Referat ANCHILOZA GLEZNEI
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat ANCHILOZA GLEZNEI si de asemenea puteti face
Download Referat ANCHILOZA GLEZNEICiteste fragmente din Referat ANCHILOZA GLEZNEI
PLANUL LUCRARI
1. GENERALITATI
2.DEFINITIA BOLI
3. ETIOPATOGENIE
3.1.Cauze netruaumatice
3.1.1.Poliartrita reumatoida sau poliartita cronica evolutiva
a) Factorul ereditar
b) Alti factori predispoznti
3.1.2 Sclerodermia
a) Factorul genetic
b) Alti factori determinantii
3.1.3 Boala artrozica sau reomatismul degenerativ
a) Factorul erditar
b) Alti factori predispozanti
c) Factori endocrini0
3.1.4. a) Afectarea osului jextarticular
b) Afectarea tesuturilor noi
c) tenosinovita stenozanta a leznei
3.2. Cauze traumatice
b) Retracura Vulkmann
4. SIMPTOMATOLOGIE
4.1.Anchuiloza gleznei determinata de cauze netraumatice
4.1.1. Anchiloza glesnei de cauza reumatoida
a) Istoricul boli
b) Anamneza
c) Examenul obiectiv
4.1.2. Anch4.1.3. Glezna anchilozanta de cauza artrozica
iloza gleznei de cauza sclerodermica
4.2. Anchiloza gleznei de cauza posttraumatica
5. CRITERII PENTRU SUSTINEREA DIACNOSTICULUI
5.1. Cauze traumatice
5.1.1. a) Criteri clinice pentru anchiloza glesnei de cauza reumatoida:
b) Criterii radiologice:
5.1.2. Anchiloza gleznei sclerodermica:
a) Criteri clinice
b) Criterii radiologice
c) Examen de laborator: evidentiaza cresterea VSH.
5.1.3. Anchiloza gleznei de cauza artrozica
a) Criteri clinice
b) Criterii radiologice
5.2. Cauze posttraumatice
5.2.1. Anchiloza de cauza postfratura si luxatie:
a) Criteri clinice
b) Criterii radiologice
5.2.2. Anchiloza gleznei din retractura Volkmann.
6. EVOLUTIA SI PRAGOSTIC
7.TRATAMENTUL
7.1. Tratamentul profilatic
7.2. Tratament curativ
7.2.1. Tratamentul ingino-dietetic
7.2.2. Corectia stari psihice a pacientului
7.4. Tratament ortopedic
7.5. Tratamentul chirurgical
7.6. Tratamentul recuperator balneofiizioterapeutic
7.6.1. Hidroterapia
7.6.2. Termoterapie
7.6.3. Electroterapia
8. TEHNICA MASAJULUI IN ANCHILOZA GLEZNEI
8.1. Efectele fiziologice ale masajului a supra elementelor aparatului
locotor.
8.2. Descrierea anatomica a regiunii
8.3. tehnica masajului la gamba, glezna si piciorul propiu-zis
8.4. kinetoterapia
8.5. Exercitiile C.F.M.
9. CURA BALNEA
Bibliografie
1. GENERALITATI
Piciorul are un rol static si un rol dinamic de aceeasi inportanta
find parghia terminala a locomotiei, Hohmann denumea piciorul â€Âo opera
arhitecturala a naturi†intr-adevar structurarea piciorului uman in
timpul lungii evolutii filogenetice s-a facut in mod admirabili in
vederea asigurarii concomitente a stavbilitatii si mobilitatii, a
echilibrului si oscilarii, decelerarii.
Tipurrile lezionale ale “macro†trutismelor piciorului sunt cele
obisnuite: plagi, contuzii, entorse, luxatii, fracturi, care pot
interesa toate structurile anatomice; pielea, ligamente, muschi,
tendoane, articulatii, os, vene si nervi. Aceste leziuni pot lasa
secheke immediate sau tardive a caror filiatie cu traumatismul respectiv
nu este greu de stabilit.
Piciorul mai prezinta insa frecvent o serie de sindroame sau voli
disfunctionale in a caror etiopatogenie “micro†traumatisme joaca un
rol determinant. Astfel sunt unele bursite si tenosinovite,
metatarsalgii, osteonecrozele, sindromul tibial anterior, etc.
Toate statisticile mondiale ca si ale tarii noastre arata fara nici o
indoiala o crestere alarmanta a incidentei traumatismelor.
Traumatismul si “boala posttraumatica†afecteaza toate virstele ca
precadere, desigur pentru virstele active. In fruntea cauzelor se
plaseaza traumatismele rutiere si cele de munca. Pierdele de zile de
manca prin sechele posttraumatice au ajuns pe locul doi in lista cazelor
de incapacitate de munca.
Toate aceste aspecte au determinat o serie de revizuiri de atitudini
medicale si sociale in ceea ce priveste asistenta acestor pacienti.
Au aparut tehnici noi artopedo-chirurgicale ca si metode si metodologii
tot mai adecvate pentru recuperarea functionala a sechelelor lasate de
traumatisme.
Sechela posttraumatica are deseori sansa sa se vindece vomplet, iar
deficitul functional determinat de ea sa poata fi recuperat total.
Desigut ca obiectivul final vs fi recastigarea capacitatii de munca, sau
cel putin capacitatii de selfajutorare, de desfasurare a activitatilor
zilnice obisnuite.
Sechela posttraumatica ridica foarte multe aspecte clinice,
fiziopatologice si terapeutice. Trebuie deosebite de la inceput cele
doua mari tipuri de traumatidme articulare:
Directe: care intereseaza direct structurile articulare (plagi
articulare, leziunea capsulo-ligamentara, entorsa si luxatia, fractura
capetelor osoase articulare
directe: consecinta imobiliarii articulare necesitata de lasarea
segmentelor la distanta de articulatii (ca in cazul fracturilor
diafizre).
De la simpla redoare (dificultate de modalitate dar amplitudinea este
relativ mentinuya) pana la semianchiloza, toate gradele de limitare ale
miscarii articulare pot fi intalnite ca sechele ale traumatismelor
articulare directe si indirecte.
Deficitul de mobilitate articulara poate avea drept cauza sechela
lezionala a oricarei structuri anatomice de la piele la os.
Sistematizand insa, se considera ca limitarea mobilitatii articulare
poate avea la baza fie o sechela a tesuturilor moi care prin scurtarea
fibrelor si aderenta dintre clanurile de alunecre data de edem blocheaza
amplitudinea normala de miscare, fie sechela strict articulara
(capsulara, osoasa), care realizeaza acelas efect.
Principalele articulatii care instaleaza instabilitati articulare sunt:
geninchiul (cel mai important), glezna si mai rar cotul.
2.DEFINITIA BOLI
Anchiloza articulara (fidroasa sau osoasa) este forma extrema a acelor
redori de cauza intraarticulara unind prin pucti fidroase sau osoase
extremitatile osoase articulare.
Severitatea unei ridori ca si rezistenta la recuperare, tine
bineinteles, de leziunea articulare care a determinat-o dar este si
dependenta de articulati. Astfel articulatiile “stranseâ€Â, cu spatii
articulare mici, ca articulatiile degetelor, pumnului, cotului,
gleznei, dezvolta redori stranse si greu reductibile.
3. ETIOPATOGENIE
Cauzele care ar putea duce la anchiloza gleznei pot fi inpartite in doua
mari categori:
cauze netraumatice
cauze traumatice
3.1.Cauze netruaumatice
3.1.1.Poliartrita reumatoida sau poliartita cronica evolutiva
a) Factorul ereditar
Eate o inflamatie cronica a sinovialei cu un caracter infiltrativ si
ploriferativa afectind in special articulatiile mici, deci si cele ale
gleznei. Precum o arata si numele, aceasta afectiune articulara
evoluiaza in pusee infectioase acute centripete, ducand in timp daca nu
reuseste ameliorarea sa printr-un tratament adecvat la deformari si
anchiloze arrticulatiilor piciorului deci la anchiloza gleznei.
In cazul anchilozei gleznei de cauza reumatoida putem identifica o
presdispozitie familiala in aparitiAa sau mai intai in declansarea
poliartritei reomatoide apoi pfin evolutia ei trenanta si prin lipsa
unei interventii procuste in stoparea bolii la anchiloza gleznei.
Alti factori predispoznti:
Factori de mediu, dintre care un rol foarte important il hoaca cei
infectiosi din randul carora se remarca virusul Epstein, Barr;
factori endocrini;
factor imunologic
3.1.2 Sclerodermia
Este boala cronica a tesutului conhunctiv caracterizata atat printr-o
obliterare a arterelor mici si a capilarelor cat si prin fibroza sau
prin leziuni degenerative care intereseaza pielea si diverse organe.
Printre cele mai afectate zone se numara cea a tegumentelor degetelor,
aici avand loc diferite modificari specifice, cum ar fi perderea
elasticitati tegumentului, disparitia pliurilor si aderarea de planurile
profunde, modificari ce vor duce in ultima instanta la o reducere a
posibilitatii de realizare corecta si eficenta a miscarilor degetelor si
chiar, in stadii avansate, la ancilozaarea gleznei.
a) Factorul genetic:
Anchilozs gleznei de cauza sclerodermica, se poate identifica; se poate
identifica un substrat ereditar dat fiind faptul ca boala in acest caz
sclerodermita, il poseda. Astfel cercetari recente arata ca la peste
90-96% din bolmavi si la consanguinii lor se pot intalni malformati
cromozomiale.
b) Alti factori determinantii
Boala are o cauza necunoscuta aparand mai frecvent la femei (de tre
pana la zece ori mai mult decat la barbati). Alaturi de factorul
ereditar in producerea bolii pot fi incriminati:
factorul toxic;
factorl nervos;
factorul imunologic.
3.1.3 Boala artrozica sau reomatismul degenerativ;
Reprezinta o afectare neinflamatorie a articulatiilor mobile
caracterizate prin deterioraea si abraziunea cartilajului articular si
prin leziuni hipertrofice ale extremitatilor osoase.
In cazul gleznei boala afecteaza cu predilectie interfalangienele
distale si proximale putand intrun grad avansat de evolutie, sa
determine anchiloza gleznei, tot o afectare a piciorullui (respectiv a
articulatiilor metatarsofalangiene) o ducere la hemocromatoza, o artroza
de tip metabolic, datorat depunerilor de fier in articulatii.
a) Factorul erditar
Si in cazul gleznei artrozice putem sa desprindem o cauza genetica in
masura in care insusi artroza o are la baza aparitiei sale.
b) Alti factori predispozanti
varsta: artroza gleznei apare la varstele inaintate (50=60 de ani)
actionand printr-un fenomen de imbatranire si degenerae a tesutului
conjunctiv;
depasirea limitei de rezistenta mecanica a gleznei prin prestarea
dealungul vietii a unor activvitatii neadecvate;
interventii chirurgicale ortopedice;
diverse traumatisme anterioare, unele chiar repetate (luxatii,
subluxatii, fracturi), care au deteriorat aparatul articular al gleznei.
c) Factori endocrini
In cadrul acestora pot fi inclusi: menopuza, acromegalia,
hiperparatiroidismul, boli cudepuneri tisulare anormale de substante,
cum snt: hematocromatza, acromatoza, boala Wilson (cu depunere de
cristale).
3.1.4. Tot aici putem aminti o serie de afectini care in mod normal nu
au o pondere prea ridicata in a da glezna anchilozata, dar prin evolutia
lor avansata si prin lipsa unui tratament corespuzator pot duce la
acesta antitate.
a) Afectarea osului jextarticular
Aceasta poate fi sediul osteonerozei aseptice care afecteaza in special
osul semilunar (Keinbock) si scafoidul (boala Prieser) determinata de
fractura care afecteaza in special extremitatea distala a tibei.
b) Afectarea tesuturilor noi
Testul subcutanat al picioruluieste frecvent sediul chisturilor
sinovialecare si nodulilor reaumatoizi. O atentie deosebita merita
chistelesinoviale care sunt tumefieri rotunde sau ovalare cu origine in
articulatiile sau tecile tendoanelor.
c) tenosinovita stenozanta a gleznei
Este o forma wspeciala de tenosinovita extensorilor piciorului. Ea
afecand cu predilectie prin inflamatie si ulterior stenozarea tendonului
abductorului lung al degetului mare.
Aceasta forma de teno-sinovita este intalnita la unele cazuri de femei
dupa sarcina cu o complicatie a acesteia sau la femeiile mormale
(30-50de ani) dupa suprasolicitarea gleznei.
3.2. Cauze traumatice
In aceasta categorie cauzele care pot produce anchiloza artidculatei
gleznei, ce pot fi fibroase sau osoase, intra:
Fracturile extremitatilor osoase ale articulatiilor gleznei (tibia,
peroneu)
Fracturi ale oaselor metatarsiene sau chiar ale falangelor.
Anchiloza articulatiei gleznei este forma exerna a redorilor de
cauza intrarcticulara unita prin pucti fibroase saau osoase
extremiitatiile osoase articulare.
Datorita faptului ca articulatiile gleznei si labei piciorului sunt cu
spatii articulare mici desvolta redori stranse si greu reductibile
ducand la anchiloza. Acestea se manifesta prin rupturi ale capsulei
articulare sau a ligamentelor articulare determinand sechele cu
laxitate articulara, compromitand statica si functia articulara acestea
necesitand interventia operatorie.
Laxitatea ligamentara duce la uzurra cartilajului articular cu artroza
consecutiva sau la o algoneurodistrofie.
Redoarea posttraumatica a gleznei si piciorului determina un handdicap
functional de gravitate moderata, care se manifesta mai ales in mersul
pe teren accidentat. Deci fracturile gleznei sau ale scoabei
tibio-peroniene cuprinde fracturile maleolare.
Mecanismul de producere a acestor fracturi prin piciorul in invesie
(supinatie+adductie) sau in enversie (pronatie+adductie).
Clasificarea fracturilor gleznei este urmatoarea:
fracturile supramaleolare, sunt mai des intalnite intre varstele de
40-60de ani, frecventa fiind anchiloza;
fracturile bimaleolare, care fac instabila articulatia cu rupere de
ligamente, smulgeri osoase sau fractura de maleola, deplasare de capete
articulare.Aceste fracturi maleolare dau complocatii cu calusuri
vicioase pseudo-artroze, sindromul ischemic Volkmann, redori articulare
cu bloarea in pozitie dorso-flexie si artroza posttraumatica;
fractura piciorului tibial, adica fractura epifizei tibiale interioare;
fractura monomaleolara cu rupere de ligamente si instagbilitatea
piciorului.
Diastaza tibio-peroniera, adica se produce ruperea ligamentului
tibioperonier inferior cu sau fara smulgere osoasa a insertiilor lui.
a) Sechele postarsura
Aceste sechele pot afecta piciorul intr-un gras mai mare, in functie de
suprafata de tegument lezata in profunzimea penetrarii plagii.
Intr-un grad mai mai mare de afecdtare se poate ajunge la
imposibilitatea de mobilizsare a gleznei, datorita retractiei
cicatriceale ce antreneaza deformari si pozitii vicioase ale
articulatilor deci la anchiloza gleznei.
O altqa cauza, de o factura ceva mai trgicaa, care poate duce la
anchiloza gleznei, este constituita de electrocutare care poate avea si
ea mai multe grade de manifestare, in dcele mai multe cazuri, insa,
electrocutarea angazeaza in actiunea sa asupra piciorului precoce, grave
inversibile.
b) Retracura Vulkmann
Apare direct sau indirect in urma unui traumatism care afecteaza
vascularizatia din zona unui muschi, reducand fuctiile acestuia uneori
pana la inpotenta totala.
In cazul membrului inferior care este cel mai adesea afectat sunt
intersate arterele femurale de obicei dupa o fracura supracondiliana
femurului, a artrei tibiale sau dupa o fractura a gambei.
In aceste conditii datorita retracturi musculare ischemice Volkmann si
la nivelul piciorului propriu-zis maiscarile sunt aproape inposibil de
realizat, ceea ce duce la glezna anchilozanta.
4. SIMPTOMATOLOGIE
4.1. Anchuiloza gleznei determinata de cauze netraumatice
4.1.1. Anchiloza glesnei de cauza reumatoida
a) Istoricul boli
Anchiloza gleznei care are drept cauza poliartrita reumatoida reprezinta
de fapt rezultatul ultimului stadiu de evolutie a acestei afectiuni
reamotologic, ca o consecinta a agravari simtomelor si manifestarilor
sale.
In fuctie de simtomele sale clinice, boala prezinta mai multe stadii de
evolutie cum ar fi:
stadiul prodromal
stadiul de debut
stadiul clinic manifest
stadiul manifest
Stadiul prondromal
Semnele care ne-ar putea sugera posibilitatea aparitiei anchilozei
gleznei sunt aproape inexitente. In acesta etapa bolnavul prezinta
sastenie, adenamie, inapetenta, scdere ponderala, subfebrilitate si
extremitati reci. Apar unele semne care intr-un fel, vestesc graba
crearii unei patologii a sistemului ossteoarticularal piciorului: dureri
vibratorii articulare si crampe musculare.
Stadiul de debut
Ser poate instala insidios sau acut, mono ssau poliarticular, pe laaga
semnele clinice generale pe care le-am anuntat si in stadiul 1 de
evolutie, se adauga si celearticulare care neintereseaza cu precdere in
urmarirea aparitiei gleznei nchilozante, de asemenea alaturi de
simtomele clinice enumerate anterior se aduga si febra. Vom intalni si
in acest stadiu dreri articulare, atrofie musculara, tumefiere
articulara, mai ales interfalangiene, afectarea articulara,care va trece
apoi la trunchii, genunchi si glezna.
Aceastasuferinta articulara este insotita de dureri caracterizate prin
itensitati mari si crampe musculare si parestezii. Progrsiv apare
limitare miscarilor articulare care vor duceteptat
lainpotentafuctionala.
Studiul clinic manifest
Este caracterizat prin aceleas simptome clinice generale pe care le-am
enuntat si in prezentarea stadiilor, iar febra devine oscilanta.Apar
dureri vii la nivelul articulatiei gleznei, falangelor proximale si
interfalangelor. In acest srtadiu apare deja deformari articulare.
Inflamatia care se produce in articullatia bio-tarsiana este omua. In
aceasta perioada vor avea loc prabusiri ale boltii plantare a
piciorului, anchiloze ale articulatiilor coxo-femurale si a celei a
genunchiului.
In afara acestor modificari articulare le putem aminti si pe cele
extraarticulare cum ar fi aparitia modulilori reomatoizi si a
vasculitei, aparand astfel modificari la nivelul pielii. Extremitatile
devin atrofiate si degetele subtiate.
Mai apar modificari la nivel cardiac, din cauza modulilor reumatoizi si
a vasculitei. Apar modificari la nivel ocular, pleoropulmonar si chiar
la nivel renal.
Stadiul clinic avansat
Datorita modificarilor patologice grave ce apar, acest stdiu
consstituie perioada in care daca nu s-a incercat nici un tratament de
ameliorare a bolli, isi face aparitia amchiloza gleznei. Acext stadiu
apare cam dupa 20 ani de evolutie a bolli. Se remarca deasemenea,
atrofierea musculaturii piciorului. Din cauza deformatiei articulare se
poate ahunge la luxatii si subluxatii care alaturi de celelate elemente
simptomatice duc la impotenta functionala, adica la anchiloza gleznei.
b) Anamneza
Prin anamneza se realizeaza primul contact intre bolnav si medic. De
accea, importanta ei depaseste simpla valoare a culegerii datelor pur
medicale. Ea deschide si calea cunoasterii complexe a pacientului sub
raport psihologic, social si educational, aspect deosebit de important
in alcatuirea programelor de recuperare (mai ales a celor pe termen
lung).
In cazul znchilozei gleznei, de cauza reumatoida, bolnavul va putea
preciza in prima instanta istoria bolii, aratand simptome clinice
generale, specifice unuia sau altuia din stadiile de evolutie ale bolli
principale - poliartrita reomatica. In mod special se va opri asupra
descrierii ultimului stadiu de evolutie, stadiu in care apare de regula
si compromiterea aproape totala a piciorului.
Alte elemente constituitive ale anamnezei cu un caracter deosebit, care
pot da date semnificative:
varsta: boala apare la varsta de 20-40 de ani;
sexul: afectunea apare mai frecvent la femei decat la barbatii;
Profesiunea: boala apare la cei care lucreaza in medii insallubre in
conditii de frig si umiditate;
Antecedente personale: acestea ne pot informa asupra diverselor infectii
sau afectiuni metabolice care au contribuit la aparitia bolii.
Chiar si terapia aplicata la ivirea primelor simptome, terapia specifica
de altfel unei boli autoimune ne poate intari ipoteza ca la baza
acestei afectiuni a gleznei, sta poliartrita reomatoida.
Cu precadere bolnavul se va opri asupra descrierii ultimului stadiu in
care de regula si compromiterea totala a gleznei. Bolnavul acuza dureri
articulare cu un caracter vibratoriu, transmitand si faptul vizibil de
altfel ca nu mai are posibilitate de realizare si eficienta a miscarilor
de mers.
c) Examenul obiectiv
Alaturi de anamneza, examenul obiectiv al glezneii, daca este facut
corespunzator, ofera informatii utile si mult6iple restrangand mult din
aria diagnosticului diferentiar. In acest sens se poate observa ca
poliartrita reomatoida (P.R.) ataca intr-o masura mai mare sau mai
micatoate articuulatiile piciorului. Examenul se face in functie de
tipul de articulatie sub care sunt organizate oasele piciorului.
Articulatia oaselor tarsiene
Examinarea este facuta cel mai bine in usoara flexie plantara,
prinzand articulatia intre degetul mar si index, al examinatorului.
Poate arata tumefieri sensibile localizate si deformare articulara.
Tumefierea articulatiei este sesizata pe fata dorsala a piciorului si
mai putin pe fata plantara datorita structurii retinocolului flexorului,
mai bine reprezentat comparativ cu cel al extensorilor. Se poate observa
o tumefierre in “dubla cocoasa†pe tibia distala care este in
special bilaterala, acest fapt fiind negativ pentru poliartrita
reomatoida.
Articulatia metatarsofalangiana
Examinarea ei este facuta cu degetul mare al examinatorului pe fata
dorsala a articulatiei, in timp ce celelalte degete ale examinatorului
sprijina articullatia pe fata plantara, arata tumefierea si
sensibilitatea localizata a articulatiei respective, rezulta, limitarea
miscarilor si deformarea articulara. Aceasta articulatie este cel mai
frecvemt afectata puin sinoviale reomatoide in poliartrita reomatoida
unde apare tumefiata cu stergerea reliefului anatomic, normal si
reducerea miscarii de flexie.
Ulterior prin distrugerea cartilajului articular si instabilitatea
articulara se dezvolta sub luxatia plantara a degetelor. Deoarece
tendoanele flexorilor au cea mai mare forta dealungul acestor
articulatii. Subluxatia plantara a degetelor este responsabila de
proeminenta capetelor metatarsienelor care caracterizeaza boala.
Articulatiile interfalangiene proximale si distale
Examinarealor este facuta cel mai indicat prin prinderea articulatiei
dintre degetul mare si aratatoruli examinatorului cu compresia lui atat
in plan dorso-plantar cat si lateral.
Arata, tumefierea localizsta reducerea mobilitatii si deformarea
articulara. Tumefierea articulatiilor interfalangiene prin sinoviala
este sugerata de aspectul simertic si absecta pliurilor de pe fata
distala articulatiei respective, spre deosebire de afectare structurilor
poliarticulare (tenosinoviale) care in mod obisnuit este asimetrica.
Sensibilitatea localizata este constant prezenta cand sunt afectate
articulatiile interfalangiene fiind mai intensain bolile inflamatorii
fata de bolile degenerative.
Reducerea mobilitatii articulare apare fregvent cand articulatiile
interfalamngiene sunt afectate de procesul inflamator, deformari ce pot
lua aspecte variate.
4.1.2. Anchiloza gleznei de cauza sclerodermica
Se va putea observa ca aspectul degetelor este ceros, rigid,
pierzandu-si elasticitatea si diminuarea pliurilor. Tegumentul adera la
planurile profunde reducand mobilitatea la nivelul articulatiilor
interfalangiene fiind fixate in semiflexie.
Manifestarile articulare se resimt ca artralgii care sunt prezente la
peste jumatate din bolnavi, localizarea lor preferentiala este la
nivelul articulatiilor mici ala piciorului.
4.1.3. Glezna anchilozanta de cauza artrozica
Boala artrozicain anchiloza gleznei va evolua lent, progresiv, de la
formele aproape insesizabile ale afectarii articulatiilor pana a ajunge
la ingreunarea si reducera miscarilor pe de o parte din cauza durerii,
iar pe de alta parte din cauza distrugerilor de la nivelul
articulatiilor mobile( a artilajelor, a extremitatilor osoase) sau
datorita depunerilor unor substanta ca apar in urma in urma
metabolismului necorespunzator.
Ca simptome avem durerea care este de tip mecanic(apare in timpul
miscarilor)si limitarea in ritm a miscarilor va duce in cele din urma la
anchiloza gleznei. Acestea sunt alte elemente de baza pe care pacientul
le poate observa.
In primul rand putem observa ca din cauza anchilozarii
articulatiilor si limitarii miscarilor, degetelor vor avea o poyitie de
inflexie sau semiflexie cu caracter permanent.
Flexia, extensia in masura in cae se pot realiya sunt dureroase
inregistrandu-se in timpul crepitatilor si racmente. in simtomatologia
glesnei putem distinge si alte boli mai putin semnificative ce pot duce
la anchilozarea sa, creand disconfort si perturband prin aceast
activitate normala a individului.
Ajutarea osului juxtaartucular, afectarea tesuturilor noi,
tenosiinovita stenozantam, tenosiinovita piciorului, tenosiinovita
flexorilor, valori ale piciorului, tenosiinovita flexorilor degetelor si
tenosiinovita degetului cel mare.
4.2. Anchiloza gleznei de cauza posttraumatica
Putem observa ca la varsnici putinta aparitiei anchilozei gleznei in
urma unui traumatism este mai mare si aceasta din unele motive.
-procesul de reparare locala este mai lent decat la tineri
-posibilitatea aparitiei complicatiei este mai ridicata.
Antecedentele personale au o nare inportanta. Se poate observa ca la
uni pacienti poseda in zestrea lor patologica asemenea antecedente care
pot fi in mare masura una dintre cauzele anchilozei gleznei. Astfel
putem observa o tunefiere a zoni lezate si o deformare a ei.
Mai putem observa gradul de suplete ale pieli si a tesuturilor
subiacente, uscaiunea pieli sau din potriva depistarea diverselor
modificarii si consistenta a tesuturilormoi, hipoternie musculara,
retractiile tendinoase, duritatea cicatricei cheloide.
Anchiloza gleznei in retractura Volkmann
Retractuta ischemica Volkmann poate fi considerata ca o entitate bine
definita ale carei manifestari pot fi incluse intr-un spatiu bine
definit.
Afectarea cu precadere a membrului inferior, in acest caz glezna
deformata are on aspect tipic hiperextensie metatarsofalangiana,
proximala si distala, flexia gambei si se caracterizeaza partiala in
flectarea glesnei ciciorului.
Uneori nu sunt flectate decat degetele in articulati interfalangiene,
articulatia metatarsofalangiana fiind nemodificata. Acest aspect apare
atunci cand sint retractati simultan flexori lungi si extensori glesnei.
Severitatea bolii este de grade variabile. Exista o forma usoara in
care muschii, nervi revascularizandu-se si revin aproape integral. Forma
intensa localizata afecteaza doar musculatura plantara intr-un plan
profund determinand fibroza si retractura acestor muschi. Forma grava cu
fibroze intense, necroze ale tendoanelor si ale maselor musculare cu
devitalizarea lor care aproape cere aproape injustarea.
5. CRITERII PENTRU SUSTINEREA DIACNOSTICULUI
5.1. Cauze traumatice
5.1.1. a) Criteri clinice pentru anchiloza glesnei de cauza reumatoida:
durerea care are un caracter inflamator intalnita la toate articulatile
piciorului;
sensibilitatea articulara localizata, tumefierea articulatiilor cu
disparitiareliefului conjurator;
limitarea miscarilor articulare pana la anchiloza completa;
subluxatia plantara a degetelor, din cauza creari instabilitatii
articulare aparuta ca efect la distrugerea cartilajului articular;
deviatia plantara a degetelor;
b) Criterii radiologice:
eroziuni la nivelul marginilor articulare de la nivelul tarsului si
metatarsului;
dezaxari ale oaselor si in final cu anchiloza gleznei.
5.1.2. Anchiloza gleznei sclerodermica:
a) Criteri clinice
tegument rigid, infiltrat cu aspect ceros;
stergerea pliurilor tegumentului pierzandu-si elasticitatea si aderand
la planupile profunde;
reducerea mobilitatii articulatiilor degetelor, acestea fiind fixate sau
in semiflexie.
b) Criterii radiologice
Acest examen nu indica colagenizarea tecilor si a tendoanelor
musculare.
c) Examen de laborator: evidentiaza cresterea VSH.
5.1.3. Anchiloza gleznei de cauza artrozica
a) Criteri clinice
In cazul suferintei artrozei a piciorului se poate sesiza o pozitie de
flexie sau semiflexie a degetelor, postura ce prezinta un caracter
permanent datorat redarii articulare.
Se pot observa observa anumite tormatiuni nodulare in jurul
articulatiilor numite noduli artrozici Herberden si noduli artrozici
Bouchard.
O alta trasatura caracteristica a piciorului artrozic o reprezinta
deviatia fibulara sau a degetelor avand unele o directie, altele alta
directie. Obiectiv, se pot constata crepitatii in articulatiile
anchilozate datorate neregularitatii suprafetei articulare. marimea de
volum a articulatiei piciorului poate fi data de tumefierea partilor
moi. Mai putem constata deasemenea:
cresterea masei osoase;
deformarea articulatiilor;
durerea de tip mecanic.
Boala artrozica se caracterizeaza prin absenta semnelor generale
(scadere ponderala, greata, inapetenta, anirexie, febra)
b) Criterii radiologice:
-ingustarea spatilor articulare;
-prezenta chisturilor osoase subcondrale:
osteofitoza marginala;
osteoporoza periarticulara sau eroziuni marginale in cazul
articulatiilor.
5.2. Cauze posttraumatice
5.2.1. Anchiloza de cauza postfratura si luxatie:
a) Criteri clinice
La inspectie putem observa o pozitie viciosa a gleznei cu un caracter
permanent, o tumefiere si o deformare a zonei lezate, echimozica.
Palparea evidentiaza aparitia dureri la atingerea regiunii afectate,
constatarea unghiularitatiifracmentelor osoase, tumefierea zonei
afectate si temperatura crescuta in regiune.
b) Criterii radiologice
Au o deosebita importanta in precizarea corecta a diagnosticului puyand
evidentia in mod exact chiar gradul de afectare a glesnei
posttraumatice.
Astfel se vor putea observa raporturile si unghiularitatea din
fracmentele osoase, migrarea diverselor fragmentelor osoase.
5.2.2. Anchiloza gleznei din retractura Volkmann.
Criteri clinice:
Prezentate pe larg si simptomatotologic in afectiuni ar fi urmatoarele:
hiperextensia metatarsofalangiana cu flexie interfalangienei proximale
si distale; acest aspect seamana cu glesna din paralizia de nerv radial
si fibular.
6. EVOLUTIA SI PRAGOSTIC
In cazul anchilozei gleznei evolutia si prognisticu vor avea o
configuratie strans legata de boala principala de cauza reumatoida care
sta la baza acestei stari patologice.
Anchiloza gleznei de cauza poliartritareumatoida se poate situa cam in
ultimul stadiu al boli de baza, cand mobilitatea ei este pierduta
complet sau aproape complet.
Prognosticulva depinde mult de tratamentul urmat si de
programulrecuperarii abordat.
Si glezna anchilozanta de cauza artrozica este rezultatul lungi
evolutii a reumatismului degenerativ la acest nivel. Prognasticul vital
este favorabil.
Evolutia scheletelor posttraumatice care au dus la anchiloza glesnei au
oevolutie si un prognostic variat in functie de tipul lezional intalnit.
In centrul scheletelor postfractura si luxatii evolutia va fi
determinata de maimulte aspecte:
degradul,modul si mediul in care sa produs traumatismul;
de acordarea primului ajutor si de urmarea corecta si corespunzatoare a
tratamentelor si aprogramului recuperator;
de recidivele pacientului si de zestrea sa genetica.
7.TRATAMENTUL
Factori terapeutici utilizati,combinati in mod eficient si armonios
intr-un program optim de recuperare ,au maniera de a reda cat mai mare
masura capacitatea functionala a piciorului.
Principalele obiective terapeutice urmarrite in aplicarea oricarei
componente a tratamentului sunt urmatoarele:
reducerea durerii
castigarea mobilitatii articulare.
7.1. Tratamentul profilatic
Tratamentul profilatic reprezinta asadarperioada de timp in care
individul areposibilitatea printr-o igiena adecvata, printr-o
utilizare corecta a tratamentului in vederea vindecari precoce a
diverselor afectiuni care care ar putea duce la prin complicatiile lor
la glezna anchilozanta.
Pentru evitarea aparitiei poliartritei reumatoide afectiunea de baza
incriminata in determinarea anchilozei gleznei trebuesc evitate
locuintele sau mediile insalubre, umezeala, frigul, iar ifectiile care
apar in decursul vieti trebuiesc tratate corect.
In cazul ca totusi poliartrita reumatoida apare, trebuie luate masurile
corespunzatoare pentru stoparea boli si evitarea anchilozei. Pentru
intampinarea sclerodermiei se vor evita starile de stres, nervozitatea
pe o perioada indelungata, intoxicarea cu vinil, hidrocarburi aromatice
si uleiuri aromatice.
7.2. Tratament curativ
Se refera la aplicarea corecta, adecvata a diverselor metode
terapeutice.
7.2.1. Tratamentul ingino-dietetic
Atat inaintea unei afectiuni dar si dupa instalare este necesara
impunerea unui regim de viata adecvat afectiuni respective menit prin
afectiune sa completeze si mai ales sa nu inpiedice aplicarea celorlalte
elemente terapeutice.
7.2.2. Corectia stari psihice a pacientului
Ca de altfel in abordarea tratamentului oricarei afectiuni aceasta are
o deosebire importanta si in cazul aparitiei anchilozei gleznei.
Bolnavul trebuie convins ca programul recuperator are o deosbita
importanta in recastigarea capacitati fuctionale a glesnei. El trebuie
castigat ca prietenin intreaga perioada recuperatorie trebuind doar
sa-si insusiasca din aceasta pentru intervalul de timp in care va parasi
centrul recuperator.
7.3. Tratamentul medicamentos
Tratamentul are drept scopatenuarea procesului inflamator cu mentinerea
sau refacerea mobilitati articulare.
Se da:
-antiinflamatoare: infiiltratiicu xilina, hidrortizon, nevocaina;
-antialgiice: aspitina, paracetamol, fenilbutazon;
-medicatie cortizonica: diclofenac, indometacin, piroxicam.
7.4. Tratament ortopedic
Este adedptat in remedierea sechelelor postfractura si luxatii care au
dus la anchiloza gleznei. In factura falangelor si in fracura
metatarsienelor nu are termen de consolidare deficitara si de redorile
severe ale articulatiilor.
Cateva principi generale suny semnificative in acest sens sunt:
-imobilizarea sa fie cat mai scurta;
-sa fie suspendata chiar inainte de consolidare completa si
mobilizarile sa inceapa imediat, imobilizarea determina foarte repede
dezastrul futional pentru degetele care nu sunt absolut necesare,
imobilizate. Ele vor fi continu imobilizate activ si nu pasiv.
7.5. Tratamentul chirurgical
Acest tip de tratament isi gaseste si el locul in remedierea unora
dintre cauzele anchilozei gleznei.
In cazul sechelelor de cauza artrozica se fac operati chirurgicale cu
scopul de a remedia sau da o laxitate articulara pentru regenerarea
elasticitatii tendoanelor si ligamentelor articulare.
In cazul unor fracturi majore deschise a caror fracmente osoase nu se
pot aseza in pozitie normala se face opratie chirulgicala in pozitie
normala, se face operatie chirurgicala asezand in pozitie normala oasele
inpiedicand formarea calusului vicios ce duce in cele mai multe cazuri
la anchiloza gleznei .
Se face interventi chirurgicale asupra tendoanelor pentru mentinerea
mobilitati acestora in tecile lor provenina aderentele (mobilizarea
activa fiind posibila) pentru revenire atrfiei musculare, pentru
mentinerea capacitati musculare.
7.6. Tratamentul recuperator balneofiizioterapeutic
Obiective urmarite de tratamentul B.F.T. sunt urmatoarele:
combaterea dureri
refacerea echilibrului muscular
tonifierea musculaturi
refacerea molitati articulare
refacerea statici piciorului
7.6.1. Hidroterapia
Prin complexul de fracturi utilizati ce ofera alaturi de celalalte
parti componente ale tratamentului o seama de remedi eficiente ajutate
in programul de recuperare a anchilozei gleznei se folosesc:
baile cu plante medicinale la temperatura de 36-37 grade celsius;
baile kineto la temperatura de 36-37 grade celsius dupa care facem
mobilizarea articulatiei (si in cazul anchilozei miscarea o putea face
mai usor datorita factorului termic al apei si datorita presiuni
hidrostatice a apei);
dusul subacval
baile galvanice bicelulare pentru activarea circulatiei;
rengen terapie influentiaza componenta inflamatorie.
7.6.2. Termoterapie
Astlel factorul termic (caldura) prezinta o deosebita importanta prin
efectele pe care le are a supra organismului cum ar fi:
cresterea hiperamiei cutanate prin fenomenul de vasoconstrictie;
efectdecontraturantside relaxare a musculaturi;
scaderea vasozitati lichidului articular usurand astfel realizarea
miscarilor printr-o crestere a mobilitati;
efect antialgic;
cresterea fluxului sanguin la nivelul muschilor.
Crioterapia - recele ca agent fizic terapeutic este folosit in tratarea
articulatiei, inflamatia scazand spasmul muscular, in acelas timp aduce
o inbunatatire circulatiei locale.
Crioterapia este reprezentata prin punga cu gheata, masaj si
pulberizatii cu chelen.
Se fac inpachetari cu parafina care constau in aplicarea cu zona
interesata a unor placi de parfina cu o temperatura de 40-50 grade peste
carese pune o musama, durata sedintei fiind de 25-30 minute. Pana la
racirea placii de parafina, dupa care se indeparteaza, si zona tratata
apare hiperemiata, se spala cu o compresie la temperatura camerei pentru
a se inchide porii tegumentului care s-au dilatat in urma caldurii
produse de parafina.
Aceasta procedura are ca scop vasodilatatia vaselor sacvine cu
hiperemia, deci inbunatatirea circulatiei locale si o data cu ea si cea
generala.
Tot ca proceduri termoterapeutice se mai fac:
inpachetari cu namol cald sau rece; inpachetarile sunt proceduri ce
constau in aplicarea namolului la o temperatura de 38-40 grade celsius
pe o anumita regiune. Alaturi de factorul termic mai actioneaza si
factorul chimic al substantelor continute de namol, tehnica de aplicare
fiind insa diferita.
compresele calde sunt si ele folosite in tratamentul amchilozei gleznei,
temperatura la care se aplica este de 36-43 grade celsius pentru cele
calde si 50 grade celsius pentru cele ferbinti.
Factorul este deasemenea folosit in terapie. El are cateva proprietati
care contribuie la realizarea factorului terapeutic.
In apa greutatea corpului este diminuata, aceasta fiind un bun
conducator si transportator al factorului termic, stand astfel la baza
multora dintre procedurile termoterapiei. Se folosesc cu bai calde
pentru glezna.
7.6.3. Electroterapia
Prin diversitatea posibilitatilor de utilizare a curentului electric
ocupa o deosebita importanta in tratamentul recuperator.
Pentru obtinerea analgeziei, necesare aproape in toate cazulile
anchilozei glezneise folosesc:
curentul galvanic cu toate formele sale, galvanizari simple, bai
galvanice si ionogalvanizari. Se utilizeaza fenomenul analgezic obtinut
prin folosirea ca electrod activ a polului. In cadrul bailor galvanice
este cumulat si efectul termic al apei, iar in cazul ionogalvanizarii
proprietatiile substantelor farmacologice active introduse cu ajutorul
curentului galvanic. Astfel, ionogalvanizarile se vor folosi in
urmatoarele afectiuni:
in cicatricele cheloide hipertrofice din arsuri (solutie de tioure in
glicerina);
sclerodermie (sare iodata);
artroza (fenilbutazona pusa la polul negativ si solicitat de litiu)
poliartrita reumatoida (citrat de potasiu si sublimat de sodiu)
curebtul de joasa frecventa, cu o frecventa pana la 100 Hz este utilizat
in procesul analgetic pe care unii dintre bolnavi il au. Astfel vom
utiliza in cadrul curentilor diadinamici urmatoarele forme de curent:
difazat fix, are actiune analgezica, perioada lunga si perioada scurta
curenti de medie frecventa; sunt curenti sinusoidali cu frecventa
cuprinsa intre 3000-10000 Hz. Din randul lor se folosesc curenti
interferentiali ce au un efect analgetic(80-100 Hz).
curentii de inalta frecventa
In randul acestora vom avea undele scurte care au un important efect
analgetic si miorelaxant. Tot in aceasta categorie se intalnsc si undele
deciimetrice, ultrasculte si ultravioletele doza eritem.
Ultrasunetele au efect analgetic obtinut intr-un mod asemanator cu al
curentilor de joasa frecventa. Deasemenea electroterapia ofera
posibilitatea obtinerea efectelor de excitarea musculaturii, efect
hiperemiat si decontracturant.
Magnetodiafluxul are o serie de efct benefice cum ar fi: acelereaza
cicatrizarea diverselor plagi, grabeste vindecarea tesutilui de
neofocnatie cutanata, previne si reduce cicatricele cheloide, realizeaza
o topire a calcificarilor organizate in structura partilor moi din
bursite si tendinite.
8. TEHNICA MASAJULUI IN ANCHILOZA GLEZNEI
8.1. Efectele fiziologice ale masajului a supra elementelor aparatului
locotor.
Masajul exercita o serie de actiuni foarte utile asupra elementelor
aparatului locomotor; muschi, tendoane, fascici si aponevroze, teci
tendinoase si alte formatiuni fibroase asupra tesutul moi articulare si
periarticulare si chiar asupra periostului si osului.
Prin masajul musculaturi scheletice influenteaza organismul in mod
substantial. In acesti muschi se priduc diferite fenomene fizice sau
chimice, metabolice sau energetice, care pot fi mai mult sau mai putin
stimulate sau incetinite prin mijloacele noastre.
Pri actiunea mecanica a manevrelor de masaj executate staruitor si
intr-un ritm viu putem inbunatati proprietatile fuctionale ale
muschilor, facand sa creasca excitabilitatea, conductibilitatea si
contractibilitatea lor.
Prin tensiuni si destinderi alternative putem dezvolta elasticitatea
muschiulor, una din cele mai importante proprietati ale lor.
Prin manevre usoare, executate intr-un ritm lent, putem obtine
relaxarea muschilor incordati sau obositi.
Prin manevre de presiune si stoarcere, activam circulatia in vene si
capilare, vasta retea vasculara care inconjoara si strabate musculatura
scheletica.
Sub influenta acestor manevre de masaj se largesc capilarele de
rezerva, creste debitul sanguin local si se accelereaza curentul de
limfa.
Masajul are influenta evidenta asupra muschilor atrofici si atomi,
contracturanti sau traumatizati.
Masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se executa practic odata
cu masarea muschilor. Se folosesc in deoseb manevre cu efect circulator
(neteziri si frictiuni vibrate ) si se trateaza astfel unele leziuni si
tulburari care trec nebagate in seama.
Locul de insertie al tendoanelor pe os sau periost poate fi sediul unor
complexe leziuni sau tulburari. Aceste insertii se maseaza cu bagare de
seama, prin manevre blande dar insistente.
Tendoanele si tecile tendinoase au un important rol static si dinamic.
Masajul lor are o importanta ca si masajul muschilor, iar uneori mai
mare. De aceest lucru ne dam seama cand la nivelul lor de produc
tulburari traumatice inflamati si alte procese de atrofie si
degenerescent, care necesita o atentie si un tratament de lunga durata.
Masajul articulatiilor necesita o tehnica adaptata la o forma si
stuctura definita a lor. Masajul actioneaza si la nutritie in tesutul
arliculatiei (piele, tesut conjuctiv, case, nervi, tendoane, muschi) la
intretinerea supletei si rezistentei, conditi indispensabile pentru o
buna fuctionare articulara. Efectele circulatorii si trofice ale
masajului articular, aplicat direct pe caosula articulara si pe
ligamentele care o insotesc in exerior, se resipt si asupra membranei
sinoviale care o captuseste, pe partea sa interna.
Masajul si activarea circulatia in musculatura si tesuturile din jur si
de deasupra atriculatiei, contribuie la resorbtia sau inpregnarea
in circulatia generala a lichidelor seroase sau a sangelui revarsa in
cavitatea capilara.
Prin masaj si gimnastica medicala articulara se previn si se combat
adeverentele,retractile cicatricile vicioase depozitate ,patologice
periarticulare si alte urme ale accidentelor si bolilor articulare
(traumatizme ,reumatizme ,arterite si artroze )care limiteaza miscarile
normale.
Oasele beneficiaza de efecte circulatori si trofice ale masajului numai
in mod indiret ,prin intermediul tesuturilor noi pe care le acopera si
in care se ramifica reteaua vasculara si nervoasa.
Aceste efecte sunt mai sigure atunci cand sunt masati muschii cu care
oasele au legaturi functionale.In acelasi fel se pot explica si
influentele masajului periostal asupra circulatiei singelui si asupra
nutritiei din interiorul osului.
8.2. Descrierea anatomica a regiunii:
Scheletul gambei este alcatuit din:
tibie;
peroneu sau fibula.
Articulatia gleznei cuprinde doua articulatii:
peroniero-tibiala;
tibio-tarsiana ; inpreuna cu toate partile moi care le inconjoara.
Scheletul piciorului propiu-zis este alcatuit din trei segmente:
tars;
metatars;
falange.
Muschi gambei se inpart in trei grupe:
ventrali;
laterali;
posteriori.
8.2.1. din grupul ventral fac parte:
muschiul tibial anterior;
muschiul extensor lung al degetului mare;
muschiul extensor
8.2.2. din grupul lateral fac parte:
lungul peronier
scurtul peronier.
8.2.3. grupul posterior cuprinde:
lungul flexor comun al degetelor:
tibialul posterior;
tricepsul;
gemenul medial;
gemenul lateral;
muschiul trohlear.
Muschii piciorului se gasesc atat pe fata dorsala cat si pe cea
plantara.
Pe fata dorsala se gasesc muschii interosos.
Pe fata plantara muschii se inpart trei grupe:
grupul medial: muschiul abductor;
muschiul adductor;
muschiul flecsor scurt al degetului mic grupul extern: muschiul
adductor:
muschiul flexor scurt al degetului mic grupul mijlociu: muschiul
interosos
muschiul flexor al degetelor doi-cinci
Insertia membrului inferior
Nervii membrului inferior sunt:
nervul femural;
nervul tibial.
Nervul sciatic este un nerv cu urmatoarele ramuri colaterale care
inerveaza muschii; bicepsul femural, croitorul, semitendinosul,
semimembranosul, abductorul mare.
Nervul tibial inerveaza urmatorii muschii: tibialul anterior,
extensorul comun al degetelor, extensorul propriu al halucelui,
popliteul, tibialul posterior, peronierul lung si scurt, muschiul
pedios, muschii interosos, muschii lombricali.
Vasularizatia membrului inferior
Gamba este irigata de doua artere tibiale: anterioara si posterioara.
Artera tibiala anterioara iriga gamba, piciorul ( fata dorsala ) si
degetele, iar artera tibiala posterioara iriga fata plantara si
degetele.
Membrul inferior are doua artere venoase:
doua superficiale;
una profunda.
Arterele superficiale cele mai inportante sunt:
vena scafoidan mica care urca pe gamba si se varsa in cea poplite;
vena safena mare care urca coapsa si se varsa in vena femurala.
8.3. Tehnica masajului la gamba, glezna si piciorul propiu-zis
Se aseaza bolnavul in pozitie ventrala (cu fata in jos ); se incepe cu
neteziri cu ambele palme pe muschii gambei posterioare, pe fata plantara
facem netezirea pieptene deruland pumnul de la radacina catre varf; se
face netezirea tendonului lui Ahile intre police si cele patru degete
intre muschii gambei. Apoi facem framantarea cu o mana, cu doua maini pe
muschii gambei posterioare, pe bureletul plantar pe muschii tenari si
hipotenari facand comprimari si relaxari intre police si celalalte patru
degete, cu o mana.
Tot ca forma a framantarii se executa geluirea, pe care o facem de o
parte si de alta a tendonului lui Ahile pana la muschii gemeni, pe
aponevroza plantara pornind de la buretele plantar pana la calcaneu. Ca
manevra de incalzire a regiuni se face mangaluirea pe glezna.
Cea mai importanta manevra in articulatia gleznei si piciorului
propriu-zis este frictiunea care se executa asfel; tinand mana , deget
peste deget frictionam deoparte si de alta a tendonului lui Ahile apoi
in jurul maleolei interne si externe dupa ce in prealabil am facut
netezirea cu cele doua police pornind de la calcaneu si inconjurand
maleola. In aponevroza plantara facem frictiunea cu cotul degetului,
foarte penetrant atat pentru tonifierea musculaturii plantare cat si
pentru tonifierea tendoanelor aponevrozei, deoarece o boala des
intalnita inca din copilarie este platfusul ( caderea boltii plantare).
Se face tapotamentul pe muschii gambei posteriori cu toate formele (cu
partea cubitala a degetelor, caus si cu pumnul); iar pe partea plantara
se face tapotamentul cu partea cubitala si cu pumnul cu o singura mana,
iar cu cealalta mana tinem contra priza ridicand putin piciorul.
Vibratia se executa cu palma intreaga atat pe muschii gambieri
posteriori cat si pe partea plantara.
Netezirea de incheiere se face la sfarsitul tuturor manevrelor dupa
care se intoarce bolnavul cu fata in sus si se executa masajul pe partea
anterioara a gambei si piciorului propiu-zis, se face mai intai pe
piciorul care este pe partea opusa noua. Pe partea anterioara se incepe
cu netezirea cu ambele palme pornind de la glezna catre genunchi cu o
mana pe muschiiperonieri, iar cu cealalta pe gambierul anterior. Pe
partea dorsala a piciorului facem netezirea cu palma avand degetele
departate pentru fiecare metatarsian in parte pornind de la varful
degetelor bolnavului catre glezna. Aici se face netezirea specifica
gleznei pornind cu cele doua police de la mijlocul articulatiei dupa
care ocolim cele doua maleole interna si externa.
Ca manevra de incalzire executam framantarea cu o mana pe muschii
peronieri si gambierul posterior, iar pe partea dorsala al labei
piciorului; ca forma de framantare facem geluirea pentru muschi
interososi cu degetele departate pentru fiecare metatarsiana.
Frictiunea este cea mai importanta manevra a acestei regiuni, o facem
in articulatia glesnei tinand contra priza cu o mana pe calcaneu, iar
cu cealalta mana pornim de la mijlocul articulatiei, deget peste deget
si ocolind fiecare din maleole in parte, putand trece chiar la calcaneu
executand frictiuni deoparte si de alta a calcaneului. se mai fac
frictiuni cu degetele departate la oasele metatarsiene si fructuri ale
articulatiei interfalangiene tinand un deget deasupra si unul dedesuptul
articulatiei. Dupa ce se executa de mai multe ori frictiunea, se face
vibratia cu palma intreaga pornind de la varful degetelor pana la gamba
anterioara aproape de genunchi.
Dupa toate aceste manevre de masaj urmeaza netezirea de incheiere cu
toate formele ei.
8.4. kinetoterapia
Kinetoterapia este de trei feluri: pasiva, activa, activa cu
rezistenta.
In cazul gleznei se fac miscari cu incarcare de greutati.
Miscarile pasive.
Tinem cu o mana contrapriza pe metatars, iar cu cealalta mana pe toate
degetele si facem flexia plantara sau extensia, apoi flexia dorsala a
piciorului pe gamba, se face pronatia, supinatia si circumdutia.
Mai putem face elongatia pentru fiecare deget in parte sau abductia
siaaductia intre degete. Apoi se fac miscarile posibile la glezna, cu o
mana se tine contrapriza pe partea inferioara a tibiei si peroneului,
iar cu cealalta mana pe oasele tarsiene si facem flexia dorsala pe gamba
labei piciorului, apoi flexiaplantara (sau extensia), flexia laterala
stanga si dreapta, pronatia si supinatia, elongatia sicircunductia.
Miscarile active
Sunt aceleasi miscari ca si cele pasivecu deosebirea ca miscarile le
executa bolnavul, iar maseorul le dicteaza.
Miscarile active cu rezistenta
Aceste miscari sunt urmatoarele: flexia plantara, flexia dorsala,
flexia laterala stanga si dreapta.
Miscarile cu incarcare de greutati se fac cand glezna este
semianchilozanta sau in paralizie spastice cand piciorul ramane in
flexie dorsala spastica.
8.5. Exercitiile C.F.M.
Se fac: exercitii de flexie a degetelor, urmate de relaxare;
exercitii de extensie a degetelor, urmate de relaxare
exercitii de flexie a piciorului;
exercitii de extensie a piciorului
exercitii de circumductie;
exercitii cu bicicleta ergometrica cu laba piciorului fixata pe
pedala
exercitii de polikineto-recuperare;
exercitii de flexie plantara si dorsala cu contrarezistenta;
exercitii de abductie a piciorului;
exercitii de apucare a unei vergele de lemn cu degetele piciorului;
exercitii de apucare a unui prosop intins sub picioare pe o
suprafata neteda;
exercitii de ridicare pe varfurile picioarelor alternativ;
exercitii de mers pe varfuri inainte si inapoi;
exercitii de mers pe calcaie inainte;
exercitii de mers incrucisat;
exercitii de mers pe loc intre doua bare paralele.
9. CURA BALNEA
Pentru cura balneara in Romania exista statiuni ca: Amara, Bazna
(Sibiu), Baile Felix, Baile Govora, Baile Herculane, Baile 1 Mai,
Borsec, Calimanesti, Caciulata, Eforie Nord, Eforie Sud, Neptun,
Mangalia, Moneasa, Pucioasa, Slanic Moldova, Slanic Prahova, Sovata,
Techerghiol.
BIBLIOGRAFIE
1. ‘GERIARTRIA PRACTICA’
Dr. Constantin Balaceanu -- Stolnici
Ed. Medicala Amalteea Bucuresti, 1998
2. ‘REUMATOLOGIE’
Prof. Dr. Eugen D. popescu
Dr. Denisa Predeteanu
Dr. Ruxandra Ionescu
Ed. National 1997
3.‘BOLI DE COLAGEN SI REUMATISMALE’
Dr. Paulina si Tudorel Ciurea
Ed. Didactica si Pedagogica R.A. Bucuresti 1996
4. ‘RECUPERAREA MEDICINALA LA DOMICILIUL BOLNAVULUI’
Dr. Tudor Sbenghe
Ed. Medicala Bucuresti 1996
5. ‘MANUAL DE MEDICINA INTERNA CATRE CADRE MEDII’
Dr. Corneliu Borondel
Ed. ALL Bucuresti 1998
PAGE
PAGE 1
ì¥Â@
