Referat Corpul Uman2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Corpul Uman2 si de asemenea puteti face Download Referat Corpul uman2

Citeste fragmente din Referat Corpul Uman2

CORPUL UMAN SCHELETUL uman este format din 206 oase separate, unite ^ntre ele prin diferite articula]ii. M imea, respectiv forma diferitelor oase este deteminat de func]ia anatomic. Cel mai mare os este femurul, având 50 de centrimetri, iar cel mai mic este sc i]a (2,6 mm), una din oscioarele auditive. Oasele pot fi ^mp ]ite ^n patru mari grupe. oasele lungi sau cilindrice, sunt alungite, u[or curbate, au rolul de a amortiza [ocurile, din aceast categorie fac parte oasele gambei, bra]ului, degetelor. oasele scurte, (cubice) sunt col]uroase, groase: oasele carpiene [i tarsiene oasele neregulate, au forme [i dimensiuni variate, formaz unele p ]i ale fe]ei [i spatelui oasele late, coastele, craniul, spata –reprezint scuturi ale organelor vitale. Peste 500 de mu[chi – mu[chii scheletici – se ata[eaz de oasele noastre. Mu[chii se inser pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. Mu[chii [i oasele formeaz ^mpreun cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: sistemul osos [i muscular. Scheletul este flexibil datorit articula]iilor care unesc oasele. Coloana vertebral uman este format din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articula]ii. Cele mai simple articula]ii sunt cele ^n care o suprafa] articular alunec peste cealalt; ^ntre rotul [i extremitatea distal a femurului. Capul uman este format din 29 de oase. Neurocraniul este compus din 8 oase; bine sudate, pentru a proteja creierul la ac]iunile din exterior. Alte 14 oase intr ^n formarea fe]ei (craniul visceral); ^n cele dou urechi mai exist câte 3 oscioare auditive, iar ultimul os este mandibula. ~n formarea coloanei vertebrale intr 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12 vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late, puternice. Osul sacru, situat ^ntre oasele care formeaz bazinul, este alc uit din sudarea a 5 vertebre sacrale. Ultima vertebr a coloanei este coccisul – fomat ini]ial din 4 oase care s-au unit. Oasele care formez toracele sunt ^n num de 25. Pe cele dou p ]i sunt aliniate una sub alta 12 perechi de coaste lungi [i curbate, ^n centru fiind situat sternul. Oasele centurii scapulare, ale bra]ului, antebra]ului [i mâinii sunt ^n num de 64. ~n centura scapular de o parte [i de alta sunt situate câte o clavicul [i o spat. Bra]ul este format dintr-un os, iar antebra]ul din dou oase lungi: humerus – radius [i ulna. Centura pelvin [i piciorul sunt formate din 62 de oase. Osul pereche al centurii pelvine, ^mpreun cu osul sacru al coloanei vertebrale formeaz bazinul. De aici ^n jos urmeaz femurul, rotula, tibia [i fibula. Osul viu este de culoare cenu[ie, fiind acoperit de o membran rezistent - periost – prin care p rund vasele sangvine [i nervii destina]i oaselor. De[i oasele par a fi compacte, ^n realitate sunt pline de mici cavit]i. MU{CHII corpului uman se grupeaz ^n trei clase: mu[chii scheletici, adic mu[chii stria]i, care se fixeaz pe schelet, fiind controla]i de creier [i ^mpreun cu oasele pe care se fixeaz cu tendoane, sunt responsabili de orice mi[care. mu[chii netezi, rolul lor este realizarea mi[c ilor involuntare ale organelor interne mu[chiul cardiac Mu[chii scheletici (mu[chii stria]i) se gsesc ^n ^ntregul corp uman din cre[tet pân ^n picioare. Mu[chii scheletici sunt compu[i din fibre musculare, alc uite la rândul lor din filamente; fibrele musculare se grupeaz ^n m unchiuri mai mari numite miofibrile. Mu[chii se fixeaz pe oase cu ajutorul unui tendon. Capacitatea noastr de a ne mi[ca, de a sta stabil ^n picioare este datorat interac]iunii bune dintre mu[chii scheletici [i schelet. SÂNGELE este purt orul vie]ii din organism. Circulând prin arborele circulator, alimenteaz fiecare celul vie din organism cu substan]ele nutritive necesare fiec eia. Sângele are [i rolul de a cur]a de[eurile, transport substan]ele inutile, bioxidul de carbon, care rezult din arderea substan]elor nutritive. Sângele circul ^n organism printr-un circuit ^nchis de vase sanguine. Acestea se pot clasifica ^n artere (care duc sângele de la inim la capilare), vene (care duc sângele de la capilare spre inim) [i capilare. Anticorpii sunt proteine produse de sistemul imunitar, pentru neutralizarea antigenelor. Globulele ro[ii se produc ^n mduva hematogen, durata lor de via] fiind de 3-4 luni. Este o cantitate uria[ ^ncât organismul trebuie s distrug ^n fiecare secund 5 milioane de globule ro[ii. Scderea num ului de globule ro[ii [i a altor celule duce la anemie, pentru producerea hemoglobinei este nevoie [i de fier. Globulele albe (leucocitele) sunt produse tot de mduva osoas. Exist dou tipuri principale: glanulocitele [i limfocitele. Coagularea este un mecanism de ap are a organismului ^mpotriva pierderilor exagerate de sânge. Sistemul circulator este alc uit din vase sanguine [i din pompa de sânge, inima. Se ^mparte ^n dou: circula]ia mic, cea care leag inima de plmâni [i circula]ia mare, prin care sângele ajunge din inim la ]esuturile organismului [i de acolo ^napoi la inim. Inima are dou pompe musculare – una dreapt [i una stâng. PIELEA este cel mai mare organ al nostru. Pielea ^ntins a unui om adult acoper o suprafa] de circa 2 metri p ra]i [i are o greutate de aproape 3 kg. Grosimea pielii variaz ^ntre 0,5-5 mm. Cele dou straturi ale pielii sunt epiderma [i derma. ~n aceste straturi se gsesc glandele produc oare de sudoare, foliculii pilo[i, din care se dezvolt p ul, termina]iunile nervoase ale sim]ului tactil, precum [i celulele datorit c ora pielea se bronzeaz. Stratul cornos al epidermei este format din 20-30 de rânduri de celule moarte. Sub epiderm se gsesc celule pigmentare, melanocitele, care produc pigmen]ii numi]i melanin. ~n derm se gsesc numeroase vase sangvine. Elasticitatea pielii este determinat de fibrele proteice din derm, numite elastin. CAPUL OCHII. Prin ochi primim cele mai multe informa]ii despre lumea exterioar. Por]iunea ^ntunecat din centrul ochiului, pupila regleaz cantitatea de lumin primit. Prin intermediul nervului optic ochiul are leg ur cu creierul. Creierul transform imaginea vzut din pozi]ie ^ntoars ^n pozi]ie dreapt. ~n fa], ^n mijloc exist un strat transparent, pu]in proeminent, corneea. Aceasta este legat de stratul care formeaz albul ochiului [i acoper de jur ^mprejur globul ocular – sclerotica. Sub cornee se afl irisul, acesta d culoare ochiului. Irisul este de fapt un disc musculos, cu o gaur ^n centru: pupila. Lumina p runde ^n interiorul ochiului prin pupil. Imediat dup iris urmeaz cristalinul, cel de-al doilea mediu de refrac]ie, care ^ns este mobil [i elastic. Spa]iul de dup cristalin, camera posterioar, este umplut de o substan] gelatinoas - umoare vitroas. Retina con]ine aproximativ 130 milioane de celule fotosensibile, conuri [i bastona[e. GURA {I NASUL Gustul [i mirosul sunt sim]uri bazate pe stimul i chimice, substan]ele chimice din mediul ^nconjur or produc senza]iile de gust [i miros. Sim]im mai multe mirosuri decât num ul sunetelor auzite. Termina]iile nervoase care recep]ioneaz stimulii olfactivi se afl ^ntr-o zon mic ^n regiunea superioar a cavit]ii nazale. Aceast arie cuprinde tunica mucoas olfactorie, con]ine filetele nervului olfactiv [i milioane de celule olfactive. Conform observa]iilor fcute de cercet ori exist [ase mirosuri primare: mirosul dulce, mirosul de fructe, mirosul putrefac]iei, mirosul condimentelor, mirosul de ars [i mirosul vopselei; [i patru gusturi de baz: dulce, s at, acid [i amar. URECHEA este ^mp ]it ^n trei p ]i: urechea extern, medie [i intern. Partea vizibil a urechii – pavilionul – capteaz undele sonore din aer [i le transmite prin canalul auditiv spre urechea interioar. Urechea medie este o mic cavitate „spat” ^n oasele craniului. Este delimitat spre exterior de membrana timpanic [i printr-un conduct sub]ire, numit trompa lui Eustache, comunic [i cu cavitatea nazal. ~n cavitatea urechii medii se gsesc trei oscioare – oscioarele auditive: cioc a[ul, nicovala [i sc i]a. ~n urechea intern (melcul), vibra]iile se transform ^n impulsuri electrice care sunt transmise la creier, având rol [i ^n men]inerea echilibrului. Leg ura dintre urechea intern [i creier este realizat prin intermediul nervului auditiv. Melcul este str ut de trei canale umplute cu lichid. CREIERUL uman este o bucat de ]esut moale, de culoare gri-rozalie, având forma unei nuci uria[e [i o suprafa] ondulat. Greutatea medie a creierului la b bat – 1350 g, iar la femeie – 1200 g reprezentând 2% din greutatea total a corpului. Creierul [i [ira spin ii sunt acoperite de trei straturi de celule, meningele, care ^mpreun cu cavit]ile creierului – ventricule – con]in un lichid apos – cerebrospinal. Acesta protejeaz ^mpotriva loviturilor [i umfl urilor [i transport substan]e nutritive din sânge. Cele mai mici componente ale creierului sunt celulele nervoase – neuronii. Creierul con]ine peste 10000 de milioane de neuroni. Neuronul are o mas central con]inând nucleul, centrul de control al celulei, o fibr groas, axonul [i numerose fibre sub]iri numite dendrite. Dendritele realizeaz un sistem de comunicare ^ntre neuroni. Creierul prime[te informa]ii de la organele de sim] ale corpului: ochii, urechile, nasul, limba [i pielea. Mesajele nervoase sunt numite impulsuri. Fiecare neuron are o sarcin electric, chiar [i când nu este folosit. Creierul este principalul coordonator [i centrul de comand al organismului, preia mesaje provenind de la ochi, urechi, nas, limb, piele [i trimite semnale spre mu[chi [i glande. Creierul const din trei unit]i structurale principale: emisferele cerebrale, trunchiul cerebral [i cerebelul. Exist trei unit]i func]ionale principale ale creierului: prima (care se afl la baza creierului), compus din por]iuni denumite forma]ia reticulat, bulbul rahidian, cerebelul, talamusul [i hipotalamusul - controleaz starea de con[tien] [i rspunsul la stimuli; a doua (const ^n jum ]ile posterioare ale emisferelor cerebrale), analizeaz [i ^nmagazineaz informa]ia provenit de la sim]uri; a treia (cuprinde jum atea din fa]a emisferelor celebrale) se ocup cu formarea inten]iilor [i programelor – activit]i mentale superioare. SISTEMUL NERVOS Elementele de baz ale sistemului nervos sunt celulele nervoase, numite neuroni. Sistemul nervos are dou p ]i importante: sistemul nervos central (creierul [i mduva spin ii) [i sistemul nervos periferic (cuprinde totul ^n afar de ]esutul nervos din sistemul central) Sistemul nervos periferic are dou componente importante: sistemul nervos somatic (adunarea informa]iilor de la organele de sim] [i transmiterea lor la sistemul nervos central) [i vegetativ (coordoneaz func]ionarea organelor interioare [i a glandelor). Mduva spin ii are o lungime de circa 40 cm, de form cilindric, format din ]esut nervos [i ocup interiorul coloanei vertebrale, de la partea inferioar a creierului pân la partea inferioar a spatelui, realizând leg ura ^n dublu sens dintre creier [i sistemul nervos periferic. Activit]ile con[tiente ale creierului au loc la nivelul scoar]ei cerebrale, stratul exterior al creierului. }esutul nu este compus numai din celule nervoase, ci [i din celule gliale, care ap , hr esc [i sprijin celula nervoas. Celulele nervoase sunt foarte diferite, dar structura lor de baz este identic au un nucleu aflat ^n centrul corpului celulei, din corpul celulei se ^ntinde o prelungire mai mare, numit axon care la cap se ^mparte ^n multe ramuri [i fiecare ramur se termin cu o „mciuc” terminal. Pentru sus]inerea sistemului nervos central este nevoie de mult oxigen [i substan]e nutritive, adic de o bogat circula]ie sanguin. Creierul [i mduva spin ii sunt ap ate de trei straturi de pielit fibroas numit meninge. Cavit]ile interioare ale creierului [i al mduvei spin ii sunt umplute cu un lichid – lichidul cefalorahidian, care are rol de a amortiza traumatismele provocate din exterior. TORACELE INIMA pompeaz sânge ^n ^ntregul corp, asigurând oxigen [i hran organelor [i ]esuturilor, aproximativ de m imea unui pumn este situat ^n partea superioar a corpului, ^n spatele cutiei toracice, fiind aproape ^nconjurat de plmâni. Inima nu este o simpl pomp; ea este alc uit din dou pompe a[ezate una lâng cealalt, fiind separate de un perete gros [i rezistent numit sept. Cele dou p ]i bat ^n armonie una cu cealalt, partea din stânga a inimii pompeaz sânge cu un con]inut sczut de oxigen spre plmâni, prin intermediul scurtelor artere pulmonare. ~n plmâni sângele colecteaz o rezerv nou de oxigen, apoi se ^ntoarce ^n partea stâng a inimii prin intermediul venelor pulmonare. Partea stâng a inimii este mai mare decât cea dreapt [i are multe fibre musculare. De aici sângele cu oxigen este transportat prin aort ^n tot corpul pân la degetele de la mâini [i picioare. Dup ce are loc schimbul de gaze, sângele se ^ntoarce la inim prin vene, apoi trece ^n cavitatea dreapt de unde va fi trimis la plmâni. Fiecare din cele dou cavit]i ale inimii este bicameral; camera superioar, asem oare cu o pung groas [i elastic - atriu – are func]ia unei „camere de a[teptare” pentru sânge; camera inferioar are pere]i mai gro[i [i mai multe fibre musculare – ventricul – produce presiunea necesar pentru ca sângele s fie expulzat ^n artere. ~ntre fiecare atriu [i fiecare ventricul se afl o valv. Valvele determin sângele s circule ^n direc]ia corect, de asemenea exist valve la fiecare ventricul, prin care sângele p runde ^n arterele principale: valva pulmonar ^n dreapta (spre plmâni) [i valva aortic ^n partea stâng. Faza de contrac]ie se nume[te sistol. ~n aceast faz ventriculele se contract puternic, for]ând sângele s curg ^n artere prin valva pulmonar [i aortic. Inima unui adult are aproximativ 5 litri de sânge, inima ^i pompeaz f oprire ^ntr-un circuit ne^ntrerupt. Mu[chiul care alc uie[te masa inimii – mu[chiul cardiac sau miocard nu obose[te niciodat, se contract f oprire de aproximativ 150 de ori pe minut. ~n timp ce pompeaz inima devine mai mare iar apoi mai mic la fiecare b aie, mi[c ile sunt line datorit ^nveli[ului alunecos [i umed – pericard. Interiorul inimii este protejat de sângele ce curge prin el cu presiune mare de un ^nveli[ special – endocard. Vasele capilare duc sângele ^n fiecare parte a mu[chiului inimii. Inima are propriile vase de sânge numite artere coronariene, care se ramific din artera principal - aorta - ^naintea intr ii ^n inim. PL|MÂNII sunt dou organe moi de culoare roz, a[ezate ^n cavitatea toracic [i fiecare plmân este acoperit de pleur. Pleura este alc uit din dou foi]e, ^ntre cele dou foi]e se afl cavitatea pleural, ^n care se gse[te o mic cantitate de lichid care ajut la mi[c ile plmânilor ^n timpul respira]iei. Plmânul stâng este mai mic decât cel drept, deoarece ^n partea stâng se afl inima. El este ^mp ]it printr-un [an] adânc ^n doi lobi, iar plmânul drept este ^mp ]it de dou [an]uri ^n trei lobi. Lobii sunt ^mp ]i]i ^n lobuli. Ultimele ramifica]ii ale bronhiilor se transform ^n bronhiole, care p rund ^n lobulii pulmonari. Acinii pulmonari sunt unit]i morfo-func]ionale ale lobulilor pulmonari. O alveol pulmonar are form de cup [i reprezint unitatea func]ional a plmânilor. Este format dintr-un epiteliu unistratificat [i este ^nconjurat de o re]ea de fibre elasice, ^n care se afl numeroase capilare. SISTEMUL RESPIRATOR asigur p runderea aerului ^n organism cu un con]inut optim de oxigen, necesar ^ntre]inerii vie]ii. Aerul inspirat ajunge prima dat ^n cile respiratorii superioare, apoi ^n cavitatea bucal [i nazal. Cavitatea nazal este cptu[it cu p moale [i atât epiteliul cavit]ii nazale cât [i cel al cavit]ii bucale este acoperit de mucoas. Cile respiratorii se continu cu un organ scurt, activitatea laringelui, care se continu cu traheea. Aceasta se desparte ^n bronhiile principale intrând ^n plmâni se ramific ^n fiecare lob pulmonar ^n bronhii lobare. La respira]ie particip mu[chii intercostali [i mu[chiul dintre cavitatea abdominal [i torace, diafragma. Pentru ca aerul s intre ^n plmâni este necesar ca presiunea din ei s fie mai mic decât cea de afar. La inspirare diafragma se contract [i mu[chii intercostali ^mping coastele ^n fa], mai sus m ind capacitatea plmânilor, ^n urma presiunii mai mari, aerul umple spa]iul disponibil din plmâni. Inspira]ia [i expira]ia sunt involuntare, controlate de un grup de celule nervoase, aflate ^n bulbul rahidian. ABDOMEN SISTEMUL DIGESTIV Digestia are loc ^ntr-un tub lung de 9m ,^n tubul digestiv care ^ncepe cu cavitatea bucal, pe aici intr hrana, [i se termin cu rectul, pe aici se ^ndep teaz substan]ele neasimilate. P ]ile principale sunt: cavitatea bucal, faringele, esofagul, stomacul [i intestinele. Gura, prima por]iune a tubului se afl ^n cavitatea bucal. Aici are loc cele mai importante subprocese ale digestiei, ^ncepând descompunerea moleculelor mari ^n molecule mai mici, dizolvabile. Cavitatea bucal este separat de fosele nazale prin bolta palatin, alc uit din palatul dur [i vlul palatin. Limba este un organ musculos, alc uit dintr-o rdcin [i un corp liber. Din]ii sunt organe dure, fixate ^n cavit]i numite alveole dentare. Colul face leg ura dintre coroan [i rdcin. ~n consumarea alimentelor un rol important ^l au din]ii. ~n partea din fa] opt incisivi(patru ^n dantura superioar, patru ^n cea inferioar); patru canini (câte unul ^n partea superioar [i inferioar, pe ambele laturi); opt premolari [i doisprezece molari. Saliva este secretat de trei perechi de glande salivare. ~n faringe esofagul se ^ncruci[eaz cu cile respiratorii. Esofagul este o conduct musculo-membranoas ale c ei capete sunt ^nchise de ni[te inele musculoase. STOMACUL este un sac ^n form de J, asem or cu cimpoiul [i se ^mparte ^n trei p ]i func]ionale: gura stomacului – cardia, fundul stomacului [i por]iunea terminal. Aceste p ]i produc sucuri gastrice diferite. Producerea sucului gastric este controlat ^n mare parte de nervi [i ^n parte de hormoni. PANCREASUL exocrin secret sucul pancreatic(un lichid limpede [i incolor), care este condus prin dou canale ^n duoden. Situat ^n spatele stomacului, imediat sub acesta, seam cu o sticl culcat. Pancreasul ^ncepe s produc sucul imediat dup ce hrana a fost introdus ^n gur. O alt func]ie principal a pancreasului uman este producerea celor doi hormoni pancreatici, insulina [i glucagonul. VEZICA BILIAR| este un sac ^n form de par ata[at de partea de jos a ficatului, func]ia ei fiind de a depozita bila care se produce ^n ficat [i de a o elimina la nevoie. Bila este un lichid galben-verzui, având ^n compozi]ia sa ^n cea mai mare parte ap, plus colesterol, s uri biliare [i acizi biliari. Bila se elimin prin canalul biliar comun ^n duoden unde se amestec cu chimul gastric. Corpul uman are nevoie de bil pentru a digera grsimile. FICATUL cea mai mare gland(1,5-2kg) este situat ^n partea dreapt superioar a abdomenului, sub diafragm. Pe fa]a superioar a ficatului se observ lobul drept [i lobul stâng. Lobul drept este mai mare , ocupând toat partea dreapt de sus a abdomenului. La exterior exist o capsul conjuctiv - fibroas din care pornesc spre interior pere]i, care separ ficatul ^n lobuli. Ficatul produce zilnic aproximativ 1 litru de bil, care alimenteaz ^n permanen] vezica biliar. Este un adev at centru de reciclare, ^n special pentru globulele sanguine ro[ii moarte. Durata normal de via] a globulelor sanguine ro[ii este de aproximativ 100 zile. INTESTINUL SUB}IRE este partea din tubul digestiv care face leg ura dintre stomac [i intestinul gros. Este un tub elastic [i moale de mu[chi [i membrane intestinale, care st strâns rsucit ^n cavitatea abdominal, [i care ^ntins poate ajunge la o lungime de 6m. ~n intestinul sub]ire se disting trei p ]i: duodenul, jejunul [i ileonul. Duodenul are forma literei C [i este a[ezat ^n spatele abdomenului prin mu[chiul peritoneal, celelalte p ]i fiind acoperite de peritoneu numai pe fa]a lor anterioar. INTESTINUL GROS are o lungime de 1,5m [i o l]ime de 6,5 cm. Este ^mp ]it ^n 4 sec]iuni principale: cecum, colon, rect [i canalul anal. Prima por]iune a intestinului gros este colonul, care ^ncepe ^n partea dreapt a abdomenului. Ileonul se vars ^n colon deasupra cap ului su inferior. Segmentul ^nchis de sub aceast jonc]iune – cecum, de forma unei pungi din care se prelunge[te apendicele. Colonul traverseaz abdomenul pe sub stomac, ^nainte s se curbeze din nou brusc ^n jos. Partea din colon care ajunge la pelvis se nume[te rect- o por]iune de trecere de aproximativ 12 cm lungime, care se termin ^n canalul anal. RINICHII sunt situa]i ^n partea dorsal a abdomenului, ^n spatele stomacului [i ficatului, de o parte [i de alta a [irei spin ii, proteja]i de coastele inferioare(rinichiul stâng mai sus decât cel drept). Fiecare rinichi are o lungime de aproximativ 10cm, o l]ime de 6cm [i cânt e[te circa 150gr. Rinichiul este conectat la principalul sistem sangvin prin intermediul arterei renale, care transport sângele spre rinichi [i prin vena renal, care transport din rinichi sângele filtrat [i cur]at. Rinichiul este acoperit la exterior de o capsul fibroas, sub care se gsesc dou zone: zona cortical (de culoare brun-glbuie, la exterior) [i zona medular (de culoare ro[u-^nchis, la interior). Piramidele renale sunt alc uite din tuburi colectoare [i vase de sânge. Unitatea structural [i func]ional a rinichiului este nefronul. Artera renal se ramific pân la nivel de arteriole, care p rund câte una ^n capsula nefronului [i formeaz glomerulul. Pelvisul renal se continu cu uretrele. Uretrele sunt conducte (25-30cm) care ies din partea concav a fiec ui rinichi. VEZICA URINAR| este un organ cavitar, ^n care se depoziteaz urina, situat ^n partea inferioar a cavit]ii abdominale. Peretele muscular are trei straturi de mu[chi [i este cptu[it cu o mucoas cutat. Uretra, aflat ^n continuarea vezicii urinare, este canalul de evacuare a urinei ^n mediul extern. SISTEMUL REPRODUCTIV Cuprinde organele sexuale femeie[ti [i b b e[ti. Celulele sexuale sunt spermatozoidul [i ovulul. Organele sexuale b b e[ti sunt: dou testicule, conductele(spermiducte) ce transport lichidul spermatic cu spermatozoizii, glande anexe [i organe genitale externe. Testiculele sunt organe ovoidale a[ezate ^ntr-un ^nveli[ denumit scrot. Acestea produc la pubertate un num foarte mare de spermatozoizi [i hormoni sexuali masculini. Spermatozoidul ajuns la maturare se nume[te spermatocit primar. Fiecare spermatozoid are o coad format din fibre cilindrice, care print-o mi[care vibratorie, ^l pune ^n mi[care. Capul se gse[te ^n partea superioar a corpului ce con]ine enzime. Enzimele sunt necesare pentru a asigura energie spermatozoidului matur. Spermatozoidul matur este prea mic pentru a fi vizibil cu ochiul liber. Uretra este un canal situat ^n interiorul penisului. Spermatozoizii sunt trecu]i ^n vagin prin intermediul unui fluid, numit lichid seminal (sperm). Spermatozoizii trebuie s petreac un anumit timp ^n copul femeii, ^nainte ca ovulul s poat fi fecundat, dar un singur spermatozoid va ajunge pân la ovul. Organele sexuale femeie[ti sunt: ovarele, trompele uterine, uterul, vaginul, glandele anexe [i organe genitale externe. Ovarele sunt dou organe ovoidale, situate ^n partea inferioar a cavit]ii abdominale. Aceste organe produc celule sexuale femeie[ti numite ovule [i hormoni sexuali femeie[ti. Ovarele, gonadele feminine, ^n care ovulul ^ncepe procesul de maturare, sunt situate la cap ul unei perechi de canale, numite trompe uterine. Acestea conduc c re uter. Uterul este un organ musculos, cavitar, ^n form de par, care se termin cu vaginul. Peretele uterului – perete muscular – este cptu[it cu o mucoa, care sufer modific i ciclice, lunare. Ea se elimin cu pierdere de sânge [i se reface la fiecare ciclu. Glandele anexe femeie[ti sunt reprezentate de dou glande mamare asamblate ^n mamele, care au rolul de a secreta laptele necesar cre[terii copilului. Ovarele [i testiculele sunt organe care produc celulele sexuale sau game]ii. Func]ionarea ovarelor este ciclic, iar a testiculelor este permanent. Elaborarea de noi spermatozoizi continu toat via]a. Ovarele posed ^nc de la na[tere un „stoc” de ovule, care nu pot s se re^noiasc. 쥁`