Referat Zoologia Nevertebratelor
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Zoologia Nevertebratelor si de asemenea puteti face
Download Referat Zoologia nevertebratelorCiteste fragmente din Referat Zoologia Nevertebratelor
ZOOLOGIA
NEVERTEBRATELOR
Partea I
Protozoa – Flagellata, Rhizopoda, Ciliophora, Sporozoa
Porifera, Placozoa, Coelenterata, Myxozoa, Ctenophora
Mesozoa, Plathelminthes, Gnathostomulida
Nemertini, Entoprocta, Rotatoria, Acanthocephala, Gastrotricha
Nematoda, Nematomorpha, Priapulida, Kinorhynchida, Loricifera,
Chaetognatha
Sipunculida, Cycliophora, Annelida, Pogonophora, Vestimentifera,
Echiurida, Myzostomida
Phoronida, Brachiopoda, Bryozoa
Partea II
Mollusca (Aplacophora, Monoplacophora, Polyplacophora, Gasteropoda,
Bivalvia, Scaphopoda, Cephalopoda)
Pararthropoda (Tardigrada, Onycophora)
Arthropoda
Trilobitomorpha
Chelicerata (Merostomata, Arachnida, Pantopoda)
Mandibulata (Crustacea, Pauropoda, Symphyla, Diplopoda, Chilopoda,
Insecta)
Echinodermata (Crinoidea Asterioidea Ophiuroidea Echinoidea
Holothurioidea); Hemichordata (Enteropneusta, Pterobranchiata,
Planctospheroidea)
Increngatura M O L L U S C A
Molustele sunt dupa artropode, cel de-al doilea grup de organisme ca
marime de pe Terra, numarul lor depasind 128 000 de specii. Cea mai mare
parte a molustelor sunt marine, existand insa si specii dulcicole –
apartinand la doua clase – si terestre – apartinand unei singure
clase. Denumirea grupului vine de la faptul ca au corpul moale (lat.
mollis). O mare parte dintre moluste au corpul protejat de structuri
calcaroase care formeaza diferite tipuri de cochilii sau alcatuiesc
structuri de protectie si de suport pentru musculatura. Uneori, in loc
de cochilie, unele moluste pot prezenta spiculi calcarosi. Segmentarea
oului la moluste este de tip spiral.
Grupul a fost impartit in mai multe clase, toate cu reprezentanti in
prezent. Unii autori considera ca o serie de tipuri de nevertebrate
fosile ar fi tot moluste – hiolitii sau unele tipuri din fauna de la
Ediacara, ca Kimberella – insa acest aspect se cere demonstrat.
Clasa Aplacophora (Solenogastra)
Aplacoforele reprezinta un grup mic de moluste - circa 240 de specii -
de talie relativ mica si corp vermiform. Traiesc la adancimi variabile,
atat in zone infralitorale cat si la adancimi de peste 5900 de metri;
unele specii sunt sedimentofile si microfage, altele sunt carnivore,
specializate pe consumarea polipilor de la hidrozoarele coloniale.
Morfologie externa
- Corpul este vermiform de 0.5 - 30 cm, fara segmentatie. La acest
grup, schema de baz( de la moluste - care presupune existenta capului,
masei viscerale invelite in manta si a piciorului musculos - este
alterata. Astfel, capul este slab diferen(iat, cu orificiul bucal
deschis ventral. Pe partea ventrala a corpului se intinde santul paleal
(care poate lipsi total la unele specii), largit posterior intr-o
cavitate cloacala. In aceasta cavitate se gasesc ele doua branhii, aici
se deschide orificiul anal si orificiile excretoare. Cochilia este
absenta, tegumentul producand in schimb o cuticula groasa in care se
gasesc structuri calcaroase aciculare sau in forma de solzi,
asemanatoare cu cele care apar la poliplacofore. Pentru acest motiv,
unii specialisti grupeaza aplacoforele si poliplacoforele intr-o
subincrengatura aparte - Aculifera (sau Amphineura), fata de restul
claselor de moluste, care formeaza subincrengatura Conchifera. Piciorul
este de asemenea extrem de redus, cu aspect de lam( longitudinala dispus
in interiorul san(ului paleal, deplasarea fiind realizata prin miscari
asemanatoare cu cele ale viermilor.
Organizatia interna
- La exterior, corpul este acoperit cu un tegument la nivelul caruia se
gasesc structuri calcaroase cu aspect de spiculi, caracteristice
grupului. Sub tegument urmeaza musculatura, dispusa pe mai multe
straturi. Sacul musculo-cutaneu este bine dezvoltat. Se disting
urmatoarele straturi de musculatura - un strat de musculatura circulara,
doua straturi de musculatura diagonala si un strat de musculatura
longitudinala.
- Tubul digestiv este scurt si drept. Intestinul prezinta diverticule
laterale. Unele specii prezinta radula in bulbul bucal, caz in care sunt
prezente si glande salivare.
- Aparatul respirator este slab dezvoltat. La cea mai mare parte a
speciilor schimburile gazoase se realizeaza la nivelul tegumentului; la
alte specii, in cavitatea paleala exista doua branhii bipectinate de
origine tegumentara care incadreaza orificiul anal.
- Aparatul circulator este redus deasemenea, in leg(tura cu slaba
dezvoltare a aparatului respirator. Inima este situata intr-o cavitate
pericardica si este formata dintr-un ventricul situat anterior si un
atriu situat posterior.
- Aparatul excretor este alcatuit din doua nefridii care comunica cu
pericardul si se deschid in cavitatea cloacala; nefridiile au de
asemenea rol de gonoducte.
- Sistemul nervos este relativ bine dezvoltat. Exista ganglioni
cerebroizi, ganglioni pleurali si ganglioni pediosi si patru cordoane
nervoase longitudinale - doua dorsale si doua ventrale, legate intre ele
prin comisuri si conective. Aspectul general al sistemului nervos
p(streaza un tip metameric. Organele de simt sunt reduse. Pe langa
terminatiile senzoriale tactile exista si doua organe chemo-gustative.
- Aplacoforele sunt animale hermafrodite sau cu sexele separate.
Gonadele sunt de regula perechi (rar sunt fuzionate) iar produsele
genitale sunt eliminate prin gonoducte in pericard de unde ajung in apa
prin intermediul nefridiilor. In dezvoltarea ontogenetic( a
aplacoforelor apare o larva trocofora, fapt ce indica filiatia cu
anelidele.
Din punct de vedere sistematic, aplacoforele se impart in doua
subclase, principalele criterii taxonomice fiind structura sistemului
respirator si a santului paleal.
Subclasa Caudofoveata. Cele circa 60 de specii apartinand acestui grup
se caracterizeaza prin sant paleal absent total sau redus la o mica
incizie situata ventral-posterior si subterminal; in cavitatea cloacala
se gasesc doua ctenidii. In functie de structura radulei, se
diferentiaz( trei familii: Limifossoridae, Prochaetodermatidae,
Chaetodermatidae.
Subclasa Solenogastra (Ventroplicida). Solenogastrele se caracterizeaza
prin sant paleal prezent pe aproape toata lungimea zonei ventrale;
corpul este vermiform sau usor aplatizat lateral, cu cavitatea cloacala
situata subterminal, cu pliuri tegumentare branhiale. In functie de
structura integumentului se imparte in trei familii: Lepidomeniidae,
Neomeniidae, Proneomeniidae.
Clasa Polyplacophora
Grup incluzand circa 1000 de specii de moluste cu certe trasaturi de
primitivitate care indica afinitati mari cu organisme de tip anelidian.
Sunt cunoscute cu fosile inca din silurianul inferior. Sunt specii
exclusiv marine, traind in zonele infralitorale, pe stanci.
Morfologie externa. Dorsal, corpul este protejat de opt placi
calcaroase imbricate care formeaza o carapace de protectie. Corpul are
aspect oval, turtit dorso-ventral. De o parte si de alta a cochiliei se
gaseste o extensie a lobilor mantalei - perinotumul. Sub perinotum se
gaseste santul paleal, la nivelul caruia sunt plasate branhiile.
Anterior se gaseste capul, slab delimitat de corp, urmat de un picior
musculos, puternic, ce asigura o fixare eficienta a animalului in zonele
cu ape agitate din apropierea tarmului. Orificiul anal se deschide
posterior, in santul paleal. Lateral, tot in santul paleal se deschid
orificiile excretoare si genitale.
Organizatia interna.
- Cochilia este formata din patru straturi: un periostracum cu
structura granulara, strabatut de estete (organe de simt), ostracum,
articulamentum (strat caracteristic poliplacoforelor) si hipostracum.
- In tegument se gasesc numerosi spiculi calcarosi. Musculatura, in
afara muschilor piciorului si a celor care actioneaza placile cochiliei,
este relativ slab dezvoltata.
- Sistemul digestiv. Orificiul bucal se continua cu un bulb bucal
(faringe) la nivelul caruia se gasesc radula si cele doua falci
chitinoase cu care animalul razuie filmul de microorganisme de pe
suprafata stancilor. Urmeaza un esofag scurt, apoi un stomac scurt si
larg. Intestinul posterior este lung si contorsionat (este de patru ori
mai lung decat corpul), deschizandu-se in rect. Glandele anexe tubului
digestiv sunt cele doua glande salivare deschise in bulbul bucal
anterior fata de cele doua glande zaharoase, hepatopancreasul, masiv,
bilobat si ramificat, deschis prin mai multe canale in stomac.
- Sistemul respirator este reprezentat de 3 - 80 de perechi de branhii
bipectinate, piramidale, situate metameric in santul paleal. La
poliplacofore se poate observa o reducere progresiv( a branhiilor,
primele disparand cele din zona capului.
- Sistemul circulator. Inima este tricamerala, fiind alcatuita dintr-un
ventricul si doua atrii. In regiunea posterioara a inimii, cele doua
atrii comunica unul cu celalalt. De la ventricul porneste anterior
aorta, care se ramifica, sangele v(rsandu-se in final in lacune
sanguine. Din aceste lacune, sangele ajunge dupa ce scalda organele
interne la nefridii si apoi la branhii, prin cele doua artere branhiale
prevazute cu vase branhiale aferente. Dupa oxigenare, sangele ajunge
prin vasele branhiale eferente in cele doua vene branhiale care il
transport( la atrii.
- Sistemul excretor este reprezentat de doua nefridii lungi, saciforme,
cu numeroase ramificatii care comunica cu pericardul prin cate un
orificiu renopericardic. Orificiile excretoare se deschid in santul
paleal, in treimea posterioara a corpului.
- Sistemul nervos consta dintr-un inel periesofagian de la care pleaca
patru cordoane nervoase longitudinale: doua paleoviscerale si doua
pedioase. Cordoanele paleoviscerale se unesc deasupra anusului. Toate
cele patru cordoane sunt unite cu comisuri dispuse simetric, sistemul
nervos avand un aspect metameric. Ganglionii sunt putini comparativ cu
alte grupe de moluste, existand doar doi bucali si doi subradulari.
Organele de simt sunt reprezentate prin estete (organe cu rol senzorial
tactil, percepand miscarile valurilor); la unele specii estetele devin
ochi simpli, cu corp vitros, cristalin si celule fotoreceptoare.
- Aparatul genital. Sexele sunt separate. Gonadele sunt unice si provin
prin fuzionarea a doua glande genitale simetrice, dupa cum o
demonstreaza situatia de la poliplacoforele primitive si existenta a
doua gonoducte si a doua orificii genitale. Fecundatia este externa, in
timpul dezvoltarii ap(rand o larva foarte asemanatoare cu trocofor(
polichetelor.
Sistematica. In functie de structura ansamblului de placi chitinoase si
a musculaturii asociate acestora, poliplacoforele se impart in trei
ordine: Lepidopleurida, Ischnochitonida si Acanthopleurida.
Ordinul Lepidopleurida include circa 60 de specii la care placile
cochiliei nu prezinta suprafata de insertie, sau, cand acestea exista,
nu apar incizii; perinotum este ingust, cu spiculi putini sau deloc.
Branhiile sunt prezente doar in partile lateral-posterioare ale santului
paleal. Sunt r(spandite in Atlantic, Pacificul de Vest, marile arctice
si antarctice. Cele mai importante familii din acest grup sunt
Lepidopleuridae, Hanleydae.
Ordinul Ischnochitonida. Cele peste 500 de specii din acest ordin se
caracterizeaza prin placi prevazute cu suprafete de insertie cu incizii;
perinotumul este lat, cu spiculi numerosi, iar branhiile sunt situate pe
toata lungimea santului paleal. In Marea Neagra patrund doi
reprezentanti ai acestui grup - Lepidochiton cinereus (fam.
Ischnochitonidae) si Middendorfia caprearum (fam. Callistoplacidae)
ambele intalnite in zona infralitorala pietroasa de la sud de Constanta.
L. cinereus poate atinge insa in alte zone ale arealului sau adancimi
mult mai mari (180 m adancime in Atlanticul de Nord). Alte familii din
acest grup - Molpadidae, Chitonidae, Callochitonidae.
Ordinul Acanthochitonida. Cuprinde specii de poliplacofore cu pl(cile
cochiliei prevazute cu suprafete de inser(ie foarte largi. De multe ori
perinotum, imbraca placile cochiliei astfel incat le mascheaza uneori cu
totul. Uneori ating talie mare - pana la 33 de cm (Cryptochiton
stelleri din Oceanul Pacific). Familia Acanthochitonidae - Acanthochiton
fascicularis in apele europene, Cryptoplax oculatus - in Oceanul
Pacific.
Clasa Monoplacophora
Monoplacoforele sunt considerate a fi cel mai arhaic grup de moluste,
pastrand in structura lor interna cele mai multe trasaturi de
primitivitate. Descrise ca grup in 1940 pe seama unor fosile datand din
Cambrian, primele exemplare au fost descoperite in 1952 in dreptul
coastelor panameze, la adancimi de peste 3000 de metri. Ulterior, alte
specii de monoplacofore au fost descrise din zona fundurilor adanci din
lungul tarmului Americii de Sud.
Morfologia externa
Corpul este protejat de o cochilie conica, cu apexul curbat anterior.
Pe cochilie se pot observa striuri de crestere, in rest ornamentatia
lipsind. Cochilia era groas( la formele fosile, pe cat( vreme formele
actuale au o cochilie subtire. Ventral, se observa anterior orificiul
bucal, inconjurat de o buza dorsala si una ventrala; lateral fata de
orificiul bucal se gasesc doi lobi iar inferior si lateral doua grupe de
scurte tentacule. Piciorul este masiv si circular, fiind inconjurat de
santul paleal in care se gasesc plasate 5 perechi de branhii. Orificiul
anal se deschide posterior, deasupra piciorului.
Organiza(ia interna. Musculatura este diferentiata in muschi, cei mai
importanti fiind muschii retractori ai piciorului (opt perechi, dispuse
metameric).
- Tubul digestiv este complet. La nivelul cavit((ii bucale exist( o
radul(, tot aici deschizandu-se si glanda salivar( si cele doua
diverticule faringiene. Intestinul este lung si contorsionat. La punctul
de unire cu stomacul se gaseste un cecum dorsal in care este situat
stiletul cristalin.
- Respiratia se face prin cele 5 perechi de branhii metamerice situate
in santul paleal, pe partile laterale ale corpului.
- Aparatul circulator pastreaza de asemenea urme de metamerie, in
stransa leg(tura cu structura aparatului respirator. Inima, situata
dorsal si invelit( in pericard prezinta doua ventricule simetrice si
zece atrii lungi, fiecare atriu fiind in legatura cu una din branhii.
- Aparatul excretor este de asemenea metamerizat. Cele 6 perechi de
nefridii sunt dispuse lateral, simetric, orificiile excretoare
deschizandu-se in santul paleal.
- Sistemul nervos este asem(n(tor cu cel de la poliplacofore. Anterior
exista un inel nervos de la care pornesc patru cordoane nervoase
longitudinale, legate intre ele doua cate doua prin comisuri dispuse
metameric.
- Sexele sunt separate, existand si la nivelul aparatului genital urme
de metamerie. Gonadele sunt in numar de patru, perechi, fiind situate pe
laturile corpului. Gonoductele se deschid in patru nefridii, porii
excretori ai acestora servind si ca orificii genitale.
Ecologie. Monoplacoforele sunt vietuitoare bentale, traind la adancimi
de 2500 - 6500 m. In prezent sunt cunoscute circa 20 de specii
raspandite in Pacificul de Nord si Est, in sudul Oceanului Atlantic,
Oceanul Inghetat de Nord si golful Aden (Oceanul Indian).
Din punct de vedere sistematic, monoplacoforele actuale sunt incluse
intr-o singura( familie - Neopilinidae, cu doua genuri - Neopilina (N.
galatheae, N. bacescui, in zona Pacificului de sud-est; N. valeronis in
largul coastelor Californiei) si Vema (V. hyalina - in largul coastelor
Californiei; V. antarctica - in apele Antarcticii din sudul Australiei).
Adevarate fosile vii, monoplacoforele au o deosebita importanta
teoretica. Studiul lor permite aprecierea modului in care au evoluat
celelalte grupe de moluste, si, deasemenea, permite schitarea aspectului
grupului ancestral care a dat nastere molustelor.
Clasa Gasteropoda
Clasa Gasteropoda este cel mai numeros grup actual de moluste,
cuprinzand peste 90 000 de specii. Marea majoritate a speciilor de
gasteropode au corpul protejat de o cochilie spiralata in care animalul
se poate retrage la nevoie. Corpul gasteropodelor prezinta o zona
cefalica destul de slab individualizata, masa viscerala protejata de
cochilie si piciorul, o formatiune latita, in forma de talpa, cu
ajutorul careia anumalul se deplaseaza alunecand pe substrat. Unele
specii de gasteropode au cochilia redusa sau absenta, altele prezinta o
serie de formatiuni externe care le confera un aspect deosebit, cum sunt
de exemplu branhiile tegumentare la o serie de specii marine.
Cel mai cunoscut reprezentant al acestui grup este melcul de livada -
Helix pomatia, raspandit in toate regiunile tarii.
Morfologie externa
Capul este slab delimitat de restul corpului, prezentand anterior
orificiul bucal, marginit de doua buze laterale si una ventrala. Sub
orificiul bucal se deschide orificiul glandei pedioase. Dorsal, pe cap
exista doua tentacule oculare lungi si alte doua tentacule mici,
labiale, cu rol tactil. Pe langa receptorii vizuali, tentaculele mari
prezinta si terminatii nervoase cu rol olfactiv si tactil.
Piciorul este o formatiune musculoasa pe care animalul se taraste,
ajutat si de secretia bogata a glandei pedioase. Posterior, piciorul se
termina cu un varf ingustat, care depaseste cu mult cochilia.
Cochilia are forma globuloasa, fiind inrulata in spirala de patru ori
si jumatate, de la stanga la dreapta (cochilie dextra; tipul opus, in
care inrularea se face invers, spre stanga, poarta numele de tip
senestru). De regula, o specie are un singur tip de cochilie - fie
dextra, fie senestra, existand insa si cazuri de specii care pot
prezenta ambele tipuri de inrulare. La exterior, cochilia este acoperita
de o patura organica, pigmentata in nuante de brun, denumita
periostracum, sub care se afla cele doua straturi de lamele calcaroase
care alcatuiesc peretele cochiliei - ostracum si hipostracum. In primul
strat, lamelele de carbonat de calciu si de conchiolina sunt dispuse
perpendicular pe suprafata cochiliei in timp ce in hipostracum lamelele
de carbonat de calciu alterneaza cu cele de conchiolina si sunt dispuse
paralel cu suprafata cochiliei. Straturile calcaroase se sprijina pe
stratul epitelial extern al mantalei, care le si secreta.
Sectionata longitudinal, cochilia se prezinta ca un tub spiralat dispus
in jurul unui ax central denumit columela. Columela poate fi goala la
interior, in acest caz inferior observandu-se un orificiu denumit
ombilic alaturi de deschiderea ultimei ture de spira - apertura.
Marginea aperturii poarta numele de peristom. La genul Helix, peristomul
este de tip holostom, in vreme ce la alte genuri - Rapana, Trophon,
Murex - peristomul este de tip sifonostom, in acest caz columela
continuandu-se cu o formatiune alungita denumita sifon. In anotimpul
rece, adultii speciilor terestre se retrag in cochilie pe care le inchid
cu un capacel calcaros denumit epifragm.
Masa viscerala, invelita in manta, se afla in interiorul cochiliei,
avand de asemenea forma spirala. In zona peristomului, mantaua formeaza
un pliu tegumentar - braul mantalei - la nivelul caruia se gasesc
numeroase glande calcaroase a caror secretie determina cresterea in
dimensiuni a cochiliei. Tot pe braul mantalei se distinge o deschizatura
- pneumostomul - prin care cavitatea paleala comunica cu exteriorul.
Cavitatea paleala, delimitata intre manta si masa viscerala in zona
anterioara a acesteia din urma. La gasteropodele terestre, cavitatea
paleala se vascularizeaza si are rol de plaman, motiv pentru care mai
poarta si denumirea de cavitate pulmonara. La gasteropodele marine, in
cavitatea paleala se gasesc branhiile. Posterior, langa pneumostom se
deschide orificiul anal. Pneumostomul isi poate modifica diametrul
datorita actiunii unor muschi, animalul putand astfel controla
umiditatea din interiorul cavitatii paleale.
Organizatia interna
- Tegumentul este alcatuit dintr-un epiteliu unistratificat, cu celule
ciliate pe talpa piciorului si neciliate in rest. Printre celulele
epiteliale se deschid canalele celulelor secretoare mucoase sau
calcaroase (mai numeroase pe braul mantalei). Corpul celular al acestora
se afla situat in derm, glandele mucoase fiind alungite si transparente
in timp ce celulele calcaroase sunt masive si opace. La nivelul dermei
se afla fibre conjunctive, fibre musculare, lacune si cromatofori.
- Musculatura prezinta particularitati deosebite, in consonanta cu
modul de viata al gasteropodelor. La nivelul dermului exista o bogata si
puternica musculatura, formata din muschi diagonali, longitudinali si
transversali. O a doua categorie de muschi sunt cei retractori, care se
prind cu un capat de columela si cu celalat capat de diverse zone ale
corpului. Exista astfel muschi retractori ai piciorului, ai
tentaculelor, faringelui, tractului genital. O serie de muschi mai mici
actioneaza piesele masticatoare la nivelul cavitatii bucale.
- Tubul digestiv. Orificiul bucal este protejat la exterior de cele
trei buze si se deschide intr-un faringe. La acest nivel se gasesc o
serie de formatiuni care servesc la maruntirea hranei, formatiuni
caracteristice gasteropodelor. Pe planseul cavitatii faringiene, imediat
deasupra gurii se afla o falca semilunara, cu 6 - 7 coaste transversale.
Aceasta formatiune este de consistenta cornoasa si serveste la razuirea
alimentelor. Pe planseul inferior, spre mijlocul faringelui se gaseste
un cartilaj puternic, acoperit cu o pelicula conjunctiva prevazuta cu
numerosi dinti care au rolul de a marunti fin hrana; aceasta structura
poarta numele de radula. Dispozitia dintilor este caracteristica
fiecarei specii, acest caracter putand fi folosit cu succes in
identificare; dintii radulei nu sunt identic conformati, distingandu-se
dinti mediani, marginali si obisnuiti, situati in restul zonelor. In
spatele limbii, se afla o infundatura prevazuta cu celule odontoblaste
care dau nastere in permanenta la noi dinti, dintii radulei
consumandu-se continuu. Faringele se deschide intr-un esofag lung,
dilatat in partea din mijloc, care serveste la acumularea alimentelor.
De-o parte si de alta a esofagului se afla cele doua glande salivare
mari, care se deschid in faringe, ca si cele doua glande salivare mici,
accesorii. Secretia glandelor salivare contine amilaza. Stomacul este
mic, rotund, fara alte particularitati in afara canalelor
hepatopancreasului care se deschid la acest nivel. Dupa stomac urmeaza
un intestin lung, care se indreapta la inceput spre varful cochiliei,
apoi se intoarce si se deschide alaturi de pneumostom printr-un orificiu
anal. Portiunea terminala a intestinului se diferentiaza intr-un rect
scurt.
- Aparatul respirator. Cavitatea paleala este puternic vascularizata,
constituindu-se intr-n plaman veritabil. Aceasta formatiune lipseste la
gasteropodele marine, care in cavitatea paleala au doua branhii (la
formele primitive) sau una singura.
- Aparatul circulator este de tip deschis. Inima, invelita in pericard,
este bicamerala la Helix fiind formata dintr-un atriu si un ventricul,
situata sub cochilie, in partea posterioara a cavitatii paleale. Din
ventricul pleaca artera aorta care se bifurca intr-o artera cefalica si
una viscerala. Aceste artere sunt bogat ramificate, ultimele ramificatii
deschizandu-se in lacune sanguine. Sangele venos este colectat de
numeroase vase care conflueaza in vena circulara, de la care pleaca o
retea bogata la nivelul cavitatii paleale. In acest mod se realizeaza
oxigenarea sangelui venos prin contact cu aerul atmosferic aflat in
cavitatea paleala. Sangele oxigenat este colectat in final de vena
pulmonara care il transporta la atriu. Astfel, prin inima circula doar
sange oxigenat. Pigmentul respirator al sangelui este hemocianina.
- Aparatul excretor este reprezentat la melcul de livada printr-un
rinichi unic - organul lui Bojanus, situat intre inima si rect. Acest
rinichi apare ca un sac de culoare galben-cenusie, cu pereti plisati,
continuat cu un canal excretor lipit de partea terminala a intestinului
posterior. Orificiul excretor se deschide imediat langa cel anal. Sacul
ce constituie rinichiul comunica cu pericardul prin orificiul
renopericardic.
- Sistemul nervos este alcatuit din ganglioni cerebroizi, pleurali,
parietali si viscerali, uniti prin conective situate de-o parte si de
alta a tubului digestiv si o serie de ganglioni situati in restul
corpului, legati de primii prin conective mai subtiri. Organele de simt
sunt reprezentate de ochi situati in varful tentaculelor sau la baza
acestora, statociste (in numar de doua, situate in apropierea
ganglionilor pediosi), organe olfactive (la Helix pomatia exista cate o
pata olfactiva situata pe tentaculele mari, in apropierea ochilor) si un
organ gustativ - organul subradular.
- Sitemul genital este hermafrodit. Gonada este unica, fiind denumita
din acest motiv glanda hermafrodita, si este situata in partea
superioara a masei viscerale. De la gonada porneste un canal hermafrodit
mentinut de o membrana in pozitie “plisataâ€Â; acest canal se deschide
intr-un buzunar de acuplare, unde se deschide si glanda albuminipara (o
glanda masiva, alungita, care ocupa o parte importanta a masei viscerale
din zona superioara a cochiliei) si de unde pornesc gonoductele.
Spermiductul si oviductul au in prima lor jumatate un traseu comun, ele
reprezentand de fapt un canal unic despartit in doua conducte printr-o
gatuitura longitudinala. Spermiductul este subtire si ingust in vreme ce
oviductul este gros, masiv si cu peretii plisati. Spermiductul si
oviductul se despart pentru a se reuni in portiunea lor terminala. In
legatura cu aparatul genital femel este si receptaculul seminal, care se
deschide in vagin printr-un canal foarte lung. Tot in partea terminala a
aparatului genital femel - la nivelul vaginului - se deschid si glandele
multifide. Aparatul genital mascul se termina cu un canal deferent cu o
portiune musculoasa - un penis devaginabil - prevazut cu un flagel lung,
care are rolul de a impinge pachetele de spermatozoizi pana in
receptaculul seminal. Tot in legatura cu aparatul genital este si
asa-numita punga a sagetii. Aceasta este o formatiune musculoasa, in
interiorul careia se secreta o structura calcaroasa, ascutita, care in
timpul acuplarii este proiectata prin orificiul genital in corpul
partenerului de acuplare, intepatura avand rolul de a determina
excitarea acestuia. La alte specii, cum sunt cele ale genului marin
Conus, punga sagetii vine in legatura cu glande care contin un venin
puternic. Gasteropodele din acest grup pot astfel vana specii mult mai
rapide sau se pot apara cu succes de dusmani; veninul unora dintre
specii este mortal si pentru om.
Dezvoltarea gasteropodelor narine se face prin intermediul unor larve
veligere, in timp ce la formele terestre si la formele dulcicole
derivate din forme terestre dezvoltarea se face direct, stadiile larvare
fiind depasite in timpul dezvoltarii in interiorul oului.
Sistematica. Cele circa 110 000 specii de gasteropode se impart in
functie de structura sistemului nervos si a celui respirator, ca o
consecinta a torsiunii si ulterior a detorsiunii masei viscerale.
Clasific(rile mai vechi impart gasteropodele in trei subclase, in
functie de tipul de aparat respirator. Alte clasificatii recurg la modul
de dispunere a cordoanelor nervoase longitudinale, care pot fi
incrucisate sau nu, pentru a distribui gasteropodele in doua subclase -
Streptoneura si Euthyneura, in prima intrand fostele prosobranchiate iar
in a doua opistobranhiatele si pulmonatele.
Subclasa Streptoneura (Prosobranchiata)
Cuprinde peste 60 000 de specii de gasteropode marine (putine sunt
dulcicole) cu cordoanele nervoase longitudinale incrucisate. Sistemul
respirator este reprezentat de doua sau o singura branhie, indreptate
anterior, ca si cavitatea paleala. Multe specii poarta opercul. In
functie de numarul branhiilor, se impart in doua ordine.
Ordinul Diotocardia (Archaeogastropoda)
In acest grup taxonomic intr( gasteropode primitive (circa 6 000
specii), cu doua branhii in cavitatea paleala. Cochilia este neinrulata,
derulata sau inrulat-conica, de dimensiuni variate. Inima prezinta doua
atrii, sistemul excretor cu doi rinichi, iar radula are numerosi dinti
marginali. Sexele sunt separate. Din acest grup fac parte urmatoarele
familii mai importante.
- Familia Haliotidae, cu specii de talie medie sau mare, cu cochilie
derulata, cu ultima tura de spira foarte larga; marginea cochiliei
prezinta numeroase orificii dispuse pe un singur sir prin care ies la
exterior prelungiri tentaculiforme ale lobilor mantalei. Genul Haliotis
cuprinde numeroase specii r(spandite atat in m(rile calde cat si in cele
reci; raspandirea genului - Oceanul Atlantic, Indian, Pacific.
- Familia Fissurellidae. Cochilia la acest grup de gasteropode este
conica, neinrulata, cu un orificiu oval sau circular superior, in zona
apexului. Traiesc pe stanci, in zona intertidal(, hranindu-se cu
epibioza de pe roci. Sunt raspandite in toate m(rile si oceanele. In
Marea Neagra a fost citata Diodora (Fissurella) graeca, rara la
litoralul romanesc.
- Familia Patellidae include specii asemanatoare cu fisurelidele, cu
cochilia conica, neinrulata, dar fara orificiu apical, uneori aplatizata
dorsal sau lateral. Patelidele populeaza aceleasi biotopuri si au
acelasi mod de viata ca si grupul precedent. O singura specie patrunde
si in Marea Neagra - Patella pontica - de asemenea rara in dreptul
coastelor romanesti.
- Familia Trochidae. Cuprinde gasteropode cu cochilia inrulata, masiva,
conica, cu periostracumul putin persistent; prezinta o singura branhie
in cavitatea paleala dar au inima cu doua atrii. In Marea Neagra este
relativ comun pe fundurile stancoase din zona infralitorala Gibbula
divaricata, un gasteropod de circa 7 - 8 mm inaltime, cu cochilia
verzuie ornata cu mici puncte rosii dispuse in siruri oblice. Genul
Trochus, cu cochilia de talie mare include specii exotice. Gibbula
adriatica este o specie mediteraneeana de circa 1 - 2 cm in(l(ime,
g(sit( in stare fosila si in Marea Neagra. Alaturi de alte gasteropode
sau bivalve mediteranneene gasite in depozitele fosile de varst(
quaternara, aceast( specie probeaza faptul ca in trecutul geologic Marea
Neagra a cunoscut o perioada in care salinitatea apei era mai mare decat
in prezent.
- Familia Neritidae cuprinde gasteropode cu cochilie globuloasa,
scunda, cu ultima tura de spir( larga. In cavitatea paleal( este
prezent( o singur( ctenidie. Neritidele sunt adaptate la viata in ape
salmastre sau dulci, existand si specii marine. Genul Theodoxus include
gasteropode de talie mica - 4 - 8 mm - cu cochilia de culoare alba cu
numeroase dungi inchise de culoare neagra, maronie sau rosie. Theodoxus
danubialis si Theodoxus fluviatilis sunt specii dulcicole iar T.
pillidei, cu cochilia ornata cu coaste masive este intalnit (rar) in
apele Marii Negre.
Ordinul Monotocardia
Cele 53 000 de specii din acest grup taxonomic cu o singura ctenidie in
cavitatea paleala - cea stanga; inima prezinta un singur auricul iar
sistemul excretor are un singur rinichi. Sistemul nervos are tendinta de
concentrare. Unele specii au sexele separate, altele sunt hermafrodite.
Cea mai mare parte a taxonilor sunt marini, existand insa si specii
dulcicole sau terestre.
Mesogastropoda
- Familia Viviparidae, cu specii dulccole de talie medie, cu cochilia
globulos-alungita; prezinta opercul cornos. In Europa este comun genul
Viviparus, cu specii in toate raurile si lacurile mari. Viviparus
viviparus este un gasteropod cu cochilia de 3 - 6 cm inaltime, de
culoare maslinie si cu trei benzi brun-roscate dispuse in lungul turelor
de spira.
- Familia Pomatiasidae, cu specii de talie mica, terestre. Cochilia
este fragila, globuloasa sau conic-ovoidala, cu spirele evidente.
Pomatias elegans este relativ comun in Europa, fiind o specie silvicola,
uneori foarte abundenta.
- Familia Hydrobiidae include specii de talie mica, cu cochilie
alungita, fragila, de cele mai multe ori neteda, lipsita de
ornamentatii. Animalul prezinta o trompa alungita iar ochii se afla la
baza tentaculelor. Hidrobiidele sunt specii dulcicole sau salmastricole.
Hydrobia arenarum este o specie comuna in apele marine de mica adancime,
pe alge, putand fi foarte abundent.
- Familia Rissoidae, cu specii de asemenea de talie mica, dar cu
cochilie alba, portelanoasa, ornata cu coaste sau cu siruri de puncte
roscate. Risoidele sunt forme marine; in Marea Neagra sunt comune specii
ca Rissoa splendida, pe vegetatia algala, R. rufilabrum s.a.
- Familia Vermetidae. Gasteropodele din acest grup au cochilia
curioasa, derulata in partea terminala, cu aspect de tub calcaros slab
inrulat. Genul Vermetus are mai multe specii in marile calde ale
globului.
- Familia Cerithidae. Include un numar mare de specii marine, cu
cochilia alungit(, inalt(, cu numeroase ture de spira. Ornamentatia
consta din coaste prevazute cu tuberculi dispusi regulat. Cerithidium
pusillum are cochilia circa de 5 - 8 mm inaltime si este o specie
caracteristica fundurile maloase, la adancimi mari; Bittium reticulatum
cu cochilia de circa 1 cm lungime, de culoare brun-portocalie este comun
pe fundurile nisipoase putin adanci. Cerithium vulgatum, o specie comuna
in Mediterana, este gasita in stare fosila in depozitele de varsta
cuaternara din Delta Dunarii.
- Familia Calyptraeidae cu specii cu cochilie fragila, conica, cu
ultima tura de spira foarte larga. Un reprezentant al acestui grup
Calyptraea chinensis este raspandit pe fundurile sedimentare maloase de
la 30 - 50 m adancime.
- Familia Cypraeidae include specii marine, tropicale in cea mai mare
parte, r(spandite in apele africane, mediteraneene si indo-pacifice.
Cochilia acestui grup este caracteristica - convoluta, cu ultima tura de
spira acoperindu-le complet pe celelalte si cu aspect portelanos
deoarece la animalul viu lobii mantalei invelesc cochilia si la
exterior, secretand astfel hipostracum de culori variate; apertura este
inalta, ingusta, adesea cu falduri aperturale. Din aceasta familia face
parte genul Cypraea cu specii numeroase, cu talia cuprinsa intre 1 si 5
- 7 cm; Cypraea moneta, C. tigris s.a. sunt cateva exemple mai comune.
In Marea Neagra cipreidele nu patrund.
Neogastropoda
- Familia Muricide include specii exotice, cu cochilia ornata cu tepi
adesea masivi, apertura prezentand un sifon lung, caracteristic. Traiesc
in marile calde din jurul Africii si in zona indo-pacifica. Genurile
cele mai comune sunt Murex si Chicoreus.
- Familia Nassaridae. In aceast( familie intra specii cu cochilia cu
aspect variat. Hinia (Nassa) reticulata este una din speciile de
gasteropode comune in Marea Neagra pe fundurile nisipoase putin adanci.
Cochilia este alungita, de circa 1 - 1,8 cm, colorata in nuante de
galben, caramiziu si brun, cu sculptura de tip mamilat. Este o specie
necrofaga, hranindu-se cu cadavrele diferitelor animale marine. Cyclope
(Cyclonassa) neritea este deasemenea comun pe fundurile nisipoase avand
acelasi regim alimentar ca si specia precedenta. Cochilia, divers
colorata, este turtita dorsal, cu ultima tura de spira larga.
- Familia Conidae cuprinde specii tropicale de gasteropode rapitoare,
cu punga sagetii transformata in glanda veninoasa. Cochilia este conica,
aplatizata in zona apexului si alungita la polul opus. Apertura este
ingusta iar periostracumul este adesea viu colorat, pe un fond alb fiind
dispuse desene complicate rosii sau negre. Speciile acestui grup sunt
raspandite cu precadere in zona indo-pacific( - Conus textile, cu
cochilia de 4 - 5 cm, colorata in alb si rosu fiind una din cele mai
comune specii ale grupului.
Subclasa Euthyneura
Cea de-a doua subclasa de gasteropode cuprinde specii marine, dulcicole
si terestre cu cordoanele nervoase neincrucisate datorita unui proces de
detorsiune al masei viscerale. In acest grup taxonomic sunt incluse
peste 50 000 de specii, grupate in clasificatiile mai vechi in
subclasele Opisthobranchiata si Pulmonata.
O p i s t h o b r a n c h i a t a
Sunt gasteropode in mare lor majoritate marine, bentale sau pelagice,
cu sau fara cochilie in cazul speciilor fara cochilie corpul capata o
simetrie bilaterala secundara. Prezinta tentacule si rinofori; piciorul
poate fi adesea latit, transformandu-se in falduri inotatoare cu aspect
variat. Branhia primara este de cele mai multe ori disparuta si
inlocuita de branhii tegumentare cu aspect variabil, dispuse de obicei
dorsal; exista si specii la care respiratia se realizeaza la nivelul
tegumentului. Sistemul nervos cu cordoanele nervoase incrucisate numai
la formele primitive. Ochii sunt redusi iar statocistul este prezent. In
majoritatea cazurilor, opistobranhiatele sunt hermafrodite.
Sistematica grupului este si in prezent controversata si pretabila la
interpretari. Numarul ordinelor difera in functie de autori, de la 6 - 7
la 12.
Ordinul Cephalaspidea
Include circa 7 000 de specii de talie mica sau medie, sedimentofile sau
fitofile, cu cochilie prezent(. Aceasta este completata anterior la
multe specii de un scut cefalic cu care animalele sapa gropi in
sedimente. In Marea Neagra se intalnesc specii apar(inand genurilor
Retusa (R. truncatula), Cylichnina (C. variabilis), Haminea (H.
navicula), relativ frecvente pe fundurile sedimentare, de la 4 la peste
100 m adancime, acolo unde conditiile o permit. Cochilia lor este alba,
fragila, cilindrica sau ovoidala, de maximum 5-6 mm, cu apertura inalta,
ingust( superior si larga inferior.
Ordinul Anaspidea
Cuprinde specii exotice, de talie medie si mare, cu cochilia redusa.
Aplisiomorfele (fam. Aplysiidae) sunt specii masive, bentale; Aplysia
californica este cea mai mare specie a grupului si totodata una din cele
mai mari moluste, atingand pan( la 1 m lungime. Gymnosomatele (fam.
Clionidae) sunt forme pelagice (ex. Clione limacina), bune inotatoare,
cu piciorul redus dar cu lobi parapodiali folositi la inot si corpul
alungit, fusiform.
Ordinul Saccoglossa (Ascoglossa, Monostychoglossa)
Include circa 700 de specii, cu sau fara cochilie. Rinoforii sunt
prezenti iar formele fara cochilie prezinta numeroase papile dorsale;
parapodele prezente sau absente. Ordinul se imparte in 6 subordine.
- Subordinul Juliacea, cu specii caracterizate printr-o cochilie
bivalva - Berthelinia (Thamanovalva) limax este o specie de talie mica
(1 - 2 cm lungime), fitofila, intalnita in apele Japoniei.
- Subordinul Polybranchiacea, cu specii cu corpul alungit, cu branhii
secundare tegumentare orale, foarte numeroase. Styliger bellulus (fam.
Styligeridae) este intalnit si in Marea Neagra. Este o specie de talie
mica, fitofil(, intalnita in zona infralitorala.
- Subordinul Elysiacea, cu specii cu corpul variat colorat,
vermiform-aplatizat, fara branhii tegumentare, papile sau parapode.
Limapontia capitata se recunoaste relativ usor dupa capul prevazut cu
doi lobi laterali mari si posteriorul ascutit. Atinge 7 mm lungime si
poate fi intalnita in infralitoralul pietros al M(rii Negre, pe alge.
Ordinul Acochilidacea
Speciile acestui grup sunt marine, salmastricole sau dulcicole, de talie
mica, cu rinofori si numeroase papile dorsale. Sub tegument, dorsal, se
gasesc resturi ale cochiliei. Parahedyle tyrtowi este o specie de 1,9
mm, cu corpul alungit, transparent. Capul prezinta doi rinofori
cilindrici si doua tentacule mari. Este intalnit pe alge sau pe funduri
maloase.
Ordinul Notaspidea
Cuprinde circa 400 de specii, cu corpul protejat de un pliu al mantelei,
de forma conic-rotunjita, care poate inveli animalul in intregime. Capul
cu doua sau patru tentacule. Specii ale acestui grup nu au fost
semnalate in Marea Neagra.
Ordinul Nudibranchiata
Nudibranhiatele sunt un grup eterogen, cu peste 5 000 de specii de talie
mica, medie si mare, cu branhii secundare tegumentare a caror marime,
forma si pozitie variaza mult in cadrul celor 50 de familii impartite in
4 subordine: Doridacea, Dendronotacea, Arminiacea, Aeolidacea.
- Subordinul Doridacea - include specii de talie mica sau mare, cu
branhii dispuse posterior, in forma de rozeta, lateral, pe suprafata
dorsala, sau sub un pliu al mantelei, posterior. Doridella obscura (fam.
Corambidae) este o specie de 7-9 mm, rapitoare, specializata exclusiv pe
briozoare din genurile Membranipora, Electra, Conopeum. De origine
vest-atlantica, a patruns recent (sfarsitul anilor ‘80) si in bazinul
Marii Negre.
- Subordinul Aeolidacea - cu forme cu sau fara tentacule, cu rinofori
simpli, neretractili si papile dorsale prezente. In Marea Neagra patrund
speciile Embletonia pulchra (8 mm) si Tergipes tergipes (7 mm), destul
de comune pe fundurile sedimentare (30 - 40 m adancime) sau in
asociatiile de midii.
Ordinul Soleolifera (Gymnomorpha, Opisthopneusta)
Include specii marine sau terestre, in zonele supralitorale. Sunt forme
fara cochilie, cu cavitatea paleala orientata posterior sau lateral,
fara branhii sau parapode. Dorsal prezinta papile iar capul cu 1 - 2
perechi de tentacule. In Marea Neagra lipsesc.
P u l m o n a t a
Gasteropodele pulmonate sunt forme terestre, dulcicole sau marine, cu
cavitatea paleala transformata in plaman. Inima prezinta un singur atriu
iar aparatul excretor o singura nefridie. In functie de pozitia ochilor
se impart in doua ordine.
Ordinul Basommatophora
Sunt specii dulcicole sau salmastricole, cu cochilie prezenta. Ochii
sunt situati la baza tentaculelor, care sunt neretractile. Sunt animale
hermafrodite, dar orificiile genitale se deschid separat, alaturat.
- Familia Lymnaeidae (suprafam. Lymneoidea) cuprinde specii de talie
medie sau mica. Cochilia este dextra, fragila sau nu, ascutita sau
globuloasa cu ultimul anfract larg. Genul Lymnaea se caracterizeaza prin
cochilie alungita, cu apexul ascutit. Cea mai comuna specie a grupului
este Lymnaea stagnalis, comuna in apele curg(toare mari si statatoare,
cu cochilia de 6 - 7 cm inaltime, fragila, de culoare maslinie, cu
ultima tura de spira larga; Stagnicola palustris are talia mai mica,
cochilia mai dura si ultima tura de spira nu prea larga. Genul Radix
include specii caracterizate prin cochilie de dimensiuni medii sau mici,
globuloasa, putin inalta, cu ultimul anfract larg si apertura r(sfranta.
Radix ovata, una din cele mai mari specii ale genului este comuna in
Dun(re si Delta.
- Familia Physidae (suprafam. Physoidea) include gasteropode de talie
mica, cu cochilia usor alungita, senestra, putin inalta, cu 3-4 ture de
spir( si apertura ovala. Physa fontinalis si P. acuta sunt specii
intalnite in ape curgatoare si statatoare limpezi, pe substrat fital.
- Familia Ancylidae (suprafam. Ancyloidea) cuprinde specii de talie
mica, cu cochilia conica, cu apexul putin proeminent si indreptat
posterior. Deschiderea orificiilor genitale pe partea stang(
demonstreaza ca inrularea masei viscerale este de tip senestru. Ancylus
fluviatilis (7 mm lungime) este o specie fitofila, relativ comuna in
apele limpezi si reci, pe plante sau pe substrat pietros; poate fi
intalnit pana la 1000 m altitudine, in lacurile glaciare.
- Familia Planorbidae (suprafam. Planorbioidea) - cu specii prevazute
cu o cochilie senestra, inrulata intr-un singur plan, cu aspect
discoidal. Cochilia poate fi uneori aplatizata sau prevazuta cu o carena
caracteristica, mai mult sau mai putin evidenta - Planorbis carinatus,
P. planorbis. Cel mai cunoscut reprezentant al acestei familii este
Planorbarius corneus, cu cochilia de 2 - 5 cm diametru, cu spirele
lipsite de carena, este de asemenea o specie comuna in apele statatoare
din toat( Europa.
Ordinul Stylommatophora
In acest grup taxonomic sunt cuprinse peste 32 000 de specii terestre,
rareori amfibii dulcicole sau marine, cu cochilia cel mai adesea
prezent(, caz in care este globuloasa sau alungita, cu ornamentatie
destul de saraca, constand in striuri sau coaste. La acest grup exista
un singur orificiu genital, gonoductele mascule si femele fuzionand cu
putin inainte de a se deschide la exterior. In functie de anatomia
aparatului excretor se impart in mai multe subordine.
Subordinul Heterurethra. Speciile acestui grup prezinta rinichi larg,
situat intre pericard si rect. Canalul excretor (uretra) este dispus
paralel cu rectul. Forme amfibii, in medii foarte umede. Mentionam din
acest grup taxonomic pe Succinea putris (16 - 22 mm) si Oxyloma sp (pana
la 17 mm), (fam. Succineidae, Succineoidea) comune pe malurile apelor
(Succinea) sau in mlastini (Oxyloma), cu cochilia fragila cu numar mic
de spire, transparenta, cu apertura intreaga, larga.
Subordinul Orhurethra include forme mici si foarte mici, cu rinichiul
alungit, situat langa pericard, cu canalul excretor foarte scurt. Sunt
ovipare sau vivipare, cu cochilie de regula alungita, cu apertura adesea
cu falduri caracteristice.
- Familia Enidae (Pupiloidea) cuprinde specii r(spandite in diverse
biotopuri terestre. Zebrina varnensis si Zebrina detrita sunt forme
xeroterme (prima foarte comuna in Dobrogea), cu cochilia alungita,
alb-portelanoas( (Z. varnensis) sau cu dungi maronii (Z. detrita);
speciile genului Chondrula (C. microtragus, C. tridens) sunt relativ
comune in frunzarul padurilor de stejar; prezinta cochilia mica (sub 10
mm), bruna, cu apertura prevazuta cu falduri caracteristice; speciile
genurilor Mastus (M. venerabilis) si Ena (E. montana) sunt higrofile,
intalnite mai ales in padurile din zona montana; cochilia este alungita,
de circa 1 cm, fara falduri aperturale sau ornamentatii, de culoare
brun-roscata.
Subordinul Sigmurethra. Include peste 25 000 de specii, in acest grup
fiind cuprinse si clausilidele (Mesurethra din alte clasifica(ii).
Canalul excretor este indoit in forma literei S iar rinichiul este
scurt, situat in spatele cavitatii paleale. Sistematica grupului
cuprinde circa 10 suprafamilii.
- Suprafamilia Clausilioidea, familia Clausilidae include specii de
talie mica cu cochilie inalta adesea ornamentata cu coaste
longitudinale. Apertura cu falduri poate fi inchisa ermetic printr-o
structura calcaroasa (clausilium) atasata de columela. Sunt specii
numeroase, in padurile din zonele de deal sau munte.
- Suprafamilia Zonitidae (Zonitoidea) sunt forme cu corp vermiform, cu
cochilie redusa si acoperita de manta care are un aspect oval sau
absenta. Sunt specii nocturne, in locuri umede. Familiile Limacidae,
Milacidae sunt cele mai bogat reprezentate la noi in fauna, avand
numeroase specii, raspandite mai ales in zonele impadurite de deal si de
munte. Limax cinereo-niger este una dintre cele mai mari specii ale
grupului, fiind intalnit adesea in localitati; atinge peste 10 cm in
extensie si este colorat cenusiu cu dungi longitudinale negre. Limax
flavus este raspandit in sudul tarii; are talia mai mica decat
precedentul si poate fi recunoscut relativ usor dupa culoarea
caracteristica, galben-oranj, a mucusului. Bielzia caerulescens este o
specie montana cu aspect catifelat, cu mai multe morfe - albastra,
violeta, neagra; poate fi intalnit in padurile de fag si molid.
- Suprafamila Helicoidea grupeaza specii terestre, cu cochilia
prezenta, de regula globuloasa, divers colorata in nuante de brun,
galben, maron si alb. Bradibaena fruticum (fam. Bradibaenidae) este o
specie silvicola, de 1 - 2 cm, cu cochilie aproape transparenta prin
care se observ( masa viscerala si corpul animalului colorat adesea in
galben citrin.
Familia Helicidae include cele mai cunoscute specii de gasteropode
terestre. Helicella obvia este un gasteropod xerofil, comun in zonele de
stepa sau pe dealurile neimpadurite. Cochilia este putin inalta,
albicioasa, cu dungi maronii dispuse in lungul turelor de spira. Cepaea
vindobonensis este comun in toata tara, caracterizandu-se printr-o
cochilie globuloasa de 2-3 cm, alba, cu benzi negre, brune sau galbui
dispuse spiralat; exista o mare varietate de forme, benzile colorate
putand fi late si fuzionate sau foarte inguste. Genul Helix cuprinde cei
mai mari melci terestri din Europa (H. pomatia, H. lucorum, s.a).
Cochilia lor este globuloasa, colorata in cafeniu cu benzi late brune in
lungul spirelor.
Clasa Bivalvia (Lamellibranchiata, Pelecypoda)
Bivalvele sunt o clasa de moluste caracterizate prin faptul ca au
corpul protejat in totalitate de doua valve calcaroase, dispuse lateral.
Au un mod de viata sedentar iar hranirea se face prin filtrarea apei.
Datorita acestor particularitati ecologice, morfologia lor externa si
organizatia interna au suferit importante modificari. Cea mai importanta
modificare este reducerea extremitatii cefalice, care este marcata doar
de prezenta orificiului bucal, incadrat de cei patru lobi bucali care au
rol de a directiona particulele alimentare acumulate la nivelul
branhiilor in gura. Piciorul are o forma caracteristica, de lama de
secure (gr. pelecos), servind la ingroparea in substrat si la deplasarea
pe distante scurte. Masa viscerala are aspect saciform si atarna in
cavitatea paleala, delimitata lateral de cei doi lobi ai mantalei care
captusesc la interior valvele. Branhiile, care pot fi de mai multe
tipuri, se gasesc in partea posterior-inferioara a masei viscerale,
separand cavitatea paleala intr-o cavitate branhiala, ce comunica cu
exteriorul printr-un sifon branhial si o cavitate cloacala (la nivelul
careia se deschid orificiul anal, orificiile genitale si orificiile
excretoare), care comunica cu exteriorul printr-un sifon cloacal.
Branhiile sunt ciliate si datorita miscarilor ciliaturii se creaza un
permanent curent de apa in cavitatea paleala: astfel, apa intra prin
sifonul branhial, scalda branhiile si este directionata ulterior prin
sistemul de branhii in cavitatea cloacala, de unde este evacuata la
exterior prin sifonul cloacal. In timpul filtrarii, la nivelul
branhiilor sunt retinute particulele aflate in suspensie in apa;
ulterior, aceste particule alimentare vor fi antrenate spre gura de
catre lobii bucali. In timpul filtrarii branhiale are loc si schimbul
gazos, astfel ca apa care ajunge in cavitatea cloacala este curatita de
particulele aflate in suspensie dar este saraca in oxigen dizolvat.
Bivalvele prezinta doua branhii – stanga si dreapta – fiecare
branhie fiind formata din doua lame branhiale. Cele doua sifoane pot fi
scurte sau lungi, sau put fi separate sau sudate. Deasemenea, in cazul
unor specii, lobii mantelei fuzioneaza pe cea mai mare parte a lungimii
lor, lasand doar doua orificii prin care ies la exterior piciorul si
sifoanele; alte specii au acesti lobi nesudati, cavitatea paleala fiind
in acest caz larg deschisa.
In ceea ce priveste valvele, acestea pot fi de forme si marimi diferite.
Morfologic, la exteriorul valvelor se observa o zona superioara
proeminenta – umbonele – de la care pornesc striuri sau coaste, de
regula lipsite de ornamentatii (la bivalve, ornamentatia valvelor este
mult mai saraca in comparatie cu cea de la gasteropode; totusi, pot fi
prezenti si la acest grup spinii, tepii, tuberculii, mameloanele, etc).
In spatele umbonelui, la multe specii de bivalve se observa o structura
cornoasa – ligamentul – care mentine valvele unite in partea
dorsala. Dupa forma, valvele pot fi echivalve sau echilatere – in
cazul in care cele doua axe perpendiculare delimiteaza patru sectoare
egale sau aproximativ egale – si inechivalve sau inechilatere – in
caz ca sectoarele delimitate de cele doua axe perpendiculare sunt
inegale. Pe fata interna a valvelor se disting alte tipuri de structuri.
Astfel, sub umbone se observa o zona mai groasa – platoul cardinal
(lat. cardo - articulatie). La nivelul platoului cardinal se observa
proeminente – dintii cardinali – si depresiuni – fosetele
cardinale. Dintii cardinali de pe una dintre valve patrund in fosetele
cardinale de pe valva opusa si astfel cele doua valve sunt mentinute
strans in partea dorsala (la acest aspect contribuie de asemenea si
ligamentul, mentionat anterior). Dentitia cardinala este de diferite
tipuri, si are un rol foarte important in clasificatie, mai ales in ceea
ce priveste formele fosile pentru care nu se poate studia organizatia
interna. Cele mai comune tipuri de dentitie intalnite la bivalvele
actuale sunt: taxodonta (cea mai primitiva, caracterizata prin dinti
multi, de dimensiuni reduse, identici sau aproape identici ca forma,
dispusi intr-un singur sir); heterodonta (in acest caz, platoul cardinal
prezinta dinti putini, inegali si de dimensiuni mari); desmodonta (caz
in care dintii cardinali fuzioneaza formand structuri latite);
schizodonta (in acest caz, pe una din valve exista un singur dinte
alungit, care este despicat la mijloc – ex. La genul Unio); anodonta
(in acest caz, platoul cardinal este slab dezvoltat iar dintii lipsesc;
valvele sunt mentinute prin ligament si prin musculatura).
Pe fata interna a valvelor se observa de asemenea impresiunile muschilor
care mentin valvele – muschii adductori – si muschii care actioneaza
piciorul – muschii retractori si protractori. Cel mai vizibile sunt
impresiunile muschiului adductor anterior, situata deasupra sau in fata
orificiului bucal si a muschiului adductor posterior – situat deasupra
cavitatii cloacale. In cazul in care impresiile celor doi muschi sunt
identice vorbim de valve izomiare, iar in cazul in care unul din muschi
se reduce valvele sunt de tip anizomiar; daca unul din muschii
retractori (de obicei cel anterior) dispare, atunci vorbim de valve
monomiare. Impresiile muschilor retractori ai piciorului sunt mai slabe;
de obicei ele se disting in zona situata sub platoul cardinale. Pe
marginea valvelor se observa impresiunea muschilor mantalei, care
sudeaza lobii mantalei de valve. Daca impresiunea muschilor lobilor
mantalei este paralela cu marginea valvelor pe toata lungimea acestora
valvele sunt de tip integripaleat; daca linia de insertie face un
intrand in partea posterioara, unde se insera musculatura de la baza
sifoanelor, valvele sunt de tip sinupaleat.
De cele mai multe ori, valvele sunt identice ca aspect; exista insa si
specii la care una din valve are alt aspect – de exemplu la unele
specii de Pecten sau la stridii (Ostrea), una din valve ste aplatizata,
din cauza faptului ca animalul se odihneste pe substrat pe aceeasi
parte. Exista pe de alta parte bivalve la care valvele se reduc, uneori
aproape total, ca in cazul speciilor din genul Teredo, care perforeaza
structuri lemnoase.
Organizatia interna (in prezentarea organizatiei interne s-a avut in
vedere mai ales tipul de la eulamelibranhiate – Mya arenaria sau
Anodonta cygnaea).
Tegumentul are aceleasi trasaturi ca la alte grupe de moluste.
Musculatura este dezvoltata diferentiat, o mare dezvoltare avand muschii
adductori, musculatura retractoare si protractoare a piciorului si
muschii situati pe marginea lobilor mantalei.
- Tubul digestiv prezinta o serie de particularitati specifice. Astfel,
orificiul bucal se continua cu un faringe si un esofag foarte scurte,
care se deschid intr-un stomac mic, situat anterior si superior in masa
viscerala. La nivelul stomacului se deschid cele doua canale ale unui
hepatopancreas masiv, care ocupa o mare parte a masei viscerale, ca si
in cazul gasteropodelor. Intestinul este lung si are un traseu
intortocheat, facand bucle care pot sa patrunda la unele specii in
picior. Ulterior, intestinul posterior ia un traseu ascendent si dupa ce
strabate pericardul se deschide in cavitatea cloacala la baza sifonului
cloacal. In partea anterioara a intestinului se diferentiaza o zona care
sintetizeaza asa-numita bagheta cristalina, in fapt un concentrat
enzimatic cu aspect gelatinos care patrunde in stomac cu un capat - si
furnizeaza enzimele necesare digestiei - in vreme ce la capatul opus se
secreta continuu.
- Sistemul respirator este reprezentat de cele doua branhii. Bivalvele
au mai multe tipuri de branhii, structura acestora avand o mare
importanta pentru clasificare. Cele mai primitive sunt branhiile de tip
pectinat – protobranhii – intalnite la o serie de specii exclusiv
marine. Mai evoluate dunt branhiile de tip filibranhie – caz in care
lamelele branhiale nu sunt legate intre ele – si branhiile de tip
eulamelibranhie – caz in care lamelele sunt sudate intre ele.
Septibranhiile reprezinta un al patrulea tip; in acest caz, branhiile
sufera o reducere fata de tipurile precedente; ele au aspectul unor
structuri plane prevazute cu perforatii care despart cele doua
compartimente ale cavitatii paleale.
- Sistemul circulator este reprezentat de inima, tricamerala (formata
dintr-un ventricul central, de-o parte si de alta a caruia se gasesc
doua atrii) si invelita in pericard, care comunica cu rinichii prin doua
orificii reno-pericardice. Din ventricul pornesc doua artere, una
anterioara si alta posterioara. Sangele se varsa in final in lacune
sanguine, de unde ajunge printr-un sistem de vase la branhii unde are
loc oxigenarea. Sangele oxigenat se intoarce apoi in atrii si circuitul
reincepe.
- Sistemul excretor este reprezentat de cei doi rinichi, aflati de-o
parte si de alta a inimii. Rinichii au forma de U, cu cele doua ramuri
incrucisate. Una din ramuri – cea inferioara, care este groasa si are
peretii plisati - se deschide in cavitatea pericardica, iar cealalta,
superioara, care are lumenul ingust, se deschide in cavitatea cloacala
printr-un orificiu excretor.
- Glanda bissogena este o structura specifica bivalvelor. Situata in
pozitie posterioara si inferioara fata de picior, aceasta glanda secreta
bissusul – un grup de filamente subtiri dar extrem de rezistente, cu
structura cornoasa, care se ancoreaza pe substrat prin intermediul
capatului distal prevazut cu corpusculi adezivi. Firele de bissus sunt
de asemenea in contact cu fibre musculare care permit bivalvelor sa se
apropie sau sa se departeze de substrat. Rezistenta la rupere a firelor
de bissus este extrem de mare, motiv pentru care coloniile de midii de
exemplu, solidarizate prin aceste filamente formeaza o structura foarte
dificil de desprins de pe substrat.
- Sistemul nervos al bivalvelor este regresat comparativ cu alte grupe
de moluste datorita vietii sedentare. Se pastreaza doar o serie de
ganglioni – cerebroizi, pediosi si viscerali – conectati intre ei
prin conective longitudinale si transversale. Organele de simt sunt
destul de slab reprezentate. Cel mai numeroase sunt structurile cu rol
tactil situate pe picior, palpi labiali, marginea lobilor mantalei sau
pe sifoane – zone ale corpului care vin mai adesea in contact cu
mediul. Exista insa si cazuri in care unele specii prezinta ochi – cum
este cazul pectinidelor, care au lobii mantalei garnisiti cu un numar
mare de tentacule, fiecare dintre acestea purtand in varf un ochi
simplu.
- Sistemul genital este mult mai simplu comparativ cu cel de la alte
grupe de moluste. Astfel, bivalvele au sexele separate, cele doua gonade
neavand o forma bine definita. Gonadele ocupa partea inferioara a masei
viscerale si sufera un proces de hipertrofiere in perioadele de
reproducere. In cazul unor specii – cum este de exemplu cazul midiilor
– Mytilus edulis, M. galloprovincialis – in perioada de reproducere
gonadele invadeaza si lobii mantalei deoarece masa viscerala are
dimensiuni prea reduse pentru a le cuprinde. Produsele sexuale sunt
deversate in cavitatea cloacala prin doua gonoducte scurte, care se
deschid intr-o pozitie inferioara fata de orificiile excretoare.
Fecundarea este externa, produsele genitale ajungand in final in masa
apei.
Ecologie. Bivalvele populeaza atat apele marine cat si cele dulci,
fiind astfel al doilea grup de moluste care patrund in interiorul
uscatului pe cursurile de apa. Traiesc pe fundurile apelor, putandu-se
diferentia mai multe tipuri ecologice. Astfel, cele mai multe sunt
speciile care isi petrec viata fie ingropate in sediment (la suprafata
iesind doar sifoanele), fie legate de substrat prin bissus sau sudate de
acesta. Exista insa si specii care perforeaza substratul – de obicei
roci calcaroase sau structuri de lemn submersate – folosindusi valvele
ornate cu coaste si striuri dure prevazute cu spini pe post de structuri
abrazive. Astfel sunt speciile genului Teredo, care isi sapa galerii in
trunchiurile copacilor ajunse in apa, si care au reprezentat un real
pericol pe timpul navigatiei cu vele; alte specii, ca cele din genurile
Pholas, Irus, Petricola, isi sapa adaposturi in rocile litorale,
adaposturi unde exemplarele se afla la adapost de izbiturile valurilor.
Hranirea se face prin filtrarea apei patrunsa in cavitatea paleala prin
sifonul branhial; din acest motiv, bivalvele sunt organisme care
acumuleaza in structurile lor interne o serie de substante chimice
solvite in apa, astfel incat studiul biochimic al unor bivalve poate
oferi indicii importante despre starea de sanatate a unui bazin acvatic.
Sistematica. Bivalvele reprezinta a doua clasa ca m(rime dintre
molustele actuale. Clasificarea lor se face in functie de morfologia
externa a valvelor (in special dupa dentitia cardinala), dupa tipul
branhiilor si dupa musculatura retractoare a valvelor, in patru ordine:
Protobranchia, Filibranchia, Eulamellibranchia si Septibranchia.
Ordinul Protobranchia
Include circa 550 de specii de bivalve primitive, marine, caracterizate
prin branhii de tip ctenidie. Piciorul are forma de talpa iar dentitia
cardinala este heterodonta iar uneori prezinta si sifoane lungi.
Hranirea acestor bivalve nu se face ca la celelalte grupe prin filtrarea
apei; protobranhiatele prezinta prelungiri filamentoase ale palpilor
labiali care pot fi scoase in afara valvelor; cu aceste filamente este
scormonit sedimentul iar particulele de hrana sunt conduse spre gura cu
ajutorul unor santuri ciliate. Din acest grup citam familile Nuculidae
(suprafam. Nuculoidea, Palaeotaxodonta), cu specii cu valve de tip
triunghiular - din aceasta familie face parte Nucula nucleus, comuna in
Marea Mediteran( - si familia Solemyidae (suprafam. Solemyoidea,
Cryptodonta), dic care fac parte specii cu valve aplatizate, prevazute
cu coaste caracteristice, ca Solemya togata din Marea Mediterana.
Ordinul Filibranchia
In acest grup taxonomic sunt incluse circa 2200 de specii de bivalve cu
branhii filamentoase (tip filibranhiat), cu glanda bissogena bine
dezvoltata la multe specii, cu dentitie taxodonta sau izodonta. Poate fi
subimpartit in urmatoarele subordine:
Subordinul Taxodonta - include forme cu dentitie simpla, cu sau fara
glanda bissogena. Arca noae (fam. Arcidae), este o specie rara in Marea
Neagra, prezentand valve alungite, inechivalve, cu coaste transversale
si periostracum paros. Scapharca inaequivalvis este o specie psamicola,
originara din Extremul Orient, cu valve albe mate, slab inechivalve,
putand atinge dimensiuni de 5-7 cm. In Marea Neagra a patruns la
inceputul anilor ‘80 si s-a aclimatizat rapid pe fundurile nisipoase
din zona infralitorala, in biocenoza cu Cardium edule si Corbula
mediterranea. Familia Glycimeridae cuprinde specii cu valve rotunde,
echivalve, cu platoul cardinal in forma de semiluna, adesea cu dintii
centrali mai mici; mentionam din acest grup genul Glycimeris, cu specii
raspandite in marile calde ale globului.
Subordinul Anysomiaria (Dysodonta, Leptodonta). Cuprinde specii cu
muschii adductori ai valvelor inegali si marginea mantalei nesudata.
Dentitia este taxodonta, redusa sau absenta. Include 5 - 7 suprafamilii,
in functie de autori.
- Suprafamilia Mytiloidea. Include bivalve cu valve inalte, cu sifoane
foarte scurte, valvele inechilaterle, apexul ascutit si ligamentul bine
dezvoltat. Unele specii din acest grup produc perle. Mytilus
galloprovincialis (fam. Mytilidae) este cea mai comuna specie de bivalva
din zonele infralitorale stancoase ale Marii Negre, gruparile de midii
alcatuind o asociatie caracteristica. Valvele pot ajunge la 7 - 9 cm, au
culoare neagra albastruie sau bruna; platoul cardinal este lipsit de
dinti. Din Marea Neagra a fost descrisa si o a doua asociatie dominata
de midii, aflata la adancimi de 30 - 40 m, pe funduri sedimentare (este
unicul loc in care au fost descrise asociatii de midii pe funduri
maloase). Aceste midii de adanc au valvele mai rotunjite, late,
prezentand si unele diferentieri fiziologice fata de midiile de piatra;
unii specialisti sugereaza ca ne aflam in acest caz in fata unei rase
fiziologice pe cale de a deveni specie deosebita. Brachyodontes lineatus
are talia mica - circa 7 - 9 mm - cu valvele negre-violacee si cu o
dentitie taxodonta pe platoul cardinal; apare in aceeasi asociatie cu
midiile de piatra. Modiolus phaseolinus este o bivalva de talie mica, cu
valvele de 8 - 10 mm, acoperite cu periostracum cu peri lungi (dupa ce
acesta cade, valvele sunt violacee), care formeaza o asociatie
caracteristica pe fundurile sedimenare ale M(rii Negre, la adancimi de
peste 40 de metri. M. phaseolinus este un relict boreal, asociatii
similare gasindu-se in prezent doar la latitudini mult mai nordice
(Oceanul Atlantic de Nord) iar pastrarea lor in Marea Neagra se
datoreaza particularitatilor deosebite ale acesteia care impiedica
amestecul apelor sale cu cele ale Mediteranei.
- Suprafamilia Pterioidea cu specii de talie mare cu valvele ascu(ite
si cu glanda bissogena fo
