Referat Genotipul Biofizic Al Modelului Om.rtf

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Genotipul Biofizic Al Modelului Om.rtf si de asemenea puteti face Download Referat genotipul biofizic al modelului Om.rtf

Citeste fragmente din Referat Genotipul Biofizic Al Modelului Om.rtf

Existenþele paralele ºi transformãrile genotipului biofizic al modelului Om Aducem aici o complectare la Referatul Nr.3 Viaþa ºi Genotipul biofizic al modelului Om, din ciclul Ralismul ªtiinþific si Religios postat pe www.e-referate.ro, o ipotezã româneascã în premierã mondialã (ca atîtea alte ipoteze despre Noi!) pe care o puteþi distruge cu un simplu zîmbet ironic sau pe care o puteþi promova ºi complecta prin bunãvoinþa Dumneavoastrã pentru generaþiile care vor veni pe Terra. Modelul OM prezintã patru forme de existenþã paralelã în relativ acelaºi timp ºi spaþiu ca în Fig.1 OM homorai + heavisaid + robotom + homoiad în care, - homoraiul este forma de existenþã specificã CÎMPULUI UNIVERSAL sau modelul fundamental OM, este "chipul" din textul biblic, studiat în Scara Fundamentalã. - homoiadul este forma de existenþã de dupã noi ºi cel mai adesea se gãseºte în centrul de gravitaþie, în nucleul fierbinte al Pãmîntului, studiat în Scara Infiniþilor Mari ºi legat prin forþele de atracþie Universale de restul Galaxiei. - heavisaidul este forma de existnþã spiritualã sau duhovniceascã a modelului om în spaþiul terestru situat în stratul atmosferic Heavisaide, acolo unde se gãseºte Purgatoriul biblic. Asupra acestei forme de existenþã paralelã acþioneazã fiecare direct prin activitatea zilnicã. Heavisaidul se naºte o datã cu fiecare om dar nu dispare dupã moartea lui, trecând în alte forme de existenþã fie prin suprapunerea peste un alt heavisaid apropiat realizându-se aºa-zisa reîncarnare, fie prin ridicarea în homoraiul propriu, fie prin cãderea în homoiad, în focul veºnic din centrul Pãmântului. - robotomul este forma de existenþã biologicã a modelului om, este "asemãnarea" din textul biblic. Existenþa fizicã a omului este robotomul, aºezat la sol, pe polul negativ al condemsatorului Terra. Aici existã un întreg ecosistem, cu factori care ne echilibreazã sau dezechilibreazã. Miºcãrile circadiene ºi sezoniere ale Pãmîntului au efecte asupra biologiei umane în general, ele determinînd afecþiuni funcþionale cel mai adesea. În diverse trimiteri ale textului biblic vom regãsii pentru diferite perioade din an recomandãri de "posturi". Aceste "posturi" nu sânt nimic altceva decât o pregãtire a corpului uman pentru a face faþã atacurilor sezoniere, diferiþilor factori perturbatori din mediul înconjurãtor. Scara infiniþilor mici (Sim) face referire la unitãþi de mãsurã ce caracterizeazã constituanþi elementari ale modelelor materiale, dimensiuni în domeniul micronilor în general. Constituanþii se compun dupã anumite legi, formînd modele maximale în Sim, care intrã în componenþa unor modele minimale în SO (Scara Biologicã sau Scara Omului). Putem face mãsurãtori directe ºi putem opera în aceste douã scãri. Dar cînd este vorba de Scara Infiniþilor Mari (SIM) Aici lucrurile se schimbã dimensiunile sînt atît de mari, încît pur ºi simplu NOI, în aceastã scarã, sîntem niºte bieþi cãlãtori de o clipã. In SIM, distanþele dintre stelele apropiate sînt de mii de miliarde de kilometri, în Galaxie existînd peste 100 de miliarde de stele. Pentru a parcurge de la un capãt la altul al Galaxiei, LUMINA are nevoie de 80.000 de ani. Micºorînd ºi mai mult elementul de volum, ajungem în Sistemul Solar, ce are în centru Soarele, sistem situat undeva la periferia Galaxiei. Miºcarea Sistemului Solar în jurul Galaxiei se realizeazã cu viteza de 230-240kmsecundã., adicã în jur de 850.000kmorã, nimaginabil pentru miºcãrile ce au loc în SO ! O rotaþie în jurul Galaxiei este realizatã în 190 milioane de ani tereºtrii, acesta însemnînd de altfel anul Galactic al Soarelui. Pãmîntul nostru are vîrsta de aproximativ 20 de ani galactici. Prin similitudine, pentru o fiinþã raþionalã de dimensiuni galactice nici nu au trecut multe ceasuri de ale ei de cînd ne studiazã, practic de cînd se uitã la OM. Dar casa noastrã este Pãmîntul. Sã reducem ºi mai mult elementul de volum ºi sã revenim cu picioarele pe Pãmînt. Raza medie terestrã (adicã distanþa din centrul globului terestru ºi pînã la suprafaþã) are o lungime de 6378km. Acceleraþia gravitaþionalã luatã cel mai adesea în calcule este de 9,8msec. Am vãzut cã modelul OM studiat de jupiterieni, atinge valoarea maximalã la vîrsta de 78 de ani. Transformatorul tãietor aplicat în acest caz (moartea), trece modelul în veºnicia unor transformãri lente de ordinul de mãrime “n” în componente care ajung din nou în circuitul biologic. Dacã modelul M este dotat pe ansamblu cu o proprietate rezultantã P, ce se întîmplã cu aceasta Proprietatea specificã rezultantã a modelului OM este biocîmpul care nu dispare imediat ce modelul maximal OM a murit deoarece se mai produce biocurent prin descompunere corpului, biocurent electric care încarcã capacitatea electricã celularã în degenerare, capacitate electricã descãrcatã la rîndul ei de rezistenþa electricã celularã în degenerare. Pentru a ne feri de efectele necontrolate ale biocâmpurilor acestor modele în degenerare este bine ca ele sã fie izolate sub pãmînt în timpul anumitor procesiuni pentru a desprinde de pe obiectele înconjurãtoare resturile legãturilor acestor biocâmpuri astfel ca ele sã se ridice în heavisaid sau sã cadã în homoiad. Atenþia oamenilor de ºtiinþã este de mult atrasã de straturile superioare ale atmosferei care posedã proprietãþi electrice ºi unde aerul rarefiat se aflã în stare încãrcatã, la presiuni foarte scãzute. Începînd de pe la înãlþimea de 70 de km în sus se gãsesc mulþi electroni liberi ºi ioni, rãmãºiþe încãrcate de atomi ºi molecule, ceva asemãnãtor cu atmosfera dintr-o veche lampã electronicã. Cu toate cã Pãmîntul este neutru din punct de vedere electric ºi cu toate cã în straturile joase ºi dense ale atmosferei se menþine un echilibru electric al sarcinilor electrice negative ºi pozitive, globul terestru este înconjurat de un strat de aer rarefiat încãrcat electric care la altitudini înalte este un fel de înveliº electric care îl separã de spaþiul Cosmic. Prin Ionosferã, la mare înãlþime deasupra Pãmîntului, acolo unde ajunge lungimea de undã a biocîmpului, circulã curenþi electrici puternici, ajungînd uneori la intensitãþi de zeci ºi sute de mii de amperi. Astfel de curenþi sînt situaþi în diferite etaje ale atmosferei. La ecuator, de exemplu, s-a determinat existenþa unui asemenea fenomen la aproximativ 20.000 de km deasupra Pãmîntului, ca în Fig.2 . Ionosfera Pãmîntului este cel mai adesea comparatã cu un generator electric uriaº. Producerea acestor curenþi dau o luminã electricã originalã în þinuturile polare, aºa numitele aureole multicolore. Urmãrind formele bizare ale aureolelor polare, se observã cãile curenþilor electrici care încep la înãlþimea de 100-150km ºi ajung chiar la 1000 - 1100km. deasupra noastrã. Dar globul terestru, împreunã cu Ionosfera, poate fi comparat uneori ºi cu un enorm condensator sferic în care suprafaþa conducãtoare a uscatului sau apei serveºte drept una dintre armãturile condensatorului cosmic de care este legat omul, Ionosfera drept cea de a doua armãturã, iar ca izolator straturile atmosferice de înãlþimi egale cu lungimile de undã ale biocîmpului uman, între 100 ºi 400 de km. Între aceste armãturi se formeazã un imens cîmp electric în care a fost creatã ºi s-a dezvoltat viaþa, în care trãim noi. În Ionosferã, la diferite înãlþimi, s-au descoperit straturi mai deosebite, care reflectã puternic undele radio. Aceste straturi se aflã la înãlþimile de 70 pînã la 500km.. Lungimea de undã a biocîmpului uman este numeric egalã în fiecare moment cu altitudinea acelor straturi. Aceasta înseamnã cã undele biocîmpurilor nu sînt reflectate ci, dimpotrivã, sînt absorbite , lungite sau micºorate, în funcþie de poziþia straturilor respective. Or, aceasta înseamnã influienþa directã a factorilor cosmici asupra modelului OM. Un alt factor de bazã, de fapt cel care a determinat adaptarea vieþii pe Pãmînt ºi în ultimã instanþã a omului, este magnetismul terestru. Noi locuim pe un magnet uriaº constituit de globul terestru. Ca orice magnet, el are doi poli ºi linii de forþã pe care nu le simþim, nu le conºtientizãm. Polul magnetic pentru emisfera Nordicã se aflã în peninsula Bootia (lîngã þãrmul Canadei), la peste 100km de polul geografic. Polul Sud este situat în Antartica. Cît despre influienþa directã a acestui cîmp asupra unui om este suficient sã amintim faptul cã la nivelul sîngelui se regãsesc ioni de fier. Am crezut de cuvinþã sã amintesc cîteva date despre straturile atmosferice superioare pentru o mai bunã înþelegere a felului în care trebuie privit biocîmpul omului, ca pe o emisie continuã de unde într-o anumitã gamã de frecvenþã. Particularizînd ºi mai mult problemele atmosferei, vom alege, ºi nu întîmplãtor, stratul atmosferic HEAVISAID. Stratul Heavisaid, aparþine Ionosferei ºi este un strat atmosferic în care presiunea atmosfericã este relativ foarte micã, cuprinsã aproximativ între 0,0002 pînã la 0,00009 mmHg. Temperatura acestui strat variazã aproximativ între minus 10 grade Celsius ºi plus 85 de grade Celsius. În general, acest strat este compus din azot molecular, dar în el se mai gãseºte ºi o mare parte a radiaþiei Cosmice, particole alfa, beta, radiaþii X, resturi de atomi, electroni etc. Stratul Heavisaide , în general, poate fi considerat scutul protector al vieþii, în el reþinîndu-se o mare parte din radiaþiile luminii care ajunse pe Pãmînt ar distruge viaþa. Dar acest strat mai reflectã ºi undele radio, permiþînd doar anumitor frecvenþe foarte înalte, sã îl strãbatã spre sau dinspre Cosmos. La echinocþiul de toamnã sau varã, altitudinea acestui strat este aproximativ aceiaºi deasupra Pãmîntului. În restul anului, poziþia se calculeazã þinînd seama de anumiþi coeficienþi de corecþie. Practic acest strat este cu un pas mai aproape de Soare, mai aproape de luminã decît noi, decît scoarþa terestrã pe care stãm. Stratul Heavisaide mai este numit ºi oglinda electricã a Pãmîntului, sau polul pozitiv al condensatorului cosmic - Terra. Lumina soseºte în stratul Heavisaide. Din acel strat ºi pînã la noi, lumina mai are de parcurs încã un spaþiu, infinit mai mic decît distanþa de la Soare pînã la stratul Heavisaide, dar oricît de mic ar fi este un spaþiu ºi încã un spaþiu plin de aer. Acest spaþiu este numeric egal cu valoarea instantaneie datã de relaþia T A c 250km + 150km x sin(.t) c în care c este viteza luminii, luatã în calculul aproximativ egalã cu 300.000kmsecundã. Aceasta înseamnã cã eu primesc informaþii din Cosmos cu T secunde mai tîrziu de cum sosesc ele în stratul Heavisaide. Aceasta mai înseamnã cã eu execut un lucru care acum T secunde era în Cosmos, se desprindea de pe luciul oglinzii electrice a Pãmîntului, venea din luminã sau din întuneric cãtre corpul meu. Dedublînd omul distingem din cele considerate pînã acum douã forme de existenþã paralele în relativ acelaºi timp ºi spaþiu ROBOTOMUL, reprezintã forma biologicã a modelului OM ºi are ca domeniu normal de aplicare, scoarþa terestrã ºi HEAVISAIDUL, care reprezintã forma cosmicã a modelului OM ºi are ca domeniu de aplicare stratul Heavisaide. Lumea fascinantã a OMULUI nu începe însã în Stratul Heavisaid ºi nu se sfîrºeºte pe scoarþa terestrã. În Univers existã magneþi mult mai mari decît Pãmîntul nostru. Cîmpul magnetic al acestora are o influienþã directã asupra cîmpului magnetic terestru, în ultimã instanþã asupra a tot ce este viu pe Terra. Influienþa cea mai mare o are cîmpul magnetic al Soarelui care, la rîndul sãu, este influienþat de anumiþi factori cosmici ºi are activitãþi maxime la aproximativ 11 ani. Eu aº lega activitatea maximã a petelor solare de miºcarea planetei Jupiter în jurul Soarelui, care realizeazã o miºcare completã în 11,86 de ani. Dimensiunile planetei Jupiter în raport cu cele ale Soarelui nu sînt deloc de neglijat. Interferenþa dintre cîmpurile magnetice ale celor douã corpuri cosmice au o influienþã mare asupra vieþii de pe Pãmînt inclusiv asupra omului. Intr-un capitol anterior fãceam o legãturã între miºcarea planetei Jupiter în jurul Soarelui ºi cutele care apar pe fruntea omului. Iatã ca ºi asupra Soarelui miºcarea acestei planete are o mare influienþã, determinînd petele solare, adevãrate "maree solare", fãcînd apel la o anume influienþã a Lunei asupra mãrilor de pe Pãmînt. Din direcþia planetei Jupiter soseºte spre Pãmînt o mare cantitate de informaþii electromagnetice, care au un rol hotãrîtor în dezvoltarea vieþii de aici. Acest flux electromagnetic provocat de Jupiter, este reflectat de suprafaþa Soarelui ºi îndreptat spre Pãmînt. Pe suprafaþa Soarelui, acel flux electromagnetic, se îmbogãþeºte în energie. Dacã încã mai existã CIVILIZAÞIA JUPITERIANÃ, aceasta are un avans de cel puþin 10.000 de ani asupra noastrã ºi nu pot sã-mi imaginez care a fost evoluþia ei, de ce tehnicã dispune astãzi, dacã atunci erau capabili sã facã vizite pe Terra. Transmisia informaþiilor se face din direcþia Jupiter folosind via Soare, ca antenã reflectorizantã, din mai multe motive, cred eu. O datã, pentru cã poziþia spaþialã dintre Pãmînt ºi Jupiter, în timp ce se miºcã amîndouã în jurul Soarelui, este prea instabilã, dar poziþile lor faþã de Soare sînt relativ stabile. Apoi, pentrucã pe suprafaþa Soarelui, aceastã informaþie se îmbogãþeºte în energie. Intreaga informaþie transmisã astfel, soseºte în Stratul Heavisaide unde se decodificã ºi este filtratã de particolele ºi radiaþiile periculoase. Aici se materializeazã HEAVISAIZII, corespondenþii ROBOTOMILOR. Distanþa medie parcursã de cãtre tubul de unde, influienþat semnificativ de planeta Jupiter, pe care le voi numi UNDE ANCESTRALE, este mare este eaglã cu distanþa medie Jupiter - Soare - Pãmînt, de aproximativ 930 milioane de kilometri. Pentru ca UNDA ANCESTRALÃ, care se deplaseazã pe acest traseu cu viteza luminii , sã parcurgã 930 milioane de kilometri pînã cînd soseºte în stratul Heavisaide, are nevoie de 3100 secunde. Este o pãrere proprie, dar dupã toate legile fizicii, dacã admitem aceastã ipotezã, din punct de vedere electromagnetic, OMENIREA EXISTà sub forma unui CÎMP înainte de a EXISTA sub forma biologicã de ROBOTOMI cu cel puþin 3.100 de secunde mai înainte. Iatã, aceastã existenþã ancestralã a omenirii, sub forma unui cîmp emis în spaþiu, este cea de a treia formã paralelã a existenþei modelelor OM. Acestei forme îi vom pune numele de HOMORAI, adicã om al raiului regãsit în energiile care îl produc sub formã de frecvenþe, influienþat de "antena jupiterianã" materializat dupã 3100 secunde în HEAVISAID, iar dupã alte T secunde în ROBOTOM. Iatã cea dea treia, dar nu ºi ultima, formã de existenþã a omului. Decodarea tubului de frecvenþe în Heavisaide îi dã acestuia proprietatea de PURGATORIU, de purificator sau de deparazitor, cu alte cuvinte proprietatea de filtru de "resturile electromagnetice" dãunãtoare modelului biologic. Dacã pînã la noi se consumã alte douã forme de existenþã paralelã a noastrã, noi unde ne stingem Raza Pãmîntului, este în medie, egalã cu 6.370 de kilometrii, dar din mai multe motive, în calcule o vom lua egalã cu 6.000 de kilometri, adicã egalã cu distanþa pînã la nucleul lichid, unde temperatura atinge mii de grade Celsius. Acest nucleu fierbinte, aceastã sferã lichidã cu raza de 370km, sau Dumnezeu ºtie precis de cît, reprezintã locul unde ajungem noi, dupã ce biocîmpul nostru strãbate 6.000 de kilometri spre centrul pãmîntului în fiecare moment al vieþii. Din descrierile textului biblic atunci cînd face referire la soarta de dupã moarte a omului, acest nucleu fierbinte ºi lichid, aceastã staþie finalã eu o aseamãn cu IADUL iar forma de dupã noi o voi denumi HOMOIAD. De fapt aici ajungem NOI, în focul veºnic din fundul Pãmîntului, acolo unde sîntem atraºi de gravitaþie ºi împinºi de Cosmos. Recapitulînd acum nici nu mai ºtim nimic precis despre noi. Din toatã literatura pe care am studiat-o, doar BIBLIA trateazã în adevãrata dimensiune existenþele noastre paralele în numele: TATÃLUI ºi FIULUI ºi SPIRITULUI (DUHULUI) sfînt.AMIN. Dacã ordonãm cele patru forme ale existenþei noastre paralele, în funcþie de timp, atunci avem urmãtoarea succesiune ...necunoscut ancestral HOMORAI, dupã 930 milioane de kilometri HEAVISAID, dupã A kilometri ROBOTOM, dupã 6.000 de kilometri HOMOIAD, necunoscut subteran... dr.ing.Ioan Micu micurex@yahoo.com.uk