Referat Pesti3
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Pesti3 si de asemenea puteti face
Download Referat pesti3Citeste fragmente din Referat Pesti3
Pestii
Aspecte generale
Pestii ocupa aproape orice habitat acvatic. Unele specii se afla in cel
mai mare lac aflat la cea mai mare inaltime (lacul Titicaca din America
de Sud – 3810m deasupra nivelului marii); alte specii au fost
observate in cel mai adanc lac ( lacul Baikal – 1637m adancime) din
Rusia si in adancurile abisale ale oceanelor (7000m). In izvoarele calde
din Mexic, unele specii pot indura pana la 45° C in timp ce in apele de
langa Antarctica, pestii vietuiesc la aproximativ -2° C. apa nu
ingheata la aceasta temperatura din cauza continutului bogat de sare,
iar pestii nu ingheata deoarece sangele lor contine un fel de antigel
biologic. Unii pesti vietuiesc in ape dulci aproape pure, in timp ce
altii din Hispaniola tolereaza un grad de salinitate de patru ori mai
mare decat cel din apa marii. Pestii de pestera isi pot petrece toata
viata in intuneric, in timp ce pestii din mlastinile din desert suporta
nivele record ale radiatiilor solare. Un grup de pesti din America de
Sud supravietuiesc anual in urma unor secari periodice prin petrecerea
acestor perioade in adevarate oua de dormit, pentru a cloci si a se
dezvolta odata cu venirea urmatorului sezon umed.
Numarul cel mai mare de specii marine se afla in apele tropicale,
datorita recifilor de corali. Cea mai mare diversitate de specii de
peste de apa dulce poate fi gasita in marile lacuri ale Africii si in
izvoarele bazinelor tropicale, in special in bazinul Amazonului din
America de Sud.
Adaptarea la viata din apa: branhii, aripioare, solzi
Cel mai vechi grup de vertebrate, pestii pot fi gasiti oriunde exista
apa. Trei patrimi din suprafata Pamantului este acoperita cu apa, atat
apa sarata (oceane, iazuri create de maree, recifii de corali) cat si
apa dulce (lacuri, parauri de apa de munte, rauri cu debit redus).
Pestii sunt adaptati la viata din apa; ei au branhii permanente,
aripioare si solzi.
Ansamblul organelor interne reprezinta circa 50 pâna la 60% din
greutatea corpului la un peste de forma clasica.
Anatomie externa
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_02.html"
Gura
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_12.html"
Inotatoare dorsala
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_05.html"
Ochi
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_13.html"
Inotatoare pectorale
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_07.html"
Opercul
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_13.html"
Inotatoare pelviene
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_08.html"
Solzi
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_13.html"
Inotatoare anala
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_11.html"
Linie laterala
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_14.html"
Inotatoare codala
Simturi
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_16.html"
Auzul
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_17.html"
Mirosul
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_16.html"
Gustul
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/anatomie/anatomie_externa_16.html"
Electro-receptia
Gura
Pozitia gurii unui peste poate oferi informatii legate de locul unde se
hraneste acesta. Intr-un acvariu, pestii cu gura terminala, cum ar fi
pestele-secure (hatchetfish), se hranesc cu fulgi de mancare care
plutesc sau raman suspendati langa suprafata apei. Unii pesti cu gura in
partea anterioara, sub cap, cum ar fi dracul-de-mare (catfish) se
hranesc pe fundul apei.
Pestii cu guri mari, pestii carnivori se hranesc cu bucati mari cum ar
fi alti pesti; gura este prevazuta cu numerosi dinti ascutiti, uneori
inclinati spre interior.
Totusi, balena rechin mananca organisme foarte mici, filtrate din apa
in gura sa imensa.
Pestii cu guri mici inghit elemente de hrana de mici dimensiuni:
crustacee sau moluste; iar pestii cu guri minuscule se hranesc cu
zoo-planton.
Pestii erbivori si omnivori au o gura mica, cu dinti plati adaptati
pentru sfaramarea hranei.
Un peste cu o gura indreptata in sus are falca de jos mai mare. Gura se
deschide in sus. Tarponul are o astfel de gura. Unii pesti tind sa se
hraneasca la suprafata apei. Unii pesti au o gura distincta. Calutul de
mare are o gura minuscula la capatul botului cu forma de pai care este
folosita pentru a sorbi zoo-plantonul.
Cu ajutorul articulatiei intra-craniale si a altor muschi cranieni,
unii pesti isi inghit prada dintr-o inghititura. Dintii acestora nu pot
fi folositi pentru a apuca sau a sfasia prada ci a preveni evadarea din
gusa cascata. Sub barbie, acesti pesti au placi mari osoase.
Pestii se grupeaza in trei categorii:
pesti de suprafata - au gura in pozitie superioara pentru a prinde
hrana la suprafata apei (gura dorsala);
pesti de adancime medie - au gura la capatul botului pentru a prinde
hrana in plina apa (gura anterioara);
pesti de fund - au gura in in pozitie inferioara pentru a aduna hrana
de pe pietris (gura ventrala);
In fata gurii sunt amplasate doua sau patru nari care au un rol in
perceptia si analiza mirosurilor.
Gura dorsala
- acest tip de pesti se hranesc la suprafata apei.
Gura anterioara
- acest tip de pesti manca hrana care cade prin apa.
Gura ventrala
- acest tip de pesti se hranesc de pe fundul bazinului.
Gura mica
- acest tip de pesti se hranesc cu plane si cu animale mici.
Gura mare
- acest tip de pesti inghit pesti intregi sau bacati mari de peste.
Dintii
La unele specii, acestia sunt dispusi pe randuri. Mai multe randuri de
dinti sunt inlocuite pe parcursul vietii in spatele primului rand de
dinti functionali. In medie, unii pesti, cum ar fi rechinul, vor inlocui
primul rand de dinti in circa 10-14 zile in timpul verii cand sunt
activi, si in una – doua luni pe perioada iernii.
Dintii subtiri si ascutiti sunt pentru pentru apucare si tinerea
prazii; dintii serati, retezati sunt pentru sfasiat iar dintii mici sub
forma de conuri sunt pentru zdrobirea carcasei racilor si a molustelor.
Ochi
Lumea de sub apa este deseori intunecoasa sau tulbure, ceea ce
limiteaza vizibilitatea la mai putin de 30 de metri.
Majoritatea pestilor au doi ochi. Alti au patru cum ar fi pestii care
scormone prin mal sau cei care vietuiesc in ape adanci si deseori se
catara pe terasamente de mal. Perechea inferioara de ochi scaneaza
imprejurimile pentru insecte de mancat.
In mod obisnuit forma ochilor este sferica cu iris elipsoidal pentu a
putea vizualiza in planuri diferite.
Irisul nu poate fi ajustat pentru a regulariza lumina; nu este necesar
din cauza nivelului scazut a luminii in apa.
Unele specii au ochi mari atasati la manunchiuri de nervi optici.
Fiecare ochi are cateva conuri, care inregistreaza culoarea, si
numeroase vergele, care detecteaza lumina. Astfel, acesti pesti nu pot
detecta culorile dar pot vedea foarte bine in apele intunecoase, de la
mari adancimi.
tapetum lucidum. Acesta actioneaza ca o oglinda, intensificand lumina
slaba.
Ochii pestilor sunt similari celor umani, dar exista o serie de
diferente majore.
In primul rand, pestii nu au pleoape. Pleoapele animalelor de pe uscat
pastreaza umezeala ochilor; ochii pestilor sunt in contact permanent cu
apa, astfel incat nu au nevoie de pleoape.
Irisul uman se extinde si se contracta in functie de gradul de
luminozitate din mediul in care se afla.
La pesti, irisul nu poate fi ajustat pentru a regulariza lumina;
intensitatea luminii din apa nu se schimba atat de brusc cum se schimba
deasupra apei si de aceea, pestii nu au nevoie de adaptare la
intensitatea luminii.
Cristalinul ochiului uman este turtit si isi poate schimba forma pentru
a concentra detaliile.
_ Cristalinul pestilor este globular si rigid. Totusi, pestii pot
concentra detaliile unui obiect prin aducerea cristalinului mai aproape
sau mai departe de cornee, asemenea unei camere de filmat.
Cristalinul pestilor este globular si rigid. Totusi, pestii pot
concentra detaliile unui obiect prin aducerea cristalinului mai aproape
sau mai departe de cornee, asemenea unei camere de filmat.
Ochii pestilor sunt mobili, aceasta mobilitate a ochilor permite
pestelui sa acopere un camp de vedere de cca 300º.
Insa, dupa o anumita distanta, perceptia vizuala al pestelui se rezuma
nu mai la forme, nu mai distinge detalii.
detecteze chiar si slabe intensitati luminoase.
Pestii care vietuiesc in pesteri sau cei care traiesc pe fundul apei
unde lumina este slaba sau lipeseste, ochii sunt rudimentare sau
absenti, iar simturile olfactive sunt imbunatatite cu simturi tactile si
senzitive cu ajutorul unor mustati din jurul gurii.
Multi pesti nocturni au ochi mari pentru ai ajuta sa gaseasca hrana
noaptea
Opercul
Operculul are rol in respiratie, mai intai prin protejarea branhiilor
si apoi prin marirea fluxului de apa.
Branhiile sunt membrane subtiri, ca o pana, localizate in interiorul
unor deschideri din spatele capului.
Branhiile sunt echivalentul plamanilor la pesti.
Apa este aspirata prin gura si expulzata datorita miscarilor
operculului.
Oxigenul este absorbit din apa prin membranele branhiilor iar in
acelasi timp, dioxidul de carbon este eliminat.
Pestii au opt branhii (cate patru de fiecare parte), fiecare fiind la
randul ei formata din doua lamele.
Culoarea lor rosie se datoreaza vascularizatiei intense. Daca sunt mai
inchise la culoare, atunci pestele are probleme respiratorii.
Unele specii (Belontiide), care traiesc in ape cu oxigen rarefiat, au
dezvoltat si un organ special pentru captarea oxigenului din aer.
Solzii
Majoritatea pestilor au o armura flexibila de solzi protectori care le
acopera corpul.
La unele specii acestia sunt numiti denticuli dermali. Acestia sunt de
fapt niste structuri asemanatoare unor dintisori minusculi la nivel de
piele. Datorita lor, pielea rechinului pare neteda si da o senzatie
aspra la pipait.
La pestii ososi, solzii sunt alcatuiti din oase si arata asemeni
sindrilelor unui acoperis.
Exista patru tipuri de solzi: placoid (asemanator dintilor), ganoid (in
forma de diamant), ctenoid ( in forma de fagure) si cicloid ( forma
rotunjita). Ctenoidul si cicloidul sunt cele mai intalnite forme de
solzi.
Solzii variaza ca marime de la o specie la alta si pot fi la fel de
mari ca o moneda de 5000 lei.
Pe masura ce pestele creste, nu se mareste numarul de solzi, ci
dimensiunea solzilor. Solzii cresc mai repede vara, cand hrana este
abundenta.
In fiecare an, „un inel anual†este adaugat pe fiecare solz.
Numarand inelele anuale consecutive de pe solzi putem estima varsta
aproximativa a exemplarului.
Solzii sunt acoperiti cu un strat de mucus care are proprietati
antiseptice ce protejeaza pestele impotriva bolilor si a parazitilor.
Catenoid
Cycloid
Ganoid
Placoid
Cuticula
Cuticula este un strat de mucus care contine substante de protectie
inclusiv antibiotice, lizozime (o enzima care distruge peretii celulari
ai anumitor bacterii), proteina reactiva C (o proteina care are
proprietati antibacteriene). Cuticula reprezinta prima linie de aparare
a pestilor impotriva iritatiilor din apa, a parazitilor.
Pielea
Straturile de celule ale pielii se refera la epiderma, derma si
hipoderma. Epiderma (stratul exterior de celule) este foarte subtier, de
obicei cuprinde 6-8 celule in latime si contine glande unicelulare care
produc mucus si care sunt conectate intr-o retea de capilarii minuscule.
Derma (stratul de mijloc) contine solzii, celulele de formare a
solzilor, pigmentii, vasele de sange si nervii. Hipoderma este un strat
gras, vascularizat intre epiderma si muschi sau oase. Ea reprezinta
interfata dintre piele si restul corpului.
Linia laterala - „al saselea simtâ€Â
Pestii au un sistem unic de nervi senzoriali localizata in piele si
denumita linia laterala, care in majoritatea cazurilor serveste simtului
de atingere.
Linia laterala se desfasoara din spatele capului pana la coada, pe
fiecare parte a pestelui.
Aceasta e formata dintr-o serie de gauri. Gaurile au conexiuni
neuronale care sunt sensibile la vibratii.
Linia laterala detecteaza cea mai mica miscare a apei, ceea ce ajuta
pestele sa evite obstacole, sa detecteze prada sau pradatorii in apele
intunecate sau tulburi, deplasarea in bancuri.
Linia laterala poate fi observata doar in anumite ape. Arata ca si cum
pestele a fost intepat cu un ac. Linia este format din canale care
contin receptori dezvoltati la nivelul pielii. Vibratiile din apa sunt
preluate de celule si transferate la vezica de inot care actioneaza ca
un organ auditiv.
Unii oameni de stiinta cred ca pestele isi poate recunoaste semenii
prin lungimea de banda receptionata de linia laterala.
Inotatoarele
Aripioarele ajuta la inot si uneori la protectie. Unele aripioare sunt
in perechi, altele sunt unice. Aripioarele perechi sunt aripioarele
pectorale si pelvice.
Aripioarele unice sunt cea dorsala, codala si anala. Modalitatile de
utilizare a aripioarelor variaza in functie de clasa de pesti.
Majoritatea pestilor isi folosesc coada pentru a se misca prin apa iar
celelalte aripioare pentru a carmi.
Inotatoarele sunt subtiri si foarte vascularizate, ceea ce le face sa
fie vulnerabile la vatamari. Este usor de observat sau detectat
schimbari sau vatamari ale inotatoarelor. De aceea, bolile sunt
identificate mai intai la nivelul aripioarelor, care pot fi sfasiate,
indoite sau pline de sange.
Inotatoarea dorsala
Aceasta poate fi una sau mai multe. In cazul unor pesti ososi,
aripioara dorsala este folosita pentru schimbarea brusca a directiei si
actioneaza asemeni chilei unui vas.
Dorsala este mare si de obicei sta ridicata din cauza razelor osoase pe
care le contine. Aceasta aripioara poate fi ridicata sau coborata in
perioada de imperechere sau ca gest de infricosare a altor pesti.
Unele specii de pesti au o a doua inotatoare dorsala situata intre
inotatoarea dorsala si cea codala. Functia ei exacta nu este complet
inteleasa si se crede ca ajuta la marirea gradului de eficacitate a
inotatoarei dorsale
Inotatoare pectorale
Inotatoare pelviene
Inotatoarea anala
Inotatoarea anala se afla langa partea din spate a burtii si aduce un
plus de stabilitate pestelui.
La pestii vivipari, aceasta aripioara isi schimba forma la indivizii
adulti, devenind un gonopodium. Acesta ajuta la mentinerea pestelui la
un anumit nivel si il ajuta la directie.
Inotatoarea codala
Pestii cu aripioare codale continue (aripioarele dorsala, codala si
anala formeaza o singura aripioara) pot inota in interiorul si in jurul
unor zone accidentate (crapaturi, crevase).
Pestii cu coada in forma semiluna tind sa fie cei mai rapizi pesti,
putand mentine o viteza ridicata pe distante mari si sunt in miscare
permanenta.
Pestii cu aripioare codale retezate sunt de obicei inotatori puternici
dar care ating viteze reduse si sunt capabili de accelerari bruste pe
distante mici.
Pestii cu aripioare codale rotunjite sunt de obicei inotatori puternici
dar care ating viteze reduse dar sunt capabili de accelerari bruste pe
distante mici.
Simturi
_Auzul
Pestii au urechi dar acestea nu au deschidere spre exterior si nu pot
fi vazute. Totusi, auzul este foarte dezvoltat. Apa transmite mult mai
bine undele sonore decat aerul iar acestea sunt receptate de corpul
pestelui – vezi linia laterala.
Unii pesti au deschideri asemanatoare urechilor pe fiecare parte a
capului care permite un auz excelent. Alti pesti, cum ar fi
pestele-pisica (drac-de-mare), au apendice de forma unor mustati de
pisica cu papile gustative numite „mustati†care dau o capacitate
senzoriala suplimentara atunci cand pestele cauta hrana pe fundul apei.
Gustul
La pesti, gustul are un inteles mult mai restrans. Papilele gustative,
care se gasesc pe diferite parti ale corpului, sunt folosite in
identificarea hranii. La unii pesti, papilele sunt localizate in
interiorul si in jurul gurii iar alteori pot fi gasiti pe piele sau
chiar si aripioare. Mustatile, structuri asemanatoare unor mustati de
pisica aflate in apropierea gurii (la dracul-de-mare) sunt acoperite cu
papile gustative si ajuta la localizarea hranei.
Electro-receptia
Unii pesti ososi pot detecta campuri electrice de slaba intensitate
prin cavitatile de pe cap si fata. Aceasta abilitate este folosit pentru
localizarea prazii (toate organismele vii degaja un camp electric de
slaba intensitate), evitand obstacole in apa intunecata si in timpul
migrarii.
Mirosul
Desi pestii au o vedere periferica foarte buna datorita pozitiei
ochilor, multi oameni de stiinta considera ca pestii pot distinge
culorile, acestia se bazeaza in principal pe miros si auz.
Pestii pot mirosi in apa cu ajutorul unor receptori din saci mati,
numiti nari, care se afla pe cap. Narile sunt similare celor umane dar
pestii nu le folosesc pentru respirat. Simtul mirosului este foarte
dezvoltat si util in identificarea unor mirosuri indepartate. Narile
sunt localizate proeminent pe bot.
Multi pesti sunt carnivori si se folosesc de miros pentru a-si gasi
prada. Ei se hranesc cu alti pesti, nevertebrate marine cum ar fi
calmari, amfibieni, broaste si zoo-planton – animale microscopice si
minuscule.
Unii pesti se folosesc de miros pentru a localiza un lacas preferat
pentru depusul icrelor. Speciile andromous (somonul) isi incep viata in
apa dulce dar migreaza in ape sarate acolo unde vor vietui pana la
maturitate. Pe perioada de depunere a icrelor, ei isi folosesc simtul
mirosului pentru a gasi drumul inapoi spre paraul cu apa dulce sau spre
raul nasterii lor, in unele cazuri calatorind mii de mile.
Pestii se folosesc de miros pentru a comunica, prin secretia de miresme
chimice numite „feromoni†care servesc ca mijloc de comunicare intre
membrii aceleiasi specii. De exemplu, unele specii, cum ar fi tonul,
vietuiesc in grupuri mari protectoare denumite „bancuriâ€Â. Cand unul
din membrii este atacat de un pradator, el secreta un feromon care ii
avertizeaza pe ceilalti de pericol.
Respiratia
Pestii, asemeni majoritatii organismelor, au nevoie de oxigen pentru a
supravietui.
Oxigenul pe care il respira un peste este dizolvat in apa. Oxigenul
ajunge in apa prin procesul de difuzie sau ca produs secundar al
fotosintezei plantelor din apa. Apa intra in gura pestilor, trece
printer branhii si iese prin operculum.
Branhiile sunt foramte din arce osoase sau cartilaginoase cu un numar
par de filamente. Numeroasele extensii minuscule cu membrane subtiri de
pe fiecare filament reprezinta locul unde are loc schimbul de gaze
(oxigen in schimbul dioxidului de carbon). Sub membranele subtiri se
afla o retea de vase de sange.
Oxigenul este absorbit din apa prin membrane in vasul de sange iar
dioxidul de carbon este eliminat.
Temperaturile si gradul de salinitate sunt si ele foarte importante in
procesul de respiratie. Multi pesti sunt adapatati la un interval de
temperatura mai ingust. Schimbarile bruste de temperatura pot cauza
moartea pestelui. Multi pesti suporta o variatie redusa a gradului de
salinitate. Pestii de apa dulce care sunt introdusi intr-o apa sarata,
sau invers, intampina dificultati in respiratie si mor.
Unii pesti sunt adaptati la viata din estuare unde salinitatea variaza
iar altii , cum ar fi somonul sau bibanul, sunt capabili sa migreze din
ape sarate in ape dulci si invers.
SPECII
Exista peste 25.000 de specii diferite de pesti in lume si aproximativ
2000 in America de Nord.
De fapt, pestele reprezinta mai mult decat jumatate din totalitatea
animalelor vertebrate.
Exista pesti plati, pesti slabi (numai piele si os), pesti care se
tarasc pe pamant, pesti care zboara, pesti electrici, pesti care
vietuiesc in bancuri.
Pestii variaza ca marime si colorit. Unii sunt minusculi, masurand doar
2 inci in lungime (Naked Gobi). Altii sunt uriasi. Rechinul balena
(whale shark) masoara aproape 15 metrii (mai lung decat un autobuz!!!!).
Unii sunt lipsiti de colorit si pestriti. Altii au dungi oblice,
verticale sau pete. In timp ce altii sunt plini de culori aprinse: rosu,
galben, portocaliu, verde, roz, argintiu si albastru. Diversitatea
imensa din lumea pestilor este rezultatul a 400 de milioane de ani de
evolutie si conditii de mediu unice asociate cu viata de sub apa.
Pestii din familia Acipenseridae sunt pesti marini de apa dulce,
prezenti in Marea Azvon, Caspica, Neagra si ape ce se varsa in ele. Urca
in fluvii primavara pentru reproducere.
Corpul prezinta 5 randuri longitudinale de placi osoase, in sectiune, cu
aspect pentagonal; lobul superior al cozii este acoperit cu solzi
rombici. Botul poate fi alungit, conic sau turtit, intotdeauna terminat
într-un rostru; gura ventrala cu 4 mustati intr-un rand transversal.
Branhiile cu cate un opercul. In apele romanesti exista 6 specii:
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_nudivent
ris.html" Acipenser nudiventris (viza), HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_ruthenus
.html" Acipenser ruthenus (cega), HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_gueldens
taedti.html" Acipenser guldenstaedtii (nisetru), HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_sturio.h
tml" Acipenser sturio (sip), HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_stellatu
s.html" Acipenser stellatus (pastruga), HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_huso_hus
o.html" Huso huso (morun).
Denumire specie
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_baeri.ht
ml" Acipenser baeri
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_gueldens
taedti.html" Acipenser gueldenstaedti i
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_medirost
ris.html" Acipenser medirostris
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_naccarii
.html" Acipenser naccarii
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_nudivent
ris.html" Acipenser nudiventris
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_oxyrinch
us.html" Acipenser oxyrinchus
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_persicus
.html" Acipenser persicus
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_ruthenus
.html" Acipenser ruthenus
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_schrenck
i.html" Acipenser schrencki i
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_stellatu
s.html" Acipenser stellatus
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_sturio.h
tml" Acipenser sturio
HYPERLINK
"http://www.aquarium.go.ro/pesti/specii/Acipenseridae/Acipenser_huso_hus
o.html" Huso huso
Criteriile care stau la baza clasificarii speciilor sunt: colorit viu
si forme anatomice cat mai aparte, conditii speciale legate de biotopul
natural.
Poecilidae
ÂÂ
Specie: Acipenser Huso huso - morun
Famile: Acipenseridae
Tip bazin: Pasnic
Origine: Marea Neagra, Asia
Tmp: 10ºC-18ºC
Dim. mascul: 170 - 200 cm
Tmp reproducere: 20ºC-24ºC
Dim femela:
pH: 7.5
Hrana:
dH: 10-20
Reproducere:
Volum apa:
Observatii: Apa de mare, comportament anadrom
La exemplarele tinere, botul este triunghiular si ascutit la varf, iar
la cele batrane devine din ce in ce mai scurt si mai moale. Gura
semilunara, mare, iar buza inferioara, continua. Cu 41-52 scuturi
laterale si 9-11 ventrale. Dorsal cenusiu pana la negru, ventral alb.
Culoarea variaza dupa mediu: cei din Dunare cenusii mai deschis, cei din
mare mai inchisi.
Specie solitara, traind pe fund mitiloid si fascolinoid, la adancime de
de 50-70 m. Se hraneste cu crustacei, moluste, creveti, crabi si cu mari
cantitati de pesti (crap, avat, babusca, platica, guvizi, hamsii),poate
ajunge la 4-5 m (500-1200 kg, rar 2000 kg). In aprilie-mai migreaza in
Dunare, unde femela depune, pefundul pietros si nisipos, intre 500.000
si 5.000.000 de icre. Ierneaza in grupuri. Traieste in mod obisnuit
30-60 de ani, insa poate trece si peste 100 de ani. Pot exista hibrizi
cu nisetrul, pastruga si viza.
REPRODUCERE
La multe specii de pesti ososi, sperma si ovulele se dezvolta in
indivizi separati – masculi si femele. Fertilizarea este de obicei
externa iar in unele cazuri interna. Masculii si femele pot arata
diferit sau nu se pot distinge in ceea ce priveste dimensiunea,
coloritul, organele de reproducere externe, caracteristicile capului sau
forma corpului. La pestii ososi, reproducerea este in general ciclica,
dar poate fi influentata de anumiti factori cum ar fi modificari ale
numarului de ore in care bate soarele, temperatura, fazele lunii si
locatia zonelor de depunere a icrelor.
Pestii ososi au cel putin trei tipuri de dezvoltare a embrionului:
depunerea icrelor (pesti ovipari), retinerea icrelor (ovovivipari) si
nasterea de pui vii (vivipari). In functie de specie, pestii parinti
(masculul si/sau femela) pot imprastia, ascunde, pazi sau cloci oualele.
Exista o mare varietate in ceea ce priveste etapele de dezvoltare la
care puii se despart de parinti. Numarul urmasilor este invers
proportional cu probabilitatea ca un singur ou sa ajunga la maturitate
si sa se reproduca; in general, speciile ale caror oua au o sansa mica
de a ajunge la maturitate vor depune un numar mare de oua. In general,
majoritatea speciilor nu dau atentie oualelor sau puilor mici.
Desi se folosesc de metode de reproducere heterosexuala, unele speciide
pesti sunt hermafroditi – indivizii dezvolta atat ovare cat si
testicule, fie in perioade de viata diferite, fie in acelasi timp.
Parazitismul sexual poate fi observat la o serie de specii de pesti –
masculul se ataseaza in permanenta de corpul femelei, obtinand sustante
nutritive din sistemul circulator al femelei.
La unele specii de ovovivipari, puii se dezvolta din oua enorme care si
se hranesc cu galbenusul din oua pana la nastere. In momentul nasterii,
deja au 30 de cm si sunt copii fidele, in miniatura, ale parintilor.ÂÂ
Pestii ovipari sunt acei pesti care depun oua ce vor fi fertilizate in
afara corpului femelei. Femela isi depune oualele in apa iar apoi
masculul le acopera cu sperma. La aceste specii, dezvoltarea puilor se
face in apa. Speciile care depun oua in apa sunt nevoite sa produca un
numar imens de oua. Un singur cod poate produce pana la sapte milioane
de oua. Alti pesti, cum ar fi somonul din Pacific, migreaza pe distante
remarcabile pentru a-si depune icrele. Perioada de grija parentala dupa
clocire poate lipsi sau poate fi de lunga durata, de cele mai multe ori
asociata cu apararea cuibului sau a teritoriului. La unele specii de
pesti, pui intra in gura mamei pentru a se proteja atunci cand
pradatorii ataca.
Pestii vivipari au o fertilizare interna si dau nastere la pui vii.
Acesti pesti se cupleaza si se imperecheaza, fertilizarea oualelor avand
loc in interiorul corpului femelei. Exista diverse mecanisme de hranire
a embrionilor care se vor mari de o mie de ori inainte de a se naste.
HYPERLINK "http://www.aquarium.go.ro" http://www.aquarium.go.ro
HYPERLINK
"http://www.clopotel.ro/utile/dictionar/morun_esturgeon_sturgeon_stor.ht
ml"
http://www.clopotel.ro/utile/dictionar/morun_esturgeon_sturgeon_stor.htm
l
PAGE
PAGE 14
ì¥Â`
