Referat Agricultura - Viticultura

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Agricultura - Viticultura si de asemenea puteti face Download Referat Agricultura - Viticultura

Citeste fragmente din Referat Agricultura - Viticultura

"Patria cea veche a geto-dacilor, Tracia — scria marele nostru istoric A.D. Xenopol — era o regiune vinicolă, cauză pentru care si era considerată ca locul de nastere a zeului vinului, Dionysos". Cele dintîi izvoare scrise atestă răspîndirea vitei de vie pe aceste meleaguri. Este semnificativ de pildă, episodul descris în Odiseea anume că vinul cu care Ulise l-a îmbătat pe Poliphem a fost căpătat de eroul grec din mîinile lui Maron, de la tribul tracic al ciconilor. Herodot, părintele istoriei, care ne-a descris multe obiceiuri ale populatiilor din regiunea Mării Negre aminteste folosirea vinului în anumite ritualuri, iar exceptionalele rhytoane din aur, argint aurit sau splendid sculptate în os demonstrează existenta unui ceremonial fastuos si complicat legat de vin si vita de vie. Încă în secolul trecut, savantul german A, Griesbach arăta că „patria vitei de vie trebuie căutată în tinuturile păduroase ale Pontului si ale Traciei, pînă dincolo de Dunăre, [tinuturi] bogate în liane", iar francezul Raymond Billiard sustinea, în 1913, că Tracia a fost, poate, regiunea cea mai veche si cea mai respectată pentru vinurile sale, confirmînd astfel că viticultura din patria noastră avea un caracter de pionierat în Europa. Si s-ar părea că nu numai Europa, de vreme ce se spune că vita de vie ar fi fost introdusă în China în timpul împăratului Wou-ti (140-87 î..e.n.) ca urmare a călătoriei pe care Thang H ian ar fi întreprins-o în tara getilor. Cum se stie din relatarea lui Strabon, la începutul sec. I î.e.n., viticultura luase o amploare deosebită, încît, odată cu crearea primului stat dac centralizat si independent sub conducerea lui Burebista, s-au întreprins unele actiuni de limitare a viilor (poate, mai curînd, cum apreciază istoricii, adoptarea unor măsuri de cumpătare). Viticultura si productia de vin nu au încetat, numeroase dovezi atestînd continuitatea acestei culturi. O mentionează Ovidiu, o atestă izvoarele narative si artistice. Dar cele mai elocvente dovezi privind răspîndirea culturii vitei de vie în epoca dacică le aduce lingvistica. Din această epocă au rămas, dăltuite pentru vecie în limba română, ca o dovadă a continuitătii, cuvintele de origine dacă: strugure, butuc, curpen — cuvinte caracteristice activitătii viticole. h8 că si în timpul ocupatiei romane asupra unei părti a Daciei, pe teritoriul României s-a continuat cultivarea vitei de vie. Astfel, medalia „Dacia Felix" emisă de romani avea ca emblemă chipul unei femei asezată pe o stîncă, pe genunchii căreia doi copii prezintă un spic de grîu si un strugure, semnul principalelor bogătii ale tării. "În epoca năvălirilor barbare — nota Vasile Pârvan — după păstorie, rolul principal l-a jucat viticultura, în tot acest timp, viticultura a devenit principala ocupatie, constituind fundamentul însusi al rezistentei daco-romane în regiunile carpatice". Între dovezile cele mai valoroase ale răspîndirii acestei culturi în epoca migratiilor se înscrie descoperirea de la Simleul Silvaniei — un colier dublu de aur, datînd din preajma anului 350 e.n. si pe care sînt reproduse în miniatură diferite unelte, printre care si un cosor de vie împodobit cu cinci foi de vită stilizate. Această îndeletnicire s-a continuat si în epoca feudală, în primele secole ale celui de-al doilea mileniu, referindu-se la năvălirile cumanilor ori ale tătarilor, cronicarii vremii pomeneau de „sămănături, grădini si vii". Existenta si răspîndirea neîntreruptă a acestei culturi pe teritoriul patriei noastre, din antichitate pînă în zilele noastre, reprezintă o realitate cu profunde semnificatii istorice. Se stie că populatiile migratoare, în drumul lor, nu au cultivat niciodată această plantă, cultura vitei de vie fiind o îndeletnicire proprie populatiilor stabile, deoarece această cultură necesită multă fortă de muncă si, în acelasi timp, cunostinte agricole mai avansate. Continuitatea cultivării vitei de vie pe teritoriul românesc se înscrie si ea ca o mărturie de necontestat că aici, pe aceste meleaguri, populatia a existat în toate timpurile, indiferent de orînduire sau fenomen istoric. Referindu-se la această evidentă, fostul presedinte al Organizatiei internationale a viei si vinului, Asersio Villas, sublinia că „oriunde pe meleagurile românesti, cazmaua scoate la iveală istoria vitei de vie si a vinului; cioburi de amfore antice cu miros îmbătător, beciuri medievale cu buchet celebru, sculpturi si decoratii încîntătoare. Aceasta este o atestare grăitoare a preocupărilor ancestrale [pentru viticultură] ale acestor meleaguri". 쥁`