Referat Intoxicatia Cu Suplimente Alimentare La Iguana Verde

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Intoxicatia Cu Suplimente Alimentare La Iguana Verde si de asemenea puteti face Download Referat Intoxicatia cu suplimente alimentare la iguana verde

Citeste fragmente din Referat Intoxicatia Cu Suplimente Alimentare La Iguana Verde

Intoxicatia cu suplimente alimentare la iguana verde Iguanele adulte sunt ierbivore si au o dieta strict vegetariana, in timp ce iguanele tinere, in salbaticie consuma si proteine animale. Nu este indicata o dieta bogata in proteina deoarece poate provoca disfunctii renale si ale ficatului. Proteinele animale contin mai multi AA decat materiile vegetale iar consumul excesiv al acestora produce acid uric care cristalizeaza tesuturile, fenomen cunoscut ca mineralizare. De obicei iguanele nu sunt pretentioase in ceea ce priveste alimentatia. Fibrele vegetale sunt digerate de catre iguana prin hidroliza care actioneaza doar asupra lor. Microorganismele care produc fermentatia au nevoie de temperaturi de peste 85F, temperatura asigurata de o iluminare corespunzatoare cu UVB sau de pietrele ceramice care emit caldura. Este indicat ca hranirea sa se faca cat mai devreme in zi, realizarea digestiei in intregime fiind necesara pentru prevenirea bolilor. 70% din dieta trebuie sa fie asigurata de plante verzi iar restul de 30% de catre fructe si legume. Deficienta alimentara va rezulta din hranirea iguanei cu acelasi tip de manacare prea des sau din lipsa de suplimente cu vitamine si minerale. Produsele din comert (pelete) trebuiesc folosite doar ca snacks pentru ca in urma proceselor de incalzire sunt distruse majoritatea vitaminelor, iar din cauza continutului scazut de apa poate rezulta deshidratarea. Suplimentele alimentare intrunesc o nutritie adecvata pentru o iguana activa si sanatoasa. Cu suplimentele adecvate, o iguana poate trai pana la 15 ani sau mai mult in captivitate. Un animal care poate supravietui in salbaticie unei caderi de peste 20 m inaltime este expusa riscului fracturarii coastelor in urma unei rostogoliri de pe canapea in lipsa suplimentelor potrivite. Exista doua tipuri de suplimenete pentru iguana. Cea mai importanata din ele este cea care contine cea mai mare cantitate de calciu. Aceasta contine un raport de 2:1 calciu-fosfor , este sub forma de pudra si include dicalciu fosfat, cenusa de oase, faina de soia, late vitamine si stabilizatori. Cea de a doua contine multe dintre vitaminele care lipsesc de obicei, proteine, grasimi, fibre. Aceste suplimente ar trebui sa asigure 2% din dieta sau sa se administreze o data pe saptamana. Femelele au nevoie de o cantitate mai mare de calciu. Administrarea in exces a calciului produce calcifierea organelor interne, deficite de zinc, cupru si ioduri odata cu malabsorbtia acizilor grasi esentiali si aparitia pietrelor la nivelul vezicii urinare. Pietrele sunt o acumulare de minerale care precipita din urina si se pot forma in vezica urinara la iguana. Animalele afectate pot sa nu prezinte deloc simptome sau poate aparea abtinerea de la urinare. Daca piatra ajunge la dimensiuni mari se poate observa o marire a abdomenului. Cateodata se poate observa si prezenta sangelui in excrementele iguanei. In diagnosticarea pietrelor este necesara efectuarea de radiografii si inteventia chirurgicala pentru indepartatrea pietrei. Un alt tip de intoxicatie la iguana este cea cu fosfor care duce la absorbtia unei cantitati prea mici de calciu, lucru ce duce la aparitia MBD. Simptomele in stadiul incipient al bolii sunt nespecifice. Culoarea iguanei se schimba din verde in maro, animalul devine mai putin alert si devine mofturos la mancare. Au tendinta de a si pune falcile pe podea in loc de a si mentine o pozitie dreapta. In timp apar modificari la nivelul maxilarului, cu devierea acestuia. Apar fracturi in urma sariturilor si cataratului. In stadii avansate apar paralizii ale cozii si membrelor. Tratamentul consta in dieta adecvata, temperatura si lumina potrivita si suplimente de calciu. O recuperare rapida se produce in urma administrarii de calcitonin insa exsta riscul aparitiei tetaniei hipocalcemice si moarte. Aproape toate vitaminele sunt incluse in dieta, exceptie facand una singura. Iguanele produc vitamina D3 cand stau la soare sau sub lampa UVB. Vitamina D3 se desface in D si contribuie la absorbtia calciului si vitaminei K. Vitamina D ca supliment poate fi fatala daca este data in exces. Colecalciferolul este cunoscut ca o sursa de D3 dar este posibil sa fie D2 care nu poate fi folosit si trece direct prin sistemul digestive al reptilelor. Exista controverse in ceea ce priveste aparitiua hipervitaminozei D la iguane. Unele studii arata ca iguanele nu pot absoarbe vitamina D din tractul intestinal, lucru care face putin posibila aparitia hipervitaminozei D prin administrarea in exces a vitaminei D. In literatura curenta insa se discuta despre hipervitaminoza D cu referire la sindromul hipercalcemiei severe care este corelata cu o dieta incorecta ce contine un exces de vitamina D. In timp ce hipovitaminoza D3 contribuie la MBD (metabolic bone disease), hiprvitaminoza este de asemenea daunatoare. Aceasta conditie apare cand propietarii suplimenteaza excesiv cu vitamine sau hranesc iguana cu mancare de caini sau pisici (ambele au un continut excesiv de vitamina D, proteine si grasimi). Inainte de ovulatie, femelele prezinta o hipercalcemie fiziologica. Semnele clinice ale hipervitaminozei D sunt nespecifice si sunt intalnite in multe alte disfunctii. De cele mai multe ori sunt prezente doar anorexia si letargia. S-a scris in literatura, in mod incorrect ca puii de iguana si tineretul sunt omnivore sau partial insectivore. Acum este dovedit ca iguanele tinere sunt folivore (un tip de ierbivore) si continua sa fie consumatori de plante pe tot percursul vietii. Totusi, iguanele salbatice pot consuma ocazional insecte si chiar oua de iguane. Desi ierbivore, iguanele pot sa dezvolte placere in a consuma hrana inadecvata. Sunt cunoscute cazuri in care iguanele consuma popcorn, crenvusti, biscuiti, manacre de cainni, insecte, branza, oua, soricei de laborator si chiar unt de arahide. Hranirea iguanei cu altceva decat materie vegetala sau harana speciala comerciala este strict interzisa. Aceste produse nocive au un continut ridicat de vitamina D3 care le face si mai periculoase pentru reptile (si pasari). Nivelul de proteina si grasimi sunt de asemenea prea ridicate pentru iguana. Tratamentul include corectarea treptata a dietei si spitalizarea pentru a corecta nivelul de calciu. De cele mai multe ori insa tratamentul nu are succes, preventia fiind absolut necesara. 쥁`