Referat Poluarea Solului3

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Poluarea Solului3 si de asemenea puteti face Download Referat poluarea solului3

Citeste fragmente din Referat Poluarea Solului3

Cap. I CALITATEA SOLULUI Calitatea solului, prin atributele sale, determină, în largă măsură, marea complexitate si diveritate, in spaţiu şi timp, a mediului înonjurator, a echilibrului ecologic. De altfel, acesata reflectă tocmai complexitatea si diveritatea rolului şi funcţiei solului in multiplele lui ipostaze, cum sunt: Solul: Un mediu complex şi dinamic, caracterizat de o fauna si o floră specifice, de un ansamblu de elemente minerale şi organice şi de o ciculaţie proprie a aerului şi apei care, toate, într-o strinsă interdependenţă şi corelatie cu climatul local, determină calitatea solului de care depind, de fapt, preabilitatea terenurilor pentru multiple folosinţe, favorabilitatea solurilor pentru diferite plante şi funcţia ecologica a acetora. Solul: Resursa naturală strategică unica, reprezentată printr-o peliculă fină la suprafaţa uscatului şi limitată ca intindere, constituind, de altfel suportul esenţial al peisajului; poate fi distrus rapid, fertilitatea lui putând fi refacută prin masuri adecvate, într-o perioadă de ani intregi sau chiar decenii, iar reconstrucţia ecologică a solului, odata distrus, poate necesita chiar secole si milenii. Utilizarea resurselor de sol. În diferite scopuri, mai ales în societatea industrializată, se impune cu necesitate ca orice politică de amenajare a teritoriului să fie conceputa ţinind seama de proprietaţile şi fertilitatea solului şi serviciile social-economice pe care solul le poate oferii atât societaşii prezente cât si cele viitoare, evitându-se cu orice preţ distrugerea solului, mai ales din raţiuni de ordin economic dictate de consideraţiuni pe termen scurt. Criza crescindă a stării calităţii solurilor agricole: — poluarea solurilor agricole sub toate ipostazele sale diminuează în ritmuri alarmante, baza de resurse de soluri ale omenirii, modifică, uneori ireversibil, calitatea solurilor cu efecte dintre cele mai dăunatoare. Multe ţări, deja, se confruntă cu declinul general al productivităţii terenurilor agricole, declin reflectat prin: lipsuri acute de alimente; costuri crescute ale alimentelor produse. Anii `80 – decada constientizării omenirii cu privire la declinul general al productivităţii solurilor agricole in intreaga lume. Cauze majore: gospodărirea necorespunzătoare a solurilor; practici agricole de tipul ’’mineritului’’; extinderea si intensificarea eroziunii solului prin apa şi vânt, datorită căreia : pe plan mondial, se pierd 0,7% pe an din orizontul A, fără compensarea, cantitativă si calitativă, a elementelor nutritive pierdute; apariţia de dezechilibre nutritive; diminuarea recoltelor cu 20 – 65% pe solurile puternic erodate etc. 1.1 Conceptul de calitate a solului. — Expresia acţiunii integrate a factorilor care favorizează cresterea plantelor, care fac un sol ’’productiv’’; Atribut intrinsec al solului, dedus din caracteristicile lui sau din observatii indirecte, definitie bazata pe, si fiind echivalenta cu, ’’productivitatea solului’’; ţii mediului înconjurător respectiv : « capacitatea unui sol de a produce culturi asigurate si nutritive intr-un mod durabil pe termen lung şi de a creşte gradul de sănătate umană şi animală fără deteriorarea bazei de resurse naturale sau efectuarea calităţii mediului inconjurator ». 1.2 Indicatori ai calitatii solului — Fizici ; — Chimici ; — Biologici care, din cauza dificultatilor in cuantificarea si prognozarea comportarii biologice a solului, au fost neglijati. Proprietatile biologice ale solului sunt inca slab intelese desi relatiile lor cu proprietile fiie si chimice ale solului, cu sanatatea plantelor si calitatea alimentelor sunt evident importante: microoganismele si nevertebratele din sol joaca un rol vital in descompunerea materiei organice si in ciclul elementelor nutritive si ar putea constilui indicatori importanti ai calitatii solului ; schimbarile in biodiversitatea organismelor din sol (microorganisme, insecte, rime etc.) pot furniza indicii ale deteriorarii sau reabilitarii solului. Recoltarea culturilor (boabe, fructe, biomasa, etc.) vigorarea plantelor, dezvoltatrea sistemului radicular, ca si calitatea apei de suprafata si subterane pot constitui alti indiatori potentiali ai calitatii solului. 1.3 Cerintele majore fata de indicatorii de calitate a solului — sa poata fi masurabili si cuantificabili; sa poata fi folositi cu siguranta la monitoringul calitatii solului si la predictia efectelor sistemelor de agricultura si practicilor gospodaresti asupra productivitatii terenului agricol, calitatii mediului inconjurator, securitaii si calitati alimentelor si sanatatii umane si animale; sa semnalizeze din timp deteriorarea calitatii solului si cerintele de prevenire si remediere; sa caracterizeze schimbarile in propietatile solului care ar refeleta amploarea masurilor de rebilitate sau regenerare a solului ; sa permita eleborarea de relatii sau modele matematice care sa cuantifice diferitele atributii ale calitatii solului din care sa se deduca unul sau mai multi indici pentru simulare si predictie. Indicele de calitate a solului: f (PS, P, FM, S, E, DB, CA, IG) in care : PS – proprietatile solului P – productivittea potentiala FM – factorii mediului inconjurator S – sanatatea umana/animala E – erodabilitatea DB – diversitatea biologica CA – calitatea/securitatea alimentelor IG – inputurile de productie Ramine ca problma deschisa stabilirea interactiunii acestor indicatori si a ponderii relative a fiecaruia. Informatii foarte valoroase, in acest sens, pot fi obtinute de la cercetarile pe soluri reprezentative si de la experientele de lunga durata privind lucrarile si fertilitatea solurilor. 1.4 Calitatea solului in relatie cu agricultura alternativa si agricultura durabila Ca raspuns la intreaga suita de neajunsuri ale agriculturii conventi- onale, a aparut necesitatea presanta de a se trece la alte sisteme de agricultura. Agricultura alternativa – sistem de productie de alimente si textile care aplica tehnici si informatii pentru a reduce costurile, a imbunatatii eficienta si a mentiine nivelurile de productie prin aplicarea unor principii si practici: rotatia culturilor in locul monoculturii; sisteme integrate vegetale/animale; cultivarea leguminoaselor fixatoare de azot; gospodarirea integrata a elementelor nutritive; combaterea integrala a bolilor si daunatorilor. Agricultura durabila – o actiune cu scop pe termen lung prin care se cauta sa se depaseasca problemele si restrictiile cu care se confrunta agricultura conventionala, societatea, in general, pentru a se asigura, in principal: viabilitatea economica; starea buna a mediului inconjurator; acceptarea din partea societatii a sistemelor de productie agricola. Majoritatea caracteristicilor agriculturii durabile includ: productivitatea; rentabilitatea; protectia si ameliorarea; sanatatea; siguranta; mediul incunjurator. In legea ’’Food, Agriculture, Conservation and Trade Act of 1990’’ Congresul U.S. (1990) defineste Agricultura durabila ca un sistem integrat de practice de productie animala si vegetala, cu plicare specific-locala care, pe termen lung, realizeaza: satisfacerea cerintelor umane de alimente si textile; imbunatatirea calitatii mediului inconjurator si a bazei de resurse naturale; efectuarea cu eficienta maxima a utilizarii resurselor nereinnoibile; imbunatatirea calitatii vietii si a intregii societati. Cap. II POLUAREA SOLULUI SI IMPLICATIILE ECOLOGICE 2.1 Aspecte generale Solul, acest corp natural format la suprafata scoartei terestre ca rezultal al interactiunilor dintre componentele litosferei, atmosferei, hidrosferei si biosferei constituent al ecosistemelor terestre, detine un rol important in ecosfera constituind sursa principala de apa si elemente nutritive deci unicul mijloc de productie vegetala. In acalitatea sa de component important al mediului inconjurator, solul este supus unor variate interventii umane cum ar fi: extinderea culturilor agricole si intensificarea procesului de productie agricola, pasunat abuziv si excesiv, exploatarea nerationala a padurilor, industrialiarea si urbanizarea, constructii hidrotehnice si de cai de tranport etc. In tara noastra, solul este supus la o serie de impacturi cum ar fi eroziunea si scurgerile de sol, alunecarile de teren, acidificarea, dezechili- bre ionie deci de nutritie, saraturarea si degradarea alcalina, compactarea orizonturilor superioare, acoperire cu deponii, poluarea chimica si biologica si chiar distrugerea totala prin excavari pentru exploatari miniere de suprafata, cariere, balastiere gropi etc. Nivelul sau gradul poluarii solului poate fi determinat, fie prin reducerea calitativa si cantitativa a productiei vegetale (a recoltei), fie prin cheltuielile necesare refacerii capacitatii (potentialului) productiv sau fertilitiatii sale. Prin urmare, poluarea solului include intreaga gama de fenomene si procese de degradare a solului ca rezultat al activitatii umane. Poluarea solului este strins legata de poluarea aerului si a apelor dar si de accea a vegetatiei si faunei. Prin pozitia sa ca sursa de apa si elemente minerale, poluarea solului afecteaza plantele, acestea animalele si deci poluarea ajunge la om si la intreaga biosfera. Poluarea solului a inceput o data cu practicarea agriculturii si s-a intensificat ulterior prin industrializare si urbanizare. Multa vreme s-a admis si ideea ca solul suporta multe si ’’inghite’’ multe, fiind coniderat un depoluant. Si intr-adevar, in anumite limite, solul poate juca rolul unui depoluant prin capacitatea sa de tamponare a unor componente straine (materie organica de diferite origini, depuneri diverse etc). 2.2 Modalitati si tipuri de poluare a solurilor Ca si in cazul aerului si apelor, poluarea solurilor poate fi de natura fizica, chimica, biologica si radioactiva. In raport cu natura si sursa poluantilor, poluarea solului poate avea loc: prin lucrari de excavare la zi; prin acoperire cu deponii, halde de steril, gunoaie etc; cu deseuri si reziduri anorganice din industrie; cu substante din aer (hidrocarburi, etilena, amoniac, bioxid de sulf, cloruri, floruri, oxizi de azot, compusi ai Pb, etc); cu materii radioactive; cu deseuri si reziduri organice din industria alimentara si usoara; cu dejectii animale si umane; prin eroziune si alunecari de teren; prin saraturare; prin acidificare; prin exces de apa (inmlastinire); prin exces sau carente de elemente nutritive; prin compactare si formare de cruste; cu pesticide; cu agenti patogeni contaminati. In ce priveste sursele de poluare, in raport cu activitatea umana ce genereaza poluarea, acestea se grupeaza astfel: industria extractiva de materii prime (carbuni, petrol, minereuri, materiale de constructii); industria energetica (termocentrale, hidrocentrale); industria metalurgica; constructii de masini si prelucrarea metalelor; industria celulozei si hirtiei; chimizarea agriculturii (pesticide, ingrasaminte chimice etc ; deseuri si reziduri vegetale si animale de la complexele de crestere si ingrasare a animalelor; platforme si rampe de gunoi menajer; ape uzate si namoluri menajere; transporturi terestre, navale si aeriene; alte activitati umane. Dintre tipurile de poluare prezentate mai inainte cele mai frecvante si mai daunatoare sunt cele provocate de utilizarea ingrasamintelor si a pesticidelor de catre agricultura in vederea crersterii productiei agrare si a combaterii daunatorilor. 2.2.1 Poluantii solului. Poluarea solului este cauzata de: pulberi si gaze nocive din atmosfera, dizolvate de ploaie si intoarse in sol; apele de imfiltratie care impregneaza solul cu poluanti si ii antreneaza in adincime; riurile poluate care infesteaza suprafetele irigate si inundate; deseurile industriale sau menajere depozitate necorespunzator; pesticidele si ingrasamintele chimice folosite in agricultura. Principalii poluanti ai solului sunt: reziduuri solide: steril de mina sau cariera; minereuri neprelucrabile; reziduuri de la prelucrarea minereurilor sau a carbunilor, aflate in iazuri de decantare; zguri metalurgice rezultate de la procesele pirometalurgice; namoluri si slamuri rezultate de la procesele hidrometalurgice; cenusi si prafuri rezultate din industria miniera; plumb depus, provenit din gazele de esapament ale autovehiculelor; gunoaie orasenesti (automobile abandonate, aparate electronice, ambalaje, ziare, carti, haine, caladiri demolate, cadavre de animale etc.); pesticide; ingrasaminte chimice. b) reziduuri lichide: apele de mina si de cariere; ape din zacaminte petroliere; ape reziduale din instalatii de preparare a minereurilor si carbunilor; ape reziduale de la rafinarii si produse petroliere raspindite pe sol; ape reziduale din procese pirometalurgice; precipitatii naturale ce au dizolvat H2SO4 , HF. c) reziduuri gazoase: gaze rezultate din activitatea industriei miniere: CO2, SO2, H2S, aerosoli etc.; gaze naturale (metan, etan, propan, butan etc), surse din conducte ingropate; fenoli, cianuri, produse petroliere gazoase etc. d) antrenari de pulberi cu reziduuri gazoase: compusi sub forma de oxizi, sulfati, silicati ai urmatoarelor metale: Pb, Cu, Zn, Hg, Cd. 2.2.2 Surse de poluare a solului. Principalele surse de poluare a solului sunt reziduurile. Data fiind marea lor heterogenitate in functie de gradul de dezvoltare economica si sociala a colectivitatilor, de obiceiurile si traditiile populatiei etc., o clasificre a reziduurilor este dificil de facut. Tinind seama de proveninta lor pot fi clasificate in: reziduuri menajere – rezultate din activitatea zilnica a oamenilor in locuinte si localuri publice. In zonele dezvoltate cantitatea de reziduuri menajere este de aproximativ 2 kg pe cap de locuitor pe zi; reziduuri industriale – provin din diverse procese tehnologice si pot fi formate din materii brute, finite sau intermediare; reziduuri agrozootehnice – provin de la cresterea si ingrijirea animalelor, din agricultura si microorganisme; reziduuri radioactive – sunt formate din diversi izotopi radioactivi utilizati in activitatea industriala, agricola, zootehnica, medicala, cercetare stiintifica etc. 2.3 Poluarea solului prin lucrari de excavare la zi si acoperire cu deponii, depozite de steril etc. Prin lucrarile de excavare la zi si decopertare folosite de industria miniera si carbonifera, pentru amplasarea carierelor, balastierelor, pentru forari petroliere si alte lucrari de constructii se distrug mari suprafete de sol fertil. In S.U.A. numai in perioada 1930 – 1971 au fost distruse prin aceste lucrari de excavare cca. 1,5 mil. ha din care numai 600 mii au fost redate circuitului agricol. La nivelul anului 2010 suprafata afectata de aceste lucrari va fi de peste 12 mil ha. In tara noastra, prin exploatatarile carbonifere si minerale la zi, au fost scoase din circuitul agricol importante suprafete. Astfel numai in bazinul carbonifer al Gorjului au fost distruse aproape 10.000 ha urmind ca suprafata lor sa ajunga la cca. 25.000 ha. Prin exploatarile miniere din jud. Cluj (Capus, Aghires) au fost afectate cca. 7.000 ha. La nivelul intregii tari suprafata afectata prin lucrari de excavare depasea in 1985, 12.000 ha terenuri agricole. Reintroducerea in circuitul agricol a acestor terenuri necesita lucrari costisitoare de cercetare si proietare care au in vedere conditiile litologice si pedoclimatice specifice fiecarei zone. La nivelul anului 1981, in tara noastra erau acoperite cu deseuri, halde, iazuri de decantare, depozite de steril de la flotatii, depozite de gunoaie o suprafata de cca. 19.000 ha de terenuri agricole din care 1.800 ha acupate de cenusa de la centralele termoelectrice. La aceste suprafete se adauga si cele cca. 3400 ha terenuri agricole ocupate cu deseuri si reziduuri anorganice (zgura, sticla, ceramica, namoluri de la statiile de epurare a apelor etc.). 2.4 Poluarea solului cu substante poluante din atmosfera Prin pozitia si caracteristicile sale solul constituie locul de intilnire al tuturor poluantilor din care cea mai mare parte vin din atmosfera. In grupa principalilor poluanti ai solului ce vin pe calea aerului se includ particulele minerale solide si diversi compusi chimici sub forma de sulfati, carbonati, fosfati, cloruri etc., precum si unii compusi gazosi ca oxizii de sulf, de azot, de carbon si unele hidrocarburi. Tot din aer provin si o serie de elemente chimice Ca, Ag, As, Be, Br, Cd, Cu, Fe, Hg, Ni, Pb, Se, Sn, Zn etc. Subsatntele toxice din atmosfera cad pe sol si patrund in el fie direct, fie prin intermediul precipitatilor. Ponderea lor este mai mare in jurul unor obictive industriale care produc aceste substante. Asemenea zone sunt cele di apropierea intreprinderilor Neferal si Acumulatorul Bucuresti care emana Cu, Pb si Zn, Tirnaveni, Copsa Mica, Zlatna, Baia Mare, Hunedoara, Resita, Galati, Tirgoviste, Calarasi, unde emanatiile de metale grele afecteaza mari suprafete de sol. In jurul combinatelor de ingrasaminte chimice cu fosfor, a industriilor de aluminiu, sticla, ceramica se degaja in atmosfera importante cantitati de fluor sub forma de gaze (HF, Si, F4) precum si fluoruri de siliciu si calciu, de siliciu si sodiu. Prin intermediul precipitatiilor acestea ajung in sol unde sunt extrase de catre plante. Distanta de poluare cu acste plante poate merge pina la 3 – 4 km departare de sursa. Poluarea solului cu produsi ai fluorului apare in jurul combinatului de aluminiu de la Slatina, combinatelor de ingrasaminte chimice : Valea Calugareasca, Turnu Magurele, Tg. Mures, Arad etc. 2.5 Poluarea solurilor cu pesticide şi efectele sale Poluarea solului cu pesticide ocupa un rol important. Spre deosebire de alte substante poluante, pesticidele sunt dispersate voit in mediul natural pentru a distruge anumiti paraziti ai omului, animalelor domestice sau ai culturilor agricole. Suprafetele afectate sunt considerabile. In S.U.A. suprafetele tratate cu pesticide ocupa 5% din teritoriu, iar in Franta anual se trateaza cca. 18 milioane ha. Pesticidele moderne sunt in cea mai mare parte substante organice de sinteza. Ele sunt destinate pentru distrugerea insectelor daunatoare (insecticide), a ciupercilor fitofage (fungicide), a buruienilor din culturi (ierbicide), a razoarelor (rodenticide) sau a nematodelor (nematocide). Insecticidele de sinteza actuale se repartizeaza in trei grupe principale: organoclorurate, esteri si carbonati. Cu toate avantajele importante pe care le prezinta folosirea pesticidelor in agricultura (cresterea productiei, reducerea miini de lucru etc.) utilizarea lor pe scara larga si in doze mari si repetate provoaca numeroase incoveniente de ordin ecologic. Aplicarea lor provoaca o serie de modificari in ecosistemele in care au fost introduse printre care se amintesc: ele prezinta un spectru de toxicitate foarte intens atit pentru organismele animale cit si pentru cele vegetale; au un grad de selectivitate destul de redus si se folosesc adeseori contra populatiilor si nu contra indivizilor; efectul lor nu depinde de densitate desi aplicare lor are in vedere densitatea; multe dintre ele au un grad de persistenta ridicat in sol care poate fi de ordinul lunilor sau chiar al anilor; o parte din pesticide se disperseaza la distante foarte mari si sunt incorporate in biomasa, in apele oceanelor sau in sol. Contaminarea solurilor si a vegetatiei cu pesticide are importante consecinte asupra speciilor si biocenozelor. Acesete efecte pot fi de natura demoecologica adica cele care afecteaza populatiile si in special densitatea acestora si de natura biocenotica – cele care provoaca rupturi ale echilibrelor biocenotice. Efectele demografice sunt imediate si rezulta din toxicitatea specifica a pesticidelor. Ele se traduc din moartea unei anumite proportii din efectivul populatiei contaminate cu atit mai mare cu cit doza aplicata a fost mai ridicata. In acest fel, efectul lor nu depinde de densitate. Efectele tratamentelor cu insecticide pot fi directe sau indirecte. Cele directe sunt cele care afecteaza direct populatiile unor specii de plante sau animale pentru care se face administrarea pesticidelor sau a celor contaminate accidental. In aceasta categorie intra si efectele tratamentelor cu insecticide asupra padurilor pentru combaterea defoliatorilor dar care afecteaza si o parte din avifauna. Efectele indirecte rezulta din trecerea pesticidelor in biomasa cu acumulari la fiecare nivel trofic, astfel incit concentratiile atinse in organis- mele consumatorilor carnivori sunt totdeauna ridicate. Astfel plantele absorb si concentreaza o parte din pesticidele ajunse in sol. In continuare insecticidele acumulate in biomasa vegetala contamineaza intreg lantul trofic de consumatori primari, secundari si tertiari. Spre exemplu, campania de eradicare a scolitidelor ulmului in nord – estul S.U.A. s-a dovedit catastrofala pentru avifauna in special pentru mierla migratoare ( Turdus migratorius). Efectele biocenotice indirecte se refera la reducerea hranei disponibile pentru anumite specii si lanturi trofice, la diminuare locurilor de adapost iernat si cuibarire pentru unele pasari. Contaminarea apelor dulci cu pesticide exercita o influenta catastrofala asupra faunei ihtiologice, ca rezultat al reducerii hranei prin saracirea zooplanctinului si a larvelor de insecte cu care se hranesc pestii. Un alt efect este legat de disparitia speciilor concurente. Spre exemplu prin tratare cu ierbicide a culturilor agricole se reduce numarul speciilor de dicotiledonate si creste proportia de graminee. Combaterile repetate determina o dregradare evidenta si uneori deosebita a echilibrelor naturale din biocenoze. Folosirea pesticidelor poate favoriza inmultirea in masa a unor specii de insecte pina atunci inofensive fie prin modificarea competentei intraspecifice, fie prin reducerea presiunii pradatorilor si parazitilor. Combatera daunatorilor culturilor cu pesticide (ierbicide) determina o reducere a densitatilor biocenozelor din ecosistemele in care s-au folosit. Folosirea combaterii cu ierbicide afecteaza sensibil si sucesiunea speciilor si a biocenozelor. Folosirea unor ierbicide putin selective are aceleasi efecte succesionale ca un incendiu. Ele deci favorizeaza declansarea unor succesiuni sau blocheaza ritmul si modifica sensul de desfsurare al acesteia. Ploile acide sunt o alta cauza a poluarii solurilor cu substante din atmosfera. Dupa cum se stie, ploile normale din zonele nepoluate au un pH in jur de 5,65 datorat CO2 din atmosfera. Ploile acide au un pH sub 4 uneori chiar sub 3 datorita prezentei oxizilor de sulf si de azot din atmosfera. Prin combinarea lor cu oxigenul acesti produsi dau nastere unor acizi dezhidra- tati, sulfuric si azotic. Acizii iau nastere si prin reactii fotochimice care transforma oxizii in acizi. Ploile acide determina mai intii o spalare a solului de elementele nutritive si o cresterea a aciditatii sale active. Aceasta crestere a aciditatii influenteaza stabilirea si accesibilitatea unor elemente nutritive precum si activitatea biologica din sol. 2.6 Poluarea solului cu metale grele rupa metalelor grele intră cele cu densitate peste 5, adică Cadmiu, Cupru, Mangan, Nichel, Plumb, Zinc, Mercur, etc.Ele provin din emanaţiile mijloacelor de transport, ale motoarelor cu ardere internă, din nămolurile apelor uzate, deşeuri şi reziduri de la exploatările miniere, din fertilizanţi din pesticide, îngrăşăminte organice etc. Din analiza datelor puse la dispoziţie de căte Inspectoratul de Protecţie a Mediului Sibiu, bazele de observaţii efectuate în intervalul 1999 -2000 a rezultat că doar în cazul dioxidului de sulf a avut loc o reducere a concentraţiilor diurne: cuantumul “vîrfurilor” de emisie a scăzut relativ constant.În anul 1998, ca urmare a adoptării unor tehnologi mai puţin poluante la S.C. SOMETRA S.A. valorile maxime ale concentraţiei dioxidului de sulf s-au situat sub CMA.Performanţa realizată este cu atît mai relevantă, cu cît, incepînd din 1996, producţia la principalele sortimente a atins nivelul celei din anul 1989, după o reducere drastică pînă în 1995.Din păcate, în ultimi 2 ani, 1999 si 2000, s-au semnalat noi depăşiri ale CMA la acest element, de 1,57 ori, relativ de 2,59 ori,dar cu frecvenţe de depăşire relativ reduse. Formele de degradare a terenului identificate in Copşa Mică sunt forme complexe s-au politipice,la care procesele de eroziune şi deplasare în masă li se asociează fenomenul de poluare.Eoziunea de suprafaţă se manifestă cu intensitate deosebită pe terenuri cu înclinare mai mare de 15 grade, pe care vegetaţia a fost puternic vătămată s-au distrusă sub impactul poluării.Eroziunea de adîncime este prezentă în general sub forma ogaşelor în diferite stadii de evoluţie şi, în măsuă mai mică, sub forma ravenelor. Metalele grele devin periculoase numai atunci cînd ajung în soluţia solului de unde pot fi absorbite de către plante.Efectele lor depind deci de solubilitatea lor în sol. Concentraţiile limită în soluri nu tebuie să depăşească 100 ppm pentru Pb, Cu, Ni, Cr, 5 ppm pentru Hg şi Cd, 10 ppm pentru Mo şi Se, 300 ppm pentru Zn. Metalele grele au capacitatea de a-şi schimba uşor valenţa ,formează hidroxizi greu solubili, au afinitate pentru a crea sulfuri şi de a forma compuşi complecşi.De aceea, ele sunt reţinute uşor în sol de către complexul adsorbtiv, sunt absorbiţi şi de către oxizii hidrataţi de Al, Fe,Mn, iar în condiţii reducătoare formează complecşi insolubili. Transportul metalelor grele în sol poate avea loc sub formă lichidă şi în suspensie prin intermediul rădăcinilor plantelor şi în asociaţie cu microorganismele din sol. Ionii metalelor grele pot forma cu unele substanţe organice compexe de tip chelat a căror stabilitate este variabilă.Ordinea de stabilitate a complexelor de tip acizi fulvici-metale este următoarea: la pH 3,0 Cu>Ni>Co>Pb>Ca>Zn>Mn>Mg; la pH 5,0 Ni>Co>Pb>Cu>Zn>Mn>Ca>Mg. Solurile cu textură grosieră şi cele acide au o capacitate redusă de reţinere a metalelor grele cu excepţia molibdenului şi seleniului.De aceea, plantele absorb uşor aceste metale grele din solurile cu textură uşoară sau cu reacţie acidă. Plumbul acumulat în cantitate mare în sol provoacă dereglări ale metabolismului microorganismelor afectînd în special procesul de respiraţie şi de înmulţire a celulelor. Zincul apare în sol în concentraţii cuprinse între 30 şi 50 ppm.În plante el devine toxic la concentraţii mai mari de 400 ppm datorită împiedicării absorţiei altor elemente.Excesul de zinc în sol provoacă modificări ale proprietăţilor sale fizice şi fizico-chimice şi reduce activitatea biologică. Cuprul apare în sol în concentraţie de 1 pînă la 20 ppm.La o concentraţie în sol de peste 0,1 ppm este toxic pentru majoritatea plantelor iar în concentraţie de peste 20 ppm în furaje este toxic pentru ovine.În solurile bogate în materie organică şi argilă mobilitatea cuprului este redusă. Poluarea cu acest metal duce la degradarea structurii şi a stabilităţii hidrice a agregatelor structurale fapt ce favorizează erziunea şi compactarea. Cadmiul este unul dintre cele mai peiculoase metale grele fiind foarte toxic pentru om şi animale.În mod natural el apare în soluri la o concentraţie sub 1 ppm.Toxicitatea sa este mai mare decît a zincului chiar la doze mai mici. Mercurul apare în soluri în mod obişnuit în concentraţii de 0,01-1 pm iar limita de toleranţă este de 2 ppm.Deoarece mercurul se pierde uşor prin volatizare la suprafaţa solului conţinutul său în sol este foarte redus. Nichielul apare în mod obişnuit în soluri în concentraţie de 2-50 ppm iar în soluţia solului între 0.005 şi 0,05 ppm.El este foarte toxic pentru plante de cca. opt ori mai toxic decît zincul. Cromul apare în mod obişnuit în soluri într-o concentraţie de 2-50 ppm iar limita de toleranţă este de 100 ppm.Absorţia sa de către plante este limitată. Arseniul apare în sol în concentraţii de 0,1-20 ppm iar pragul limită este de 20 ppm.În cantităţi mari el afectează creşterea plantelor. Cobaltul apare frecvent în sol în concentraţie de 1-10 ppm iar limita sa tolerabilă se apreciează a fi de 50 ppm.Cobaltil poate fi foarte toxic pentru plante. Molibdenul poate deveni toxic pentru plante în solurile de reacţie slab acidă sau alcalidă.El apare în soluri într-o concentraţie de 0,2-5 ppm limita tolerabilă fiind de 5 ppm. Seleniul ca şi molibdeniul are o mobilitate ridicată la pH-uri mari.În soluri în mod natural apare într-o concentraţie de 0,01-5 ppm iar limita de toleranţă este de 5 ppm. h}b h}b h}b , ‚ î & f Þ h}b h}b h}b # h}b h}b h}b # h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b + h}b + h}b + h}b + h}b + h}b ( h}b ( h}b ̤̀☊଀ņഀ߆⨁ă܈ༀ㢄ᄄ蚄币㢄怄蚄愁̤摧რ» + h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b + h}b ( h}b + h}b + h}b + h}b + h}b + h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b + h}b + h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b + h}b + h}b ( h}b ( h}b ( h}b h Æ ( h}b ( h}b ( h}b 愀̤摧რ» 愀̤摧რ» ( h}b ( h}b ( h}b Æ Æ Æ Æ Æ Æ ( h}b + h}b + h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b + h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b + h}b + h}b ( h}b ( h}b + h}b + h}b + h}b + h}b ( h}b + h}b ( h}b ( h}b + h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b + h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b + h}b ( h}b ( h}b + h}b ( h}b + h}b ( h}b ( h}b . h}b + h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b + h}b ( h}b h}b h}b Cantitatea totală de elemente periculoase în sol uscat la aer Elementul Frecvenţa Soluri poluate cu elemntul respectiv Tolerabilă U – Uraniu 0,01 – 1 115 5 V – Vanadiu 10 – 100 1.000 50 Zn – Zinc 3 – 50 20.000 300 Zi – Zircon 1 – 300 6.000 3.000 Cele mai utilizate mijloace de reducere a toxicitaţii acestor metale grele constau în aplicarea de amendamnte calcice proces prin care creşte valoarea pH-ului şi aceste metale sunt blocate în forme insoubile. Poluarea sulului cu metale grele se realizează şi pe calea administrării îngrăşămintelor. Din motive legate de preţul de cost aceste îngrăşăminte nu sunt purificate. Ele conţin Arseniu 2,2 – 1,2 ppm, Cadmin la 170 ppm, Crom 66 la 243 ppm, Cupru între 4 şi 79 ppm, Plumb 92 ppm, Nichel îmtre 7 şi 32 ppm şi Zinc între 50 şi 1.430 ppm. Acestor metale grele li se adaugă alte calităţi rezultate din folosirea pesticidelor în special Cupru, Arseniu şi Plumb. Solurile pot fi poluate şi cu Fluor. În mod obişnuit conţin între 50 şi 200 ppm Fluor, limita tolerabilă fiind de 200 ppm. Fluorul provine din industria Aluminiului, a îngrăşămintelor cu Fluor, a sticlei si ceramicii etc. Prezenţa Fluorului în concentraţii de peste 50 ppm determină mobilizarea unor cantităţi însemnate de materie organică şi Aluminiu. 2.7 Implicaţiile folosirii îngraşămintelor chimice asupra ecosistemelor de pajişti Pajiştile naturale ocupă în ţara noastră o suprafaţă considerabilă,de peste 4,4 miliarde hectare, ceea ce reprezintă 18,6% din suprafaţa totală a ţării şi aproape 30% din terenul agricol. Răspîndite în condiţii de climă şi sol foarte diferite, de la cîmpie pînă la vîrfurile munţilor, pajiştile constitue agrobiomuri terestre caracteristice care s-au dezvoltat pe locul unor ecosisteme naturale, mai mult sau mai puţin nemodificate prin intervenţii umane cu scopul organizării şi impunerii unui singur lanţ trofic determinat, cel în care participă animalele domestice. În prezent, în ţara noastră, pajiştile naturale participă cu o pondere de aproximativ 50% din necesarul de foraje suculente şi fibroase al sectorului zootehnic.Deşi aceste pajişti dispun de un potenţial productiv ridicat, starea actuală este necorespunzătoare, majoritatea suprafeţelor fiind în diferite stadii de degradare, datorită neaplicării consecvente a lucrărilor de ingrijire a folosirii neraţionale. Este cunoscut că fertilitatea se înscrie în principala metodă cu ajutorul căreia se poate interveni rapid şi eficace în creşterea productiviţătii pajiştilor.În sens ecologic fertilizarea reprezintă o intervenţie în ciclurile biogeochimice ale ecosistemelor, prin aport de elemente minerale, cu scopul creşterii producţiei primare nete. Ca atare, in baza acestei acţiuni, ar trbui să stea o solidă concepţie ecosistemică, în sensul cunoaşterii legăturilor strînse dintre plante-animale-microorganisme si biotop, ce edifică unitatea funcţională prin care se realizează cele trei circuite fundamentale: energetic, material şi informaţional. Un prim şi imediat efect al folosirii îngrăşămintelor chimice pe pajişti îl reprezintă creşterea producţiei, cu sporuri ce variază ăn funcţie de dozele şi combinaţiile folosite, de tipul de pajişti, mersul vremii, precîmpurii experimentale, au demonstrat că aplicarea în complex a îngrăşămintelor cu azot, fosfor şi potasiu în doze de N 150-200 P 50-100 K 0-100 determină obţinerea a 4,00 pînă la 9,55 t/ha suprafaţă uscată, cu un spor mediu de 10-15 kg SU/kg îngrăşămînt. Foarte frecvent, în lucrările de specialitate se fac referiri asupra efectului pozitiv al îngrăşămintelor asupra compoziţiei floristice.În acest sens, dozele recomandate, care cuprind în combinaţie azot, fosfor şi potasiu, determină creşterea proporţiei de graminee, în unele cazuri pînă la peste 90% pe seama plantelor din alte familii botanice şi leguminoaselor.Lipsa sau proporţia redusă de leguminoase, chiar şi de „specii diverse”, afectează nu numai calitatea furajului dar şi cantitatea de azot atmosferic fixat în nodozitaţi, iar simplificarea compoziţiei floristice poate avea repercursiuni deosebit de importante în menţinerea stabilităţii ecosistemului şi cere cantităţi suplimentare de energie, reprezentate în ultimă instanţă tot de îngrăşăminte, pentru menţinerea acesteia. Modificări mari determină îngrăşămintele chimice şi în compoziţia chimică a plantelor.Numeroşi autori exemplifică efectul pozitiv al îngrăşămintelor prin creşterea substanţială a conţinutului de proteine brute, mai cu seamă sub influenţa îngrăşămintelor cu azot.Rezultă clar că la doze mai mari de îngrăşăminte cu azot sinteza albuminelor nu este favorizată. h}b 愀Ĥ摧扽 gd}b gd}b - . 0 6 8 : > T V f h r t x | Ž œ ž ª ¬ ² ¶ Ì Î Ü Þ è ê ô ø ú š œ ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b ( h}b + h}b + h}b + h}b I STAREA SOLURILOR ÎN JUDEŢUL DÂMBOVIŢA 3.1 Repartiţia solurilor pe categorii de folosinţe. Ponderea principală o deţin în judeţul Dâmboviţa terenurile agricole (61,6%), urmate de păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră (29,8%). Starea ocupării terenurilor (Institutul Naţional de Statistică, Direcţia Judeţeană Dâmboviţa): Suprafaţa totală a judeţului: 405.427 ha – 4045 km2 din care: teren agricol: 249.819 ha – 61,6% (la 31.12.2001); teren forestier: 120.813 ha – 29,2% (la 31.12.2001); suprafaţa totală ocupată de ape şi ape cu sulf 10980 ha – 2,7% (la 31.12.2001); căi de comunicaţie şi căi ferate: 6897 ha – 1,7% (la 31.12.2000); terenuri ocupate cu construcţii şi curti: 15.144 ha – 3,73% (la 31.12.2000) – în uşoară extindere. 3.2 Prinipalel restricţii ale calităţii solurior. Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodeie şi Cartografie Dâmboviţa a realizat la începutul anului 2001 inventarire terenurilor argricole degradate din fondul funciar agricol, luând în studiu o suprafaţă de 215.549 ha (terenuri agricole şi neprouctive). Perimetrele cu terenuri degradate au fost evidenţiate, de regulă, în extravilan, dar au fost cuprinse în perimetre şi suprafeţe de intravilan ce constituie continuare unor degajări din extravilan şi care pun în pericol în special aşezările (de exemplu: suprafeţe cu alunecări de teren). Analiya perimetrelor inventariate a condus la determinarea următoarelor suprafeţe, pe tipuri de degradări (% pentru fiecare formă de degradare s-a raportal la întreaga suprafţă inventariată): Soluri degradate – 24.379 ha – suprafaţa totală, din care: eroziune de suprafaţă foarte puternică şi excesivă – 12.165 ha (50%); eroziune de uprafaţă – 539 ha ( 2,21%); terenuri frământate (alunecări active şi semistabilizate) – 1.289 ha (5,27%); exces de umiditate freatică – 1.069 ha (4,38%); terenuri afectate de inundaţii – 3.894 h (15,96%); exces de umiditate de suprafaţă (lipsă drenaj intern şi extern) – 3.042 ha (12,74%); terenuri cu soluri scheletice – 145 ha (0,6%); terenuri cu vegetaţie degradată (păşunat abuziv, defrişat abuziv) – 175 ha (0,7%); zone de risc unde se manifestă fenomene de surpari de maluri – 84 ha (3,46%); terenuri afectate de poluare generată de industria chimică – 11 ha (0,04%); 愀̤摧殚¶ ␃ഃ׆ĀǠ愀̤摧殚¶ h oductive – gropi de împrumut (criere părăsite) – 31 ha; terenuri cu deponii (deşeuri industriale, deşeuri menajre, resturi de la construcţii) – 280 ha (1,15%). Anlizând surafeţele de mai sus, se remarcă ponderea mare a terenurilor afectate de forme grave de roziune de diferite tipuri (57%). O pondere însemnată o ocupă şi terenurile afectate de diferite forme de exces de umuditate ce poate provoca fenomene foarte păgubitoare (32%). Dintre acestea, excesul de umiditate de suprafaţă, care se manifestă uneori în crovuri, produce mari pagube culturilor agricole. Dintre fenomenele de degradre mai importante, dar cu efect ditructiv potenţial, menţionăm pe cele de eroziune a malurilor, al căror efect poate duce la pierderea de terenuri agricole, precum şi pe cele afectate de exploatările petroliere sau transversate de reţeaua de transport subterana care oate afecta mai ales pânza freatică, cu efect negativ asupra profilului de sol (de exemplu: comuna Bucşani, unde se consată existenţa unei mari suprfeţe afectate de acest fenomen). 3.3 Presiuni ale unor factori asupra stării de calitate a solurilor din judeţul Dâmboviţa. Îngrăşăminte: relativ la situaţia aplicării fertilizanţilor pe solurile agricole în perioada 2000 – 2002 pe terenuri agricole, se remarcă: Creşterea suprafeţelor fertilizate chimic; Scăderea cantităţilpr de fosfor (P) şi potasiu (K) aplicate la hectar; Evoluţia favorabilă pentru aplicrea îngrăşămintelor naturale. Produse fitosanitare: relativ la evoluţia aplicării tratamentelor de producţie a plantelor pe suprafeţele cultivate (date de la DGAIA Dâmboviţa – inuarie 2003), se relevă în general extinderea suprafeţelor tratate cu pesticide şi creşterea cantităţilor aplicate le hectar. Evoluţie cantitaţi (kg/ha) Evoluţie suprafeţe cu tratamente pesticide folosite (2000 - 2002) de producţie (2000 - 2002) POLUAREA SOLULUI PAGE PAGE 19 Calitatea mediului inconjurator Calitatea/securitatea alimentelor 29,20%; 1,70%; 2% Sanatatea umana/animala Productivitatea solului 30% 61,60%; 61% 2,70%; 3% 3,73%; 4% constructii forestier agricol ape cai de comunicatie 쥁`