Referat Recrutarea Si Selectia Personalului In Institutii Publice

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Recrutarea Si Selectia Personalului In Institutii Publice si de asemenea puteti face Download Referat Recrutarea si selectia personalului in institutii publice

Citeste fragmente din Referat Recrutarea Si Selectia Personalului In Institutii Publice

RECRUTAREA SI SELECTIA PERSONALULUI IN INSTITUTIILE PUBLICE Evolutia practicii si gandirii manageriale a determinat deplasarea atentiei de la factorul material catre resursa umana.. Astfel s-a ajuns la concluzia ca individul este o organizatie, mai mult decat o simpla componenta a factorilor productivi, iar gestiunea resursei umane depaseste principiile rigide ale gestionarii activelor firmei, tinand cont de o seama de caracteristici ce scapa calculului economic. Scopul activitatilor de recrutare si selectie este de obtine necesarul numeric si calitativ de angajati pentru satisfacerea nevoilor de forta de munca ale organizatiei, concomitent cu minimalizarea costurilor aferente. Asigurarea acestui necesar de personal este un proces deosebit de important care trebuie sa tina cont nu numai de faptul ca resursa umana este o resursa cheie a organizatiei, ci si de efectele unor posibile greseli initiale facute in recrutarea personalului.Acest lucru poate afecta atat climatul de munca al firmei cat si nivelul de eficienta, date fiind costurile ridicate si consumul mare de timp necesar pentru realizarea recrutarii si selectiei(publicitate, testare, etc.). In ceea ce priveste responsabilitatea de recrutare si selectie, aceasta este impartita intre managerul resurselor umane si compartimentul personal. On privinta continutului de recrutare si selectie, acestea cuprind actiuni complementare. Activitatea de recrutare este foarte apropiata de cea a selectiei, tragand concluzia ca nu putem angaja potential uman valoros daca acesta nu a fost ales in urma unei recrutari reusite. RECRUTAREA PERSONALULUI IN INSTITUTIILE PUBLICE Prin recrutare se intelege atragerea si descoperirea unui personal calificat pentru ocuparea posturilor vacante. mod traditional se acorda o importanta deosebita mai mult selectiei decat recrutarii. Recrutarea trebuie sa aibă prioritate, mai ales daca se inregistreaza o lista de oferte de forta de munca avand o anumita calificare sau atunci cand schimbarile demografice transforma piata fortei de munca intr-o piata a vanzatorilor. Pentru ca o organizatie sa aiba posibilitatea de a alege persoanele cele mai potrivite pentru ocuparea unui post si pentru a participa la procesul de selectie, trebuie sa aiba in vedere sursele din care urmeaza sa faca recrutarea. Formarea, recrutarea, promovarea si perfectionarea personalului din administratia publica au o absoluta importanta in asigurarea unei calitati corespunzatoare a tuturor celor care sunt salariati ai autoritatii administratiei publice. Este de subliniat faptul ca eficienta administratiei depinde in egala masura de modul cum acest personal este gestionat si in consecinta de managementul resurselor umane din administratia publica. Functionarul public este persoana numita intr-o functie publica. Activitatea de recrutare contine un program alcatuit din patru etape : analiza cerintelor postului vacant; intocmirea specificatiilor aferente activitatii in postul liber; cercetarea tuturor posibilitatilor privind locurile unde pot fi gasiti posibili candidati; atragerea candidatilor pentru posturile care urmeaza a fi ocupate. Recrutarea functionarilor publici nu poate ramane o simpla operatie administrativa de atragere pur si simplu a unor resurse de munca disponibile ci necesita derularea unor activitati ce vizeaza o selectie corespunzatoare a persoanelor interesate de ocuparea posturilor respective in stransa corelare cu starea actuala a administratiei publice si obiectivele ei de perspectiva. In functie de legatura candidatilor cu organizatia care intentioneaza sa faca angajari, recrutarea poate fi : recrutare din interiorul organizatiei - reprezinta o forma avantajoasa de recrutare daca se cunosc calitatile si potentialul actualilor angajati. Recrutarea interna se realizeaza prin deplasarea resurselor umane in interiorul structurii organizatorice. recrutare din exteriorul organizatiei - apelarea la surse externe de recrutare are loc atunci cand o organizatie se confrunta cu plecari de angajati care nu pot fi inlocuiti din interior sau cand are nevoie de angajati cu opregatire speciala. Metode de recrutare sunt: anunturi in ziare, targuri de jo-uri sau cautari pe cont propriu. Un mijloc modern ce cunoaste o dezvoltare destul de rapida si in tara noastra il constituie internetul. Tot mai multi angajatori isi prezinta oferta de locuri de munca, iar tot mai multe persoane acceseaza site-urile pentru a fi recrutati on-line. Anuntul trebuie facut public astfel incat sa ajunga la cunostinta unui numar cat mai mare de potentiali candidati. Indiferent de mijloacele publicitare folosite, un aspect important il reprezinta analiza ce trebuie facuta intre eficacitatea spontana a anuntului de recrutare si costul acestuia. Deasemeni trebuie sa se planifice o aparitie repetata a anuntului de recrutare pentu a creste sansele ca anuntul sa fie citit de persoanele cele mai potrivite. SELECTIA PERSONALULUI IN INSTITUTIILE PUBLICE Selectia consta intr-un ansamblu de procese de analiza a calitatilor si a pregatirii profesionale a candidatilor, in scopul numirii pe posturi si/ sau functii publice in administratie a functionarilor publici necesari. In cadrul selectiei propriu-zise, factorii implicati iau o decizie hotaratoare pentru unitate. Criteriile pe care trebuie sa le satisfaca selectia sunt: validitatea – masura in care prezice cu acuratete performanta ulterioara la locul de munca, eficienta – apreciata din punct de vedere al costurilor implicate si al rezultatelor obtinute cu ajutorul metodei de selectie, acceptabilitatea – interdictia de a stanjeni sub o forma sa alta candidatul. Recrutarea si selectia functionarilor publici se face prin concurs organizat in limita functiilor publice vacante prevazute anual in acest scop prin planul de ocupare a functiilor publice sau in situatia in care functiile publice raman vacante in cursul anului. In ultimul caz, concursurile se organizeaza dupa promovarea, transferarea si redistribuirea functionarilor publici, in conformitate cu Hotararea Guvernului nr. 1209/2003 privind Organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici. Concursurile se organizeaza (cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici) astfel: de catre comisia de concurs constituita pentru recrutarea inaltilor functionari publici, de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pentru ocuparea functiilor publice de conducere vacante, de catre autoritati si institutii publice din administratia publica centrala si locala, pentru ocuparea functiilor publice de executie. Conditiile specifice de participare la concursul pentru ocuparea functiilor publice se stabilesc de catre autoritatile si institutiile publice. Concursul consta in trei etape: selectarea dosarelor de inscriere se poate face pe baza curriculum vitae, care trebuie sa contina informatii referitoare la: detalii personale (nume, adresa, varsta, etc.), calificari, experienta (firma, postul ocupat, durata angajarii, motivul plecarii), starea de sanatate, interese extraprofesionale, alte informatii considerate relevante de candidat. Intrucat obiectul recrutarii este realizarea, dupa o prima sortare, a unei liste de candidati care vor fi luati in calcul in efectuarea selectiei, acestia vor fi grupati in trei categorii : probabili, posibili, nepotriviti. Acestia din urma vor fi ununtati ca cererile le-au fost respinse. b) proba scrisa ce consta in redactarea unei lucrari sau rezolvarea unor teste grila in prezenta comisiei de concurs. Subiectele pentru proba scrisa se stabilesc pe baza bibliografiei de concurs, astfel incat sa reflecte capacitatea de analiza si sinteza a candidatilor, in concordanta cu nivelul si specificul functiilor publice pentru care se organizeaza concursul. Prin aceasta tehnica se identifica profilul profesional al candidatului, care, desi este deosebit de important, nu este si suficient, deoarece un bun specialist nu este intotdeuna indeajuns pentru buna functionare a unui sistem. Pentru a elimina riscurile se evidentiaza calitatile si deprinderile specifice functionarului public prin utilizarea unor teste de aptitudini si deprinderi. Promovarea probei scrise este obligatorie pentru sustinerea interviului. c) interviul testeaza : nivelul cunostintelor generale in domeniul administratiei publice si institutiilor comunitare, capacitatea de analiza si sinteza, capacitatea de a fundamenta o viziune strategica a deciziilor, nivelul cunoasterii uneia din limbile oficiale ale Uniunii Europene. Interviul este larg utilizat pentru acei candidati considerati corespunzatori dupa primele evaluari. In functie de numarul persoanelor din comisie exista mai multe posibilitati de desfasurare a interviului : interviul individual – considerat drept modalitatea cea mai obisnuita, care ofera vea mai buna posibilitate de stabilire a unui contact apropiat intre candidat si cel care il intervieveaza. Dezavantajul consta in faptul ca sunt mai multe sanse ca decizia sa fie superficiala, partinitoare. Panelul de interviu – format din doua sau trei persoane, in general directorul de personal si seful ierarhic al viitorului angajat. Scopul interviului vizeaza evaluarea capacitatilor unui candidat in comparatie cu cerintele mentionate in specificatia postului. Desi unele informatii sunt cuprinse in curriculum vitae, altele pot fi obtinute prin prelucrarea testelor. Foramarea unei imagini de ansamblu cere completarea informatiilor cu detaliile privind experienta si caracteristicile personale. Impresia completa, finala asupra unei persoane rezulta numai dupa dialog fata in fata. Pentru ca interviul sa-si atinga scopul propus trebuie ca cel care il conduce sa stie ce informatii cauta si cum le poate obtine. Principiile generale care trebuiesc respectate in conducerea unui interviu pot fi sintetizate astfel : clarificarea scopului si obiectivelor interviului, culegerea si studierea informatiilor necesare, planificarea etapelor interviului, pregatirea incaperii in care se va desfasura, asigurarea asupra lipsei oricaror intreruperi, deschiderea discutiei intr-o maniera deschisa, apropiata, dar mentinand controlul discutiei, adresarea unor intrebari deschise, care necesita mai mult decat « da » sau « nu » ca raspuns, mentinerea continuitatii discutiei, abtinerea de la formularea oricaror judecati personale, incurajarea candidatului in continuarea, detalierea oricaror afirmatii apreciate ca utile, evitarea oricaror promisiuni care nu vor putea fi respectate, ascultarea candidatului cu interes, observarea comportamentului non-verbal, evitarea oricaror prejudecati, incheierea interviului trebuie facuta cu fermitate, tact si politete. Pe langa metodele enumerate anterior sunt recomandate si urmatoarele metode de selectie a personalului din institutiile publice: cercetarea referintelor si calificativelor candidatilor – comportament, relatii, comunicare, satisfacerea unor criterii formale de catre candidati – absolvirea unei anumite institutii de invatamant superior, probe de verificare a cunostintelor – examen cu comisie, testele. Cererea referintelor si calificativelor candidatilor poate fi determinata in ceea ce priveste selectia candidatilor. Referintele cu privire la fosti colegi sau sefi, calificativele ca si eficienta realizarilor sale constituie informatii pretioase pentru un functionar cu experienta pentru selectia candidatilor. Pot fi utilizate concomitent sau dupa aplicarea metodelor de selectie mentionate anterior (teste, interviuri). In privinta referintelor, informatiile de ordin faptic sunt esentilae: perioada de angajare, denumirea postului, activitatile desfasurate, absentele, motivul plecarii. Opiniile asupra caracterului angajatului si asupra compatibilitatii sale cu un numit post nu sunt intotdeauna demne de incredere. Satisfacerea unor criterii formale de catre candidati este un aspect necesar dar nu suficient. Aceasta metoda tine cont de pregatirea profesionala, respectiv obligatia candidatilor de a avea o diploma de absolvire ce ar garanta ca viitorul functionar are competenta profesionala necesara indeplinirii sarcinilor. Sistemul administrativ are nevoie de personal cu pregatire specifica in domeniul in care se situeaza posturile sau functiile publice vacante. Testele sunt aplicate in vederea selectiei personalului. Clasificate dupa obiectivele urmarite ele pot fi: testele de cunostinte – deseori folosite pentru realizarea selectiei atunci cand numarul celor recrutati este mare si informatiile continute in curriculum vitae nu sunt suficiente pentru departajare. Ele sunt preferate deoarece evidentiaza nivelul cunostintelor acumulate de candidat si sunt direct relevante pentru cerintele postului, dar nu sunt aplicabile in orice situatie. testele de inteligenta generala – pot fi uitlizate in situatiile in care inteligenta este un factor cheie si este necesara garantarea unui nivel minim de inteligenta, testele de aptitudini – pot fi grupate in teste pentru: aptitudini intelectuale – utilizate in cazul angajarii unor persoane tinere cu putine calificari academice si fara experienta, precum si in cazul unor functii de conducere aptitudini psihomotorii – necesare pentru activitati manuale. testele de personalitate – constau in chestionare fara raspunsuri corecte sau gresite, in care candidatul este intrebat ce parere are despre cum ar actiona in diverse situatii. In cazul acestor teste se pun doua probleme: stabilirea setului de trasaturi care sunt direct legate de succesul intr-o anumita activitate, stabilirea corecta a trasaturilor de personalitate pe baza raspunsurilor date la chestionar. Chestionarele sunt clasificate dupa obiectivele urmarite si categoriile de informatii oferite (Anexa nr. 1). Se utilizeaza mai multe tipuri de chestionare prin care se identifica: a) trasaturile de personalitate – un model cunoscut fiind acela potrivit caruia indivizii convietuiesc greu daca apartin unor tipuri diferite din punct de vedere psihologic, intrucat poseda un mod diferit de percepere a lumii si luare a deciziilor. Determinandu-i pe oameni sa-si cunoasca tipul de personalitate propriu si al colaboratorilor, se imbunatateste comunicare, precum si productivitatea. Oamenii sunt predispusi sa fie: extravertiti – orientati spre lumea exterioara a fiintelor si a lucrurilor, introvertiti – orientati spre lumea interioara a ideilor si sentimentelor, rationali – sesizeaza detaliul, intuitivi – se concetreaz asupra imaginii de ansamblu, mediativi –tind spre decizii logice si obiective, sentimentali – sunt mai subiectivi in fundamentarea deciziilor, perceptivi – tind sa fie flexibili si sa cumuleze mai multe informatii, decisi – totul trebuie sa fie hotarat si rezolvat. b) interesele – pot fi identificate cu ajutorul unor chestionare care evolueaza preferintele candidatilor pentru anumite ocupatii. Ele sunt aplicabile pentru orientarea indivizilor in functie de vocatia manifestata, dar pot fi folosite si pentru selectia personalului. valorile – chestionarele de acest tip incearca sa evalueze opiniile candidatilor asupra unor comportamnete considerate „bune” sau „rele”. Obiectivul determinarii valorilor candidatului este verificarea compatibilitatii lui cu mediul de munca viitor si a masurii in care acesta va reprezenta un factor motivator. Se apreciaza ca exista o compatibilitate culturala atunci cand convingerile, presupunerile si structurile de comportament din cadrul mediului de munca corespund cu cele ale angajatului. studiile de caz – verificarea comporamnetului de grup se realizeaza prin discutarea de catre candidati a unui studiu de caz, in timpul acestui exercitiu ei fiind observati. Aprecierile facute tin seama de factori precum : proeminenta personalitatii, contributia la atingerea scopurilor grupului, sociabilitatea. In urma procesului de selectie, candidatul poate fi admis, intrand in procesul de integrare la noul loc de munca sau poate fi respins, urmand sa faca parte dintr-o baza de date la care se va apela in eventualitatea altui interviu. In situatia in care solicitantul este respins, pentru o imagine buna a institutiei, intervievatorul ii va trimite acestuia o scrisoare de respingere (Anexa nr. 2). CONCLUZII Evaluarea procedurilor de selecite va fi intotdeauna speculativa. Indiferent de ce ar putea releva investigatiile ulterioare asupra performantelor celor care se alatura unei institutii publice, nu putem aprecia cum s-ar fi descurcat cei care nu au fost selectionati Totusi pare prudent sa revedem procedurile de selectie din punc de vedere al performantelor celor care au fost alesi. O persoana ale carei performante sunt proaste poate sa fi fost cea mai buna din lotul de candidati Deasemeni poate aparea si problema aprecierii oamenilor in functie de contribuita lor la satisfacerea unor nevoi pe termen scurt sau in functie de contributia lor pe termen lung la dinamica institutiei. Daca procedurile de selectie sunt prea lungi, se poate ca si cei mai buni candidati sa se incadreze in alta parte Revederea sistematica a metodelor de selectie, desi nu pot da solutii miraculoase, poate releva slabiciunile ce pot fi corectate in viitor. Unul din avantajele interviurilor de plecare este acela ca, in special functionarii de personal, pot aprecia daca tipul de persoane care pleaca indica slabiciuni in procedura de selectie. Anexa nr. 1 CHESTIONAR PENTRU SELECTIA PERSONALULUI Stimate candidat, Informatiile pe care ni le veti furniza prin intermediul acestui chestionar sunt strict confidentiale.Va multumim pentru colaborare. Solicitare pentru postul:………………………………………………... Nume…………………………………………………………