Referat Valoarea Nutritiva Si Terapeutica A Vitaminelor3

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Valoarea Nutritiva Si Terapeutica A Vitaminelor3 si de asemenea puteti face Download Referat Valoarea nutritiva si terapeutica a vitaminelor3

Citeste fragmente din Referat Valoarea Nutritiva Si Terapeutica A Vitaminelor3

VALOAREA NUTRITIVA SI TERAPEUTICA A VITAMINELOR. BOLI CAUZATE DE CARENTA UNOR VITAMINE In ultima vreme auzim tot timpul de vitamine si de felul cum acestea ne influenteaza viata. Dar ce sunt cu adevarat vitaminele? Ele sunt substante organice cu rol absolut necesar in reglarea proceselor vitale, dar nu hranesc in mod direct organismul. Majoritatea vitaminelor sunt substante pe care organismul nu le poate forma el insusi. Cele mai multe dintre ele sunt luate din hrana, fie gata prelucrate ca vitamina, fie sub forma unor provitamine. Vitaminele sunt necesare dietei umane numai in proporţii de câteva miligrame pe zi. Diferenţa intre acestea si minerale este faptul ca vitaminele sunt distruse de temperaturi ridicate in timp ce mineralele nu sunt. Multe vitamine sunt instabile si se pot pierde in timpul preparării mâncării. după cum a fost arătat, prezentei unor substanţe nutritive nedescoperite pana atunci, existente in ficat, in legume si in alte alimente „protectoare”. Experimentele au dus la descoperirea acestor substanţe, a vitaminelor si necesitatea lor pentru viata animala. Studiile experimentale au dat posibilitatea oamenilor de stiinta sa extragă vitaminele din alimente, sa le purifice, pentru a putea sa le studieze structura chimica. Acest lucru a dus la sintetizarea si producerea vitaminelor la scara industriala. Aceste vitamine sintetice sunt identice din toate punctele de vedere cu cele prezente in alimente; ele sunt folosite ca medicamente pentru a preveni carentele, ca ingrediente ale unor alimente pentru a le imbogati valoarea nutriţionala si ca aditivi in nutreţul animalelor, cerute de fermele de animale. Vitaminele au fiecare are un rol absolut precis in care nu pot fi înlocuite. După proprietatile si modul lor de acţiune, vitaminele pot fi impartite in doua mari grupe: cele solubile in grăsimi si cele solubile in apa. Vitaminele solubile in grăsimi, A,D,E si K, se dizolva in solvenţi precum benzina, eterul sau grăsimi iar cele solubile in apa, nu pot fi dizolvate in grăsimi ci doar in apa sau in solvenţi de genul alcoolului. Acesta clasificare ne ajuta sa intelegem anumite lucruri. De exemplu vitaminele solubile in grăsimi ale laptelui se regăsesc si in smântâna, iar cele solubile in apa raman in laptele degresat. Atenţia asupra aprovizionării dietei cu suficiente vitamine a devenit o necesitate in viata moderna urbana. Consumarea mâncărurilor foarte rafinate a crescut in ultimii ani. Prin imbogatirea unor alimente importante cu vitamine si prin imbunatatirea procedeelor de preparare si păstrare a acestora, a devenit posibila creşterea calitatii condiţiilor de hrana a individului mediu, in comparaţie cu cel de acum un secol. In plus bolile cauzate de carenta de vitamine, care erau foarte frecvente acum 60 de ani au devenit rare datorita cunoaşterii si disponibilitatilor vitaminelor. Vitamina A propriu-zisa se gaseste in alimentele de origine animala( ulei de peste, unt, frişca, smântâna, lapte gras, brânzeturi grase, ficat, galbenuse de ou). In alimentele de origine vegetala ea se gaseste in forma de provitamina A (ştevie, urzica, spanac, lăptuci, morcovi, sfecla roşie, ridichi, precum si unele fructe: cireşe, piersici, caise) si in cereale: porumb. Aceasta se păstrează in legume chiar după murare, congelare sau sterilizare. Rolul vitaminei A este de a stimula creşterea, de a favoriza procesele de apărare a pielii si mucoaselor contra infecţiilor si de a mijloci adaptarea vederii la întuneric. Spre exemplu ea ajuta la combaterea acneei si menţine chiar si starea de sănătate a dinţilor si parului, combate ridurile. Copiii, adolescenţii, femeia însărcinata si care alăptează au nevoie de un plus de vitamina A. XEROFTALMIA. De-a lungul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX, boala numita xeroftalmie sau ochi uscaţi era deseori întâlnita la copii malnutriti si mai ales in perioadele de foamete. La aceasta boala glandele lacrimare se usucă si suprafaţa ochiului devine ceţoasa si opaca. Putea apărea si o infecţie care producea afecţiuni permanente sau chiar orbirea. In 1904 doctorul japonez Mori a recomandat ca boala sa fie tratata cu ulei de ficat de cod sau cu ficatei de pui, dar importanta acestei observaţii nu a fost recunoscuta in acea vreme si in timpul Primului război mondial datorita carentei de vitamina A acesta boala a fost larg răspândita in rândul copiilor danezi. In mod ironic, aceasta a fost un rezultat al faptului ca danezii exportau untul in Marea Britanie, unde era cumpărat la un preţ mare din cauza crizei de alimente din timpul războiului si copiii danezi primeau doar margarina si lapte degresat – produse ce nu conţin vitamina A. După ce s-a dovedit cauza acestei boli guvernul danez a luat masuri pentru limitarea exportului de unt, ceea ce a dus la o scădere drastica a cazurilor de xeroftalmie. acţiuni fiziologice ea previne si răul de mare sau de avion. BERIBERI. Acesta boala a fost atât de răspândita in tarile orientale incat a devenit cea mai mare boala a lumii acum o suta de ani. Aceasta boala afectează sistemul nervos, iar efectele ei constau in slăbiciune, pierderea apetitului, oboseala, nervozitate, paralizie, dureri, umflarea membrelor datorate acumulării de fluide. Inima se mareste si isi incetineste bataile, iar intestinul gros isi pierde tonusul. Mortalitatea este ridicata. Deoarece aceasta boala a fost des întâlnita in rândul marinarilor japonezi, medicul Tataki a arătat ca boala putea fi prevenita prin schimbarea dietei marinarilor cu una formata dintr-un amestec de carne si legume. Cercetările din anii 1890 au arătat ca boala era cauzata de folosirea exclusiva a orezului decorticat si chiar aceste coji îndepărtate vindeca boala. Ceea ce de fapt cauza aceasta boala este carenta vitaminei B1, cea care se gaseste in aceste coji. buşul de ou. Alimentele de origine vegetala bogate in vitamina B2 sunt: papadia, urzicile, spanacul, fasolea verde, ardeiul gras, caisele, capsunile, strugurii, prunele si caisele uscate. Aceasta imbunatateste starea de sănătate a parului, unghiilor si previne crampele musculare, carenta acesteia ducând la unghii sfărâmicioase si casante si par tocat. Vitamina B6 este una din vitaminele care nu se stochează in organism, fiind astfel necesara administrarea unei doze zilnice, doza ce poate fi luata din tarate de grâu, drojdie de bere, creier, ficat, rinichi. Acţiunea sa fiziologica consta in atenuarea greatei, ameliorarea asimilării proteinelor si glucidelor, prevenind formarea cârceilor. Ea este distrusa prin fierbere si congelare, carenta ducând la dermatite si anemie. Vitamina C. Principala sursa de vitamina C sunt fructele si legumele dintre care cele mai bogate sunt: ardei roşu, ardei verde, hrean, spanac, lăptuci, loboda, conopida, ceapa verde si ridichi. In ceea ce priveşte fructele cel mai mare conţinut îl au macesele, urmate de coacăze roşii, zmeura, agrişe, vişine, corcoduşe, gutui, caise si afine. Pentru satisfacerea nevoii unui adult este consumarea zilnica a circa 700 de g de legume si fructe. Vitamina C este solubila in apa si ajuta la absorbţia fierului in organism, fixarea calciului, dar se distruge uşor prin fierbere si congelare. Ea ajuta la vindecarea rănilor, combate sângerarea gingiilor, vindeca arsurile, mareste rezistenta organismului la bolile infecţioase. Totodată ajuta in stările de surmenaj fizic si intelectual. Este important de ştiut ca daca luaţi aspirina, trebuie sa mariti doza de vitamina C deoarece acesta triplează viteza de eliminare a vitaminei C. SCORBUTUL este boala cauzata de carenta acestei vitamine si deşi in zilele noastre pare greu de crezut , acesta boala a făcut multe victime. In trecut, marinarii si exploratorii sufereau de aceasta boala dureroasa care se caracteriza prin scăderea greutatii, o slăbiciune profunda, hemoragii subcutanate, inflamarea gingiilor, pierderea dinţilor, inflamarea încheieturilor si mai ales mortalitatea a fost crescuta. De multe ori navele se întorceau din expediţii cu echipajul injumatatit. Principala cauza a fost lipsa mâncării proaspete, a legumelor si a fructelor, care in cel mai fericit caz erau uscate sau afumate. Dar vitamina C se distruge in cadrul acestor procese. Bineinteles ca aceasta soluţie de a vindeca scorbutul, o boala mortala, cu un pumn de fructe si legume, a fost la început respinsa dar o data cu dezvoltarea tehnologiei acest fapt a devenit unul evident. Vitamina D. Vitamina D mei este numita si vitamina antirahitica deoarece previne si vindeca rahitismul. Ea menţine echilibrul dintre calciu si fosfor, favorizând asimilarea si fixarea acestora in oase. Cel mai bogat aliment in ceea ce priveşte vitamina D este untura de peste. Ea se formează in organism sub acţiunea razelor ultraviolete. Ea se formează in grăsimile din epiderma si de aici este asimilata in organism. Ea actioneaza cel mai eficient împreuna cu vitaminele A si C. Pe lângă untura de peste, si alte alimente mai conţin vitamina A : somon, ton, lapte si produse lactate. RAHITISMUL. Înainte de 1920, boala numita rahitism era preponderent întâlnita la copiii ce trăiau la latitudinile nordice. Picioare in forma de paranteza sau in forma de X, coaste si cranii deformate si dinţi anormali erau semnele extreme ale acestei boli la care oasele nu se mineralizau sau calcifiau normal. Aceste circumstanţe au atras atenţia asupra importantei calciului si fosforului in perioada de dezvoltare a oaselor care are loc in copilărie deoarece oasele constau in principal in fosfaţi de calciu. Totuşi exista o enigma legata de rahitism la începutul secolului XX deoarece se descoperise ca boala putea fi tratata de soare, in special de razele ultraviolete si in mod evident soarele nu putea aproviziona organismul cu calciu si fosfor. Misteriul s-a adâncit când s-a descoperit ca ficatul de cod si uleiul obţinut din el, folosite la început ca un remediu băbesc erau chiar eficiente. Experimentele făcute in laborator pe şoareci au dus la un progres imens in tratarea rahitismului. In 1924, când s-a descoperit ca anumite alimente tratate cu ultraviolete puteau preveni rahitismul, se făcuse deja primul pas. Cu aceste indicii a fost descoperit ca un compus biologic activ, vitamina D3, era format in pielea animalelor, in timpul expunerii la ultraviolete. Vitamina E ( factorul antisterilitatii) are un rol foarte important in reproducere. In cantitatea cea mai mare se gaseste in uleiul din germeni de grâu, apoi in germenii de porumb si mai puţin in cel de floarea soarelui, daca este extras de presa. Se gaseste in cantitati relativ importante in peştii de mare. Din regnul vegetal, sursele cele mai importante sunt: salata verde, spanacul , varza, morcovi si mai ales mazărea verde. După cum vedeţi, vitaminele fac parte din viata noastră si exemplul acestor boli ne-au demonstrat ca acestea ne pot imbunatati viata dar ne-o pot face si mai grea. Pe lângă aceste vitamine enumerate mai exista si altele, mai puţin cunoscute dar care duc la boli la fel de grave ca si acestea cunoscute. Spre exemplu boala numita Pelagra se datorează carentei unei vitamine numita niacina, de altfel foarte grava, care a avut numeroase victime in special in Statele Unite ale Americii. Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l facem pentru a nu ne confrunta cu astfel de probleme este sa ne diversificam dieta zilnica, aceasta sa contina cam toate grupele de mâncare si astfel organismul nostru sa poată fii aprovizionat ce ceea ce-i trebuie. Un alt lucru foarte important este faptul ca alcoolul si tutunul distrug mare parte din vitamine, astfel incat degeaba bem limonade pentru a asimila vitamina C daca imediat fumam sau consumam alcool. PAGE PAGE 3 쥁`