Referat Productiile Animalelor Domestice

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Productiile Animalelor Domestice si de asemenea puteti face Download Referat Productiile animalelor domestice

Citeste fragmente din Referat Productiile Animalelor Domestice

Productiile animalelor domestice Productia animala a fost si este importanta în România datorita conditiilor geografice favorabile si pentru ca principalele specii au fost domesticite în Europa. Omul foloseste animalele pentru a transforma în lapte, carne, oua etc. produsele vegetale pe care nu le poate folosi direct (fân, pasune, paie...). Productia depinde de capacitatea de productie proprie a animalului si de cantitatea de hrana pe care acesta o primeste, de conditiile de îngrijire si exploatare Capacitatea productiva si randamentul economic depind si de aspectul exterior al animalului, de particularitatile de microstructura si fiziologice. Productiile sunt apreciate cantitativ si calitativ. Productia animala a fost si este importanta în România datorita conditiilor geografice favorabile si pentru ca principalele specii au fost domesticite în Europa. Geto-dacii, în lumea elena si apoi romanica, erau numiti "mâncatori de lapte". Eu au practicat transhumanta care s-a încetatenit pâna în sec.XX. N.Filip (1909) a apreciat "perioada de aur" pentru productia animala pâna la tratatul de la Adrianopol (1829). Dupa aceasta data se extinde cultivarea cerealelor în detrimentul cresterii animalelor. În 1920 produsele animale pentru export reprezentau doar 1,26%, iar în 1939 au crescut la 12,2%. Dupa 1960 s-a trecut la concentrarea si specializarea productiei animale. În ultimii ani (dupa 1989) se urmareste gasirea mijloacelor de stimulare a taranilor si specialistilor în zootehnie pentru organizarea de ferme mici si mijlocii, eficiente biologic si economic. Tot ce valorifica omul de la animale se numeste produs, iar cantitatea totala de produse obtinute de la un animal într-un interval de timp se numeste productie. Produsele de care beneficiem de pe urma animalelor sunt: lapte, carne, oua, lâna, piele, blana, miere, matase naturala. Productivitatea animalelor cuprinde atât notiunile anterioare, cât si cele referitoare la cheltuieli si criteriile care determina valoarea economica a acestora. Însusirile biologice care influenteaza productivitatea sau randamentul economic în cresterea animalelor Rentabilitatea economica reprezinta raportul dintre cheltuieli si venituri, reflectata prin pretul de cost/unitate. Pretul de cost al produselor zootehnice este influentat de factorii organizatorici (volumul investitiilor, costul furajelor, salariile îngrijitorilor, amortizari, tehnologia aplicata etc.), dar si de însusirile productive ale animalelor. Daca productia pe cap de animal este mare, exploatarea este rentabila (pretul de cost al productiei este mic). În acest caz, productia globala mare se va realiza cu numar mic de animale si, de aici, rezulta cheltuieli mai mici cu hranirea, îngrijirea, adapostirea, exploatarea, salarizarea...... Însusirile biologice care duc la un randament economic mare sunt expuse mai jos. Exteriorul si constitutia Precocitatea este însusirea pe care o au unele animale de a ajunge la maturitate într-un interval mai scurt de timp; a rezultat în urma actiunii omului de hranire rationala si selectie a animalelor, deci, în final, este o însusire ereditara. Precocitatea se manifesta prin: maturitatea corporala (atingerea dimensiunilor adultilor), maturitatea sexuala (dezvoltarea organelor de reproductie) si maturitatea economica (vârsta la care animalul este apt pentru productie). Exemple de rase precoce: taurine - Friza; porcine - Landrace. Opusul precocitatii este tardivitatea, când animalele ating dezvoltarea de adult la vârsta înaintata; de obicei animalele primitive sunt slab productive. Exemple de rase tardive: taurine - Sura de stepa; porcine - Stocli. Rasele precoce de taurine fata prima oara la 24-25 de luni, pe când cele tardive la 30-34 de luni; gainile precoce încep ouatul la 5 luni, fata de cele tardive la 7-8 luni. Fecunditatea este o însusire conditionata (mai putin genetic) de hranire, îngrijire si respectarea momentului optim pentru monta si reprezinta capacitatea femelelor de a fi gestante si de a fata normal. Daca nu se realizeaza fatarea, nici productiile respective nu se realizeaza. Prolificitatea este caracter de specie si de rasa si reprezinta numarul de descendenti ai unei femele, la o fatare; la vaca si iapa se obtine un singur produs; la scroafa si iepuroaica se obtin mai multi produsi la o fatare. Si în cadrul aceleiasi rase unele femele sunt mai prolifice, deci mai valoroase. De exemplu: la porcine, o scroafa din rasa Marele Alb realizeaza 10-12 purcei/fatare; la ovine, oile din rasele Friza, Landrace finalandez, Romanov dau 2-3 miei/fatare. Capacitatea de valorificare a hranei reprezinta posibilitatea organismului de a asimila hrana si este influentata de particularitatile tubului digestiv si calitatea furajelor. Rasele precoce, comparativ cu cele tardive, au o mai mare putere de valorificare a hranei. Aceasta însusire a aparut datorita hranirii complete si selectiei. Compozitia ratiei, prezenta echilibrata a tuturor principiilor nutritivi necesari au dus la cresterea puterii de folosire a hranei. Realizarea eficientei economice este dependenta si de reducerea consumului de hrana pe unitatea de produs. De exemplu: la porcine, în sistemul de îngrasare timpuriu, consumul specific este de 3,2-4 UN/kg; la taurinele reformate supuse îngrasarii, în afara consumului de întretinere, un kg greutate vie se realizeaza cu 4-5 UN; puii din rasele de carne, la 8-9 saptamâni realizeaza 1,5-1,8 kg cu un consum de 2,5-2,7 kg combinate/kg greutate vie. Longevitatea reprezinta perioada de timp în care un animal poate fi folosit (la reproductie sau în productie); este influentata de specie si rasa; este mai mica decât durata vietii animalului. De exemplu: vaca este exploatata 8-9 ani pentru lapte; calul 15-20 ani pentru munca; porcul pentru bacon se sacrifica la 8-9 luni. Practic, în momentul când nu mai sunt rentabile, animalele se reformeaza si se sacrifica. se prezinta longevitatea animalelor. Starea de sanatate influenteaza productia, bolile provocând dezechilibru organic cu influenta negativa asupra productiei.   Productia de lapte Laptele este elaborat de glanda mamara - organ simetric, format dintr-un numar de unitati glandulare ce corespund la exterior cu tot atâtea mameloane (sfârcuri). De exemplu: iapa, oaia, capra au o singura pereche de mameloane; vaca si bivolita au doua perechi; scroafa 5-7 perechi; câteaua 5-6 perechi. Productia de lapte este influentata de dezvoltarea unitatilor secretoase si microstructura glandei. Unitatea glandulara are sistem de secretie (alveole glandulare - lobuli glandulari - lobi glandulari - unitatea secretoare), sistem de evacuare (canale) si stroma conjunctivo-adipoasa (vase sanguine si nervi cu rol în functionarea glandei mamare). Tesuturile conjunctiv si glandular îsi modifica raportul în functie de stadiul de lactatie: în lactatie tesutul glandular reprezinta 70-80%, la întarcare stroma conjunctiva reprezinta 70-80%. Functionarea glandei mamare este dependenta de reproductie. Productia de lapte este complexul de procese ce se succed coordonate fiind de sistemul neurohormonal Secretia laptelui se realizeaza prin declansarea lactatiei (lactogeneza - înainte de fatare) si mentinerea lactatiei (lactopoeza). Eliminarea laptelui are loc în doua faze: depozitarea pasiva a laptelui ca urmare a diferentei de presiune si evacuarea laptelui, determinata de excitatiile tactile (supt, muls). Laptele este un produs cu valoare biologica mare si de neînlocuit în alimentatia oamenilor Aprecierea productiei de lapte (vezi Îndrumatorul de lucrari practice) este un ansamblu de actiuni care pornesc de la ameliorarea însusirilor de productie ale animalelor, finalizând cu eficienta economica în exploatare a acestora. Evidenta productiei de lapte se tine cu ajutorul formularelor tipizate curente, elaborate de ministerul de resort.  Productia de carne si grasime Carnea este rezultatul unor procese fiziologice privind cresterea si dezvoltarea, care intereseaza întregul organism. Chiar de la constituirea zigotului (fecundarea celulelor sexuale) procesul de crestere se realizeaza prin diviziuni si diferentieri celulare ce duc la formarea tesuturilor si organelor. Principalele aspecte ale procesului de crestere cu influenta în productia de carne sunt: coeficientul de crestere (vezi Îndrumatorul de lucrari practice).   Factorii care influenteaza productia de carne si grasime pot fi de natura ereditara (interna) si de mediu (externa). Factorii interni sunt: individualitatea se refera la vârsta, sex, precocitate, dezvoltare corporala si stare de sanatate. Masa corporala evolueaza ascendent cu vârsta ( HYPERLINK "http://www.ase.ro/ciedd/zootehniemaria/newpage13.htm" fig.5.5 .). Fiecare rasa are o vârsta optima la care sacrificarea este cea mai economica. Masculii au greutatea corporala mai mare si randament la sacrificare ridicat, dar mai frageda si apreciata este carnea femelelor. Dupa cum valorifica furajele decurge si precocitatea. Dau cantitate de carne mai mare animalele cu dezvoltare corporala mai buna, care au trunchiul lung, larg, adânc, cu musculatura bine dezvoltata si sanatoase. Factorii externi cu influenta asupra productiei de carne sunt: transportul înaintea taierii: cu cât transportul dureaza mai mult sau pe timp calduros, pierderile sunt mai mari. Productia totala de carne ce se poate obtine depinde de numarul de animale sau densitatea la 100 ha teren arabil si productia medie pe animal sacrificat. Daca densitatea la 100 ha este mare si productia de carne este mare (parametri direct proportionali). Cu cât animalele au greutatea mai mare si randamentul la sacrificare ridicat, cu atât productia medie de carne pe cap de animal este mai mare. Controlul productiei de carne este prezentat în Îndrumatorul de lucrari practice. Rezultatele controlului productiei de carne si grasime se înregistreaza în tipizate, elaborate de ministerul de resort, care permit urmarirea realizarii sporului si consumului de furaje pentru un kg spor în greutate.   Productia de lâna si par Lâna este produsul pilos cu însusiri textile, caracteristic oilor (fibrele de par de pe cap si extremitati formeaza "jarul"); în aceasta grupa încadram si parul de camila, lama, yac, capra Angora si iepure Angora. Parul, fara însusiri textile, se obtine si de la cal si porc, fiind folosit la confectionarea periilor etc. Lâna întruneste multiple însusiri date de proprietatile acesteia: este slab conducatoare de caldura: tesaturile sunt calduroase; se preteaza la colorare: tesaturi si tricotaje variat colorate. Factorii interni si externi care influenteaza productia de lâna sunt: sistemul de întretinere: pasunatul favorizeaza obtinerea lânii de calitate si în cantitati mari. Controlul productiei de lâna se face din punct de vedere cantitativ (vezi Îndrumatorul de lucrari practice), cât si calitativ - determinarea însusirilor fibrei, ale suvitei si cantitatii totale.   Productia de piei si pielicele Pieile si blanurile se obtin de la ovinele adulte (si alte specii) si de la tineretul ovin dupa sacrificare si jupuire. Prin depilarea si prelucrarea pieilor se obtine materia prima pentru confectionarea obiectelor de îmbracaminte, marochinarie.... Pieile argasite (nedepilate) se folosesc pentru cojoace, mesade, gulere, caciuli.... Blanuri si piei superioare se obtin de la ovinele cu lâna fina si semifina: Merinos, Spanca, Tigaie. Industria pielariei apreciaza materia prima dupa însusirile pieilor: integritatea: pieile sa nu prezinte gauri, taieturi.... Factorii care influenteaza cantitatea si calitatea pieilor sunt: întretinerea: întretinerea defectuoasa a animalelor duce la obtinerea de piei subtiri, uscate, cu elasticitate redusa; tehnica de jupuire: executia corecta a jupuirii nu depreciaza calitatea (integritate, marime, rezistenta) pieilor. Pielicelele se obtin de la ovinele Karakul si metisii Karakul X Turcana. La aceste rase influenta nivelului de selectie si alimentatie se face simtita înca din viata intrauterina a mielului, mai ales în anumite perioade ale dezvoltarii buclajului, care are un caracter foarte pronuntat de stadialitate si anume : stadiul al II-lea este cuprins între 115 si 130 zile, fibrele primare înregistreaza primele schimbari ale directiei lor de împlântare (dupa 120 zile), devenind usor curbate mai ales pe regiunile gâtului si a cefei. Concomitent are loc eruptia celei de-a doua serii sau "avalansa fibrelor secundare" care se extind pe 60-65% din suprafata corporala, având directia oblica de înplântare (cap-coada) si alternând cu prima serie a fibrelor primare cu directie inversa de împlântare (coada-cap). Acum se pun bazele aspectului estetic de "moarat" cu o dispunere sinuoasa a microsectoarelor de fibre cu reflexe stralucitoare - în special între 130-135 zile, acest stadiu purtând numele de "Karakulcea sau Breitschwanz" - pielicele de tip "avorton" foarte solicitate în comert. În trecut, în scopul obtinerii acestui sortiment de pielicele, se provoca avortul oilor Karakul prin metode brutale, apoi prin cezariana; stadiul al III-lea este la 135-140 zile, când lungimea fibrelor ajunge la 5-6 mm si acestea încep sa se dispuna în bucla mai întâi sub forma de valuri, apoi de coame mici din care vor apare câte doua tuburi (de fiecare coama), stadiul find denumit "Karakul-Karakulcea"; între 145 si 150 zile, se instaleaza stadiul al IV-lea, de "Karacul normal", pielicica cuprinzând un numar mai mare de tipuri de bucle în curs de maturare, în functie de gradul de "precocitate a stadialitatii ereditare" individuale a mieilor; ultimul stadiu, al V-lea, este cel de "desfacere a buclajului" care în cca.10 zile (cel tubular), trece prin fazele de: tub, bob dispersat, inel, tirbuson si suvita desfacuta. Ritmul de desfacere depinde de gradul de maturitate a buclajului la nastere, de nivelul de selectie dupa aceasta însusire si de tipul de alimentatie din perioada de gestatie a oilor. Indiferent de calitatea pielicelelor, la nastere buclele se gasesc în diferite stadii de dezvoltare, fapt deosebit de important pentru practica stabilirii momentului optim de sacrificare a mielului. Sub acest raport tendinta generala este ca mielul sa fie sacrificat a 2-a sau a 3-a zi de la nastere, deoarece în acest interval de timp suprafata pielicelei se mai mareste. Acest fapt este posibil daca gradul de maturitate a buclelor, în special din zona crupei si a spinarii - care detin si buclajul cel mai valoros - o permite, fara ca aceasta prelungire sa fie în detrimentul buclajului de pe trenul anterior, care deja la nastere este mai înalt, întrucât se formeaza cu cca 10-12 zile mai devreme. De aceasta particularitate biologica trebuie, în mod obligatoriu, sa se tina seama în lucrarile de selectie, cu ocazia "alegerii si potrivirii perechilor pentru împerechere", precum si de nivelul de alimentatie. Depasirea necesarului de 90 g PD pentru o UN începând cu a 60-a zi de gestatie a oilor, când încep sa apara foliculii primari, pâna la 85 zile si dupa aceasta data cei secundari, duce la intensificarea ritmului de crestere în lungime a fibrelor îndeosebi secundare (subtiri si scurte denumite intrânde sau de sustinere a buclei) care vor împinge si desface bucla formata de fibrele lungi si groase (primare, denumite de acoperire, care practic imprima forma sau tipul acesteia). Însusirile pielicelelor si aprecierea lor sunt prezentate în Îndrumatorul de lucrari practice.   Productia de oua Productia de oua face referire la numarul, greutatea si calitatea oualor depuse de o pasare într-un interval de timp. Productia numerica este discontinua si are caracter aritmic (alterneaza perioade de ouat zilnic cu perioade de întrerupere a ouatului). Oul constituie un aliment excelent în alimentatia omului datorita proprietatilor organoleptice (gust, miros) si nutritive. Pentru consum curent sunt cele de gaina; ouale de curca si gâsca se folosesc de obicei pentru obtinerea puilor si bobocilor de carne; ouale de rata prezinta pericolul de a produce toxiinfectii, recomandându-se pentru incubat (obtinerea bobocilor pentru carne). Oul, ca aliment, într-un volum mic contine numeroase substante nutritive, având mare digestibilitate, fiind considerat - alaturi de lapte - un aliment complex. Oul este format din albus (52-57%), galbenus (33-35%) si coaja (10-13%), variatile fiind date de specie. Din punct de vedere chimic, oul de gaina contine 27% SU si 73% apa . Continutul de proteina este de 4 ori mai mare în ou decât în lapte, iar grasimea de 3 ori mai mare. Unele rase de gaini au productia de oua (kg) pe an de 8-10 ori mai mare decât greutatea lor vie. Dinamica productiei de oua depinde de fiziologia aparatului reproducator. Ovulele se dezvolta si înmagazineaza substante nutritive, acoperite de membrana vitelina (galbenusul). Ovulele mature cad în oviduct (se formeaza albusul si membranele cochilifere) si ajung în uter (se formeaza coaja). Factorii care influenteaza productia de oua sunt: hrana: daca nu se asigura furajarea corespunzatoare, productia de oua scade cu 10-12%, iar lipsa de apa poate duce chiar la încetarea ouatului; starea de sanatate: starea maladiva scade si chiar înceteaza ouatul. Intensitatea ouatului si controlul productiei de oua sunt prezentate în Îndrumatorul de lucrari practice. Evidenta productiei de oua se tine în fisele lunare de ouat si registrele de selectie.     Productia de energie Animalele (cai, boi, bivoli, magari, catâri) pot executa diferite lucrari agricole si se folosesc pentru economisirea combustibililor calorici în agricultura. Detin ponderea cabalinele, a caror capacitate energetica este determinata de: viteza de deplasare (m/s): cât parcurge calul în unitatea de timp; este dependenta si de felul mersului (mai mare la "galop", mai mica la "pas"). Factorii care influenteaza capacitatea energetica sunt: starea terenului etc. Evidenta cailor de tractiune se tine în fisele de lucru; pentru herghelii evidenta se tine în Registrele genealogice.   Productia de gunoi Gunoiul este amestecul dintre materialele folosite ca asternut (paie) în grajdurile de animale si dejectiile acestora. Cantitatea zilnica de gunoi este dependenta de specie si categoria de animale (40 kg/zi la bovine adulte; 25 kg/zi la cabaline; 6 kg/zi la porcine; 3,5 kg/zi la ovine), de felul si cantitatea asternutului, de hrana administrata etc. Gunoiul se depoziteaza pe o platforma special amenajata, unde are loc fermentarea, pentru distrugerea patogenilor Platforma trebuie sa se situeze la aproximativ 200 m departare de grajduri si mult mai departe de sursa de apa; de obicei se amenajeaza pe teren înclinat, opus vântului dominant, iar suprafata difera în functie de parametrii mentionati mai sus. O alta amenajare, bazinul de purin, strânge mustul de gunoi, fecale + apa folosita la curatire; se construieste din piatra, caramida sau beton, la aproximativ 10 m de grajd si se acopera cu capac din metal. Purinul se scoate cu pompa din bazin, se dilueaza si se împrastie pe câmp din cisterna cu care se transporta, pentru fertilizarea, cu precadere, a pasunilor. 쥁`