Referat TESUTURILE PLANTELOR

Mai jos puteti citi fragmente din Referat TESUTURILE PLANTELOR si de asemenea puteti face Download Referat TESUTURILE PLANTELOR

Citeste fragmente din Referat TESUTURILE PLANTELOR

TESUTURILE PLANTELOR Tesutul este o grupare permanenta de cellule identice, asemanatoare sau diferite, cu aceleasi origini sau de origini diferite, care se gasesc intr-o stare de interdependenta si indeplinesc impreuna aceiasi functie. Legatura intercelulara este asigurata de catre lamella mediana si de catre plasmodesme, realizandu-se astfel o unitate permanenta. Tesuturile se impart in doua caregorii : tesuturi false si tesuturi adevarate. Tesuturile false. Nu orice grupare celulara poate sa constituie un tesut, asa cum se intampla in anumite conditii cu organismele unicelulare la care dupa o diviziune repetata, celulele fiice raman alaturate, desi vor duce o viata mai mult sau mai putin independenta. Cenobiul (agregatul celular). La unele organisme inferioare dupa o diviziune repetata a celulei, noile cellule rezultate raman unite intr-o masa comuna mucilaginoasa aparuta prin gelificarea membranelor, alcatuindu-se astfel o structura multicelulara. Colonia celulara. Este o asociatie celulara care depaseste stadiul de agregat prin aceea ca celulele se deosebesc ca forma, structura si functii si sunt legate nu numai printr-un invelis gelatinos comun, ci si prin plasmodesme. Talul. Este o alcatuire pluricelulara a unor plante inferioare care se aseamana mult cu un tesut adevarat. Plectenchimul (pseudoparenchimul). Este tot o alcatuire pluricelulara care se aseamana cel mai mult cu un tesut adevarat, deosebindu-se totusi prin faptul ca nu are la origine diviziunea unei cellule initiale. Tesuturi adevarate. Dupa gradul de diferentiere si dezvoltare a celulelor, tesuturile pot fi de origine -meristeme- si definitive. Tesuturi de origine. (embrionare, formative, meristeme). Meristemele sunt alcatuite din cellule tinere, relative mici cu membrane foarte subtiri, cu multa citoplasma, cu un nucleu central foarte dezvoltat, de forme diferite, strans lipit intre ele, care se divid mereu, cresc intr-una, se diferentiaza si dau nastere astfel tesuturilor adulte sau definitive. Tesuturi de aparare. Sunt acele tesuturi interne sau externe cu rol de aparare a tesuturilor vii pe care si le si delimiteaza. Se mai numesc si tesuturi de protectie sau de acoperire. Epiderma. Prin aceasta se intelege stratul exterior de cellule, care acopera si protejeaaz frunzele, organelle florale, semintele, fructele si de asemenea tulpinile si radacinile inainte ca ele sa si ingroase mult. Celulele epidermei nu sunt uniforme, din acestea diferentiindu-se numeroase feluri de peri, stomate si alte formatiuni. Existenta epidermei este aceiasi cu durata de viata a organelor vegetale care nu cresc secundar in grosime. La suprafata epidermei tulpinilor ierbacee, frunzelor exista depuneri de cutina (cutinizare), formandu-se cateodata cuticula. Stomatele se gasesc in mod obisnuit pe toate organelle aeriene ale plantelor, dar in special sunt pe frunze. Pe organele subterane sau submerse lipsesc. Stomatele dau posibilitatea tesuturilor profunde sa comunice cu exteriorul prin intermediul lor realizandu-se schimbul de gaze si eliminarea surplusului de apa, prin procesul de transpiratie, transudatie sau sub forma de picaturi de apa. Ele mai au si rolul indirect de aparara a plantei, ferind-o de supraincalzire Perii sunt niste formatiuni epidermice adaptate la indeplinirea unor functiuni speciale, clasificandu-se in peri tectori, secretori, digestive, sensitivi, absorbanti, agatatori. Perii tectori se intalnesc la nivelul organelor aeriene vegetale si constituie frecvent caractere de specificitate ale speciilor sau, in cazul farmacodnozei, ale unor droguri vegetale. Emergentele sunt formatiuni ale epidermei la care participa si alte tesuturi. Acestea se mai numesc ghimpi, tepi la unele fructe (castanul comun), mur (la Rubus), agris (la Ribes), tentacule glandilecere (la Drossera) de pe laminele frunzelor, cu numeroase glande digestive. Exoderma (Intercutis). Este un tesut primar de aparare, characteristic radacinilor, format dintr-un singur strat de cellule sau mai multe, situate subrizodermic in zona perisorilor absorbanti si ca prim invelis al organului adult. Celulele ei sunt vii, obisnuit poligonale, cu pereti usor suberificati. Rizoderma (Epiblem). Este un strat pilifer deasupra exotermei, alcatuit dintr-o singura patura de cellule cu membrane subtiri si fara cuticula, din randul carora se evidentiaza trihoblastelor care dau nastere perilor absorbanti. Endoderma (Floioterma). Este tesutul cel mai intern al scoartei si se intalneste atat in structura primara a radacinii, cat si aceea a tulpinei, mai rar a frunzei. Endoderma este alcatuita din cellule vii, poligonale, fara spatii, dispuse intr-un singur strat, destul de rar in doua straturi. Suberul. Este un tesut de aparare care, spre deosebire de toate celelalte, este un tesut mort, cu membranele celulare impregnate cu suberina impermeabila sau foarte putin permeabila pentru apa si pentru gaze, rau conducatoare de caldura, dar flexibila si elastica. Suberul este un tesut de aparare contra agentilor patogeni vegetali si al celor animali. Tesuturi trofice. Sunt acele tesuturi care au rol in nutritia plantelor si in schimbul de materie dintre plante si mediu. Tesuturile trofice sunt cele mai raspandite la plante. Aceste tesuturi sunt alcatuite din cellule vii, mari cu peretii subtiri celulozici, in general izodiametrice, bogate in citoplasma, cu coloroplaste sau amiloplaste,de regula cu spatii intercelulare, de forme si dimensiuni diferite, care ajung uneori si la un aspect de cavitati mari. Tesuturi asimilatoare. Sunt acele tesuturi bogate in clorofila cu rol deosebit de mare in procesul de fotosinteza, fiind cele mai raspandite dintre tesuturile fundamentale, localizate in organelle expuse la lumina si care dau culoarea verde caracteristica plantelor. Tesuturi de depozitare. Sunt tesuturi adaptate pentru acumularea substantelor nutritive de rezerva care vor contribui la germinare sau la diferentieri histologice noi. Tesutul de depozitare are la baza cellule parenchimatice vii cu pereti subtiri sau usor ingrosati cu citoplasma ca o pelicula subtire parietala, fara cloroplaste, bogate in vacuole, nucleul fiind deformat de depuneri. Spatiile intercelulare pot lipsi. Celulele raman vii pana la terminarea consumarii substantelor depozitate, insa exista si exceptii cand amidonul endospermatic se hidrolizeaza sub influenta altor cellule, deoarece celulele-depozit au nucleu nefuncional. In esenta functia principala a tesuturilor de depozitare este aceeea de a forma si apoi de a mobilize substantele de rezerva. Tesuturile aeriene (Aerenchime). Sunt caracteristice plantelor acvatice si palustre. Celulele constituente lasa intre ele spatii foarte mari, care strabat intregul corp al plantei, permitand plutirea sau mentinerea ei in pozitie verticala. Tesuturile acvifere. Sunt tesuturi in care se depoziteaza apa in cantitati mari. Sunt caracteristice unor plante care traiesc in regiuni secetoase (cactusi) sau pe soluri saraturoase. Tesutul acvifer este costituit din cellule mari, cu pereti mari, cu putina citoplasma, lipsite de cloroplaste, cu vacuole bine dezvoltate. Sunt bogate in suc cellular si in mucilagii care au proprietatea de a se imbiba puternic cu apa, fara a o mai ceda decat cu greutate. Tesuturi mecanice. Sunt tesuturi de sustinere care pentru regnul vegetal joaca un rol de schelet datorita rezistentei lor la indori, la presiunea coroanei propriu-zise a arborilor si a apei si zapezii care se depun pe crengi in timpul iernii, la presiuni laterale, cauza a unor factori de mediu, la tractiunile exercitate de vant. Plantele ierboase tinere nu au tesut mechanic diferentiat, incat rezistenta le este data de turgescenta celulara si de tesuturile conducatoare. Celulele tesutului mechanic au o membrane mult ingrosata, unifororm, in unele zone purtand numele de stereide. Totalitatea tesuturilor cu rol mechanic se numesc stereom. Tesuturi secretoare. Sunt structuri secretoare vegetale care pot fi alcatuite fie din cellule isolate, fie din grupuri de cellule dispersate in parenchim care au proprietatea de a elabora sau elimina diverse substante Tesuturi laticifere. Sunt structuri secretoare tubuloase, isolate sau ascociate, simple sau ramificate, care elaboreaza un produs lichid numit latex, de culoare alba, galbena, caramizie sau albastruie, dupa felul pigmentilor continuti. Aceste sctructuri sunt constituite din cellule lungi prevazute cu lumen, multinucleate, care pot fi asezate cap la cap, formand tuburi, sau aceste tuburi provin dintr-o singura celula. Tesuturi conducatoare. Sunt acele tesuturi care au rol principal de a conduce seva bruta de la radacina la frunze si seva elaborate de la frunze la celelalte organe vegetale. Din punct de vedere morfo-functional, tesutul conducator va fi impartit in : tesut lemons si tesut liberian. Tesut lemons. Se gaseste la toate plantele vasculare, fiind alcatuit din traheide (vase imperfecte inchise), trahei (articule vasulare), parenchim lemons, fibre lemnoase si tile. Tesutul liberian. Este tesutul conducator al substantelor plastice. Pe scara filogenica, tesutul liberian apare rudimentar chiar si la plantele inferioare (la algele brune). Tesutul Liberian este alcatuit tot din cellule prozenchimatice, dar care au membrane celulozice. Vasele liberiene sunt alcatuite din cellule asezate unele dupa altele, separate intre ele prin membrane transversale ciuruite. Aceste membrane pot avea un aspect uniform, cu perforatii egal repartizate, sau neuniform, cu perforatii grupate in mai mult campuri si sunt de natura celuzoica. Seva elaborate este fluida, mucilaginoasa, bogata in dextrine, substante pectice, amidon, grasimi. Prin presiune hidrostatica ce o exercita seva intravascular, in timpul circulatiei active, se mentine deschis lumenul vaselor liberiene (celulele sunt vii); prin incetarea circulatiei sevei, celulele mor si prin presiunea tesuturilor din jur de ele iau un aspect pliat. Fasciculele conducatoare. La radacina, fasciculele sunt simple, fiind constituite numai din lemn (fascicule lemnoase) sau numai din liber (fasciculele liberiene). La tulpina si frunze, ambele tesuturi sun alaturate astfel alcatuindu-se fasciculele libero-lemnoase, care la randu lor pot fi colaterale, bicolaterale, concentrice si radiare. Structurile tisulare sensitive. Excitatiile mediului exterior nu sunt receptionate de catre plante prin intermediul unor organe specializate cum se cunosc in regnul animal. Receotionarea excitatiilor este posibila in regnul vegetal numai datorita structurii specifice a citoplasmei unor cellule, fara ca acestea sa aibe totusi o specializare stricta. Se cunosc unele structuri tisulare care reactioneaza la factori mecanici cum ar fi papilele sensitive din carceii unor plante care determina incolacirea lor in jurul suportului atins. Dar cea mai spectaculoasa miscare este aceea care se produce la cea mai mica atingere a plantei Mimosa pudica; in functie de felul si intensitatea excitantului, miscarea nu este strict localizata, ci este prezenta si pe anumite distante de la locul excitatiei. 쥁`