Referat Perfectionare_a Impozitului Pe Venitul Global

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Perfectionare_a Impozitului Pe Venitul Global si de asemenea puteti face Download Referat perfectionare_a impozitului pe venitul global

Citeste fragmente din Referat Perfectionare_a Impozitului Pe Venitul Global

Posibilităţi de perfecţionare a impozitului pe venitul global Regimul fiscal de impunere a veniturilor persoanelor fizice Impozitul pe venit a fost introdus pentru prima dată în Marea Britanie, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. În preajma primului război mondial au mai introdus acest impozit şi alte ţări cum ar fi: SUA, Japonia, Germania, Franţa, Olanda, Belgia. Introducerea impozitului pe venit a născut numeroase discuţii referitoare la diferenţele dintre impozitul pe venit care globalizează toate sursele de venit şi impozitul cedular care impozitează veniturile pe fiecare sursă de venit. S-ar putea spune că existenţa unui impozit pe venit ideal ar necesita o bază cât mai largă de impozitare, deduceri personale de bază suficient de mari astfel încât să se excludă contribuabilii cu venituri mici de la impunere, asigurându-se astfel o impunere progresivă în funcţie de mărimea venitului. 1.1.Impozitul pe venitul global pe plan internaţional. În toate ţările Uniunii Europene, statul percepe un impozit pe venitul persoanelor fizice. Structura fundamentală a sistemului de impunere a veniturilor persoanelor fizice este practic asemănătoare în toate ţările Uniunii Europene. Diferenţele apar în cazul cotelor de impunere. Cotele de impunere reprezintă procentajele aplicate la sumele impozabile. Sumele obţinute de contribuabili se încadrează în tranşele de venit stabilite prin lege. În funcţie de tranşa în care se încadrează, veniturile respective se impozitează cu o anumită cotă de impunere. Veniturile impozabile se obţin prin deducerea unei sume fixe numită "deducere de bază", din venitul net obţinut de contribuabil. Deducerea poate lua diferite forme. Astfel, în unele ţări, această deducere se poate prezenta sub forma impozitării primei tranşe de venit cu cota 0%, iar în altele se acordă o reducere a obligaţiei fiscale prin "credit al impozitului de bază", adică din impozitul calculat şi datorat se deduce o sumă fixă, egală pentru toţi contribuabilii. Totuşi, în cele mai multe ţări, se practică deducerea personală de bază, care reprezintă o sumă fixă care reduce baza de impozitare a fiecărui contribuabil. Cu excepţia Germaniei care aplică formule fiscale diferite, veniturile care depăşesc pragul deducerilor sau care nu sunt impozitate cu cota 0%, sunt repartizate pe tranşe de venit. Numărul tranşelor de venit variază de la ţară la ţară: în Suedia venitul se impozitează într-o singură tranşă, în Islanda şi Irlanda în două tranşe, în timp ce în Luxemburg, Mexic, Spania şi Elveţia venitul se impozitează în opt tranşe. În cadrul unei tranşe, veniturile sunt impozitate la aceeaşi cotă de impunere, cotă care creşte de la o tranşă la alta. Se obţine astfel un impozit progresiv. În unele ţări, valoarea deducerilor personale sau mărimea tranşei care se impozitează cu cotă 0%, creşte pe măsură ce se trece la o tranşă de impunere mai ridicată. Acesta este cazul Marii Britanii, în care, impunerea se desfăşoară pe patru categorii de venituri: Tranşe de venit lunar Cote de impunere Venit în $ CATEGORIA I Până la 4.300₤ 20% 6.278$ 4.301-27.100₤ 23% 6.278-39.566$ Peste 27.100₤ 40% Peste 39.566$ Deducerea personală este de 4195₤. 6.125$ CATEGORIA II Până la 1.500₤ 10% 2.190$ 1501-28.000₤ 22% 2.190-40.880$ Peste 28.000₤ 40% Peste 40.880$ Deducerea personală este de 4.335₤. 6.329$ CATEGORIA III Până la 1.520₤ 10% 2.219$ 1.521-28.400₤ 22% 2.219-41.464$ Peste 28.400₤ 40% Peste 41.464$ Deducerea personală este de 4.385₤. 6.402$ CATEGORIA IV Până la 1.880₤ 10% 2.744$ 1.880-29.400₤ 22% 2.744-42.924$ Peste 29.400₤ 40% Peste 42.924 Deducerea personală este de 4.535₤. 6.621$ (S-a calculat la un curs de schimb 1£=1,46$). Deducerile personale în Marea Britanie cresc şi pe categorii de vârstă a contribuabililor, respectiv pentru persoanele cuprinse între 65- 74 de ani şi apoi pentru persoanele ce depăşesc 75 de ani. Diferenţieri la nivelul deducerilor personale se fac şi pentru persoanele nevăzătoare sau pentru văduve. Spre deosebire de sistemul deducerilor personale, sistemul bazat pe credite pentru impozit nu ţine seama de nivelul venitului contribuabilului. Un astfel de sistem este utilizat în ţări ca: Austria, Canada, Ungaria, Islanda, Italia, Mexic, Noua Zeelandă, Polonia, Portugalia. Gradul de progresivitate al unui barem de cote creează dependenţa faţă de dimensiunile tranşelor de impunere şi a cotelor marginale aplicate pe venitul fiecărei tranşe. Atât nivelul tranşelor de impunere, cât şi al cotelor marginale variază de la o ţară la alta, reflectând diferite moduri în care statele realizează o repartiţie echitabilă a obligaţiei fiscale. Cotele maxime de impunere a veniturilor prelevate de stat sunt de 25% în Suedia, 33% în Noua Zeelandă şi de 60% în Ţările de Jos. În Irlanda şi Noua Zeelandă, contribuabilii al căror nivel de venit corespunde venitului mediu pe economie, sunt asimilaţi la cote maxime, respectiv de 48% şi 33%. În Germania, Austria, Belgia, Canada, Finlanda, Franţa, Ţările de Jos şi Marea Britanie salariaţii pot câştiga cam de două ori venitul mediu pe economie înainte ca să plătească impozitul la cota maximă. În schimb, contribuabilii elveţieni şi americani nu sunt asimilaţi la cota maximă atâta timp cât veniturile lor nu ating de zece ori venitul mediu pe economie. Pentru contribuabilii turci, venitul lor poate depăşi de 29 de ori venitul mediu pe economie înainte ca să fie impozitaţi cu cota maximă. În Turcia sistemul fiscal permite o deducere persoanlă de 225 milioane de lire turceşti sau 135$ (sumă ce creşte la 315 milioane lire turceşti sau 189$, în anumite oraşe). Tranşele de venit anual şi cotele de impunere sunt prezentate mai jos: Venit anual impozabil(mil TRL) În $ Cota impunere Până la 2.500 1.500$ 15% 2.500 – 6.250 1.500-3.750$ 20% 6.250 –12.500 3.750-7.500$ 30% 12.500 – 31.250 7.500-18.750$ 30% 31.250 –62.500 18.750-37.500$ 35% Peste 62.500 Peste 37.500$ 40% (S-a calculat pentru un curs valutar 1.000.000TRL=0,6$.) Specific sistemului fiscal turcesc este că anumite venituri care în România se globalizează, în Turcia se impozitează cu impozit final, ca de exemplu: pentru veniturile din profesii liberale cota este de 22%, excepţie făcând artiştii şi scriitorii care sunt impozitaţi cu cotă de 16,5% Dintre ţările care au un sistem fiscal bazat pe credite pentru impozit amintim Italia, al cărei credit pentru fiecare copil sau persoană în întreţinere a evoluat de la 336.000 lire italiene (ITL) în 1999 la 408.000 ITL în 2000, la 516.000 ITL în 2001 şi la 552.000 ITL în 2002. Se mai acordă un credit suplimentar pentru fiecare copil cu vârsta sub trei ani, în sumă de 240.000 ITL. Sistemul fiscal din Germania este asemănător cu cel din România în cazul câtorva elemente. De exemplu, angajatorii au obligaţia să reţină un impozit anticipat din salariu, în contul impozitului pe venitul global. Contribuabilii care obţin altfel de venituri trebuie să efectueze 4 plăţi anticipate în contul impozitului pe venitul global. Plata impozitului, care trebuie efectuată până la 31 mai a anului următor, atrage după sine, dacă nu este efectuată la termen, majorări de întârziere şi penalităţi. În Germania, contribuabilii căsătoriţi pot opta pentru un venit pe familie, ceea ce reduce obligaţia de plată a fiecărui contribuabil membru al familiei (se totalizează veniturile obţinute şi se împarte la doi, suma ce revine fiecărui contribuabil fiind mai mică, deci impozitată cu o cotă progresivă mai mică). Ratele progresive variază de la 22,9% la 51%. Printre ţările cu sisteme fiscale mai deosebite sunt şi Norvegia şi Belgia. Sistemul norvegian de impunere a veniturilor foloseşte două categorii de venituri: venitul global şi venitul individual. Venitul global este venitul net bază de calcul şi se calculează pentru toţi contribuabilii, atât pentru persoane fizice cât şi pentru persoane juridice. Include toate veniturile impozabile din muncă, afaceri şi capital. Din aceste venituri se scad deducerile şi scutirile cum ar fi: dobânzi, deduceri personale ale angajatului şi veniturile din pensii. Venitul individual este venitul brut bază de calcul şi reprezintă totalitatea veniturilor din salarii, pensii pentru care se calculează contribuţiile sociale. Specificitatea acestui sistem constă în divizarea în două categorii: clasa 1 şi clasa 2. Principala deosebire dintre cele două clase este că deducerile din clasa 2 sunt duble faţă de sumele acceptate pentru clasa 1. Contribuabilii necăsătoriţi sunt cuprinşi în totalitate în clasa 1. Cuplurile de contribuabili căsătoriţi pot alege clasa de impozit în vederea celui mai mic impozit total pe familie. Familiile în care doar un singur partener obţine venituri sunt trecute la clasa 2 de obicei, iar familiile în care amândoi partenerii obţin venituri sunt, de obicei, cuprinşi în clasa 1. Părinţii singuri sunt asimilaţi în totalitate la clasa 2. Cota de impunere maximă pentru veniturile din salarii şi activităţi independente este, de obicei, de 55,3%, excepţie făcând persoanele din Nordul Norvegiei care au taxe mai reduse şi deduceri speciale. Pentru persoanele peste 34 de ani care economisesc pentru a îşi cumpăra o casă se fac reduceri de impozit. Limita anuală a economiilor este de 15.000 NOK (sau 1.800$) cu reduceri la impozit de 20% din suma anuală economisită. Limita maximă este de 100.000 NOK (sau12.000$). Deducerea personală de bază este de 120.000 NOK (sau 14.400$). Impozitul pe venitul net: - pentru persoane fizice 28% pentru persoanele din Nordul Norvegiei 24,5% Deducerile personale pentru clasa 1 de venituri sunt de 28.800 NOK (sau 3.456$), iar pentru clasa 2 sunt de 57.600 NOK (sau 6.912$). (S-a calculat la un curs valutar 1NOK=0,12$.) re a veniturilor percepe pentru veniturile din dobânzi, de capital sau din transferul drepturilor de proprietate asupra valorilor mobiliare un impozit reţinut la sursă de 25%, 20%, 15%. Pentru veniturile care se globalizează se aplică cote progresive de la 25% la 55% asupra venitului global, din care s-au scăzut în prealabil deducerile (donaţii, pensii alimentare) şi reducerile (pentru copii în întreţinere). Specificitatea sistemului belgian constă în tratamentul special acordat contribuabililor căsătoriţi care susţin financiar singuri familia. Pentru aceştia, 30% din veniturile lor, dar nu mai mult de 270.000 franci belgieni (BEF), este alocat partenerului său şi se impozitează separat pe numele acestuia. De asemenea, contribuabilii cu activităţi independente pot aloca partenerilor (soţilor/soţiilor) lor, 270.000 BEF, dacă aceştia au participat la afacere. În SUA, impozitul pe venitul final se departajează atât pe tranşe de venit, cât, mai ales, pe categorii de contribuabili: necăsătoriţi, văduve şi contribuabili care au optat pentru impozitarea pe familie, contribuabili căsătoriţi dar ale căror venituri se percep separat, contribuabili căsătoriţi care sunt singurii susţinători financiari ai familiei: Necăsătoriţi($) Familii/văduve($) Căsătoriţi,dar impozitaţi separat($) Singurii susţinători fin($) Cote de impunere Până la 27.050 Până la 45.200 Până la 22.600 Până la 36.250 15% 27.051-65.550 45.201-109.250 22.601-54.625 36.251-93.650 27,5% 65.551-136.750 109.251-166.500 54.626-83.250 93.651-151.650 30,5% 136.751-297.350 166.501-297.350 83.251-148.675 151.651-297.350 35,5% Peste 297.351 Peste 297.350 Peste 148.675 Peste 297.350 39,1% Deşi majoritatea ţărilor europene şi-a propus o scădere a cotelor de impunere (Germania şi-a propus un program până în 2005), se poate remarca că, totuşi, contribuabilii ţărilor europene ating tranşele de impunere maximă la nivele de venit mult mai mici decât contribuabilii americani. 1.2. Impozitul pe venitul global în ţările din estul Europei Este interesant de văzut ce se întâmplă în estul Europei, întrucât ţara noastră este şi va fi întotdeauna comparată cu ţările din jurul său, de la nivelul PIB-ului în dolari pe locuitor chiar până a compara nivelul cotelor maxime de impunere a veniturilor persoanelor fizice. În Polonia, de exemplu, există trei tranşe de venit, cu cota maximă de impunere tot de 40%. Tranşe de venit anual(zloţi) În $ Cota procentuală Până la 32.736 7.857$ 19% 32.736 – 65.472 7.857-15.713$ 30% Peste 65.472 Peste 15.713$ 40% (S-a calculat la un curs valutar 1PLN=0,24$.) Contribuabilii persoane fizice din Bulgaria sunt supuşi unui impozit pe venit global a cărui cotă maximă de impunere este tot de 40%. Sistemul fiscal din Bulgaria are la bază acordarea unei deduceri sub forma impozitării primei tranşe de venit cu cota 0%. Grila de impozitare a veniturilor este următoarea: Tranşe de venit anual( leva) Cota procentuală Până la 960 0(%) 960-1.380 20% 1.380-4.560 26% 4.560-16.800 32% Peste 16.800 40% În Slovacia cota maximă de impunere este de 42% depăşind-o pe cea din România. Deducerile personale au crescut de la 21.000 coroane (630$) la 38.760 coroane (1.163$), iar noua grilă de impozitare este următoarea: Tranşe de venit impozabil (coroane) În $ Cota procentuală Până la 90.000 2.700$ 12% 90.000-150.000 2.700-4.500$ 20% 150.000-240.000 4.500-7.200$ 25% 240.000-396.000 7.200-11.880$ 30% 396.000-564.000 11.880-16.920$ 35% 564.000-1.128.000 16.920-33.840$ 40% Peste 1.128.000 Peste 33.840$ 42% (S-a calculat la un curs valutar 1SLK=0,03$⤮ În concluzie, România nu are cote excesive de impunere, dar cei care le plătesc le percep în acest fel datorită veniturilor mici în comparaţie cu ale altor ţări, sarcina fiscală îngreunându-se şi din cauza celor care nu plătesc impozitele şi alte obligaţii către stat. În acest sens, Theodor Stolojan, susţine în "Ziua economică", că în România, cota de impunere maximă de 40% devine valabilă după un prag anual de 3.200$, pe când, în ţări ca Polonia, aceeaşi cotă se aplică după un prag anual de 17.000$, iar în Bulgaria după un prag anual de 8.000$. D-l Stolojan argumentează această consideraţie arătând că: "raportul dintre pragul de venit de la care se aplică cota maximă de impunere şi produsul brut pe cap de locuitor este în România de 1,9, în timp ce în Polonia este de 4,2 şi în Bulgaria de 5,3. De aceea avem impresia că suntem jecmăniţi" Impozitul pe venitul global în România. Reglementări actuale şi posibilităţi de perfecţionare. Prima încercare pentru introducerea impozitului pe venit în România a fost realizată în 1909 prin proiectul de lege al lui Costinescu. Acest proiect de lege a fost concretizat însă mai târziu în legea din 1923 prin care se stabileau veniturile impozabile, cotele impozabile pentru fiecare venit. La început, aceste cote de venit erau foarte reduse şi se percepeau de la un număr redus de persoane. Conform legii din 1923 veniturile impozabile erau: veniturile din proprietăţi agricole impozitate cu 12%; în caz de arendare erau impozitate cu 14%, iar dacă contribuabilul locuia în străinătate pe o perioadă mai mare de 6 luni atunci erau impozitate cu 24%; veniturile din proprietăţi clădite impozitate cu 12%, iar pentru cei ce locuiau în străinătate cu 20%; veniturile din investiţii financiare impozitate între 8-15%; veniturile din activităţi industriale şi comerciale impozitate cu 10%; veniturile din salarii impozitate între 4-8%; veniturile din profesii liberale impozitate cu 8%. Această lege stabilea impozitul progresiv pe venitul global. Se prevedea globalizarea acestor venituri în vederea impozitării, precum şi unele deduceri: pentru situaţia familială; veniturile mici nu se impozitau; pentru credite ipotecare. După 1945 această lege a fost abrogată, trecându-se la impozitarea din beneficiul obţinut de întreprinderi pentru alimentarea bugetului de stat. După 1989 s-a trecut la impozitarea persoanelor fizice pe categorii de venituri: venituri din salarii, venituri din dividende şi dobânzi, venituri din activităţi bazate pe liberă iniţiativă, venituri din chirii. Impunerea acestor venituri era realizată pe baza mai multor acte normative: Legea nr.32/1991 privind impozitul pe salarii, cu modificările ulterioare(cotă de21-45%); Ordonanţa Guvernului nr.26/1995 privind impozitul pe dividende, aprobată prin legea nr.101/1995(cotă de10%); Legea nr.34/1994 privind impozitul pe venitul agricol, cu modificările ulterioare- suspendată până la 1 ianuarie 2001 prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 218/1999(cotă de 15%); Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.85/1997 pentru impunerea altor venituri ale persoanelor fizice, modificată şi aprobată prin Legea nr.246/1998: -venituri din închirieri(cotă 15%); -venituri din activităţi independente(cotă 15-35%); -venituri din colaborări(cotă10-40%); -venituri din jocuri de noroc(cotă 10%). Pe lângă aceste legi, existau şi foarte multe acte normative care acordau facilităţi fiscale în legătură cu aceste impozite, creând un sistem complicat atât în aplicare, cât şi în administrare, lăsând posibilităţi de evaziune fiscală licită şi ilicită. 2.1.Impozitul pe venitul global în contextul reformei fiscale din România. Scurtă prezentare. Modernizarea sistemului fiscal începută în 1993 prin introducerea taxei pe valoarea adăugată, a fost continuată cu introducerea impozitării prin globalizarea veniturilor persoanelor fizice Această impozitare (promulgată de Ordonanţa nr.73/august1999 publicată în Monitorul Oficial nr.419/31 august 1999 modificată şi abrogată de Ordonanţa nr.7/august 2001 publicată în Monitorul Oficial 435/3 august 2001), a fost dictată de împrejurările în care România trebuie să se alinieze la legislaţia comunitară, să revizuiască şi să armonizeze legislaţia fiscală conform Acordului European de Asociere între România şi Comunităţile Europene, intrat în vigoare la 1 februarie 1995. Impozitul pe venit a apărut o dată cu necesitatea de a stabili o legătură directă între sursa de venituri şi obligaţia fiscală, astfel realizându-se atât o lărgire a bazei de impozitare, cât şi o creştere a numărului contribuabililor. Reforma fiscală, care urmăreşte înlocuirea vechiului sistem greoi şi inechitabil, a dus la transformarea impozitării cedulare în impozitarea persoanelor fizice. Impozitarea cedulară presupune impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice pe mai multe acte normative, un tratament fiscal diferenţiat al veniturilor, fapt ce favorizează persoanele care realizează venituri din mai multe surse. Impunerea globală presupune cumularea veniturilor realizate de o persoană fizică, într-o perioadă de un an, atât în ţară, cât şi în străinătate, indiferent de sursa de provenienţă, şi supunerea venitului anual unui singur impozit, potrivit unui barem progresiv unic (definiţie Expert Consult). Sistemul presupune ca o parte din venituri să fie globalizate, iar restul se impun separat, pe categorii de venituri. Plăţile din cursul anului capătă caracter de plăţi anticipate în contul impozitului pe venitul global, care se realizează prin stopaj la sursă în cazul salariilor, dobânzilor, dividendelor sau sunt stabilite de către organul fiscal pe bază de declaraţii provizorii şi plătite de către contribuabil. Noutatea constă în personalizarea impozitului în funcţie de situaţia proprie fiecărui contribuabil, adică acordarea fiecărui contribuabil a unei deduceri personale de bază (de 800.000 lei începând din anul 2000 şi ajungând în semestrul I 2002 la 1.600.000), indiferent de natura venitului realizat şi a unor deduceri suplimentare în funcţie de situaţia familială specifică. Metoda globală prezintă avantajul că stabileşte un impozit personal determinat în funcţie de forţa contributivă a fiecărei persoane fizice, asigurându-se astfel reglarea veniturilor populaţiei şi participarea la formarea resurselor generale necesare dezvoltării societăţii. 2.2. Plătitorii impozitului pe venitul global Legislaţia care instituie impozitul pe venitul global consideră subiect al impunerii acea persoană fizică rezidentă, denumită în continuare contribuabil. Contribuabilii pot fi: persoana fizică română cu domiciliul în România, pentru veniturile obţinute atât din România, cât şi din străinătate; persoana fizică română fără domiciliu în România, pentru veniturile obţinute din România : prin intermediul unei baze fixe situată pe teritoriul României. Baza fixă reprezintă un centru de activitate care se desfăşoară în totalitate sau numai parţial în scopul obţinerii de venituri, având caracter fix sau permanent. Baza fixă poate fi reprezentată de: spaţiul pentru acordarea de consultanţă pe diverse domenii, deţinut în proprietate sau închiriat; sediul unităţii beneficiare a serviciului prestat; biroul pentru exercitarea unei profesii independente. -într-o perioadă ce depăşeşte în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; persoana fizică străină pentru veniturile obţinute din România: prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României; într-o perioadă ce depăşeşte în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat. persoana fizică română fără domiciliu în România, precum şi persoanele fizice străine, care realizează venituri din România în următoarele condiţii (având în considerare convenţiile de evitare a dublei impuneri între România şi statele cărora le aparţin persoanele fizice străine) : veniturile sunt obţinute din activităţi care nu se realizează prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României(ex.: dreptul de autor, venituri din chirii); veniturile sunt obţinute într-o perioadă ce nu depăşeşte în total 183 de zile, în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat. Legiuitorul consideră necesar să specifice accepţiunea pe care o dă termenului de România. România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor de drept internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţia. 2.3.Sfera de aplicare Venituri care se supun impozitării În categoria veniturilor care se supun impozitării se includ atât veniturile în bani, cât şi echivalentul în lei al veniturilor în natură obţinute de persoanele fizice, precum şi avantajele în bani sau în natură primite gratuit sau cu plata parţială. Veniturile în natură reprezintă contravaloarea prestaţiei, plata muncii efectuate (muncile agricole plătite în produse, plăţile salariilor în produsele fabricate de societatea respectivă). Avantajele în bani şi în natură reprezintă orice fel de foloase primite de contribuabil, ca urmare a unei relaţii contractuale între părţi sau de la terţi şi care nu reprezintă contravaloarea muncii prestate. Avantajele în bani şi echivalentul în lei a avantajelor în natură sunt impozabile numai dacă au fost considerate cheltuieli deductibile aferente activităţii desfăşurate de persoana sau entitatea care le-a acordat. Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt: veniturile din activităţi independente; veniturile din salarii; veniturile din cedarea folosinţei bunurilor; veniturile din dobânzi şi dividende; veniturile din pensii pentru sume ce depăşesc 5.000.000 lei pe lună; veniturile din activităţi agricole, definite conform legii; alte venituri. Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 a fost modificată printr-o altă ordonanţă, nr.87/2000, în ceea ce priveşte pensiile care a extins categoriile de venituri impozabile şi asupra veniturilor din pensii ce depăşesc 2.000.000 de lei. Această modificare s-a actualizat prin Ordonanţa Guvernului 7/2001 care majorează limita veniturilor neimpozabile obţinute din pensii la 5.000.000 de lei. O îmbunătăţire pe care o aduce prezenta ordonanţă în domeniul veniturilor impozabile este şi introducerea impozitului asupra anumitor venituri din activităţi agricole. În funcţie de metoda de impozitare veniturile impozabile se pot clasifica astfel: Veniturile la care impozitarea se face prin globalizare; 1.Venituri din salarii şi asimilate salariilor; 2.Venituri din activităţi independente Venituri comerciale:- din fapte de comerţ; - din prestări servicii; - din prestarea unei meserii; Venituri din exercitarea unei profesii liberale: - medic; - avocat; - notar; - expert contabil; - contabil autorizat; - arhitect; - consultant de plasament în valori mobiliare; -alte profesii asemănătoare. Venituri din valorificarea dreptului de proprietate intelectuală: -brevete de invenţii; -desene, modele; -mostre; -mărci de fabrică şi comerţ; -procedee tehnice; -know-how; -drepturi de autor şi drepturi conexe acestora. Venituri din drepturi conexe dreptului de autor: sportivi profesionişti 3.Venituri din cedarea folosinţei bunurilor: -închirieri; -arendări. II. Veniturile care nu se globalizează, impozitarea făcându-se la sursă: 1.Venituri din dividende; 2.Venituri din dobânzi; 3.Venituri din jocuri de noroc; 4.Venituri din tranzacţii mobiliare; 5.Venituri din pensii; 6.Alte venituri. O categorie de venituri aparte, care nu se impozitează prin reţinere la sursă, dar impozitul este final este cea a veniturilor din activităţi agricole, definite conform legii. În categoria avantajelor acordate se includ: folosinţa în scop personal a locuinţelor şi vehiculelor de orice tip (chiar şi cele în natură); hrana; cazarea; personalul pentru munci casnice; diferenţa dintre dobânda practicată de aceeaşi bancă la împrumuturi şi dobânda preferenţială; reduceri de preţuri sau tarife în cazul cumpărării unor bunuri sau prestări de servicii pentru salariaţii proprii; gratuităţi de bunuri şi sevicii, inclusiv sume acordate pentru distracţii şi recreare; alte asemenea. Ordonanţa Guvernului nr.7/2001 revine asupra avantajelor şi adaugă, faţă de legislaţia anterioară, că nu sunt considerate avantaje: -contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau locuinţei din incinta unităţii, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform legii sau specificităţii activităţii, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi compensarea diferenţei de chirie suportate de persoana fizică conform legilor speciale; -contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei. Avantajele primite cu titlu gratuit sunt evaluate la preţul de piaţă, la locul acordării avantajului. Avantajele primite cu plata parţială sunt evaluate ca diferenţă între preţul pieţei şi suma reprezentând plata parţială. Evaluarea avantajelor în bani şi/sau în natură acordate angajaţilor se face în momentul acordării şi se impozitează în luna în care au fost primite. Evaluarea avantajelor în natură sub forma folosirii numai în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii se face astfel: evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a autovehiculului se face aplicând un procent de 1,7% pentru fiecare lună, la valoarea de intrare acestora. În cazul în care vehiculul e închiriat, avantajul e evaluat la nivelul chiriei; evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a locuinţei primite se face la nivelul chiriei practicate pentru suprafeţe locative deţinute de stat. Avantajele conexe (apă, electricitate, gaz, cheltuieli de întreţinere, ş.a.) sunt evaluate la valoarea lor efectivă; evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a altor bunuri decât vehiculul şi locuinţa se face la nivelul totalului cheltuielilor aferente fiecărui bun pe unitatea de măsură specificată sau la nivelul practicat de terţi. Evaluarea utilizării în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii cu folosinţă mixtă se face astfel: pentru vehicule, evaluarea se face conform prezentării de mai sus şi avantajul se determină proporţional cu numărul de kilometri parcurşi în interes personal, justificat cu foaia de parcurs; pentru alte bunuri evaluarea se face conform prevederilor de mai sus şi avantajul se determină proporţional cu numărul de metri pătraţi folosiţi în interes personal sau cu numărul de ore de utilizare în scop personal. Evaluarea utilizării bunurilor din patrimoniul personal cu folosinţă mixtă, în vederea determinării cheltuielilor deductibile, se face conform prevederilor de mai sus, iar cheltuielile deductibile se determină după caz, proporţional cu: numărul de kilometri parcurşi în interes de afacere; numărul de metri pătraţi folosiţi în interes de afacere; numărul de unităţi de măsură specifice în alte cazuri. Evaluarea produselor acordate cu plata în natură se face astfel: la preţul de vânzare practicat de unitate, care poate cuprinde accize şi TVA; la preţul de achiziţie la care se adaugă accizele şi TVA-ul, dacă produsele sunt achiziţionate de la producătorii individuali şi acordate persoanelor fizice; la preţul de aprovizionare care poate cuprinde accize şi TVA, pentru alte produse aprovizionate de la diverşi agenţi economici; la nivelul tarifelor practicate pe piaţă, inclusiv TVA, pentru lucrări şi servicii; la nivelul chiriei stabilite pentru folosinţa gratuită a locuinţei. Venituri neimpozabile Din această categorie fac parte: ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială acordate din:- bugetul de stat; - bugetul asigurărilor sociale de stat; - bugetul fondurilor speciale; - bugetele locale şi alte fonduri publice; - de la terţe persoane (sindicate). Excepţie fac indemnizaţiile şi alte forme de sprijin pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate şi pentru concediul plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, care sunt venituri de natură salarială. În cadrul acestor ajutoare şi indemnizaţii se cuprind: alocaţia de stat pentru copii; alocaţia de stat pentru copiii cu handicap; alocaţia de stat pentru copiii cu handicap, aflaţi în plasament familial sau încredinţaţi, potrivit legii, unei familii, unei persoane sau unui organism autorizat; ajutor special lunar acordat pe toată durata handicapului pentru cei inapţi de muncă din cauza handicapului; alocaţiile suplimentare pentru familiile cu copii; indemnizaţia acordată începând cu cea de-a doua naştere; ajutoarele ce se acordă soţiilor celor ce satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi primării în situaţii de necesitate, în limita fondurilor existente; ajutoare pentru procurarea de dispozitive medicale; ajutor de şomaj; alocaţia de sprijin; ajutorul de integrare profesională; indemnizaţia lunară acordată persoanelor persecutate din motive politice; indemnizaţia lunară acordată magistraţilor înlăturaţi din justiţie din motive politice; indemnizaţia de veteran de război, inclusiv sporul; renta lunară acordată, potrivit legii, veteranilor de război; ajutorul anual acordat penrtu acoperirea unei părţi din costul chiriei, iluminatului şi energiei termice; ajutorul de înmormântare; ajutorul pentru refugiaţi; ajutoare umanitare, sociale şi medicale; ajutoare sociale acordate în baza legislaţiei de pensii; şi altele asemănătoare. b) veniturile sub forma darurilor acordate copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia zilei de 1 iunie şi a sărbătorilor de sfârşit de an, precum şi angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, în limita sumei de 1.000.000 lei pentru fiecare persoană şi eveniment; c) ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru pierderi însemnate în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, precum şi în cazul unor boli grave sau incurabile ale angajatului; d) sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate, precum şi excedentul rezultat din fructificarea rezervelor constituite din primele plătite de asiguraţi; e) sumele primite drept despăgubiri pentru pagubele suportate ca urmare a calamităţilor naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau deces, produse ca urmare a unor acţiuni militare conform legii; f) pensiile I.O.V.R., sumele fixe de îngrijire pentru pensionarii care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate; g) contravalorea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare ce se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispoziţiilor legale în materie; h) contravaloarea echipamentelor tehnice (primite de angajat sub formă de aparatură, dispozitive, unelte, alte mijloace asemănătoare necesare în procesul muncii), echipamentului individual de protecţie şi lucru (cu care este dotat fiecare participant în procesul muncii pentru a fi protejat faţă de factorii de risc, pentru a-şi proteja îmbrăcămintea şi încălţămintea), alimentaţiei de protecţie (primite în mod gratuit de persoanele care lucrează în condiţii de muncă grele şi vătămătoare), medicamentelor (primite de cadrele militare în activitate) şi materialelor igienico-sanitare (primite gratuit de persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă al căror specific impune o igienă personală deosebită), precum şi alte drepturi de protecţie a muncii, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare; i) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări sau mecenat; j) alocaţia individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator, şi hrana acordată potrivit dispoziţiilor legale. În această categorie se cuprind: alocaţia individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă; alocaţia zilnică de hrană pentru activitatea sportivă de performanţă; contravaloarea hranei, alimentelor sau numerarul acordat sportivilor pentru asigurarea alimentaţiei de efort necesare pe perioada de pregătire; drepturile de hrană în timp de pace primite de personalul din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională; alte drepturi potrivit dispoziţiilor legale; k) veniturile obţinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile şi mobile corporale din patrimoniul personal, exclusiv cele obţinute din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi părţilor sociale; l) sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interes de serviciu; m) sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de transport, cazare, diurnei acordate pe perioada detaşării şi delegării în altă localitate, în ţară şi străinătate, precum şi în cazul deplasării în localitate în interesul serviciului, cu excepţia celor acordate persoanelor juridice fără scop lucrativ, peste limitele legale stabilite de instituţiile publice; n) indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare; o) drepturile în bani şi în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenţii şi elevii militari ai instituţiilor de învăţământ militare şi civile; p) bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau perfecţionare profesională în cadru instituţionalizat; r) sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaţie; s) veniturile din agricultură şi silvicultură. Excepţia la aceste venituri neimpozabile o constituie veniturile obţinute din cultivarea şi valorificarea florilor, fructelor şi zarzavaturilor, în sere şi în solarii, precum şi arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor, din exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole şi alte asemenea. Aceste venituri agricole vor fi tratate individual la subcapitolul 2.11. În comparaţie cu Ordonanţa Guvernului nr73/1999, Ordonanţa Guvernului nr.7/2001 în vigoare, îmbunătăţeşte sistemul de impunere în favoarea persoanelor fizice, prin lărgirea sferei de cuprindere a veniturilor neimpozabile. Astfel, această ordonanţă cuprinde în plus veniturile menţionate la literele b), c), l), şi n), respectiv: b) veniturile sub forma darurilor acordate copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia zilei de 1 iunie şi a sărbătorilor de sfârşit de an, precum şi angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, în limita sumei de 1.000.000 lei pentru fiecare persoană şi eveniment; c) ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru pierderi însemnate în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, precum şi în cazul unor boli grave sau incurabile ale angajatului; l) sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interes de serviciu; n) indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare. Aceste adăugiri au drept scop să îmbunătăţească atât starea socială cât şi condiţiile de muncă şi să impulsioneze tinerii angajaţi. Venituri scutite Veniturile scutite sunt veniturile cuprinse în sfera de aplicare a inpozitului pe venit, dar sunt scutite pe anumite categorii de contribuabili. Ordonanţa 7/2001 consideră venituri scutite de la impozitul pe venit următoarele: veniturile membrilor misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare, cu condiţia reciprocităţii, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional şi a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte, precum şi veniturile nete în valută acordate personalului trimis în misiune diplomatică permanentă în străinătate, potrivit legii; veniturile oficialilor organismelor internaţionale realizate în cadrul acestor organisme ca urmare a activităţii desfăşurate în România; calitatea de oficial este confirmată de Ministerul Afacerilor Externe; veniturile persoanelor fizice străine ce desfăşoară în România activitate de consultanţă în cadrul unor acorduri de finanţare gratuită încheiate de Guvernul României cu alte guverne sau organizaţii internaţionale guvernamentale ori neguvernamen- tale; veniturile obţinute de corespondenţii de presă străini, cu condiţia reciprocităţii; premiile şi orice avantaje în bani şi/sau în natură obţinute de elevi şi studenţi la concursuri interne şi internaţionale. În această categorie se cuprind: premii obţinute la concursuri pe obiecte de învăţământ, pe meserii, cultural-ştiinţifice, tehnico-ştiinţifice, la campionate sportive, şcolare naţionale şi internaţionale; contravaloarea avantajelor sub formă de masă, cazare şi transport; alte drepturi materiale primite de participanţi cu ocazia acestor manifestări; premiile obţinute de sportivii medaliaţi la campionatele mondiale, europene şi jocurile olimpice. Şi la aceste categorii se iau în considerare atât premiile în sine, cât şi contravaloarea avantajelor sub formă de masă, cazare şi transport sau orice alte drepturi materiale primite cu astfel de ocazii; sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, acordate potrivit legii. Această prevedere se referă la sumele primite în baza legii 98/1999 privind concedierile colective şi plăţile compensatorii; sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere şi restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condiţiile de pensie; sumele reprezentând diferenţe de dobândă subvenţionată la creditele acordate, subvenţiile primite pentru achiziţionarea de bunuri, precum şi uniformele obligatorii şi drepturile de echipament; veniturile reprezentând avantajele în bani şi/sau în natură acordate persoanelor cu handicap, veteranilor de război, invalizilor şi văduvelor de război accidentaţilor de război în afara serviciului ordonat, persoanelor persecutate pe motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmaşilor eroilor martiri, răniţilor luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989; alte venituri prevăzute cum ar fi : - dobânzile aferente titlurilor de stat; dobânzile aferente depozitelor la vedere la care sunt asimilate dobânzile aferente depunerilor la casa de ajutor reciporc; dobânzile aferente obligaţiunilor municipale emise de Agenţia Naţională pentru Locuinţe şi de alte entităţi emiţătoare de obligaţiuni care vizează construcţia de locuinţe; veniturile obţinute la jocurile de noroc şi din premii, în bani şi/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile 6.000.000 pentru fiecare câştig realizat, de la acelaşi organizator sau plătitor, într-o singură zi.; veniturile din salarii ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator; încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei şi al ministrului finanţelor publice. În comparaţie cu legislaţia precedentă, prezenta ordonanţă foloseşte scutirea de la impunere a anumitor venituri ca pârghie în stimularea unor categorii de contribuabili cum ar fi: creatorii de programe pe calculator, sportivii medaliaţi la campionatele mondiale europene şi la jocurile olimpice. De asemenea se scutesc de la impunere veniturile oficialilor organismelor internaţionale realizate în cadrul acestor organisme ca urmare a activităţii desfăşurate în România. 2.4.Perioada impozabilă şi cotele de impunere Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. Excepţia se întâlneşte atunci când intervine decesul contribuabilului în cursul anului, perioada impozabilă devenind inferioară anului calendaristic. Venitul impozabil realizat pe o fracţiune de an se consideră venit anual impozabil din care se vor scădea pierderile fiscale reportate şi deducerile personale. Pentru calculul impozitului lunar asupra veniturilor din salarii şi pensii pe anul 2001 s-a folosit următorul barem lunar de impunere: - valabil pentru primul semestru al anului 2001(în lei) Tranşe de venit lunar impozabil(lei) Impozit lunar(lei) Până la 1 259 000 18% 1 259 001 – 3 090 000 226.620+23% pentru ce depăşeşte 1 259 000 3 090 001 – 4 921 000 647.750+28% pentru ce depăşeşte 3 090 000 4 21 001 – 6 867 000 1.160.430+34% pentru ce depăşeşte 4 921 000 Peste 6 867 000 1.822.070+40% pentru ce depăşeşte 6 867 000 Hotărârea Guvernului privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii şi pensii pentru primul semestru al anului 2001, publicată în Monitorul Oficial din 30 decembrie 2000 mai prevede şi majorarea deducerilor personale de la 926.000 lei la 1.099.000 pentru această perioadă, precum şi majorarea sumei fixe neimpozabile în ceea ce priveşte pensiile la 2.374.000 lei. valabil pentru semestrul II al anului 2001(în lei) Tranşe de venit lunar impozabil(lei) Impozit lunar(lei) Până la 1 458 000 18% 1 458 001 – 3 578 000 262.440+23% pentru ce depăşeşte 1 458 000 3 578 001 – 5 699 000 750.040+28% pentru ce depăşeşte 3 578 000 5 699 001 – 7 952 000 1.343.920+34% pentru ce depăşeşte 5 699 000 Peste 7 952 000 2.109.940+40% pentru ce depăşeşte 7 952 000 Aceeaşi Hotărâre a Guvernului a stabilit o majorare a deducerii personale de la 1.099.000 la 1.273.000 lei pe lună, suma fixă neimpozabilă a pensiilor majorându-se la 2.749.000 lei pe lună. Acest barem s-a actualizat prin ordinul ministrului finanţelor publice pentru trimestrul IV al anului fiscal 2001. Actualizarea se bazează pe aplicarea ratei inflaţiei realizate pe perioada iunie-august 2001, comunicată de Institutul Naţional de Statistică. Pentru calculul impozitului anual pentru anul fiscal 2001 s-a folosit următorul barem anual de impunere(în lei): Tranşe de venit anual impozabil(lei) Impozit anual(lei) Până la 19 700 000 18% 19 700 001 – 49 900 000 3 546 000 + 23% pentru ce depăşeşte 19 700 000 49 900 001 – 78 800 000 10 492 000 + 28% pentru ce depăşeşte 49 900 000 78 800 001 – 110 400 000 18 584 000 + 34% pentru ce depăşeşte 78 800 000 Peste 110 400 000 29 328 000 + 40% pentru ce depăşeşte 110 400 000 Totodată, suma fixă neimpozabilă pentru pensii s-a majorat la 5.000.000 lei pe lună. Acest barem s-a stabilit prin ordinul ministrului finanţelor publice şi s-a obţinut prin corectarea baremului lunar de impunere cu rata inflaţiei realizate pe prioada septembrie - decembrie 2001, rată comunicată de Institutul Naţional de Statistică. În ceea ce priveşte anul fiscal 2002, prevederile în vigoare (Ordonanţa Guvernului 7/2001 modificată), stabilesc baremul lunar de impunere pentru veniturile obţinute din salarii şi pensii astfel: Tranşe de venit lunar impozabil(lei) Impozit lunar(lei) Până la 1 800 000 18% 1 800 001 - 4 600 000 324.000+23% pentru ceea ce depăşeşte 1.800.000 lei 4 600 001 – 7 300 000 968.000+28% pentru ceea ce depăşeşte 4.600.000 lei 7 300 001 – 10 200 000 1.724.000+34% pentru ceea ce depăşeşte 7.300.000 Peste 10 200 000 2.710.000+40% pentru ceea ce depăşeşte 10 200 000 , iar baremul anual pentru calculul plăţilor anticipate: Tranşe de venit anual impozabil(lei) Impozit anual(lei) Până la 21 600 000 18% 21 600 001 – 55 200 000 3.888.000+23% pentru ceea ce depăşeşte 21.600.000 lei 55 200 001 – 87 600 000 11.616.000+28% pentru ceea ce depăşeşte 55.200.000 lei 87 600 001 – 122 400 000 20.688.000+34% pentru ceea ce depăşeşte 87.600.000 lei Peste 122 400 000 32.520.000+40% pentru ceea ce depăşeşte 122.400.000 lei Aceste bareme s-au stabilit luându-se în calcul jumătate din rata inflaţiei prognozate pentru anul 2002, aplicată la baremul de impunere al anului precedent, 2001, stabilit în modul prezentat anterior. Atât aceste bareme de stabilire a plăţilor anticipate în contul impozitului pe venitul global, cât şi baremul anual pentru calculul impozitului venitului anual global impozabil se aprobă de către ministrul finanţelor publice. Baremul anual pentru calculul impozitului pe venitul anual global impozabil se stabileşte prin corectarea baremului anual de stabilire a plăţilor anticipate cu variaţia ratei inflaţiei realizate faţă de cea prognozată pe perioada impozabilă. 2.5.Reguli comune pentru categoriile de venituri 2.5.1. Venitul net se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile cu respectarea unor reguli prevăzute de lege. Aceste reguli pentru cheltuielile deductibile sunt: cheltuielile aferente venitului, adică acele cheltuieli efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate cu scopul realizării acestuia, justificate prin documente; sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale nu sunt cheltuieli aferente venitului; cheltuielile recunoscute ca deductibile sunt cele aferente venitului, în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare, după caz. Cheltuielile de reclamă şi publicitate sunt deductibile în condiţiile şi în limitele stabilite de legislaţia în vigoare pentru persoanele juridice. Cheltuielile privind amortizarea sunt deductibile în condiţiile în care calculul se efectuează conform legislaţiei în materie; cheltuielile corespunzătoare veniturilor ale căror surse se află pe teritoriul României sau