte măsuri pentru menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului bugetar; supuna spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare a contului general anual de execuţie; utilizeze fondul de rezervă bugetară şi a fondul de intervenţie la dispoziţia sa pe bază de hotărâri; MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE=acţionează în numele Guvernului ca o componentă instituţionalizată şi specializată având drept atribuţii următoarele: coordonarea acţiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar (pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie); dispunerea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare; emiterea de norme metodologice, instrucţiuni şi precizări prin care se stabilesc practicile şi procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciţiului bugetar anual, contabilizarea şi raportarea; solicitarea de rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice; aprobarea clasificaţiilor bugetare, precum şi modificările acestora; analizarea propunerilor de buget în etape de elaborare; furnizarea către Parlament, la solicitarea acestuia, de documente care stau la baza fundamentării proiectelor de legi bugetare anuale; monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul constatării de abateri în realizarea veniturilor şi cu privire la cheltuieli faţă de nivelurile autorizate să propună Guvernului, măsuri pentru reglementarea situaţiei; avizarea, în faza de proiect a acordurilor, memorandumurilor, protocoalelor sau înţelegerilor încheiate cu partenerii externi precum şi a proiectelor de acte normative care conţin implicaţii financiare; stabilirea conţinutului, formei de prezentare şi structurii programelor elaborate de ordonatorii principali de credite bugetare; blocarea sau reducerea utilizării unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite bugetare; dispunerea de masuri necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinanţării în bani, rezultate din contribuţia financiara externă acordată Guvernului României; colaborarea cu Banca Naţională României la elaborarea balanţei de plaţi externe, a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementarilor în domeniul monetar şi valutar; prezenţa semestriala, împreuna cu Banca Naţională, Guvernul şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului, de informări asupra modului de realizare a balanţei de plaţi externe şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe şi propunerea de soluţii de acoperirea deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balanţei de plăţi externe; participarea în numele statului la tratative externe privind acordurile de promovare şi protejare a investiţiilor şi cheltuielilor de evitare a dublei impuneri, de combatere a evaziunii fiscale şi împreuna cu Banca Naţionala, în problemele financiare, valutare şi de plaţi. ORDONATORII DE CREDITE BUGETARE=sunt conducătorii instituţiilor şi unitarilor care folosesc mijloace băneşti din bugetele publice, cu titlul de credite bugetare, în vederea acoperirii cheltuielilor aprobate prin bugetele lor de venituri şi cheltuieli (in condiţiile existentei unor autorizaţii legale în acest sens).Sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome. Ei pot delega aceasta calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare se precizează limitele şi condiţiile delegării.Au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale. Ordonatorii de credite bugetare răspund, potrivit legii, de: angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate; angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare; integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc; organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra patrimoniului aflat în administrare şi execuţie bugetara; organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii publice; organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora; organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului; Ordonatorii principali de credite bugetare= repartizează creditele bugetare după reţinerea a 10% din prevederile acestuia, pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudente, cu excepţia cheltuielilor de personal şi a celor care decurg din obligaţii internaţionale, care sunt repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se face în semestrul al II-lea, după examinarea de către Guvern a execuţiei bugetare pe primul semestru.Repartizează creditele bugetare deschise (aprobate) pentru bugetul propriu şi pentru instituţiile ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatorii secundari sau terţiari de credite bugetare, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Ordonatorii secundari de credite bugetare=repartizează creditele bugetare aprobate (primate) pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiile publice subordonate, ai căror conducători sunt ordinatori terţiari de credite în raport cu prevederile din bugetele aprobate în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale. Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice se aprobă de ordonatorul de credite bugetare, iar plata acestora se efectuează de către contabil. Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv. 1.3. Elaborarea proiectelor de bugete publice PROCESUL BUGETAR este o succesiune de etape prin care trec bugetele publice ca balanţe financiare, cu implicări instituţionale prin folosirea de metode , tehnică şi procedee specifice în proiectarea şi realizarea indicatorilor de venituri şi cheltuieli pe baza unui cadru juridic bine definit. ETAPELE PROCESULUI BUGETAR sunt : elaborarea proiectelor de bugete publice / aprobarea (adoptarea) bugetelor publice / execuţia şi raportarea bugetelor publice. Sistemul relaţiilor bugetare potrivit cu structura componentelor sale este reflectat printr-o diversitate de balanţe financiare pe care le prevede legislaţia specifică şi anume: bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti; bugetele instituţiilor publice, finanţate integral sau parţial din bugetele locale; bugetele împrumuturilor interne şi externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale; bugetele fondurilor speciale; bugetul trezoreriei statului; bugetele instituţiilor publice autonome; bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursări, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice; bugetul fondurilor externe nerambursabile; La aceste categorii de bugete publice se pot adăuga şi bugetele întocmite în legătură cu fondurile de asigurări sociale de sănătate(responsabilităţile şi competenţele privind proiectarea şi realizarea indicatorilor finanţelor publice vizează instituţii publice, ale statului-Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate şi componentele sale instituţionale din teritoriu; instituţiile sanitare).Balanţele financiare din domeniu (cu referire la instituţiile menţionate şi relaţiile de asigurări de sănătate) sunt supuse aceluiaşi regim procedural, ca etape, în cuantificarea previzională şi în realizarea indicatorilor financiari, prezente la bugetele statului, la bugetele locale şi la celelalte categorii de bugete la care se referă legislaţia finanţelor publice. Răspunderea elaborării proiectelor de bugete publice revine Guvernului şi instituţiilor desemnate de acesta pentru bugetele din zona sa de referinţă precum şi Consiliilor locale privind bugetele unităţilor administrativ teritoriale. ELABORAREA PROIECTELOR DE BUGETE PUBLICE=presupune implicarea, pe baza unui cadru juridic existent, a tuturor participanţilor la relaţiile specifice (bugetare)diferit, funcţie de poziţia pe care o au în cadrul acestora, folosind metode şi tehnici de lucru bine definite ca acţiune, pe categorii de indicatori (venituri şi respectiv cheltuieli).Asistăm la un volum important de lucrări cu caracter de proiecţie (planificare) asupra indicatorilor de venituri şi a celor de cheltuieli, lucrări care se regăsesc în fluxuri informaţionale cu caracter ascendent, de la nivelul „partenerilor”, statului în relaţiile bugetare, la cel al administraţiei publice (centrale şi locale) . Poate fi structurată şi vizualizată grafic prin imaginea unei piramide având trei momente distincte în acţiune în care pot fi sesizate mai multe niveluri de implicări (răspunderi şi competenţe). Momentele definitorii în elaborarea proiectelor de bugete publice: fundamentarea proiectelor de bugete publice (în plan metodologic şi procedural cu privire la indicatorii finanţelor publice); întocmirea lucrărilor pregătitoare privind proiecte de bugete publice (ca o succesiune de intervenţii instituţionale, premergătoare elaborării propriu-zise a proiectelor de bugete publice); elaborarea propriu-zisă a proiectelor de bugete publice. 1.3.1. Fundamentarea proiectelor de bugete publice Guvernul desemnează Ministerul Finanţelor Publice cu răspunderea elaborării unor norme unitare privind sectorul bugetar, respectiv, cu referire la fundamentarea indicatorilor de venituri şi a celor de cheltuieli. Proiectele de legi bugetare anuale cât şi bugetele propriu-zise, cuprinzând, structural venituri şi cheltuieli, au la bază următoarele: prognoze ale indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar de referinţă plus pentru încă trei ani următori acestuia; politici fiscale şi bugetare; prevederile memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere sau ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale; politici şi strategii sectoriale, ale priorităţilor stabilite în formarea propunerilor de buget, prezentate ordonatorilor principali de credite bugetare; propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite bugetare; programele întocmite de ordonatorii principali de credite bugetare în scopul finanţării unor acţiuni sau a ansamblului de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise, indicatori de rezultate şi de eficienţă (programele sunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor lor, care trebuie să precizeze acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori măsurate prin indicatori precişi a căror selectare este justificată); propuneri de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale; posibilităţi de finanţare a deficitului bugetar. Bugetele publice cuprind veniturile şi cheltuielile astfel: veniturile sunt grupate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole şi alineate; cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată; numărul de salariaţi (permanenţi şi temporari) şi fondul salariilor de bază se aprobă distinct prin anexa la bugetul de venituri de cheltuieli a fiecărui ordonator principal de credite bugetare; cheltuielile de capital se cuprind pe fiecare capitol bugetar în conformitate cu creditele de angajament şi duratele de realizare a investiţiilor; programele se aprobă ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare. Tot sub formă de anexe, la aceeaşi ordonatori, se cuprind şi fondurile externe nerambursabile. Toţi cei aflaţi în relaţii bugetare cu statul (prin instituţiile specializate în administrarea bugetelor publice) vor proceda la calcule de indicatori financiari (cu efecte în determinarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare) având în vedere cele menţionate (în măsura în care sunt vizaţi expres). Elaborarea de documente proprii ori centralizate (bugete de venituri şi cheltuieli, comunicări de indicatori etc.) presupune respectarea unor coordonate de acţiune tehnică, şi anume: Identificarea şi individualizarea de indicatori reprezentativi (cu exprimare fizică, convenţională şi valorică) acţiunii sau activităţii generatoare de venituri sau de cheltuieli bugetare; Situaţia indicatorilor din anul de bază; Norme şi normative de utilizat în determinarea indicatorilor bugetari; Cadrul juridic cu efecte în determinarea indicatorilor bugetari; a. IDENTIFICAREA ŞI SELECTAREA ACELOR INDICATORI CE DEVIN REPREZENTATIVI pentru materia impozabilă şi pentru consumul de fonduri bugetare=este un reper important in cuantificarea veniturilor si cheltuielilor de inscris in proiectele de bugete publice.Are loc o aşezare a indicatorilor de referinţă la nivel macroeconomic şi microeconomic. Reprezentativitatea în calculele de fundamentare vizează: domeniul de activitate sau ramura de activitate; sursa ori materia generatoare de venituri bugetare; forma de organizare (a activităţii ori acţiunii ce presupune consum de fonduri bugetare); locul concret, ca provenienţă ori destinaţie de fonduri publice. Veniturile bugetare=trebuiesc selectate acele repere (mărimi, unităţi) care permit o mai bună încadrare a materiei impozabile în principiile impunerii (echitate, randament fiscal, etc.) pornind de la elemente reale, evidente ca suprafaţă (la terenuri), valoare (clădiri), capacitate cilindrică (autovehicule cu tracţiune mecanică), încasări (totale sau nete), profit impozabil, drepturi salariale, valoarea adăugată, acte sau fapte, bunuri ori obiecte, etc. Cheltuielile bugetare=fixarea indicatorilor reprezentativi pentru calculele de fundamentare vizează destinaţia la nivel de domeniu, sector, ramură, forma de organizare, instituţie, loc de consum, etc. La nivel macroeconomic şi social=domeniul reflectat prin capitolul de cheltuieli(sănătate,asistenţă socială,cultură,apărare etc.)conduce pentru indicatori la o exprimare globală de genul “număr beneficiari” ai activităţii sau acţiunii de educaţie, de sănătate, de asistenţă socială, etc. ori număr de persoane fizice (rezultat dintr-o anumită structură socio-demografică).Acest indicator capătă forme concrete explicite la nivel de subcapitol de cheltuieli, când se detaliaza capitolele bugetare pe forme organizaţionale De aici şi exprimări de indicatori ca: număr de preşcolari, număr de elevi, număr de studenţi, etc. La acest nivel se fac calcule proprii. La nivel microeconomic şi social=cheltuielile au reprezentativi alţi indicatori pentru fundamentare, rezultaţi din destinaţia cheltuielii dată de articolul ori alineatul bugetar (potrivit cu clasificaţie economică a cheltuielilor).Se au în vedere pentru calcule şi fundamentări, indicatori ca: număr salariaţi (potrivit cu o anumită structură pe activităţi şi acţiuni), număr de posturi (funcţii), număr beneficiari burse (pentru elevi şi studenţi), număr persoane beneficiare de hrană (în spitale, şcoli, etc.), număr paturi de spitalizare,metri pătraţi suprafaţă de întreţinut, număr gigacalorii (încălzire), număr kwh (curent electric), etc. Indicatorii utilizaţi în fundamentarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare pot fi grupaţi în raport de gradul lor de folosire în calcule ca fiind:operativi(se folosesc in calcule de fundamentare concretizandu-se in inscrierea cifrelor rezultate in bugete de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite)şi orientativi (ca acţiune ori determinare ; sunt utilizaţi în compararea calculelor rezultate între două niveluri ierarhice diferite în plan instituţional. Astfel, la ordonatorii superiori de credite bugetare (secundari şi principali) la nivel de subcapitole şi capitole de cheltuieli se folosesc în determinările proprii indicatori stabiliţi ca reprezentativi la aceste nivele (consideraţi astfel ca fiind operativi).In preluarea propunerilor de indicatori de la instituţiile subordonate unde se lucrează efectiv cu alţi indicatori în calcule (funcţie de articolele şi aliniatele bugetare), pentru comparabilitate, se apreciază nivelul total al cheltuielilor (cu referire la activităţile proprii ale ordonatorilor terţiari de credite bugetare), de către instituţia ierarhic superioară, prin raportare la indicatorii reprezentativi de la nivel de subcapitol sau capitol (element de referinţă în acest caz este alocaţia bugetară solicitată pe beneficiar de cheltuială). În construcţia unui buget de venituri şi cheltuieli, instituţiile subordonate, trebuie să folosească drept cifre de control privind cheltuielile ce se cer acoperite prin credite bugetare, pe acelea transmise de instituţia ierarhic superioară care să ia în considerare indicatorul reprezentativ din domeniu (ramură, sector, formă organizaţională, tec.). b. SITUAŢIA INDICATORILOR DIN ANUL DE BAZĂ=este al doilea reper in proiectarea veniturilor si cheltuielilor bugetare Anul precedent celui pentru care se fac calcule previzionale este considerat de bază în ideea continuităţii de activităţi şi acţiuni în forme organizaţionale recunoscute. În practica bugetară, acţiunile cu caracter de planificare folosesc pentru comparaţie şi raportare, dimensiuni ale execuţiei din anul de bază, adică niveluri de realizare cu caracter integral ori parţial a indicatorilor financiari. De aici, prezenţa în documentele finale de fundamentare (bugetele de venituri şi cheltuieli, de exemplu) a două mărimi cu privire la indicatorii financiari: execuţia certă (de regulă 30.06 an bază) şi execuţia preliminată la data de 31.12 an bază. Prin raportare şi alăturare, la cele două categorii de date sunt prezentate cifrele propuse (ca rezultat al fundamentării). c. NORMELE ŞI NORMATIVELE FINANCIARE=au sensul unor dimensiuni prin care pot fi estimaţi indicatori bugetari de folosit în fundamentarea acestora. La venituri=normele se regăsesc în unităţile tehnice de evaluare prin raportarea lor la baza de calcul (de impunere sau de impozitare). La cheltuieli=normele apar mai des folosite regăsindu-se valenţe suplimentare prin expresii de „normative” sau de „metodă normativă” (potrivit cu unele interpretări din literatura de specialitate). Normele=pot fi considerate limite, niveluri ori mărimi, funcţie de care sau de la care se porneşte în calcule şi fundamentări de indicatori financiari. De aici şi semnificaţii ca: unitare şi variabile (într-un anume interval);obligatorii(la acelaşi gen ori fel de indicatori cu extensie la domeniu, ramură, activitate sau acţiune, cu suprapunere pe sensul de unitare) şi indicative(cu regăsire în terminologia de variabile). Unii dintre indicatori pot fi calculaţi pe baza unor limite unitare (cu reflectare în unităţi valorice, convenţionale ori fizice). Avantajul unor astfel de norme constă în simplificarea calculelor şi a fundamentării indicatorilor. La aceasta se adaugă, în sensul pozitiv, şi o diminuare a subiectivismului în solicitarea de mijloace băneşti, în cazul instituţiilor din acelaşi domeniu de activitate unde indicatorii reprezentativi necesită o abordare unitară (de exemplu, cu privire la alocaţia zilnică de hrană sau salariul de bază pe funcţie ori post). Mare parte din cheltuieli se găsesc în situaţia de a fi fundamentate prin alegerea de norme dintr-un anumit interval de mărimi care exprimă diferenţele pe locuri de realizare ale consumurilor (întreţinere, curăţenie, încălzire etc). de aici şi necesitatea folosirii unor norme variabile (indicative într-un interval dat). d. CADRUL JURIDIC=prezent în calcule şi fundamentări de indicatori bugetari poate fi structurat astfel: acte normative care produc efecte cu caracter direct asupra mărimii acestora (legile specifice pe categorii de venituri bugetare, autorizările legale ce stau la baza determinării cheltuielilor) şi acte normative care au o influenţă indirectă în conmensurarea lor. 1.3.2. Întocmirea lucrărilor pregătitoare privind proiectele de bugete publice Elaborarea indicatorilor macroeconomici şi sociali=apare ca prim moment în acţiune, potrivit cu care Ministerul Finanţelor Publice, cu concursul organelor abilitate, stabileşte dimensiuni ale acestora atât pentru anul bugetar de referinţă cât şi pentru următorii 3 ani până la data de 31 martie - an de bază, dimensiuni ce sunt actualizate pe parcursul desfăşurării procesului bugetar.Apoi Ministerul Finanţelor Publice procedează la conturarea obiectivelor de politică fiscală şi bugetară (pentru anul bugetar şi următorii 3 ani) pe care le transmite Guvernului până la data de 1 mai – an de bază împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite bugetare urmând ca acesta să le aprobe până la data de 15 mai, acelaşi an. Ministerul Finanţelor Publice se adresează după acest moment ordonatorilor principali de credite până la data de 11 iunie printr-o scrisoare-cadru în care se menţionează contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiecte de bugete de venituri şi cheltuieli, metodologia folosită în elaborare, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern. Propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite bugetare=vor fi determinate prin implicarea ordonatorilor subordonaţi la nivelul cărora se procedează la calcule şi fundamentări de indicatori în corespondenţă cu subdiviziunile clasificaţiei bugetare. Lucrările pregătitoare privind elaborarea proiectelor de bugete publice, care presupune un flux informaţional ascendent, sunt precedate de orientările stabilite de Guvern cu concursul Ministerului Finanţelor Publice şi apoi a ordonatorilor principali de credite pornind de la politica fiscală şi bugetară, orientări care se concretizează în limite minime (venituri) şi maxime (cheltuieli) privind indicatorii bugetari de presupus pentru toţi cei implicaţi în relaţiile bugetare. Implicarea în elaborarea proiectelor de bugete publice potrivit cu anumite atribuţii, răspunderi şi competenţe se referă la stat ( instituţii specializate în gestiunea bugetară) şi „partenerii” lui din relaţiile specifice: agenţii economici (societăţi comerciale, regii autonome, organizaţii cooperatiste, etc.), instituţiile publice din domeniile de activitate corespunzătoare ramurilor economico-sociale existente şi populaţia aflată într-o anumită structură socio-demografică(se află într-o dublă ipostază: de contribuabili şi de consumatori de fonduri publice-ordonatori de credite bugetare). Fluxurile informaţionale generate de întocmirea lucrărilor pregătitoare privind elaborarea proiectelor de bugete publice precum şi implicaţiile celor menţionaţi mai sus pot fi aşezate pe mai multe niveluri de acţiune distincte care vizualizate iau forma unei piramide. Nivelurile ori eşaloanele de referinţă au următoarea configuraţie: Instituţiile publice conduse de ordonatorii terţiari de credite bugetare,agenţii economici cu dublă calitate (contribuabili şi eventual beneficiari de fonduri publice) unităţile şi instituţiile de subordonare locală, populaţia aflată într-o anumită situaţie socio-demografică (salariaţi, pensionari, şomeri, preşcolari, elevi, studenţi, etc.)=se afla la baza sistemului informational Instituţiile publice conduse de ordonatorii secundari de credite bugetare (faţă de care sunt subordonate cele din nivel I),instituţiile finanţelor publice din teritoriu, unităţile administrativ-teritoriale de bază (comune, oraşe, municipii, sectoare ale municipiului Bucureşti)=se afla la urmatorul nivel de implicare Ministerele şi instituţiile centrale conduse de ordonatori principali de credite bugetare şi unităţile administrativ-teritoriale de la judeţe şi municipiul Bucureşti; Ministerul Finanţelor Publice=se afla la ultimul nivel LA NIVELUL I=se întocmesc bugete proprii de venituri şi cheltuieli de către instituţiile conduse de ordonatorii terţiari de credite bugetare.Agenţii economici transmit către instituţiile finanţelor publice din teritoriu informaţii pe baza cărora pot fi apreciate obligaţiile bugetare din anul de plan ori drepturile băneşti de înscris în bugetele publice.Instituţiile şi unităţile din subordinea primăriilor îşi fundamentează veniturile şi cheltuielile prin balanţe financiare proprii. Populaţia oferă informaţii instituţiilor finanţelor publice din teritoriu în legătură cu materia impozabilă deţinută, precum şi cu drepturile băneşti cuvenite din bugetele publice.Informaţiile cu efecte în lucrările pregătitoare asupra proiectelor de bugete publice circulă şi pe orizontală către instituţiile specializate în gestiunea bugetelor publice de la acest nivel (instituţii de asigurări sociale de stat, instituţii ori compartimente organizatorice din subordinea primăriilor, etc.). LA NIVELUL II= lucrările pregătitoare în elaborarea proiectelor de bugete publice se compararea calculele proprii ale instituţiilor ierarhic superioare cu datele transmise asupra indicatorilor bugetari prin bugetele proprii de venituri şi cheltuieli de către ordonatorii terţiari de credite bugetare.În calculele proprii, ordonatorii secundari de credite bugetare folosesc indicatorii reprezentativi la nivelul ramurii în care se găsesc pentru a determina venituri şi cheltuieli de înscris în proiectele de bugete publice.Se verifica încadrarea instituţiilor subordonate în limitele de cheltuieli (maxime) şi de venituri (minime) transmise în momentul premergător declanşării întocmirii lucrărilor pregătitoare. Consemnările informaţionale la nivelul II menţionat se fac prin intermediul proiectelor de bugete de venituri şi cheltuieli care cuprind pe lângă indicatorii financiari privind instituţiile subordonate şi pe cei care se referă la activitatea proprie a ordonatorilor secundari de credite bugetare.Unităţile administrativ-teritoriale îşi proiectează şi aprobă într-o primă formă prin consiliile locale bugetele localităţilor.Folosirea expresiei de aprobare provizorie este determinată de diferenţa dintre veniturile proprii (mai mici) şi cheltuielile (mai mari) înscrise în bugetele locale pentru care veniturile de echilibrare se vor obţine în urma adoptării legii bugetului de stat. LA NIVELUL III=al realizării lucrărilor pregătitoare privind proiectele de bugete publice la ordonatorii principali de credite bugetare se compara calculele proprii cu informaţiile transmise de ordonatorii subordonaţi.Rezultatele comparării, cu respectarea încadrării în limitele de venituri şi cheltuieli transmise, se consemnează împreună cu indicatorii financiari asupra activităţii proprii a ministerelor şi instituţiilor centrale în bugete centralizatoare de venituri şi cheltuieli care se referă la domeniul sau ramura social-economică pe care le reprezintă, în concordanţă cu subdiviziunile cadrului general al clasificaţiei bugetare (capitole şi subcapitole).In profil teritorial, se procedează pe filiera bugetelor locale la aprobarea provizorie a acestora prin centralizarea indicatorilor financiari proprii cu cei transmişi de localităţile componente. LA NIVELUL IV= lucrările pregătitoare privind proiectele de bugete publice intră în faza finală a recunoaşterii lor sau întocmirii propriu-zise.Ministerul Finanţelor Publice procedează la următoarele: întocmirea lucrărilor pregătitoare finale privind proiectul bugetului de stat comparand calculele proprii asupra indicatorilor financiari de cuprins în acest proiect de buget referitoare la ramuri sau domenii de activitate cu datele transmise de ministere şi instituţii centrale prin bugetele lor centralizatoare de venituri şi cheltuieli. În calculele proprii se mai iau în considerare datele transmise şi centralizate de direcţiile generale ale finanţelor publice din teritoriu precum şi solicitările de sume băneşti suplimentare rezultate din bugetele judeţelor şi municipiului Bucureşti cu privire la veniturile de echilibrare ale acestora. avizarea metodologică a lucrărilor pregătitoare privind proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat transmise de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale; avizarea metodologică a bugetelor locale şi preluarea din acestea a veniturilor de echilibrare solicitate în vederea întocmirii lucrărilor pregătitoare privind proiectul bugetului de stat; întocmirea lucrărilor pregătitoare asupra contului general de încheiere a exerciţiului bugetar pe perioada expirată pe baza datelor transmise de Trezoreria Finanţelor Publice, reprezentând raportarea execuţiei de casă. 1.3.3. Elaborarea propriu-zisă a proiectelor de bugete publice Guvernul are răspunderea juridică a elaborării proiectelor de bugete ale statului însă acţiunea efectivă de realizare a acestora revine în sarcina Ministerului Finanţelor Publice a cărui implicare este prezentată anterior (1.3.2). Guvernul decide asupra documentelor din domeniu pentru anul financiar următor. În acest sens, capătă contur final proiectele de legi bugetare ale statului (privind bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat), la care se adaugă contul general de încheiere a exerciţiului bugetar privind anul financiar expirat. Înainte de a fi transmise Parlamentului, documentele bugetare sunt structurate în două forme juridice distincte: proiecte de legi(stabilesc cadrul principal de abordare a problematicii avand o constructie proprie actelor normative date publicitatii) şi proiecte de bugete(cuprind structura veniturilor şi cheltuielilor pe capitole şi subcapitole ale clasificaţiei precum şi pe ministere şi instituţii centrale). Documentele bugetare în cele două variante sunt transmise comisiilor de specialitate ale Parlamentului până la data de 15 octombrie a fiecărui an împreună cu un raport asupra situaţiei economiei (macro) pe anul bugetar şi următorii 3 ani (rezumat al politicilor macroeconomice care susţin propunerile bugetare precum şi strategia Guvernului în domeniul investiţiilor publice). 1.4. Aprobarea (adoptarea) bugetelor publice Revine ca răspundere instituţiilor puterii legislative, respectiv, Parlamentului (prin cele două camere),la nivel central, Consiliilor locale, în profil teritorial. Această etapă a procesului bugetar se derulează în două faze distincte: aprobarea bugetelor statului şi aprobarea bugetelor locale. Aprobarea prin Parlament=poate fi prezentată prin:analiza şi avizarea documentelor bugetare de către comisiile de specialitate ale acestuia / prezentarea lor în plenul Parlamentului / dezbaterea aceloraşi documente de către Parlament şi concomitent aprobarea pe fiecare articol şi alineat de lege prin corelare cu subdiviziunile clasificaţiei (părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate, ordonatori principali de credite bugetare) / adoptarea pe ansamblu a bugetelor, ca legi. Comisiile permanente ale Parlamentului=au un rol consultativ în privinţa documentelor bugetare pe care le primesc de la Guvern potrivit cu structura menţionată (1.3.3.). Documentele bugetare prezentate dezbaterii din Parlament sunt precedate de două intervenţii: din partea Guvernului prin intermediul ministrului finanţelor publice şi alta, din partea comisiilor de specialitate ale Parlamentului.Se prezintă informaţii asupra documentelor în dezbatere cu privire la politica fiscal-bugetară a Guvernului, nivelul realizării indicatorilor financiari din anul de bază, propunerile cu privire la aceştia în anul bugetar următor, măsuri şi responsabilităţi instituţionale cu privire la aceiaşi indicatori, situaţia finală a exerciţiului bugetar pe anul expirat (prin contul general de încheiere a acestuia) etc. din partea reprezentantului comisiilor de specialitate ale Parlamentului prin care se exprimă poziţia(avizare sau respingere)faţă de documentele bugetare pe rol. Dezbaterile parlamentare =au loc cu privire la documentele bugetare în cele două variante de lucru, aprobarea fiind pronunţată mai întâi, pe fiecare articol de lege în parte şi apoi pe ansamblul legii prin care se aprobă bugetul de stat şi respectiv bugetul asigurărilor sociale de stat. Definitivarea aprobării bugetelor locale în două trepte succesive=urmeaza dupa adoptarea bugetului de stat. Mai întâi, se dezbat bugetele centralizate ale judeţelor şi municipiului Bucureşti în condiţiile aprobării transferurilor consolidate şi a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru nivelul teritorial respectiv. Rezultatul dezbaterilor din Consiliile judeţene şi din Consiliul general al municipiului Bucureşti se consemnează juridic prin hotărâri ale acestora care includ şi repartizările de sume pentru echlibrarea bugetară la localităţile componente. Definitivarea aprobării bugetare, în profil teritorial, este continuată pe următoarea treaptă administrativ-teritorială (municipii, oraşe, sectoare ale municipiului Bucureşti, comune) prin dezbaterea celorlalte bugete locale şi adoptarea de hotărâri specifice ale consiliilor locale respective. După aprobarea de Parlament şi consiliile locale, documentele bugetare se transmit ca răspundere executorie instituţiilor din administraţia publică centrală şi locală. 1.5. Execuţia bugetelor publice Este etapă finală a procesului bugetar Exprimă ansamblul de măsuri, metode, tehnici şi procedee pe care cei implicaţi în relaţiile specifice le folosesc în legătură cu realizarea indicatorilor finanţelor publice prevăzuţi şi aprobaţi prin balanţele financiare operative ale statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. Este faza realizării veniturilor şi cheltuielilor bugetare prin implicarea efectivă cu obligaţii şi drepturi băneşti a celor prevăzuţi de legislaţia specifică potrivit relaţiilor bugetare existente. Reprezintă forma globală de abordare tehnică, pornind de la caracteristicile comune ale relaţiilor economice specifice prin care sunt implicaţi în acţiune toţi factorii responsabili şi anume, statul cu instituţiile specializate şi partenerii lui prezentaţi simplificator cu calităţile de contribuabili şi de ordonatori de credite bugetare. Bugetele publice se abordeaza din două puncte de vedere: ca relaţii economice de o anumită factură(execuţia bugetelor publice exprima concretizarea relaţiilor economice generatoare de mijloace băneşti pe fondul repartiţiei venitului naţional, cu două sensuri, de mobilizare şi repartizare centralizată, la şi de la dispoziţia statului, în scopul susţinerii intereselor de ordin public recunoscute ca atare) şi ca balanţe financiare operative Execuţia bugetară poate fi abordată prin: sistemul bugetar, respectiv ansamblul de relaţii cu această semnificaţie; componentele sistemului prin prezentarea fiecărui buget public în parte, cu cele două interpretări; structura indicatorilor financiari, redusă la expresiile generice de venituri, respectiv de cheltuieli; răspunderi şi competenţe, cu localizarea la instituţiile specializate şi respectiv la contribuabili şi consumatorii de fonduri bugetare; Prezentarea execuţiei bugetare poate declanşa, fie o avalanşă de informaţii şi interpretări, mai puţin lămuritoare pentru cei neiniţiaţi în problematica finanţelor publice, fie o punere în temă ori o clarificare teoretico-metodologică, pentru o categorie mai restrânsă cu interes profesional în aceeaşi zonă de referinţă. Un segment important în execuţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare, în gestiunea lor propriu-zisă, îl reprezintă execuţia de casă la nivelul Trezoreriei Publice. La venituri=realizarea se concretizeză în vărsarea-plată, încasarea, controlul şi urmărirea lor de pe poziţia contribuabililor şi a instituţiilor financiar-bancare. Cea mai mare parte a obligaţiilor bugetare se realizează la iniţiativa plătitorilor care acţionează în nume propriu şi în numele unor subiecte de venituri bugetare(salariaţi, pentru impozitul pe salarii).Organele fiscale preiau prin impunere-debitare alte venituri (cazul impozitelor şi taxelor locale).Compartimentele de venituri bugetare (de impozite directe sau indirecte)urmăresc şi controleaza realizarea obligaţiilor băneşti către bugetele publice. Încasarea veniturilor bugetare se realizează separat pe categorii de contribuabili (agenţi economici, instituţii publice şi persoane fizice), pe bugete publice şi pe categorii de venituri corespunzătoare subdiviziunilor clasificaţiei (capitole şi subcapitole) pe baza unor metode, tehnici, procedee de lucru stabilite la nivelul unităţilor operative ale Trezoreriei Finanţelor Publice. Cheltuielile=se derulează separat de venituri presupunând noţiuni, elemente, metode şi procedee specifice. Reprezentativ pentru execuţia cheltuielilor sunt expresii care pornesc de la noţiunea de credite bugetare (aprobare, virare, ordonatori, etc.), metode şi tehnici de finanţare bugetară (deschidere şi repartizare de credite bugetare, alimentare cu mijloace băneşti sau alocare de fonduri, etc.), etape în perfectare unei cheltuieli (angajare, lichidare, ordonanţare, plată). Circuitul mijloacelor băneşti pe seama relaţiilor bugetare poate fi vizualizat ca un parcurs cu mai multe momente definitorii, care declanşează în execuţia bugetelor publice, ca balanţe financiare operative, modalităţi tehnice distincte în realizarea acesteia, cu consemnări informaţionale separate la cei implicaţi în acţiune. În acest sens, relevante sunt: aşezarea şi calculul veniturilor bugetare, vărsarea şi plata acestora, încasarea lor propriu-zisă, depersonalizarea ca efect al manifestării principiului bugetar al neafectării veniturilor; credite bugetare aprobate; plăţi de casă; cheltuieli efective. Suita de momente tehnice mai sus menţionate este încadrată de fundamentarea indicatorilor financiari (care precede elaborarea proiectelor de bugete publice) şi rezultatul execuţiei lor bugetare (prin contul general de încheiere a exerciţiului bugetar). Aşezarea şi calculul veniturilor bugetare=revine, ca responsabilitate lucrativă contribuabililor persoane juridice şi organelor fiscale, pentru contribuabilii persoane fizice, în cazul altora. Atât la unii cât şi la ceilalţi sunt organizate evidenţe tehnic-operative ţinînd de consemnări ale calculelor asupra obligaţiilor, funcţie de realizările materiei impozabile. Vărsarea venit