Referat Boli De Ochi

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Boli De Ochi si de asemenea puteti face Download Referat Boli de ochi

Citeste fragmente din Referat Boli De Ochi

Orice boală de ochi necesită un tratament de specialitate. Multe neglijenţe sau întîrzieri în tratament sînt plătite cu pierderea vederii! Boli ale ochilor: conjunctivita ulciorul (hordeolum) cheratita ulcerul corneean irita cataracta glaucomul dezlipirea de retină viciile de refracţie Conjunctivita Una din cele mai frecvente îmbolnăviri ale foiţei care înveleşte ochiul este conjunctivita. Printre cauzele conjunctivitei se numără iritaţia locală a mucoasei conjunctivale prin praf, fum, curenţi de aer, vapori iritanţi, expunere excesivă la soare, sau prin infectare cu diferiţi agenţi microbieni. Afară de acestea guturaiul banal şi guturaiul alergic se pot însoţi de congestie conjunctivală. Simptome: la prima vedere se constată înroşirea ochiului, secreţie lacrimală crescută; bolnavul acuză mîncărimi sau arsuri locale şi nu suportă lumina. Uneori se găseşte o secreţie purulentă care trebuie dată la analiză pentru a se determina ce fel de microbi se dezvoltă. Tratamentul: în caz de usturimi şi mîncărimi pronunţate se aplică comprese calde care ameliorează repede simtomele. Pansamentele nu sunt indicate. Medicul prescrie uneori unguente speciale, care vor fi introduse, cu ajutorul unei baghete de sticlă rotunjite, în fundul de sac conjunctival, alteori recomandă picături ce vor fi introduse, cu ajutorul pipetei în fundul de sac conjunctival inferior. Ulciorul Dacă procesul infecţios este localizat într-un anumit punct la marginea pleoapei el poartă numele de hordeolum, ulcior sau orgellet. El apare atunci cînd în canalul excretor al unei glande sebacee de la nivelul genelor pătrund stafilococi care se înmulţesc şi obstruează acest canal. Modul de producere este asemănător cu acela din furunculoză. Simptome: în funcţie de sediul ulciorului, apare o umflătură a pleoapei superioare sau inferioare. Această umflătură poate fi atît de importantă încât bolnavul nu poate deschide ochiul. Ca şi la furuncul, stoarcerea ulciorului este inversă. Tratamentul: constă în aplicare de comprese calde. Dacă în felul acesta nu se poate obţine coacerea (înmuierea, ramolirea) şi spargerea ulciorului, medicul pratică o incizie mică prin care pote fi evacuat puroiul. Profilaxia cea mai bună este asigurată prin curăţenie impecabilă şi evitarea scărpinatului la ochi. La persoanele care prezintă orgellet recidivat (mai ales la copii), se obţin rezultate bune prin administrarea zilnică a unei linguri de untură de peşte. Cheratita Dat fiind că stratul epitelial al corneei reprezintă o continuare a conjunctivitei, inflamaţiile mucoasei conjunctivale pot fi urmate de inflamaţii ale corneei, numite cheratite. Un semn important pentru recunoaşterea cheratitei poate fi învăţat de oricine. Bolanvul este pus să privească spre fereastră; imaginea ferestrei; oglindită în ochiul bolnavului, nu este lucioasă şi cu contururi nete, ci are aspect mat şi şters, ca şi când suprafaţa ochiului ar fi fost unsă cu o grăsime. Cheratita poate fi determinată de infecţii, corpi străini sau apare în cursul anumitor boli generale (turbeculoza, sifilis). Ulcerul corneean Este o boală destul de frecventă, dată de cauze variate. În orice afecţiune corneeană trebuie consumatat de urgenţă medicul, deoarece un tratament necompetent poate fi urmatde tulburări de vedere sau pierderea vederii la ochiul afectat! Irita Între cornee şi cristalin estesituat irisul, o membrană cu o culoare care diferă de la un om la altul. Ea prezintă un orificiu central(pupila). Inflamaţia irisului poartă numele de irită. Simptome: irisul este tumefiat şi decolorat, iar pupila nu reacţionaeză la lumină. Vederea este mai mult sau mai puţin tulburată. Rareori bola se însoţeşte de dureri de ochi sau de cap. Cauzele iritei pot fi de ordin extern(ulcer coreean, leziuni oculare infectate, afecţiuni ale cristalinului) sau de cauză internă ( boli reumatice, sifilis, turbeculoză, gonoree). Orice caz de irită trebuie văzut şi tratat neîntârziat de medic. Cataracta Cristalinul, situat în spatele irisului poate fi sediul diferitelor procese patologice. Cea mai frecventă este cataracta sau albeaţa (în limba greacă katarraktes = cascadă; denumirea se datoreşte faptului că în antichitate se credea că s-ar scurge un lichid tulbure deasupra pupilei). Simptome: cristalinul, care în mod normal este limpede ca un cristal devine mai mult sau mai puţin opac în cursul acestei boli, de aceea pupila nu apare neagă şi albă – cenuşie ,acuitatea vizuală scade în mod considerabil. Cauze: cataracta poate fi congenitală, dobândită sau determinată de vâstră. În cazul cataractei congenitale copilulu se naşte cu această modifiacare a cristalinului, fie de cauza ereditară, fie datorită unei îmbolnăviri de natură virală a mamei în cursul sarcinii. Cataracta senilă este aproape fiziologică (normală) în forma sa cea mai uşoară, adică opacifierea minimă a cristalinului. Tratament: orice opacifiere a cristalinuilui şi scadere a acuităţii vizuale trebuie prezentată medicului. Numai acesta poate hotărî indicaţia şi momentul intervenţiei chirugicale. Operaţia constă în îndepărtarea cristalinului opacifiat. Nu există alt mijloc de coreactare a acestei opacifieri. La cătva timp după operaţie, cristalinul va fi înlocuit prin ochelari speciali cu lentile convexe. Glaucomul ¢ 萏<葞<摧㻢ô œ   ¢ ® ¸ ü hù mul ( în limba greacă glaukos = albastru – verzui ) este o boală de ochi gravă care constă în creşterea presiunii din interiorul globului ocular mai mult sau mai puţin peste cifra normală. Datorită creşterii presiunii intraoculare au de suferit atât nervul optic cât şi retina. Acuitatea vizuală şi câmpul vizual scad treptat şi se poate ajunge la orbire totală. Recunoaşterea la timp şi la tratamentul corect al acestei boli sunt deosebit de importante, deoarece glaucomul netratat duce în mod iremediabil la orbire. În glaucomul acut se produce o creştere bruscă a presiunii intraoculare. Ochiul arată intens congestionat. Alte semne care însoţesc glaucomul acut sînt: dureri în regiunea frunţii şi maxilarului cu iradieri în regiunea tîmplelor şi obrajilor, stare generală modificată, ameţeli şi vărsături. În criza de glaucom acut acuitatea vizuală scade brusc; obiectele sînt văzute ca prin ceaţă, cu contururi difuze. Uneori criza de glaucom acut trece de la sine în cîteva zile, dar scăderea acuităţii vizuale se menţine adesea. Tratamentul:pe lângă administrarea anumitor medicamente, în tratamentul glaucomului se pot executa operaţi de diminuare a presiunii introculare; prin acestea nu se poate recupera pierderea vederii, dar se menţine ceea ce a rămas. Cauzele care duc la creşterea presiunii introculare nu sunt cunoscute; se pare că intervine o tulburare în inervarea vaselor de sânge care irigă globul ocular. În glaucomul secundar lucrurile stau altfel. De obicei la baza glaucomului stă o afecţiune oculară premergătoare ca: irita, iridociclta, lezuni ale cristalinului etc. Aceste afecţiuni sunt urmate de o creştere lentă dar constantă a presiunii intraoculare. Simptomele glaucomului secundar sunt: dureri oculare, opacificarea corneei, scăderea treptată a acuităţii vizuale. Tratamentul urmăreşte înlăturarea cauzelor care au determinat creşterea presiunii intraoculare. Când aceasta nu este posibil se recurge la intervenţia chirurgicală. Trebuie insiostat din nou asupra faptului că ân tratamentul glaucomului fiecare minut este preţios. În cea mai mică suspiciune de glaucom bolnavul trebuie să se prezinte de urgenţă la medic. Persoanele la care s-a stabilit diagnosticul de glaucom vor ţine seama de aceasta în modul lor de viaţă: vor evita eforturile fizice şi intelectuale, nu se vor apleca, vor evita alimentele condimentate excesiv, ca şi consumul de alcool, cafea şi nicotină. Viciile de refracţie Dintre defectele de refracţie a luminii în interiorul globului ocular care duc la tulburări de vedere, cele mai frecvente şi importante sunt miopia şi hipermetropia. Ele sunt expicate pe scurt la capitolul despre orgnele de simţ. Dezlipirea de retină O afecţiune care în trecut ducea în mod sigur la orbire este dezlipirea de retină, ce constă în desprinderea retinei de prâe suportul ei, ceea ce înseamnă imposibilitatea de a mai fi irigată cu sânge, deci nutrită. Ca urmare a acestei leziuni grave bolnavul prezintă simptome ca : scîntei în faţa ochilor, puncte luminoase chiar cu ochii închişi, imagine alterată a obiectelor, perturburări în perceperea culorilor, scăderea acuităţii vizuale şi goluri în câmpul vizual. Dezlipirea de retină are dret cauze apariţia unor mici rupturi în retină, de origine mecanică, producerea de procese degenerative ale retinei. În cazul unei miopii importante, tensiunea excesivă la care este supusă retina poate fi urmată de o ruptură. Tratamentul: ca şi în glaucom, succesul tratamentului este legat de rapiditatea cu care bolnavul se prezintă la medic. Oftalmologii dispun astăzi de diferite metode chirurgicale prin care retina ruptă constă în evitarea traumatismelor cu obiecte boante; cei cu miopie mare vor evita mişcările prea rapide ale capului. Corpi străini în ochi Daca accidentatul simte dintr-o dată o durere arzătoare în ochi şi se constată o lacrimare abundentă, existenţa unui corp străin este probabilă. Pacientul închide ochiul, pe care începe să şi-l frece, manevra de la care va trebuit oprit. Bolnavul va fi aşezat pe un scaun, cu capul aplecat pe spate, cu ceafa sprijinită spetează. Ajutorul, stînd în picioare în spatele lui, invită bolnavul să se uite în sus. Se apucă cu degetul mare şi arătătorul pleoapa inferioară care se îndepărteaza de ochi. Astfel se poate inspecta punga conjunctivă inferioară. Chiar dacă corpul străin nu este invizibil, se va şterge punga cu colţul răsucit al unei batiste, fără presiune, spre unghiul intern al ochiului spre nas. Pleaopa superioară se poate ridica, invitând bolnavul să privească în jos. Se apasă cu un chibrit pleoapa, se trage de gene în sus şi se răsuceşte pleoapa peste chibrit. În acest moment se apasă cu buricul unui deget pe pleoapa răsucită şi se îndepărtează chibritul. Se şterge ochiul cu batista, tot spre nas. Când corpul străin a ajuns în unghiul intern al ochiului operaţia este terminată. El va fi evacuat prin spălare de către secreţia lacrimală. Dacă se constată că un corp străin este fixat chiar pe globul ocular, nu trebuie facute încercări de a-l îndepărta. Se va aplica un pansament pe ambii ochi şi se va duce accidentatul la un medic oftalmolog. PAGE PAGE 1 쥁@