Referat Zone Libere

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Zone Libere si de asemenea puteti face Download Referat zone libere

Citeste fragmente din Referat Zone Libere

CUPRINS TOC o "1-3" h z HYPERLINK l "_Toc18289818" Cap.I PREZENTAREA ZONELOR ECONOMICE LIBERE (ZEL) PAGEREF _Toc18289818 h 3 HYPERLINK l "_Toc18289819" 1.1. Scurt istoric al zonelor libere PAGEREF _Toc18289819 h 4 1.2. Conceptul de zonă liberă PAGEREF _Toc18289820 h 5 HYPERLINK l "_Toc18289821" 1.3. Principalele caracteristici ale ZEL PAGEREF _Toc18289821 h 6 HYPERLINK l "_Toc18289822" 1.4. Terminologia ÅŸi clasificarea zonelor libere PAGEREF _Toc18289822 h 9 HYPERLINK l "_Toc18289823" 1.4.1. Terminologia zonelor libere PAGEREF _Toc18289823 h 9 HYPERLINK l "_Toc18289824" 1.4.2. Clasificarea zonelor libere PAGEREF _Toc18289824 h 12 .5. DistribuÅ£ia ZEL pe mapamond la sfârÅŸitul a sec. XX – începutul sec.XXI PAGEREF _Toc18289825 h 15 HYPERLINK l "_Toc18289826" 1.5.1. ZEL din ţările dezvoltate ÅŸi în curs de dezvoltare europene PAGEREF _Toc18289826 h 17 HYPERLINK l "_Toc18289827" 1.5.2. ZEL din ţările asiatice în curs de dezvoltare PAGEREF _Toc18289827 h 18 HYPERLINK l "_Toc18289828" 1.6. Obiectivele, avantajele ÅŸi eficienÅ£a ZEL PAGEREF _Toc18289828 h 19 HYPERLINK l "_Toc18289829" Cap. II PROMOVAREA EXPORTURILOR ROMÂNEÅžTI PRIN INTERMEDIUL ZONELOR LIBERE PAGEREF _Toc18289829 h 26 HYPERLINK l "_Toc18289830" 2.1. Istoricul zonelor libere din România PAGEREF _Toc18289830 h 26 HYPERLINK l "_Toc18289831" 2.2 Posibilităţi de dezvoltare a zonelor libere din România în vederea promovării exporturilor prin atragerea de capitaluri străine PAGEREF _Toc18289831 h 29 HYPERLINK l "_Toc18289832" 2.2.1. Oportunitatea construirii unor zone libere în România PAGEREF _Toc18289832 h 29 HYPERLINK l "_Toc18289833" 2.2.2. Cadrul juridic ÅŸi facilităţile acordate investitorilor străini PAGEREF _Toc18289833 h 33 HYPERLINK l "_Toc18289834" 2.3. DocumentaÅ£ia privind aprobarea regimului de zonă liberă în România PAGEREF _Toc18289834 h 35 HYPERLINK l "_Toc18289835" 2.4. Principalele caracteristici ale zonelor libere din România. PAGEREF _Toc18289835 h 37 HYPERLINK l "_Toc18289836" 2.5. Rolul ZEL în dezvoltarea comerÅ£ului exterior al României PAGEREF _Toc18289836 h 41 HYPERLINK l "_Toc18289837" 2.6. Avantajele oferite de ZEL în România PAGEREF _Toc18289837 h 48 HYPERLINK l "_Toc18289838" 2.6.1. Avantajele oferite de zonele libere până în prezent PAGEREF _Toc18289838 h 48 HYPERLINK l "_Toc18289839" 2.6.2. Problemele cu care se confruntă zonele libere în prezent PAGEREF _Toc18289839 h 50 HYPERLINK l "_Toc18289840" Cap. III ACTUALELE ZONE LIBERE DIN ROMÂNIA PAGEREF _Toc18289840 h 53 HYPERLINK l "_Toc18289841" 3.1. Zona Liberă Sulina PAGEREF _Toc18289841 h 53 HYPERLINK l "_Toc18289842" 3.2. Zona Liberă ConstanÅ£a – Sud ÅŸi Zona Liberă Basarabi PAGEREF _Toc18289842 h 58 HYPERLINK l "_Toc18289843" 3.3. Zona Liberă Brăila PAGEREF _Toc18289843 h 63 HYPERLINK l "_Toc18289844" 3.4. Zona Liberă Giurgiu PAGEREF _Toc18289844 h 69 HYPERLINK l "_Toc18289845" 3.5. Zona Liberă Curtici – Arad PAGEREF _Toc18289845 h 72 HYPERLINK l "_Toc18289846" 3.6. Proiecte de creare a noi ZEL PAGEREF _Toc18289846 h 75 HYPERLINK l "_Toc18289847" 3.6.1. ÃŽnfiinÅ£area de noi ZEL pe teritoriul României PAGEREF _Toc18289847 h 75 HYPERLINK l "_Toc18289848" 3.6.2. Posibilitatea creării zonelor libere la graniÅ£a cu Republica Moldova PAGEREF _Toc18289848 h 76 HYPERLINK l "_Toc18289849" Cap. IV STUDIU DE CAZ: ZONA LIBERÄ‚ GALAÅ¢I PAGEREF _Toc18289849 h 78 HYPERLINK l "_Toc18289850" 4.1. Scurt istoric al zonei libere GalaÅ£i PAGEREF _Toc18289850 h 78 HYPERLINK l "_Toc18289851" 4.2. Zona liberă GalaÅ£i în prezent PAGEREF _Toc18289851 h 79 HYPERLINK l "_Toc18289852" 4.3. Avantajele oferite de zona liberă GalaÅ£i PAGEREF _Toc18289852 h 88 HYPERLINK l "_Toc18289853" 4.4. Studiu de caz: S.C. Caridio Trade S.R.L. PAGEREF _Toc18289853 h 89 HYPERLINK l "_Toc18289854" Cap. V CONCLUZII PAGEREF _Toc18289854 h 94 HYPERLINK l "_Toc18289855" ANEXE PAGEREF _Toc18289855 h 99 HYPERLINK l "_Toc18289856" BIBLIOGRAFIE PAGEREF _Toc18289856 h 106 Cap.I PREZENTAREA ZONELOR ECONOMICE LIBERE (ZEL) O zonă de liber schimb este un ansamblu geografic ÅŸi economic în care nu există nici un obstacol al schimburilor de mărfuri ÅŸi servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea unei zone de liber schimb poate să fie considerată ca un prim pas spre unificarea economică a regiunii respective. Prin zonă economică liberă se desemnează un “port liber”, “un depozit liber”, “un aeroport liber”, aflate pe teritoriul unei ţări sau în zona de frontieră a două sau mai multe state, în care sunt eliminate o serie de taxe ÅŸi restricÅ£ii vamale obiÅŸnuite altfel. Din punct de vedere al macroeconomiei zona liberă reprezintă “un port, aeroport sau o parte din teritoriul naÅ£ional în care comerÅ£ul este liberalizat prin desfiinÅ£area oricăror restricÅ£ii cantitative sau taxe vamale”. Din punct de vedere juridic zona de comerÅ£ liber este o “formă caracteristică de integrare economică ce se concretizează în acordul dintre statele membre de a înlătura diversele bariere tarifare ÅŸi netarifare din calea tuturor sau numai a unora din produsele care fac obiectul schimburilor comerciale reciproce”. Unii specialiÅŸti subliniază că zona liberă este cea mai completă formă a regimurilor vamale suspensive, o enclavă a teritoriului unei ţări, unde mărfurile au acces liber, sunt scutite de taxe de import-export ÅŸi unde există o serie de facilităţi cum ar fi regimul liberal asupra profitului realizat. Profesorul libanez Emile Saadia consideră zona de liber schimb un panaceu economic universal. ÃŽn concluzie, putem spune că zona economică liberă (ZEL) este o regiune geografică aparÅ£inând uneia sau mai multor ţări, în care relaÅ£iile economice se dezvoltă fără nici un fel de îngrădiri din partea statului respectiv. Crearea ZEL este realizată cu scopul de a favoriza dezvoltarea ÅŸi integrarea economică în zona respectivă. Aceste zone mai sunt denumite ÅŸi zone de comerÅ£ liber, de iniÅ£iativă liberă, de prelucrare a produselor de export, zonă fără taxe vamale, zonă liberă industrială etc. ÃŽn afara ZEL propriu-zise, a devenit frecventă ÅŸi crearea unor zone comerciale libere, numite fie “zone economice speciale”(ca în China), “zone libere deschise”(idem), fie “zone economice internaÅ£ionale”(cum ar fi cea propusă de Suedia între Marea Nordului ÅŸi Marea Neagră), unele dintre ele întinzându-se pe regiuni continentale, cum ar fi zonele propuse pentru statele din CSI, statele central-europene, zona panamericană sau asiatică a liberului schimb. Scurt istoric al zonelor libere ÃŽncă de demult zonele libere erau cunoscute sub denumirea de porturi libere, dar originea lor nu este bine datată. Primul port liber la Marea Mediterană, Cartagina, este menÅ£ionat încă din anul 814 î.e.n. Zone libere comerciale au existat în China, Grecia, Roma Antică, zona Mediteranei, coasta de vest a Africii ÅŸi a Feniciei. Aproape 70 oraÅŸe din nordul Europei, aflate la încruciÅŸarea unor importante drumuri comerciale, se bucurau de statutul de oraÅŸ liber pentru comerÅ£ul cu mărfuri încă din sec. XIII, toate fiind cuprinse în Liga Hanseatică. Primele porturi libere italiene au fost Toscana(1547) ÅŸi Livorno(1696). Sec. XVIII ÅŸi XIX cunosc o adevărată proliferare de porturi libere: Gibraltar(1704), Civita Vecchia(1732), Bangkok(1782), Singapore(1819), Hong Kong(1842), Macao(1849). ÃŽn FranÅ£a, Marsilia este declarat porto-franco în timpul lui Ludovic al XIV-lea(1669), iar în 1860 este declarată zonă liberă Haute-Savoie. La sfârÅŸitul sec. XIX Italia declară Genova zonă liberă, Danemarca – Copenhaga, iar Grecia – Salonicul. Cele mai multe zone libere au fost realizate în sec. XX, când sunt încheiate ÅŸi primele acorduri de comerÅ£ liber între state. Regimul de zonă liberă în porturile româneÅŸti are o veche tradiÅ£ie. Se atestă în 1834 oraÅŸul GalaÅ£i – port liber, în 1866 oraÅŸul Brăila – zonă liberă, iar între 1870 ÅŸi 1931 a funcÅ£ionat în regim de zonă liberă portul Sulina. Scopul înfiinţării zonelor libere era de a favoriza dezvoltarea economiei prin atragerea investiÅ£iilor de capital străin ÅŸi de a dezvolta un sector de producÅ£ie orientat spre export. Un regulament de exploatare a zonelor libere este cel pentru zonele italiene Trieste ÅŸi Genova. Acest regulament face referire la următoarele avantaje ale ZEL: Reexportarea mărfurilor străine fără restricÅ£ii vamale; CondiÅ£ionarea mărfurilor prin schimbarea ambalajului, formei, calităţii, culorii etc.; Scutirea de taxe vamale a produselor fabricate aici din materii prime sau semifabricate aduse din străinătate; Depozitarea fără limită de timp a unor mărfuri în antrepozitele respective. Conceptul de zonă liberă Zona liberă reprezintă cea mai complexă formă a regimurilor vamale suspensive. Prin lege, se prevede că într-o zonă liberă bine delimitată a teritoriului naÅ£ional să poată fi introduse mărfuri în vederea prelucrării ÅŸi comercializării lor, pe terÅ£e pieÅ£e, fără aplicarea restricÅ£iilor tarifare ÅŸi netarifare ale regimului vamal în comparaÅ£ie cu teritoriul naÅ£ional, corespunzător spaÅ£iului rezervat zonei vamale libere. Conceptul de ZEL este un instrument politic util pentru ţările ce intenÅ£ionează să dezvolte un sector de producÅ£ie orientat spre export, dar care nu au capacitatea administrativă ÅŸi tehnică necesară pentru a dezvolta un sistem naÅ£ional care să permită exportatorilor importul liber de taxe a echipamentelor ÅŸi materialelor. ÃŽn practica internaÅ£ională, facilităţilor de natură vamală le sunt asociate facilităţi de natură fiscală. Accesul liber al mărfurilor în zonă, coroborat cu regimul mai liberal al impozitelor asupra profitului realizat în zonă, reprezintă premise favorabile atragerii de capital străin în zona liberă. Acestea sunt condiÅ£ii necesare stimulării investiÅ£iilor străine, nu însă ÅŸi suficiente. Pentru asigurarea succesului, pe lângă facilităţile acordate zonei libere, trebuie să existe condiÅ£ii avantajoase combinării capitalului cu ceilalÅ£i factori de producÅ£ie(forÅ£a de muncă, materii prime), precum ÅŸi o infrastructură corespunzătoare. ExperienÅ£a zonelor libere la nivel mondial a demonstrat că un element care frânează lansarea ÅŸi ulterior dezvoltarea lor este deplasarea exagerată a profitului lor spre activitatea de depozitare, în defavoarea activităţilor de prelucrare industrială orientate spre export. Prezentarea ZEL ca “depozite glorificate” se dovedeÅŸte un deserviciu alături de frapanta similitudine a avantajelor comerciale ÅŸi financiare oferite: Scutiri de taxe vamale la accesul produselor de import în zonă, cu condiÅ£ia reexportării acestora sau a produselor rezultate din prelucrarea în afara teritoriului vamal naÅ£ional, a reducerii sau scutirii de impozite pe perioada de determinare; Concesii tarifare la prestările de servicii ÅŸi acordarea de asistenţă financiară. Se consideră că au supravieÅ£uit numai acele zone, care, pe baza avantajelor iniÅ£iale oferite s-au orientat cu consecvenţă spre dezvoltarea activităţilor de prelucrare pentru export. Pe de altă parte, zonele libere industriale s-au dovedit viabile numai în măsura în care serviciile oferite prin structura organizatorică existentă au fost menÅ£inute prin calitate, operativitate ÅŸi selectivitate la nivelul de creÅŸtere a cerinÅ£elor utilizatorilor acestor zone. Conceptul de zonă liberă a fost modificat ÅŸi ajustat în multe moduri. Promovarea comerÅ£ului a determinat întotdeauna crearea unui cadru fizic sigur ÅŸi a unui set de legi ÅŸi de reguli pentru tranzacÅ£ionarea afacerilor. Fără acestea, costul ÅŸi riscurile ar face comerÅ£ul nefavorabil. Din punct de vedere comercial, sporirea regulamentelor prezintă atât avantaje, cât ÅŸi dezavantaje: ÃŽmbunătăţirea comunicaÅ£iilor; Noile forme de organizaÅ£ii de afaceri facilitează creÅŸterea comerÅ£ului prin reducerea incertitudinii în tranzacÅ£ii; Regulamentele comerciale ÅŸi taxele pe importuri, pe de altă parte, au un impact negativ asupra comerÅ£ului. Principalele caracteristici ale ZEL Prin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri ÅŸi servicii, la “crearea”, dar ÅŸi la “devierea” de comerÅ£, la liberalizarea schimburilor de mărfuri ÅŸi servicii. Principalele caracteristici ale ZEL sunt: Amplasamentul zonei libere; Statutul juridic ÅŸi legislaÅ£ia din cadrul ei; Obiectul de lucru; Activitatea; Administrarea. Amplasamentul sau aÅŸezarea geografică este principalul factor care determină apariÅ£ia ÅŸi dezvoltarea unei ZEL. Amplasamentul zonei este de regulă restrâns la o suprafaţă de teren, limitată de frontiere naturale sau artificiale ÅŸi situată în apropierea sau în interiorul unei căi de transport(port maritim sau fluvial, aeroport, cale ferată), prin care se tranzitează un volum mare de mărfuri de export ÅŸi import. Panama ÅŸi Hong Kong sunt exemple aproape perfecte ale unei situaÅ£ii ideale pentru comoditatea transporturilor ÅŸi comunicaÅ£iilor. Chiar ÅŸi ElveÅ£ia, care aproape în întregul ei este o zonă liberă, deÅŸi nu are ieÅŸire la mare, posedă în schimb mijloace de transport ÅŸi comunicare excelente, terestre ÅŸi aeriene. Statutul juridic al zonei este reglementat prin legi ÅŸi diferite acte normative, care permit accesul mărfurilor în regim vamal liberalizat ÅŸi fără restricÅ£ii de cantitate, cu condiÅ£ia ca acestea să nu fie prohibite de legislaÅ£ia ţării respective. Abordarea legislaÅ£iei ÅŸi conÅ£inutul legii ZEL depinde de obiectivele ei ÅŸi de gruparea responsabilă cu iniÅ£ierea ÅŸi dezvoltarea zonei. Pentru zonele libere comerciale mai vechi obiectivele erau deseori limitate de prevederea de depozite pentru mărfuri exceptate de la plata tarifelor aflate în tranzit. IniÅ£iativa dezvoltării venea din partea unei autorităţi portuare sau din partea unei agenÅ£ii similare, sau din partea autorităţii municipale în jurisdicÅ£ia căreia ar opera zona. Ministerul Industriei, ComerÅ£ului ÅŸi Dezvoltării avea un interes scăzut privitor la proiect. Singurul grup guvernamental cu interes major într-un asemenea proiect era administraÅ£ia vamală, care dorea să se asigure că nu existau mărfuri exceptate de plata taxelor, care să intre ilegal pe piaÅ£a locală. Multe din legislaÅ£iile zonelor libere vechi prevedeau controale vamale stricte. Cel mai adesea legea prevedea ca: Zonele libere comerciale sau antrepozitele vamale să fie autorizate de administraÅ£ia vamală. LicenÅ£a(autorizaÅ£ia) să fie acordată fie unei autorităţi portuare, fie unui operator de depozitare, fie autorităţii municipale. Operatorul să fie subiectul unor condiÅ£ii de operare stricte, elaborate de administraÅ£ia vamală. ÃŽn timpul activităţii să fie prezent un funcÅ£ionar vamal. Activitatea de producÅ£ie să fie interzisă. Magazinele ÅŸi depozitele să fie antrepozite vamale. ÃŽn general, scopul legii este “de a asigura înfiinÅ£area, controlul ÅŸi conducerea zonelor libere ÅŸi problemele legate de acestea”. Legea desemnează un ministru cu responsabilitate integrală asupra zonei libere. Această lege nu trebuie să specifice detaliat toate tipurile de activităţi ce se pot desfăşura în zona liberă. Se va acorda o libertate de acÅ£iune mare autorităţii pertinente. TotuÅŸi ea poate conÅ£ine unele criterii de evaluare a proiectelor. ToÅ£i operatorii din zonă vor primi licenÅ£e din partea ministrului sau autorităţii zonei libere. Obiectul de lucru al zonei îl constituie mărfurile care port fi introduse în cadrul acesteia, în special reexportul, în scopul unor prelucrări din care să rezulte alte mărfuri pentru export. Activitatea în cadrul zonei include o gamă variată de operaÅ£iuni la care sunt supuse mărfurile. Cele mai frecvente activităţi întreprinse sunt: Activităţi de restaurare a mărfii: Cântărire Sortare Asamblare(combinare) Ambalare Depozitare Activităţi industriale: Prelucrare(activă sau pasivă) Fabricare ProducÅ£ie Transformare Activităţi comerciale(marcare) ÅŸi comercializare Activităţi de cercetare ÅŸi transfer de tehnologie OperaÅ£iuni de tranzit ÅŸi reexport. Administrarea activităţii zonei revine, de regulă, unui organ specializat – AdministraÅ£ia(Autoritatea) ZEL, pe baza unor norme de funcÅ£ionare emise în baza legislaÅ£iei specifice instituite de autorităţile ţării de reÅŸedinţă. ÃŽn cazul unor ţări în care funcÅ£ionează mai multe zone libere există un organism naÅ£ional cu rol de “Autoritate” pentru fiecare zonă aparte. Formele organizatorice ale “Autorităţilor” sunt relativ diversificate ca de altfel ÅŸi competenÅ£ele lor. Diferite agenÅ£ii guvernamentale, cele mai importante fiind administraÅ£iile vamale, Ministerul ÅŸi/sau AgenÅ£ia responsabilă de dezvoltarea ZEL, organizaÅ£ia responsabilă cu planificarea fizică ÅŸi controlul mediului înconjurător au rolul de a promova ÅŸi controla promovarea ÅŸi dezvoltarea ZEL. Sunt folosite diferite formule ÅŸi aranjamente pentru a cuprinde diferite agenÅ£ii: La Shannon în Irlanda, o corporaÅ£ie guvernamentală se ocupă cu dezvoltarea ZEL ÅŸi evaluează cererile investitorilor. Ministrul ce răspunde de acest lucru eliberează licenÅ£e pe baza recomandărilor corporaÅ£iei. Vama operează independent. Municipalitatea răspunde de planificarea fizică ÅŸi controlul mediului înconjurător. Cele trei organizaÅ£ii cooperează pe baze legale ÅŸi ca agenÅ£ii independente. ÃŽn estul Asiei s-a înfiinÅ£at o agenÅ£ie de administrare puternică, având cumulate responsabilităţile privitoare la licenÅ£e, dezvoltarea ÅŸi conducerea zonei. Mexic sau MauriÅ£ius nu au o administraÅ£ie oficială. ÃŽn MauriÅ£ius investitorii solicită statutul ZEL Ministrului ComerÅ£ului ÅŸi Industriei. O administraÅ£ie vamală eficientă ÅŸi relativ onestă este importantă, astfel aceasta asigură investitorilor lucrul independent. ÃŽn alte cazuri administraÅ£ia zonei poate primi rolul de supervizor al vămii sau chiar responsabilitatea acesteia. AdministraÅ£ia vamală poate fi creată ca un compartiment al ZEL, dacă este necesar. Vama poate fi implicată de la început în realizarea proiectării ZEL, inclusiv în ceea ce priveÅŸte legislaÅ£ia. Personalul vamal al zonei trebuie să beneficieze de o pregătire specială. PoziÅ£ia lor tradiÅ£ională este de a preveni contrabanda sau importurile fără documente adecvate în timp ce accentul în ZEL trebuie pus pe rapiditatea miÅŸcării mărfurilor. 1.4. Terminologia ÅŸi clasificarea zonelor libere Dezvoltarea ZEL este probabil una dintre cele mai semnificative inovaÅ£ii instituÅ£ionale care s-au răspândit pe scena economică mondială la sfârÅŸitul sec. XX. La începutul anului 1989, peste 200 de zone erau în funcÅ£iune în lumea în curs de dezvoltare, peste 100 erau în construcÅ£ie ÅŸi aproape 50 erau în faza de planificare. Numărul total de angajaÅ£i în cele 200 de zone operaÅ£ionale era de peste 1,5 milioane de muncitori. La mijlocul anului 1990, numărul muncitorilor în zonele libere era între 2,5 ÅŸi 3 milioane. Exporturile din zonele ţărilor în curs de dezvoltare sunt în prezent de peste 15 miliarde $ USD ÅŸi până la sfârÅŸitul deceniului acesta se prognozează că vor atinge cifra de 25 miliarde $ USD. 1.4.1. Terminologia zonelor libere Un studiu recent prezintă 23 de termeni pentru a descrie zonele libere ÅŸi conceptele legate de acestea. Terminologia este extraordinar de diversă, există în prezent cel puÅ£in 20 de termeni diferiÅ£i pentru a descrie ceea ce cunoaÅŸtem sub denumirea de zone economice libere. Aceasta reflectă faptul că orice inovaÅ£ie industrială, tehnologică sau socială, necesită inovaÅ£ii lingvistice ÅŸi terminologice corespunzătoare. Nomenclatura variată se confirmă ÅŸi prin faptul că zona liberă, pe măsură ce se maturizează ÅŸi devine mai mult difuzată pe plan intern ÅŸi internaÅ£ional, achiziÅ£ionează în întregime noi trăsături sau se dezvoltă în direcÅ£ii neanticipate. Cei 23 de termeni pentru a descrie zonele libere pot fi grupaÅ£i în funcÅ£ie de activităţile desfăşurate în cadrul lor(Anexa 1). Dintre aceÅŸti termeni, cei mai populari sunt: Port liber Zonă de comerÅ£ liber(FTZ) Zonă comercială străină Zonă prelucrătoare de export(EPZ) Zonă economică specială(SEZ) Zonă liberă Port liber = Free Port Acesta a fost primul termen utilizat pentru ZEL. Se referă la zone înfiinÅ£ate de puteri coloniale ÅŸi industriale pe rute comerciale majore, în sec. XVIII ÅŸi XIX. Primul port liber a fost Cartagina, fondat în anul 814 î.e.n. Au urmat multe altele, printre care ÅŸi Gibralatar(1705), Aden, Singapore ÅŸi Hong Kong, toate înfiinÅ£ate în sec. XIX. ÃŽn Africa, francezii au făcut din Djibouti un important port liber ÅŸi centru comercial. După ce Canalul de Suez a fost deschis, în anul 1864, Port Said a devenit unul din cele mai active porturi ale lumii. ÃŽn Africa de Nord, Tanger a prosperat timp de secole ca un centru comercial major ÅŸi port liber. ÃŽn Europa, cele mai cunoscute porturi libere sunt Rotterdam ÅŸi Hamburg, ambele dezvoltându-se la sfârÅŸitul sec. XIX. Hamburg avea statut oficial de port liber ÅŸi îl are ÅŸi astăzi. Rotterdam nu are acest statut, dar există tranzit de mărfuri care pot fi depozitate liber, fără plăţi ÅŸi cu un minimum de formalităţi oficiale vamale în antrepozitele vamale din port. Celelalte porturi libere din Europa au statut oficial sau neoficial de porturi libere. Unele cum ar fi Genova ÅŸi Trieste, au o istorie mergând până în Evul Mediu. Altele, cum sunt Havre ÅŸi Marsilia, sunt de dată mai recentă. Zonă de comerÅ£ liber = Free Trade Zone Acest termen se referă la porturi libere, zone rezervate din interiorul unor arii portuare ÅŸi la alte intersecÅ£ii de transport majore( în principal ÅŸosele ÅŸi căi ferate). Aceste suprafeÅ£e pot fi de la minimagazine de tranzit – la sute de hectare. Asemenea zone sunt, de obicei, autorizate ÅŸi controlate de către administraÅ£ia vamală. ÃŽn interiorul zonei pot fi depozitate, împachetate ÅŸi transbordate mărfuri fără plata taxelor vamale. Accentul în aceste zone este pus pe comerÅ£ ÅŸi transbordare. Spre exemplu: Portul Karachi are o mică zonă de tranzit pentru a depozita mărfuri destinate Afganistanului. Calcutta are o facilitate similară pentru a găzdui importurile nepaleze. Alte zone, cum ar fi Singapore ÅŸi Rotterdam, sunt centre majore intercontinentale de distribuÅ£ie ÅŸi comerÅ£. Zonă comercială străină = Foreign Trade Zone Acest termen este asociat cu zonele comerciale din Statele Unite al Americii. ÃŽn prezent sunt peste 200 de asemenea zone, accentul fiind pus pe importare. Conform regulamentelor Statelor Unite, mărfurile pot fi depozitate sau prelucrate în FTZ, înainte de a fi importate în SUA. Peste 75% din bunurile ce trec prin zonele SUA sunt destinate pieÅ£elor SUA. Plăţile sunt făcute pentru asemenea mărfuri la momentul importului din zonă în SUA. Zonă de prelucrare ÅŸi export = Export Procesing Zone Conceptul a fost dezvoltat în jurul anului 1960 la aeroportul Shannon din Irlanda. EPZ-ul este: Un parc industrial care însumează 40-80 ha; ÃŽnconjurat de un gard; Controlat de administraÅ£ia vămilor ÅŸi/sau de către autoritatea EPZ; Un loc unde investitorii pot importa echipamente ÅŸi materiale fără plata taxelor vamale, pot procesa materiale ÅŸi apoi exporta produsul finit. Problema vânzărilor pe piaÅ£a locală, a comerÅ£ului dintre EPZ ÅŸi economia locală a rămas importantă întotdeauna. ÃŽn ultimul timp EPZ-urile s-au împrăştiat rapid prin Asia de Est ÅŸi de Sud, Africa, Insulele Caraibe ÅŸi America Centrală. Un număr de ţări din Europa de Vest, incluzând FranÅ£a ÅŸi Regatul Unit, au îmbrăţiÅŸat ÅŸi ele această idee. Acum, multe din ţările ex-socialiste din Europa ÅŸi Asia, ca ÅŸi multe ţări din Africa ÅŸi America de Sud, examinează acest concept. Zonă economică specială = Special Economic Zone Termenul de SEZ a fost asociat cu dezvoltarea în China în perioada anilor 1970-1980. Recent termenul a fost folosit în legătură cu propunerile de dezvoltare a zonelor libere din Europa de Est. Răspunsul investitorilor străini la politica de deschidere a Chinei a fost pozitivă. ÃŽn anii 1980 au fost aprobate 20.000 de proiecte SEZ ce implicau investitori străini(în majoritate “joint ventures”). Suma investiÅ£iilor depăşea 30 miliarde $ SUA. ÃŽn prezent, în China, mai mult de 50% din investitori sunt străini, dintre care 20% sunt din SUA ÅŸi 15% sunt din Japonia. Guvernul Republicii Koreene din anii ’80 a dezvoltat planuri de înfiinÅ£are a unei SEZ în nordul ţării, la Rajin/Sonbong. ÃŽn Europa de Est se fac studii de fezabilitate pentru înfiinÅ£area SEZ-urilor. Ideea este de a dezvolta suprafeÅ£e limitate geografic, ca centre pentru investiÅ£iile străine sau locale orientate spre export. Zonele ar trebui să aibă o infrastructură bună, un cadru de reglementări legale simplu ÅŸi o serie de servicii de sprijin “orientate spre domeniul afacerilor”. ÃŽn Polonia a fost promovat un studiu de fezabilitate pentru înfiinÅ£area unui SEZ la Mielec cu scopul de a reface numărul de locuri de muncă pierdute ca urmare a desfiinţării fabricii de aparate de zbor(după căderea U.R.S.S.) prin noi activităţi, care să poată utiliza forÅ£a de muncă calificată ÅŸi serviciile specializate. ÃŽn România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, FederaÅ£ia Rusă ÅŸi într-un număr de state membre CSI, studiile de fezabilitate pentru dezvoltarea SEZ-urilor sunt deja planificate sau chiar finalizate. Zonă liberă = Free Zone Termenul este foarte des utilizat cu privire la zonele libere comerciale, zonele prelucrătoare de export ÅŸi la zonele speciale în ansamblu. 1.4.2. Clasificarea zonelor libere ÃŽn diferite studii efectuate de cercetătorii în domeniu pot fi găsite mai multe clasificări ale zonelor libere. Dacă ar fi să le cumulăm, am obÅ£ine următoarea clasificare, în funcÅ£ie de criteriile: ÃŽn funcÅ£ie de mărime, zonele libere se clasifică în: Foarte mici, până la 10 ha(exemplu: Singapore – 4 ha, insula Man – 8 ha); Mici, până la 100 ha(exemplu: Baguio în insulele Filipine – 62 ha, Curacao în Antilele Olandeze – 64 ha, aeroportul Larnaca, insula Cipru – 80 ha); Mijlocii, între 101-300 ha(exemplu: Panama – 110 ha, Mactan, insulele Filipine – 119 ha, Shannon, port + aeroport în Irlanda – 120 ha, Monrovia, Liberia – 200 ha, insulele Bahamas – 220 ha, golful Aqaba, Iordania – 300 ha); Mari, între 301-1000 ha; Foarte mari, peste 1000 ha(exemplu Bataan, ins. Filipine – 1300 ha⸩ ÃŽn funcÅ£ie de tipul operaÅ£iunilor executate: “teritorii libere” ale căror funcÅ£ii se limitează la operaÅ£iunile de păstrare, sortare, împachetare, transbordare, fără o prelucrare suplimentară a mărfurilor: porturi libere franco(PF) aeroporturi libere(AL) perimetre libere(free perimeter-PL) zonă de tranzit(ZT) zone în care se desfăşoară ÅŸi o activitate productivă, de prelucrare primară sau secundară a mărfurilor depozitate: zone prelucrătoare de export(ZPE) zone de promovare a investiÅ£iilor(ZPI) zone libere comerciale(ZLC) ÃŽn funcÅ£ie de influenÅ£a la nivelul economiei naÅ£ionale respective: Zonă închisă în care activităţile desfăşurate nu influenÅ£ează economia ţării aflată în apropiere. Zonă deschisă sau integrată, care întreÅ£ine legături economice directe ÅŸi reciproce cu statul pe teritoriul căruia se află. ÃŽn funcÅ£ie de modul de administrare: De către organele locale ale puterii de stat abilitate în acest scop De către statul respectiv. ÃŽn funcÅ£ie de particularităţile organizatorice: Zone libere de taxe vamale Zone de comerÅ£ liber zone economice libere etc. ÃŽn funcÅ£ie de natura ÅŸi importanÅ£a facilităţilor acordate sau după regimul fiscal: Zone libere – enclave într-un teritoriu vamal naÅ£ional în care mărfurile intră fără formalităţi vamale. Zone bancare libere – bănci, care în contextul pieÅ£ei eurodevizelor sunt scutite de obligaÅ£ia rezervei obligatorii minime a depozitelor în valută. Zone libere de asigurări – caracterizate prin lipsa reglementărilor pentru anumite tipuri de asigurări. ÃŽn funcÅ£ie de locul de amplasare: Porturi(fluviale sau maritime) Aeroporturi altele ÃŽn funcÅ£ie de integrarea economică aflată în apropiere: Zona europeană care cuprinde ÅŸase mari ZEL: Larnaca din insula Cipru Gibraltar Grecia Insula Man din Marea Britanie Shannon din Irlanda ElveÅ£ia Mai sunt cuprinse ÅŸi zone libere din centrul Europei(Polonia, Ungaria, Slovacia) ÅŸi din Estul Europei(România, Iugoslavia, Bulgaria). Zona asiatică – cuprinde 7 mari ZEL: Portul Mina Sulman în Bahrein Jebel Ali Free Zone Authoritz din Emiratele Arabe Unite Golful Aqaba din Iordania Hong Kong Macao Singapore Insulele Filipine Mai trebuie menÅ£ionată ÅŸi China cu peste 20 de ZEL-uri ÅŸi insula Taiwan. Zona americană – care posedă cinci ZEL-uri: Curacao + aeroportul PrinÅ£esa Beatrix din insulele Antilele Olandeze Bahama Mare din insula Bahamas Freeport din insulele Bermude Panama Costa Rica Zona africană – exemplu: Monrovia(Liberia) ÃŽn funcÅ£ie de destinaÅ£ia mărfurilor: Zone orientate spre importul de mărfuri(cazul ţărilor dezvoltate) zone orientate spre exportul de mărfuri(cazul ţărilor în curs de dezvoltare). 1.5. DistribuÅ£ia ZEL pe mapamond la sfârÅŸitul a sec. XX – începutul sec.XXI ZEL-urile sunt instrumente politice proiectate să faciliteze dezvoltarea comerÅ£ului internaÅ£ional ÅŸi a industriei exportatoare. Este, deci, normal să se aÅŸtepte ca aceste zone să se dezvolte ÅŸi să prospere: în perioada în care comerÅ£ul mondial se extinde; pe sau aproape de rute ale comerÅ£ului internaÅ£ional(porturi, aeroporturi ÅŸi autostrăzi). Asia ÅŸi zona Pacificului domină clar în categoria zonelor prelucrătoare de export. Este semnificativă extinderea acestui concept în Africa. Este poate surprinzător că doar câteva ţări europene au înfiinÅ£at zone prelucrătoare de export, deÅŸi acestea sunt considerate, în mod obiÅŸnuit, instrumente politice de dezvoltare. TotuÅŸi, există un număr de ţări ce au un nivel redus de dezvoltare ÅŸi au înfiinÅ£at astfel de zone: Turcia, Cipru, Malta ÅŸi Portugalia. CreÅŸterea numărului de ţări ce au pe teritoriul lor ZEL-uri este prezentată în tabelul nr.1 ÅŸi nr.2. Reprezentarea grafică a acestei evoluÅ£ii o găsim în Anexa nr.2. Tabelul nr.1* – Numărul ţărilor cu zone comerciale libere(FTZ). Regiunea ÃŽnainte de 1930 1930-1945 1946-1970 1971-1993 1994-2002 Total Europa 9 0 4 7 15 35 Asia/Pacific 3 0 4 10 12 29 Orientul Mijlociu 1 0 5 2 4 12 Africa 2 0 6 11 14 33 America de Sud 0 1 4 3 5 13 America Centrală 0 0 2 6 4 12 Caraibe 0 0 5 4 5 14 America de Nord 0 1 0 1 1 3 Total 15 2 30 44 60 151 Tabelul nr.2 – Numărul ţărilor cu zone de procesare ÅŸi export(EPZ). Regiunea ÃŽnainte de 1970 1970-1980 1981-1991 1992-2002 Total Europa 3 2 6 9 20 Asia/Pacific 5 7 5 6 23 Orientul Mijlociu 0 2 1 3 6 Africa 0 6 6 8 20 America de Sud 0 1 4 3 8 America Centrală 2 3 3 5 13 Caraibe 4 3 2 5 14 Total 14 24 27 39 104 *Notă: Din cauza datei limitate ÅŸi a neacceptării generale a definiÅ£iilor a ceea ce constituie o zonă, cifrele trebuie privite ca estimări. Majoritatea actualelor ZEL-uri sunt amplasate în apropierea unor noduri de comunicaÅ£ie terestră, fluvială, maritimă sau aeriană. ÃŽn cele ce urmează va fi prezentată dispunerea ZEL-urilor pe tipuri de ţări(mapamond). 1.5.1. ZEL din ţările dezvoltate ÅŸi în curs de dezvoltare europene Europa posedă cele mai vechi ÅŸi caracteristice ZEL. ÃŽn Irlanda a fost realizat primul aeroport cu regim vamal complet liberalizat din lume – Shannon, care, prin reÅ£eaua sa de facilităţi, a făcut ca zona respectivă ÅŸi portul liber Shannon să înregistreze una din cele mai înalte rate anuale ale profitului(33%-35%) înregistrate în astfel de zone. La Cardiff, în ScoÅ£ia, există o ZEL eficientă. Grecia posedă zone libere întinse, prevăzute cu depozite ÅŸi instalaÅ£ii pentru industria uÅŸoară la Piure ÅŸi Tessalonic. ÃŽn ElveÅ£ia zonele libere sunt mai numeroase decât în orice altă Å£ară de pe mapamond. Pe teritoriul elveÅ£ian relativ mic(41293 kmp, din care un sfert este acoperit cu gheÅ£ari, lacuri ÅŸi masive muntoase) există 19 ZEL: 3 la Geneva, 4 la Basel, 2 la Zurich ÅŸi 2 la St. Margarethen, ÅŸi câte una în oraÅŸele Aarau, Berna, Chiasso, Lausanne, Saint-Gall, Brigue, Buchs ÅŸi Codenazzo. ÃŽn martie 1996, prim-ministrul francez Alain Juppe, a propus crearea unei zone libere în insula Corsica. Programul a fost aprobat ÅŸi eÅŸalonat pe 5 ani, valorând 600 milioane USD, care vor fi vărsaÅ£i la bugetul comunitar pentru cele trei tipuri de exonerări ale agenÅ£ilor economici ai insulei: încetarea prelevării taxelor profesionale încetarea impozitelor pe beneficii încetarea taxelor sociale patronale. Dintre ţările central ÅŸi est-europene, Polonia a decretat portul Szczecin ca ZEL ÅŸi desfăşoară o activitate intensă pentru declararea altor zone libere. ÃŽn Ungaria, din 1982, statutul de ZEL se acordă întreprinderilor ÅŸi nu unui anumit teritoriu, cum se obiÅŸnuieÅŸte de regulă. Budapesta are, de asemenea, o ZEL; oraÅŸele Belgrad ÅŸi Pancevo din fosta Iugoslavie sunt ÅŸi ele zone libere. Din 1989, Bulgaria a declarat ZEL portul Burgas, Vidin Ruse, Svilengrad, Plovdiv, DobrotiÅ£a ÅŸi Dragoman. Unele ţări dunărene au creat deja o serie de ZEL(Belgrad, Pancevo, Budapesta, Vidin, Ruse, Giurgiu, ConstanÅ£a). Aceste realizări pledează în favoarea posibilităţii de a crea, de-a lungul întregului curs al Dunării, zone cu un regim special, care ar putea deveni veriga colaborării ÅŸi integrării între ţările din această parte a continentului. Se studiază, în prezent, propunerea de creare a unor ZEL în statele riverane Mării Negre. O altă idee în acest sens este intenÅ£ia guvernului FederaÅ£iei Ruse de a crea un cadru favorabil investitorilor străini ÅŸi de a stabili o zonă de liber schimb cu toate ţările din est. 1.5.2. ZEL din ţările asiatice în curs de dezvoltare Pe continentul asiatic, Iordania este Å£ara arabă cu cele mai multe ZEL: Zarka, Ramtha, Aqaba. Portul Aden, principalul oraÅŸ al Zemenului a devenit operaÅ£ional în 1995. ÃŽn emiratul Sharajah din Emiratele Arabe Unite se construieÅŸte cel mai mare port artificial din lume. Din cele 12 zone libere pe care le-au avut insulele Filipine, în 1986 doar trei mai erau operaÅ£ionale: Bataan, Baguio ÅŸi Mactan. Una dintre cele mai importante ZEL asiatice este portul Singapore, care deserveÅŸte aproape întreg sud-estul Asiei, comerÅ£ul de tranzit între Japonia cu America ÅŸi Europa. China deÅ£ine 5 ZEL în care funcÅ£ionează 5,4 mii obiective cu participare de 9,4 miliarde USD ce produc o zecime din exportul total al ţării. Aceste zone asigură promovarea Chinei printre cele 7 puteri industriale ale lumii. Mai mult de 50% din producÅ£ia lor este vândută pe piaÅ£a internaÅ£ională, trata creÅŸterii lor economice este în medie dublă faţă de rata creÅŸterii naÅ£ionale. ÃŽn insula Taiwan s-a realizat o altă zonă economică specială – Parcul Industriei ÅžtiinÅ£ifice de la Honichu. Exemplul Taiwanului a fost urmat ÅŸi de ceilalÅ£i “trei dragoni asiatici”(Coreea de Sud, Hong Kong ÅŸi Singapore). Se urmăreÅŸte astfel intensificarea prezenÅ£ei investitorilor străini într-o regiune ce urmează să devină unul dintre cele mai mari centre de afaceri ale spaÅ£iului Asia – Pacific. ReprezentanÅ£ii de la Moscova, Beijing ÅŸi Phenian au convenit la începutul anului 1994 asupra înfiinţării unei “zone economice internaÅ£ionale”, ce se întinde pe 10.000kmp. Una dintre primele zone de comerÅ£ liber în ţările în curs de dezvoltare a fost Kandla, creată în 1965 în India. ÃŽn 1975 Monrovia(Liberia) a fost transformată în ZEL, care acoperă 200 ha. ZEL Colon(istmul Panama) este prin dotările sale ÅŸi rezultatele obÅ£inute, printre cele mai complexe ÅŸi eficace din lume: peste 800 întreprinderi, peste 12.000 lucrători, afaceri de peste 2,5 miliarde USD. ÃŽn Costa Rica primele ZEL au fost înfiinÅ£ate începând cu 1978: Main, Caldero, Cartego. ÃŽn mai 1994, în Argentina au fost înfiinÅ£ate 24 ZEL, în fiecare provincie câte una, la o distanţă de 300 km între ele, care reprezintă “adevăraÅ£ii poli ai dezvoltării acestui stat sud-american”. Putem concluziona, astfel, că la sfârÅŸitul sec. XX, numărul total de ZEL, în ţările în curs de dezvoltare, a crescut de la 8 la 70. La graniÅ£a anilor ’80-’90, 30 de ţări în curs de dezvoltare dispuneau de ZEL, iar altele 20 plănuiau sau chiar îşi înfiinÅ£ează 33 de ZEL. ÃŽn anul 1990, în ţările din Asia funcÅ£ionau circa 20 de zone, în Africa – 6, în America Latină – 20. ÃŽn prezent, evoluÅ£ia lor demonstrează deosebita proliferare a ZEL în diversele regiuni în curs de dezvoltare ale planetei. 1.6. Obiectivele, avantajele ÅŸi eficienÅ£a ZEL Dintre obiectivele strategice ale ZEL în ansamblul economiei naÅ£ionale(economiei ţării gazdă) sunt menÅ£ionate de regulă: atragerea de capital ÅŸi de investitori străini; creÅŸterea volumului de mărfuri exportate ÅŸi a calităţii acestora; valorificarea mai bună a potenÅ£ialului uman ÅŸi absorbÅ£ia ÅŸomajului prin crearea de noi locuri de muncă; introducerea de noi tehnologii, perfecÅ£ionate ÅŸi competitive; atragerea producătorilor unor mărfuri deficitare pe piaÅ£a mondială; valorificarea mai bună a potenÅ£ialului geografic ÅŸi economic al zonei; realizarea unui impact favorabil asupra economiei naÅ£ionale(a ţării gazdă) ÅŸi regionale. Prin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri ÅŸi servicii, la dezvoltarea comerÅ£ului, la liberalizarea schimburilor de mărfuri ÅŸi servicii. Ele influenÅ£ează alocarea resurselor ÅŸi rezultatele activităţii economice în regiunea în care se află. Teoria comerÅ£ului internaÅ£ional demonstrează că eliminarea barierelor vamale din cadrul ZEL conduce la creÅŸterea schimburilor ÅŸi specializarea în producÅ£ie, care au drept consecinţă prosperitatea colectivităţii respective. Această situaÅ£ie este ilustrată prin modelul Heckscher-Ohlin. Grafic nr. 1 – Modelul Heckscher – Ohlin – impactul eliminării barierelor vamale asupra creÅŸterii schimburilor ÅŸi specializării in producÅ£ie a ZEL. PreÅ£ul de export Pexp 1 Ofexp B Of `exp Pexp 0 G Pexp 2 E` Cexp Cantitatea exporturilor Qexp0 Qexp1 Profesorul canadian Herbert G. Grubel apreciază că, din păcate, crearea ZEL atrage după sine efecte care conduc la modificarea modelului amintit. Reducerea barierelor vamale conduce de regulă la investiÅ£ii în zona liberă, dar ÅŸi la costuri de producÅ£ie suplimentare datorită distanÅ£elor faţă de pieÅ£ele de aprovizionare ÅŸi desfacere. Crearea ZEL este în general un factor de prosperitate ÅŸi redresare economică regională, prin efectele dinamice ÅŸi pozitive pe care le antrenează pe plan economic ÅŸi social. Unii analiÅŸti au observat că ZEL tind să atragă activităţi industriale ce necesită utilizarea intensivă a resurselor umane numai pentru anumite operaÅ£iuni(de exemplu: montarea de piese ÅŸi subansamble), ceea ce nu contribuie la întărirea legăturilor intersectoriale, element indispensabil oricărei industrializări eficiente; deci ZEL nu constituie decât un element puÅ£in semnificativ pentru politica de industrializare. Pentru ţările mici, în curs de dezvoltare, în care piaÅ£a internă este foarte redusă pentru a alimenta o industrie integrată ÅŸi diversificată, considerentul major al creării ZEL ar putea fi numărul mai mare de locuri de muncă. Accesul liber al mărfurilor în ZEL permite atragerea de investiÅ£ii de capital străin, datorită facilităţilor respective acordate. Organizarea ZEL are la bază legi ÅŸi diferite alte acte normative ce stabilesc regulile de înfiinÅ£are, conducere, precum ÅŸi modul de comunicare cu interiorul ÅŸi exteriorul ţării care le realizează. Pe baza acestor acte juridice este permis accesul mărfurilor în regim vamal liberalizat ÅŸi fără restricÅ£ii de cantitate, cu condiÅ£ia ca acestea să nu fie prohibite conform legislaÅ£iei ţării respective. Mărfurile sunt introduse în interiorul unei ZEL cu scopul prelucrării lor, din care să rezulte alte mărfuri pentru export sau cu scopul reexportului. ÃŽn general, mărfurile intrate într-o ZEL sunt supuse unor activităţi de: transbordare transformare fabricare tratare calibrare administrare cântărire sortare depozitare ambalare marcare stocare etichetare expediere etc. De obicei, mărfurile pot fi depozitate pe timp nelimitat sau pe timp de 12 luni(produsele alimentare) ÅŸi 18 luni(produsele nealimentare). ZEL sunt amplasate pe suprafeÅ£e de teren care aparÅ£in statului respectiv sau au fost expropriate legal, limitate de frontiere naturale sau artificiale, situate în imediata apropriere a unei căi de transport(nod de cale ferată, port fluvial sau maritim, aeroport) ÅŸi prin care se tranzitează un volum mare de mărfuri. Pe glob, distanÅ£a medie de ZEL faţă de centrul capitalei statului respectiv sau faţă de aeroportul cel mai apropiat este de 9-11 km. Totodată, se impune precizarea clară a particularităţilor ZEL: secretul operaÅ£iunilor bancare ÅŸi financiare; societăţile(bancare, financiare, maritime, de asigurări, comerciale etc.) care o desăvârÅŸesc; cheltuielile financiare necesare pentru realizarea infrastructurii specifice. Pe baza unui sondaj efectuat într-un număr de ZEL ale planetei, rezultă că decizia firmelor de o investiÅ£ie în ZEL este influenÅ£ată în cea mai mare parte de următorii factori: stabilitatea politică, economică ÅŸi monetară; infrastructura zonei; resursele umane disponibile ÅŸi ieftine; stimulentele ÅŸi concesiile acordate de organizatorii zonei. Firmele străine acordă o importanţă mai mică următoarelor aspecte: capacitatea de absorbÅ£ie a ţării gazdă; posibilitatea pregătirii resurselor umane în Å£ara gazdă; experienÅ£a locală în domeniul tehnologiilor de vârf; asistenÅ£a acordată de Å£ara gazdă la elaborarea studiilor de fezabilitate; asistenÅ£a guvernului la alegerea partenerilor din societăţile mixte. La constituirea unei ZEL, Å£ara gazdă face diverse investiÅ£ii, a căror valoare nu poate fi recuperată în timp scurt. Profitul firmelor străine este, de cele mai multe ori, repatriat ÅŸi nu reinvestit local. ÃŽncasările din export ale ţării gazdă reprezintă în majoritatea ZEL 20-40% din valoarea totală a exporturilor acestora. Rezultă că o mare parte din valoarea exporturilor ZEL se transferă în afară. Ponderea importurilor în desfăşurarea activităţilor ZEL este variabilă ÅŸi depinde de gradul de integrare a ZEL în economia naÅ£ională respectivă, uneori putând ajunge până la 30% din totalul cheltuielilor iniÅ£iale de constituire. Din partea care rămâne economiei locale, majoritatea de 70% reprezintă valoarea salariilor primite de personalul local ÅŸi până la 25% taxe plătite de firmele străine pentru teren, clădiri, servicii, taxe favorizante pentru investitori. Veniturile provenite din intrări de mărfuri de provenienţă locală sunt în general foarte mici. Ponderea câştigului net al ţării gazdă în valoarea exporturilor nu depăşeÅŸte în medie 25%. ContribuÅ£ia veniturilor ţării gazdă în exporturile unei ZEL este în medie 1-2%, adică extrem de modestă. Determinarea venitului net în valută rezultat din funcÅ£ionarea ZEL trebuie să ia în considerare, în afară de cheltuielile de promovare ÅŸi valoarea subvenÅ£iilor ÅŸi stimulentelor financiare ÅŸi fiscale oferite. Luarea în considerare a intereselor economice ale ţării gazdă este cu atât mai greu de realizat, cu cât ZEL evoluează rareori conform planului stabilit iniÅ£ial. Succesul lor constă nu atât în potenÅ£ialul iniÅ£ial, cât ÅŸi în flexibilitatea funcÅ£ionării lor ulterioare ÅŸi în realizarea unei competitivităţi ridicate comparativ cu alte zone. Este posibil ca avantajele reale ale zonei să nu corespundă cu cele prevăzute. Un exemplu ar fi cel legat de ocuparea resurselor umane ÅŸi reducerea astfel a ÅŸomajului care poate să fie nesemnificativă pe ansamblul ţării gazdă. Un alt exemplu este marcat de performanÅ£a exportului net al zonei ÅŸu nu de cea a exportului total care depinde de compatibilitatea între necesităţile zonei ÅŸi posibilităţile ţării gazdă de a oferi mărfuri pentru prelucrare. Riscul ÅŸi incertitudinea în funcÅ£ionarea ZEL sunt de regulă mai mari decât în cazul proiectelor convenÅ£ionale de dezvoltare industrială. Riscul în acest caz îşi are originea în lipsa posibilităţilor de control al deciziilor firmelor străine, în interdependenÅ£a între zonă ÅŸi mediul extern ce poate modifica condiÅ£iile iniÅ£iale. Riscul este sporit ÅŸi de concurenÅ£a dintre companiile transnaÅ£ionale, de ritmul accelerat al progresului tehnic, de fluctuaÅ£iile monetare, de schimbările de tendinţă în comerÅ£ul internaÅ£ional cu mărfuri ÅŸi servicii ÅŸi în orientarea investiÅ£iilor. Din toate aceste puncte de vedere, ZEL este bine să fie considerată, încă din faza de proiect, ca o formă tranzitorie ÅŸi complementară de dezvoltare ÅŸi nu ca scop în sine. După experienÅ£a în timp ÅŸi spaÅ£iu realizată în ZEL, cel mai important avantaj al activităţilor desfăşurate constă în scutirea de impozit pe venitul obÅ£inut din operaÅ£iunile desfăşurate în interiorul ZEL. Perioada minimă este de 5 ani, iar cea maximă de 20 de ani, pentru care se acordă scutiri de impozit. Se mai practică reducerile asupra impozitului pe venit, reducerea totală sau parÅ£ială de la impozitare a beneficiilor reinvestite (de regulă, 5 ani), iar investitorii străini sunt scutiÅ£i de plata impozitului pe proprietate, a impozitului pe circulaÅ£ie etc. Alte avantaje importante oferite de ZEL constau în: importul de mărfuri cu scutire de taxă vamală; anularea controlului asupra preÅ£ului; angajarea liberă a forÅ£ei de muncă; oferirea unor avantaje suplimentare privind mărimea chiriei solicitate, stabilirea termenelor de plată etc. ÃŽn unele zone, pentru atragerea de capital străin nu se efectuează controlul asupra schimbului valutar, iar operaÅ£iunile valutare se realizează la cursurile pieÅ£ei libere. Toate operaÅ£iunile de export – import, inclusiv cu producătorii naÅ£ionali, se efectuează în valută liber convertibilă. Prestările legate de aprovizionarea cu apă ÅŸi energie, transporturile, telecomunicaÅ£iile sunt efectuate pe bază de taxe mai avantajoase. EficienÅ£a economică a ZEL constă în creÅŸteri valorice ÅŸi în volum ale activităţilor economice, introducerea unor tehnologii moderne, dezvoltarea operaÅ£iunilor de import ÅŸi export, producerea unor mărfuri în condiÅ£ii mai avantajoase. ZEL permit formalităţi administrative reduse, costuri reduse pentru depozitare, absenÅ£a contingentărilor la export ÅŸi import, absenÅ£a controlului asupra schimburilor valutare, precum ÅŸi a unor imobilizări de capital în taxe vamale, repatrierea profiturilor. AÅŸezarea geografică este principalul factor care determină apariÅ£ia ÅŸi dezvoltarea unei ZEL. Panama ÅŸi Hong Kong sunt exemple perfecte ale unei situaÅ£ii ideale pentru comoditatea transporturilor ÅŸi comunicaÅ£iilor. Chiar ÅŸi ElveÅ£ia, care aproape în întregul e este o zonă liberă, deÅŸi nu are ieÅŸire la mare, posedă în schimb mijloace de transport ÅŸi comunicare excelente, terestre ÅŸi aeriene. Avantajele economice rezultate din crearea ZEL presupun cu necesitate o integrare treptată în programul de dezvoltare a economiei ţării gazdă. Cele mai importante avantaje urmărite de economia locală prin crearea unei ZEL integrată în programul de dezvoltare al ţării respective derivă din atragerea de capital străin, modernizarea economiei cu noi tehnologii, creÅŸterea exporturilor ÅŸi generarea de încasări în valută. ZEL reprezintă un mijloc real de atragere a capitalurilor străine numai dacÃ