Referat Testoasele Cu Tample Rosii- Perusii

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Testoasele Cu Tample Rosii- Perusii si de asemenea puteti face Download Referat Testoasele cu tample rosii- Perusii

Citeste fragmente din Referat Testoasele Cu Tample Rosii- Perusii

ŢESTOASELE CU TÂMPLE ROŞII Originare din Florida, denumirea ştiinţifică a ţestoaselor cu tâmple roşii este Chrysemys scripta elegans. Această specie a fost descoperită şi descrisă de Wied, în 1839. Trăind în libertate, ajung până la 30-40 de ani, dar în captivitate nu depăşesc 4-5 ani. Carapacea ţestoaselor cu tâmple roşii măsoară de la 7,5 la 20 cm, ajungând câteodată chiar la 30 cm, este ovală şi turtită (mai ales la mascul). Culoarea acesteia se închide pe măsură ce ţestoasele îmbătrânesc. Partea inferioară a carapacei (plastronul) este galbenă, cu pete maronii spre centru. Membrele, capul şi coada sunt verzi, cu dunguţe galbene, fine. Evidente sunt însă cele două benzi roşii din spatele ochilor, de unde vine şi denumirea lor. Habitatul lor natural îl reprezintă apele liniştite, dar au fost întâlnite şi în fluvii, mlaştini şi iazuri. Această specie atinge maturitatea între 2 şi 5 ani. De remarcat este faptul că în captivitate nu se reproduc. Spre deosebire de femelă, masculul are ghearele foarte lungi la membrele anterioare, coada mai lungă şi mai groasă, iar plastronul este uşor scobit, cloaca fiind situată mai aproape de vârful cozii. Ţestoasele tinere sunt vioaie, agile şi se retrag la apropierea omului. Pe măsură ce îmbătrânesc, ţestoasele se acomodează cu prezenţa stăpânilor. Cu toate acestea, nu le place să fie atinse. Masculii se acomodează mai uşor cu mediul şi stăpânii. Broaştele adulte trebuie hrănite la 2-3 zile, iar cele tinere, zil-nic. Ţestoasele tinere sunt carnivore, iar adulţii sunt omnivori. Regimul lor alimentar cuprinde: hrană vie: pestişori, mormoloci, melci de apă, râme, viermi Tubifex, dafnii, ciclopi şi alţi crustacei infe- riori) hrană vegetală: banane, salată, neghină, alge sau plante acvatice; hrană comercială: trebuie să conţină 35% proteine, calciu şi vitamina A Absenţa vitaminei A din hrană le poate afecta vederea. PERUŞII Ð F iinţă John Gould. Denumirea lor ştiinţifică este Melopscittacus undulatus Shaw ( melos = cântec; pscittacus = papagal; undulatus = linie ondulată; Shaw este numele celui care a descris pentru prima oară aceste păsări şi le-a botezat). Peruşii trăiesc în colonii de 20 până la 60 de păsări, în zonele de stepă. Pe lângă hrana lor obişnuită - seminţe şi insecte - micii papagali înghit şi grăunţe de nisip, pentru a-şi satisface nevoia de minerale. Pentru a se răcori în zilele călduroase, peruşii se afundă în apa bălţilor. Ei se distrează de minune rozând hârtii. Aşa că dacă aveţi peruşi în apartament şi nu doriţi să vă găsiţi caietele, cărţile, agendele etc. roase, este bine să aveţi în permanenţă o hârtie albă în apropierea cuştii. Ei sunt protejaţi de culoarea penajului - galben cu verde. Sunt păsări nomade, care foarte rar se întorc într-un loc vizitat anterior. Peruşii sunt albi , bleu, verzi, sau galbeni. Au aproximativ 25 cm lungime şi o greutate de 30-40 grame. Trăiesc aproximativ 13 ani. În fiecare an, femelele depun între 4 şi 6 ouă pe care le clocesc timp de 18 zile. Deoarece peruşii se ataşează foarte mult de stăpânii lor, se întristează dacă sunt lăsaţi singuri. Îngrijirea unui peruş necesită mult timp şi răbdare. Deosebirile dintre pui şi maturi sunt următoarele: Puii au: ochii largi şi complet negri; dungile ondulate de pe pene se întind de pe cap până la cioc, care are o culoare închisă Maturii se caracterizează prin următoarele: irisul alb din jurul ochiului este complet dezvoltat; nu au dungi ondulate pe cap; ciocul are o culoare mai deschisă decât la pui BIBLIOGRAFIE PANETA ALBASTRĂ- Nr. 28/2000 ATLAS MAGAZIN-NOIEMBRIE 1999 ATLAS MAGAZIN- DECEMBRIE 1999 쥁`