Referat Deblocarea Structurala A Producerii Prelucrarii Si Comercializarii Laptelui In Romania

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Deblocarea Structurala A Producerii Prelucrarii Si Comercializarii Laptelui In Romania si de asemenea puteti face Download Referat Deblocarea structurala a producerii prelucrarii si comercializarii laptelui in Romania

Citeste fragmente din Referat Deblocarea Structurala A Producerii Prelucrarii Si Comercializarii Laptelui In Romania

Deblocarea structurală a producerii, prelucrării şi comercializării laptelui în România Blocarea în subdezvoltare a sectorului de lapte în România s-a realizat datorită folosirii după revoluţie a agriculturii pentru protecţia socială, pentru limitarea consecinţelor sociale ale tranziţiei. După 14 ani de calvar, sectorul laptelui, principalul produs agricol european (18% din totalul producţiei agricole), se prezintă în România cu patru ani înainte de integrare, nerestructurat şi fără perspective imediate de aliniere la standardele europene datorită atât lipsei unor politici coerente în domeniu, dar şi a banilor pentru investiţiile masive necesare în domeniu, fermierii primind pentru laptele produs un preţ apropiat de preţul de cost. Cei care consideră că prin metodele administrative propuse prin HG 48/2003 vom reuşi modernizarea şi restructurarea fermelor de vaci de lapte iar tot laptele colectat se va îmbunătăţi calitativ, conform etapelor Ordinului nr. 1106 din 23 decembrie 2003, înseamnă că nu cunosc realitatea producţiei laptelui materie primă în România şi, în acest fel, nu se întrevăd premise pentru deblocarea structurală a actualului sistem de creştere a vacilor şi alinierea lui la standardele europene. Dacă datele oficiale sunt corecte, ţara noastră produce 5.000.000 tone lapte anual. 20% se livrează ca materie primă pentru consumul populaţiei prin unităţile specializate de procesare, 25% este livrat direct consumatorilor pe piaţa liberă, 42% reprezintă autoconsumul, iar 13% consumul tehnologic. Din mulţimea celor care produc cele 5 milioane tone lapte, cei care au posibilităţi - momentan teoretice - de a produce lapte conform normelor europene şi deci, de a supravieţui pe piaţa comună sunt: fermele care au tancuri de răcire şi de la care procesatorii ridică laptele direct din fermă şi care reprezintă 15% din laptele colectat anual, adică aproximativ 150.000 tone; miile de ferme dinamice care au peste 5 vaci, care produc aproximativ 300.000 tone lapte/an şi care au fugit de preţul mic plătit de centrele de colectare către livrarea directă către consumatori şi care considerăm că au perspective de integrare pe piaţă; Gospodăriile populaţiei, care produc lapte pentru centrele de colectare nu vor putea primi bani în funcţie de calitatea laptelui, deoarece va fi imposibil de determinat calitatea laptelui pentru fiecare aport individual şi, în plus, livrarea directă va fi stopată prin lege, aşa cum prevăd legile în vigoare. În momentul de faţă, şanse de supravieţuire, dar şi acestea minime, o au fermele care produc 9% din producţia totală de lapte, adică 450.000 tone lapte anual, dar care au nevoie urgentă de fonduri pentru modernizarea şi încadrarea fermelor la normele europene. Singurele posibilităţi de obţinere a fondurilor sunt plata laptelui de către procesatori cu o grilă de calitate foarte atractivă şi concursul financiar al băncilor, al autorităţilor publice naţionale şi al Uniunii Europene. - ì "ale de magazine şi cu maturizarea consumatorilor, cerinţa pentru produse de calitate este tot mai mare. Şi, în aceste condiţii, chiar dacă industria autohtonă nu le va produce, ele vor fi importate (a se vedea cererea masivă de lapte UHT). Dacă, de exemplu, procesatorii vor achiziţiona laptele din fermele care produc laptele la calitatea cerută de UE şi vor realiza din acest lapte produse cu o anumită siglă de calitate, atunci vor obţine preţuri care vor face posibilă plata laptelui către fermier la valoarea UE, de aproximativ 0,33 Euro. Laptele din fermele care se încadrează în această siglă de calitate va fi colectat separat de către procesatorii care doresc să realizeze din acest lapte produse de calitate care să fie vândute la preţuri corespunzătoare în magazine. În acest mod, va fi posibilă deblocarea sectorului lapte românesc, fără urmări pe plan social, deoarece în primii 2 ani de implementare, cel mult 10% din producţia de lapte va fi realizată în acest sistem, care are drept piaţă de desfacere marile magazine. Iar după integrare, din 2007, oricum tot laptele care respectă normele UE va fi achiziţionat de procesatori la acest preţ. Totodată, implementarea proiectului nu va necesita subvenţionarea suplimentară din bugetul statului. Acest proiect poate fi realizat printr-un parteneriat între asociaţia crescătorilor de taurine, procesatori, Ministerul agriculturii (MAPDR), Agenţia Naţională Sanitar Veterinară (ANSV). Asociaţia crescătorilor de taurine, fiind proprietarul siglei de calitate, va urmări împreună cu ANSV ca procesatorii să nu producă sub această siglă şi produse obţinute din lapte neconform calitativ, va realiza împreună cu procesatorii reclama produselor, va instrui fermierii pentru ca aceştia să poată obţine lapte în limite calitativ admise. În acest scop, asociaţia crescătorilor de taurine va primi de la procesator 2% din preţul laptelui livrat în parametrii conveniţi, iar MAPDR, ca şi garant al preţului stabilit între crescători şi procesatori, va constitui un fond reprezentând 6% din preţul la procesator, pentru a acorda prime exportatorilor acestor produse. În acest fel, tot mai mulţi fermieri vor dori să investească în această afacere şi sectorul laptelui va putea intra pe un făgaş normal al dezvoltării şi prosperităţii. Altfel, ne vom trezi în momentul integrării, că produsele lactate ale ţărilor UE vor ocupa aproape în totalitate magazinele marilor oraşe. Lucrurile nu se pot mişca doar prin metode administrative, ci şi prin folosirea legilor economiei de piaţă. Fermele astfel create vor reprezenta nucleul pe care se poate dezvolta un sector modern de producere a laptelui în România. 쥁`