Referat Viata Si Genotipul Biofizic Al Modelului Om

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Viata Si Genotipul Biofizic Al Modelului Om si de asemenea puteti face Download Referat Viata si genotipul biofizic al modelului Om

Citeste fragmente din Referat Viata Si Genotipul Biofizic Al Modelului Om

Viaţa şi Genotipul biofizic al modelului Om Referatul Nr.3 -din ciclul Realismul Ştiinţific şi Religios Referatul Nr.1 Vechimea Sistemului Planetar al Soarelui Referatul Nr.2 Creatia şi Evolutia regnului animal şi vegetal pe Pămînt Referatul Nr.3 Viaţa şi Genotipul Biofizic al Modelului Om Referatul Nr.4 Bazele Extraterestrilor pe Terra Referatul Nr.5 Pioneratul şi Tehnica Pioneratului Omenirii Referatul Nr.6 Potopul de apă şi Lumea Antică Referatul Nr.7 Calendarul Biblic şi Omul Prezentului Referatul Nr.8 Apocalipsa biblică şi Omul viitorului A. Viaţa In ipoteza noastra viata este rezultatul reactiunii vectoriale a unor corpusculi materiali specifici biomasei (pe care o vom mai denumi si masa biofizica corpusculara pentru ca o studiem numai din punct de vedere al biofizicii facand abstractie de reactiile biochimice care o guvernează), aflaţi într-un anumit mediu ca răspuns la acţiunea asupra lor a forţelor modelatoare ale cîmpului electromagnetic universal. Din acest enunţ rezultă conform principiilor electrodinamicii că ne aflăm în cazul acţiunilor unor forţe electromagnetice exterioare asupra unor corpusculi materiali determinaţi biofizic pe care îi scoate din starea de echilibru inerţial şi îi modelează pe parcursul diviziunii celulare (prin similitudine cu pilitura de fier mişcată de un magnet spre exemplu). Viaţa definită astfel nu mai poate fi considerată un fel de perpetum mobile inexplicabil ci este o stare de mişcare particulară a une biomase corpusculare inerţiale specifice sub acţiunea forţelor cîmpului electromagnetic universal, mişcare care în general se supune principiilor dinamicii, ale acţiunii şi reacţiunii forţelor. Particularitatea acestei mişcări este aceia că trebuie să existe corpusculii materiali biofizici care să reacţioneze şi să se organizeze într-un anumit fel la acţiunea forţelor cîmpului electromagnetic universal care există şi va exista pretutindeni în spaţiul galactic. Corpusculii materiali specifici biomasei au apărut în timpul a miliarde de ani de evoluţie lentă a substanţei materiale în substanţă precorpusculară la început sub acţiunea forţelor termodinamice, apoi pe măsura trecerii timpului, materia precorpusculară a evoluat şi sub acţiunea factorilor chimici, mecanici şi electromecanici în corpusculi materiali capabili să intre în rezonanţă cu cîmpurile electromagnetice existente în vecinătatea lor şi să execute anumite mişcări oscilatorii proprii sub acţiunea forţelor acestor cîmpuri. Forţeţe cîmpurile electromagnetice existente în spaţiu au valori relativ mici şi pot scoate din starea de repaos relativ numai acei corpusculi materiali care sînt capabili să intre în rezonanţă cu ele, proprietate pe care acei corpusculi, regăsiţi pe o anumită treapata evoluţiei şi sub denumirea de cromozomi, au dobîndit-o pe parcursul miliardelor de ani de evoluţie. Deosebim astfel cămpuri electromagnetice cu origini, frecvenţe, lungimi de undă şi intensităţi foarte variate care sosesc în vecinătăţile noastre materiale de la distanţe foarte mari, stări materiale pe care nu reuşesc să le scoată din inerţie şi mai deosebim aici corpusculi materiali de dimensiuni relative foarte mici care sînt înconjuraţi de aceleaşi cîmpuri electromagnetice cu care interacţionează. Dimensiunile factorilor electromagnetici, termodinamici, ondulatorii şi materiali care se intersectează şi acţionează pentru a exista viaţa pe pămînt sînt foarte variate, de la distanţe mai mici ca raza atomului de hidrogen pînă la ani lumină, de la temperaturi mergînd de la zero absolut şi ajungînd la sute de milioane de grade, de la frecveţe subunitare pînă la frecvenţe mai mari de ordinul teraherţilor, etc., un painjeniş de stări de existenţă şi de manifestari ale materiei organizate în timp şi spaţiu care sînt caracterizate prin aceia că la intersecţia lor pe pămînt oferă condiţiile de apariţie şi dezvoltare a vieţii, inclusiv şi ale omului. Ipoteza noastră de lucru îşi propune să răspundă unor serii de întrebări referitoare la biomasa genotipului biofizic al omului capabilă să intre în rezonanţă cu forţele cîmpurilor electromagnetice existente la nivelul scoarţei terestre sub acţiunea cărora se naşte, trăieşte şi evoluează omul. Pentru înţelegerea din punct de vedere fizic şi biofizic a acţiunii forţelor cîmpurilor electromagnetice de la nivelul scoarţei terestre asupra biomasei cromozomiale şi reacţia acesteia în urma căreia prin diviziunea celulară se dezvoltă fiinţele vii, în speţă şi omul, am introdus patru sisteme ipotetice de referinţă, ca în Referatul Nr.1, din care vom reaminti aici: SF - Scara fundamentală în care câmpurile au frecvenţe de Nx1020 Hz, lungimi de undă de ordinul miliAngstromilor şi temperaturi specifice în jurul valorii de –273,15oC, adică minus zero grade absolut. Sim - Scara infiniţilor mici cu frecvenţe de ordinul Teraherţilor cărora le corespund lungimi de undă de ordinul micronilor şi cu temperaturi specifice între –272,1oC temperatura de topire a heliului şi +3.500oC temperatura de topire a diamantului. SO - Scara Omului, sau Scara Biologică, o scară de tranziţie particulară a Sim către SIM, cu temperatura specifică în jurul valorii de +36oC, temperatură specifică vieţii omului, în care realitatea înconjurătoare o punem în evidenţă prin simţurile noastre, în care cîmpurile electromagnetice naturale au frecvenţe de ordinul kiloHerţilor şi lungimi de undă de ordinul sutelor de mii de metri. SIM - Scara infiniţilor mari, cu frecvenţe subunitare, cu lungimi de undă în modul mai mari ca modulul vitezei luminii şi cu temperaturi de peste 3.500oC. B. Omul ca un program de calculator al Galaxiei (vezi Fig.2) În ipoteza noastră în elementul de volum la care ne referim, străbătut de câmpurile electromagnetice ale Scării Fundamentale, există o reţea de frecvenţe electromagnetice care conţin informaţiile specifice modelelor fundamentale ale Vieţii, respectiv şi al modelului fundamental OM. Reţeaua de frecvenţe respective este omniprezentă în spaţiu, indiferent că ajunge pe Terra, Marte, Jupiter, Soare etc. Pînă în vecinătatea Terrei pachetul de frecvenţe care înseamnă modelul fundamental al omului este îmbogăţit cu informaţii în primul rând de către lumina şi cîmpul electromagnetic care soseşte de la Soare şi de la alte corpuri cosmice. Realul biologic, Robotomul (omul) de mai târziu materializat pe Terra, în primul rând va fi influienţat de fluxul de lumină şi radiaţii care sosesc în straturile superioare ale atmosferei şi radiază spre scoarţa terestră. Trecând prin fluxul de lumină ca printr-un catalizator, modelul fundamental OM din scara SF, se decodifică transformându-se în modelul Om din Scara infiniţilor mici cu specificul submodelelor Meridiane Energetice. După informaţiile cuprinse în submodelele Meridianelor Energetice din Sim, glandele endocrine de mai târziu vor contribui cu produse microbiologice ale diviziunii celulare specifice dezvoltării modelului OM după Meridianele Energetice în Scara Zero materială de pe Terra, materializat prin masa biologică OM. C.Modelarea În ipoteza noastră, modelul este tipul ondulatoriu original SF al unui obiect după care este reprodus succesiv la scară obiect de acelaşi fel în Sim, în SO sau în SIM, sau un sistem cu ajutorul căruia pot fi studiate proprietăţile şi transformările unui alt sistem, mai complex, cu care prezintă anumite analogii. Admitem că modelul este CREAŢIE în SF iar stările materiale pe care le atinge în timp scările succesive înseamnă EVOLUŢIE. Modelarea este realizarea după modelul ondulator sau al unui sistem modelar corespunzător scării SF, al altui model sau sistem modelar corespunzător scărilor dimensionale multiplu crescătoare Sim, SO sau SIM. Afirmăm că, indiferent de scările de raportare şi de mărimea constituanţilor materiali ai modelelor în Sim, sau al modelului definit în SO ca rezultat al compuneri modelelor din Sim, mişcarea energetică sau evoluţia modelelor, este caracterizată de perechi de contrarii, pe care să le notăm în general cu Eno şi Epo, respectiv Yin şi Yang din medicina extrem orientală). La echilibru, suma vectorială a celor două contrarii rămîne relativ constantă Pentru SF vezi spinul din Fig. 3 pentru Epo şi spinul din Fig.4 pentru Eno Eno + Epo = K = E în care( - Eno reprezintă funcţii complexe ale contrariilor de tip "n" În medicina tradiţională extrem orientală, acestor funcţii le este atribuită noţiunea de energie Yin. Pentru Sim vezi Fig.5 şi Fig.6 - Epo reprezintă funcţii complexe ale contrariilor definite de parametrii "p". În medicina tradiţională extrem orientală, acestor funcţii le este atribuită noţiunea de energie Yang. Pentru Sim vezi Fig.7 şi Fig.8 - K reprezintă rezultanta vectorială ale celor două funcţii, care definesc modelul E. Pentru Sim vezi Fig.9 şi Fig.10 Pentru modelul E maximal în Sim vezi Fig.11 şi Fig.12 starea interscalară, sau minimal în SO vezi Fig.13, reprezentat prin forma biologică definită OM, din momentul contopirii ovulului cu spermatozoidul, şi pînă la maturitate, acţionează în general o relaţie de forma( Eno + Epo ( Kd - Kd reprezintă vectorul - constant în general - în perioade apropiate de timp, dar în general crescător. În această perioadă de timp, pe care pentru a fi pe înţelesul tuturor, o vom numi tinereţe, este specific un vector Kd mai mare decît zero şi orientat crescător. Biologic, în această perioadă de creştere, este specifică o bogată activitate endocrină, controlată de glanda hipofiză. Pentru forma matură a modelului E, al unui OM matur, sau în perioada de maturitate cu alte cuvinte, îi este specifică în general o relaţie de forma( Eno + Epo ( 0 + r în care r este un rest al proceselor biologice neeliminat în întregime din corp. Acest rest poate avea şi o valoare negativă, cînd procesele metabolice suferă din anumite cauze. În funcţie de mărimea acestui rest are loc îmbătrinirea naturală normală sau anormală. În perioada de bătrîneţe a modelului E, a omului cu alte cuvinte, este specifică o releţie de forma( Eno + Epo ( 0 In mod normal, acest dezechilibru se instalează într-o perioadă lungă de timp şi înseamnă începutul trecerii în veşnicia altor transformări în care corpul se descompune din nou în constituanţi biologici elementari, regăsiţi după ani ca părţi componente ale altor modele. Ordonînd acum puţin noţiunile, observăm că OMUL este forma reală în SO a unui model alcătuit din sumă de submodele funcţionale în SO respective Meridianele energetice. La rîndul lor, fiecare submodel din SO, este alcătuit din sumă de modele din Sim. La rîndul lui, fiecare model din Sim este alcătuit din alte submodele. Fiecare submodel din Sim, este realizat după un model sau sumă de modele fundamentale din scara SF. Pentru forma reală a modelului biologic OM este caracterizată de câţiva parametrii electrici reprezentativi cum ar fi: - rezistenţa electrică, R, la nivel cutanat al modelului OM în lucru, măsurată în Kiloohmi, este în intervale de timp apropiate aproximativ constantă. - capacitatea electrică, C, la nivel cutanat, măsurată în nanoFarazi este aproximativ constantă. - produsul R x C dă o constantă de timp, care intră in calculul frecvenţelor şi lungimilor de undă ale biocîmpului masei biologice în evoluţie. Pentru modelul OM sânt luate în calcul, 14 submodele funcţionale, la multe dintre ele le corespunde un organ specific, la altele doar funcţii. Aceste submodele sînt cunoscute astăzi sub denumirea de MERIDIANE ENERGETICE, graţie informaţiilor păstrate de medicina extrem-orientală. Submodele funcţiomale simetrice sau Meridiane Energetice Simetrice sînt în număr de 12( Plămîn, Intestin Gros, Stomac, Splină-Pancreas, Cord, Intestin Subţire, Vezica Urinară, Rinichi, Vase Sex, Trei Focare, Vezica Biliară şi Ficat. Submodele de cuplaj unicate, sânt în număr de 2: Vas Concepţie şi Guvernor. Funcţionarea sincronizată ale celor 14 submodele energetice OM, ale Meridianelor Energetice, determină evoluţia normală a ansamblului biologic model OM. În Sim, fiecare submodel energetic din SO, este reprezentat de submodel Sim specific. Astfe dacă luăm ca exemplu submodelul Plămîn din SO, în Sim îi va fi specific un "submodeluţ" alcătuit din formaţiuni celulare cu caracteristici iono-electrice funcţionale "profesionale" ca rezistenţa şi capacitatea electrică specifică funcţiei Plamân. Produsul Rezistenţă ori Capacitate electrică al acestui "submodeluţ" sau "cip" de Plamân, dau de asemenea caracteristica de timp al "submodeluţului" celular Plămân din Sim. La rîndul său, modelul Om = corpul omului, alcătuit din materie biologică, are 14 submodele diferite în SO, care în Sim sînt alcătuite din modele celulare specifice, cu caracteristici electrice specifice. Procesele biologice specifice modelelor celulare , produc o tensiune electrică de ordinul milivolţilor. Această tensiune încarcă local capacitatea electrică modelară, pe care o descarcă rezistenţa electrică a acelui model, fenomenul reprezentând practic viaţa. Încărcare şi descărcare electrică modelară produce un cîmp electromagnetic . Oricît de mic ar fi în intensitate acest câmp, el se produce şi este caracterizat de absolut toţi parametri de stare ai unui cîmp electromagnetic. Datoritâ specificităţii lui, produs de activitatea electrică celulară, acest câmp îl vom denumi BIOCÂMP. La nivelul modelului regăsit în SO sub forma de OM, vor exista 14 biocâmpuri specifice fiecărui submodel în parte, care se compun şi dau o caracteristică specifică fiecărui model OM în parte. Pe planetă există cîteva miliarde de modele OM în funcţiune, care se supun toate, legilor specifice câmpului electromagnetic. Oricît de bizar ar pare, procesele metabolice interne dintr-un model în urma cărora rezultă tensiunea electrică, ce determină amplitudinea biocâmpului acelui model, sînt influienţate de alte câmpuri electrice externe. Corpul omului este compus din sume de celule, fiecare cu caracteristicile electrice specifice, care însumate, dau pentru un model OM, valori compensatorii, cu care putem opera în calcule generalizate, în care intră Rezistenţa electrică generalizată şi Capacitatea electrică generalizată, la un moment dat. Dacă privim lucrurile din acest punct de vedere, modelul OM, prin similitudine, devine un circuit REZISTENŢĂ - CONDENSATOR, cu tot ce se cunoaşte din fizică despre acest circuit. Tensiunea de alimentare a acestui circuit este tocmai tensiunea rezultată din activitatea biologică a modelelor celulare, de ordinul de mărime al milivolţilor. Oscilaţia acestui circuit compensator R x C este de fapt oscilaţia biocîmpului uman, în ultimă instanţă VIAŢA... Lungimile de undă ale biocîmpului uman sînt variabile de la o secundă la alta în timpul unei vieţi si au ca ordin de mărime sute de mii de metri . Ele vor fi egale numeric, în fiecare secundă cu distanţa de la om la stratul atmosferic HEAVISAIDE. Această egalitate reprezintă condiţia de rezonanţă OM - UNIVERS. Aşadar, pe OM îl vom imagina de acum înainte ca pe un aparat de emisie - recepţie în direcţia stratului atmosferic HEAVISAIDE. Emisia - recepţia se realizează prin intermediul pielii, cu funcţie de antenă, poziţionat pe scoarţa terestră ca în Fig.14 partea dreaptă. Revenind la consideraţiile de mai înainte asupra energiilor, care caracterizează starea de echilibru, de sănătate a omului, vom observa că modelul energetic minimal E definit în SO, este rezultatul compunerii unor modele condensate în Sim. Modelul energetic minimal E în Fig.12 este de formă interscalară aparţinînd pentru scurt timp ambelor scări( - ovulul şi spermatozoidul sînt modele maximale în Sim. - contopirea, fecundarea, celor două modele maximale în Sim, dau în SO modelului minimal OM. Intreaga dezvoltare a modelului minimal OM din faza uterină, până la obţinerea formei sale maximale în mediul SO, are la bază activitatea bioelectrică internă.. Modelul Om este alcătuit, în realitate de 12 submodele perechi, meridianele energetice pereche, de valori aproximativ egale în cadrul unui echilibru bun, la care se mai adaugă 2 submodele nepereche sau de cuplaj, meridianele unicat, care închid ca un fermoar o haină, unul în partea dorsală, submodelul VAS GUVERNATOR, iar unul în faţă, submodelul VAS CONCEPŢIE. Dacă notăm prescurtat MERIDIANELE ENERGETICE, şi le vom considera că sînt funcţii vectoriale de submodel de forma F(submodel), atunci MODELUL OM, este sumă vectorială de SUBMODELE MERIDIAN, iar scalar reprezintă cantitatea de masă biologică din care este format suportul informaţional, care conţine condensat cu o frecvenţă de ordinul Teraherţilor, informaţii despre cele 361 punctele de acupunctură. Mai există însă informaţii, fără suport material, cuprinse în punctele de acupunctură condensate extrameridian în număr de 36 şi care se materializează pe parcursul creşterii modelului OM. MODEL OM = (F(P) + F(IG) + F(S) + F(SP) + F(VC) + F(C) + F(VG) + F(IS) + F(VU) + F(R) + F(VS) + F(TF) + F(VB) + F(F)] Soluţiile reale ale acestor funcţii, definesc la un moment dat, modelul Om real cu forma biologică robotomul şi forma cosmică heavisaidul. Fiecare submodel energetic, meridian energetic cu alte cuvinte, va fi reprezentat printr-o formă simplificată de valori medii în calculele noastre, atît în domeniul lungimilor de undă cît şi al frecvenţelor. FRECVENŢE MEDII (orientative în ipoteza noastră de lucru) Biopunctul mediu P8 IG12 S20 SP6 VC11 C4 VG12 IS7 VU50 R16 VS5 TF13 VB22 F10 Ora activităţii maxime 03.28 04.28 06.20 08.24 10.08 11.16 12.24 13.56 18.04 20.16 21.20 22.28 00.36 02.24 Scara Zero, SO, Hertzi ( Hz ( 2966 2704 1953 1324 1020 898 818 761 846 1076 1266 1547 2331 2998 Scara infiniţior mici Sim Scara Fundament. TeraHertzi ( Thz ( N.1020 Hertzi ( Hz ( 30.34 2.67 33.28 2.43 46.08 1.76 67.98 1.19 88.24 0.92 100.22 0.81 110.02 0.74 118.27 0.68 106.38 0.76 83.64 0.97 71.09 1.14 58.18 1.39 38.61 2.10 30.12 2.69 LUNGIMI DE UNDĂ MEDII (orentative în ipoteza noastră de lucru) Biopunctul P8 IG12 S20 SP6 VC11 C4 VG12 IS7 VU50 R16 VS5 TF13 VB22 F10 Unda Modulatoare a Vieţii kilometri ( km ( 101.15 110.95 153.61 226.59 294.12 334.08 366.75 394.22 354.61 278.81 236.97 193.92 128.70 100.40 Unda Vitală micrometri ( (m ( 9.98 9.01 6.51 4.41 3.40 2.99 2.73 2.54 2.82 3.59 4.22 5.16 7.72 9.96 U.fundamentală mili(mstr.( m( ( 11.24 12.33 17.07 25.18 32.68 37.12 40.75 43.80 39.40 30.98 26.33 21.55 14.30 11.16 Valorile din tabelele de mai sus sînt valabile pentru o fracţiune de secundă, la echinocţii, dar şi atunci au doar valoare teoretică, de referinţă. La un moment dat pe Pămînt, ar putea exista COMBINĂRI DE 361 LUATE CÎTE 56 de modele Om diferite. Datorită acestei mari varietăţi biologice sub care se materializează modelele Om, ne vom referi de acum înainte la un model OM mediu generalizat. La rîndul lor submodelele unui model OM, ca entităti separate, sînt modele specializate, profesionalizate, care au funcţii specifice. Astfel, de exemplu, se poate izola un submodel f(R), un rinichi, de la un model OM şi transplanta la un alt model OM. De cum îşi va regăsi condiţiile electroionice de funcţionare el se va autoactiva. Am văzut că orice model în SO, îşi începe evoluţia de la un model maximal în Sim, realizat din sumă vectorială de modele minimale în Sim. Modelul minimal din Sim, la rîndul lui este alcîtuit din submodele specializate, profesionalizate, fiecare dintre ele fiind unităţi informaţionale de o anumită capacitate. Modelul minimal OM, (mOM) mOM = f(o) + f(s), este o sumă vectorială, în care( - mOM, funcţia de genom, este modelul minimal rezultat în SO, embrionul, 2 Ž ü gdüY X Ò à æ h hî hî hî hî h¨ ximal feminin în Sim funcţie electroionică de ovul, în genetică, ovulul, -f(s), funcţia de spermatozoid, este model maximal masculin în Sim funcţie electroionică de spermatozoid, în genetică spermatozoidul. Modelul maximal feminin, f(o), este o sumă de submodele profesionalizate în Sim condensate cu o frecvenţă de ordinul Teraherţilor, numite în Genetica Biofizică cromozomi energetici. Fiecare submodel profesionalizat în Sim are împachetate unităţi informaţionale din SF cu o frecvenţă inimaginabilă, de ordinul a Nx1020 Herţi. f(o) = ((f(p) + f(ig) + f(s) + f(sp) + f(vc) + f(c) + f(vg) + f(is) + f(vu) + f(r) + f(vs) + f(tf) + f(vb) + f(f)( (( ... (, reprezintă suma vectorială a submodelelor de meridiane energetice comprimate în materialul genetic femenin, ovulul. Aceste submodele sînt perechi cu excepţia submodelelor de cuplaj f(vc) şi f(vg), care sînt unitare. În total, în egalitatea de mai sus, vor apare 28 de unităţi informaţionale biologice. Pe ansamblu din punct de vedere electric suma are sensul iononegativ, sau Yin în medicina tradiţională. f(s) = ((m(p) + m(ig)+ f(s) + f(sp) + f(vc) + f(c) + f(vg) + f(is) + f(vu) + f(r) + f(vs) + f(tf) + f(vb) + f(f)( (( ... (, reprezintă suma vectorială a submodelelor de meridiane energetice comprimate în materialul genetic masculin. Aceaste submodele sînt perechi, cu excepţia submodelului f(vc) şi f(vg), care sînt unitare. În total, în egalitatea de mai sus, vor apare 28 de unităţi informaţionale biologice. Sensul ionoelectric este plus, pozitiv, sau Yang în medicina tradiţională extrem orientală Pentru a se realiza suma vectorială mOM = f(o) + f(s), trebuie să se relizeze următoarele cuplaje submodelare în Sim (vezi tabelul de mai jos) ( Submodel SO P IG S SP VC C VG IS VU R VS TF VB F Submodel Sim p ig s sp vc c vg is vu r vs tf vb f Suma vectorială 2f(p) + 2m(p) 2f(ig) + 2m(ig) 2f(s) + 2m(s) 2f(sp) + 2m(sp) f(vc) + m(vc) 2f(c) + 2m(c) f(vg) + m(vg) 2f(is) +2 m(is) 2f(vu) + 2m(vu) 2f(r) + 2m(r) 2f(vs) + 2m(vs) 2f(tf) + 2m(tf) 2f(vb) + 2m(vb) 2f(f) + 2m(f) Număr sub-modele Sim 4 4 4 4 2+2 4 2+2 4 4 4 4 4 4 4 TOTAL: 56 dimensiune scalară de submodel Sim 4x9.89(m=39.56( m 4x9.01(m =36.04(m 4x6.51(m =26.04(m 4x4.41(m=17.64(m 2x3.40(m=13.6(m 4x2.99(m=11.96(m 4x2.73(m=10.92(m 4x2.54(m=10.92(m 4x2.82(m=11.28(m 4x3.59(m=14.36(m 4x4.22(m=16.88(m 4x5.16(m=20.64(m 4x7.72(m=30.88(m 4x9.96(m=38.64(m TOTAL = 299(m Intuitiv, modelul minimal al omului în SO, genotipul energetic OM, este reprezentat de un volum biologicsferoidal cu un diametru de aproximativ 300 microni. Această masă biologică intră în rezonanţă directă cu corpul suportului, cu biocîmpul mamei, apoi, după naştere, prin receptorii proprii, intră în rezonanţă cu mediul exterior, urmînd fazele de dezvoltare modelară. Modelarea embrionului În ipoteza noastră "modeluţul masculin" în Sim este spermatozoidul, căruia cel puţin teoretic îi vom atribui o axă de simetrie, pe care o vom mai denumi şi axă electrică. În stănga axei se va găsi "semimodelutul" cu 12 minimeridiane energetice condensate întregi şi 2 jumătăţi de meridian. Fiecare "modeluţ" stănga sau dreapta, masculin sau feminin, conţine în masa biologică 14 unităţi informaţionale de natură bioelectrică despre viitorul model. Astfel, în masa biologică critică din care este format spermatozoidul se vor cupla (14 stânga + 14 dreapta) unităţi informaţionale ionoelectrice, rezultând un semimodel informaţional masculin, spermatozoidul, cu 28 unităţi informaţionale specific masculine, amprentate cu biocâmpul instantaneu al tatălui. Acest lucru este valabil şi pentru masa biologică feminină, ovulul, care va avea de asemenea 28 unităţi informaţionale ale mamei. În urma cuplajului iono-electric al spermatozoidului cu ovulul, modelul maximal Om în Sim corespunzător modelului minimal OM în SO, va rezulta o construcţie biologică informaţională cu 28 + 28 = 56 unităţi, pe care o vom denumi embrion de cuplaj. Semimodelul masculin stănga se cuplează cu semimodelul dreapta la nivelele energetice VC - VG, rezultând spermatozoidul încărcat ionoelectric pozitiv. La fel se petrec lucrurile pentru semimodelele feminine şi rezultă de această dată ovulul, încărcat ionoelectric negativ. Forţele de atracţie electrice, realizează cuplarea şi întrepătrunderea maselor celulare, rezultând embrionul cu cele 56 de unităţi informaţionale sau cromozomi. După cuplare, masa ionoelectrică rezultată se rearanjază prin cuplarea sarcinilor electrice corespunzătoare meridianelor electrice condensate purtate de către spermatozoid şi ovul. Rezultă un model maxinal Om în Sim, care ajuns în uter se poziţionează electric după axa energetică a mamei, stănga-dreapta. Din acest moment modelul maximal în Sim devine model minimal OM în SO care conţine 56 de unităţi informaţionale şi fiecare unitate conţine informaţii despre toate cele 361 de puncte de acupunctură. În total zestrea informaţională a celor 56 unităţi sau cromozomi va fi de 56x361 egal cu 20.216 subunităţi. Dar, modelul OM în SO mai cuprinde şi alte 36 puncte extrameridian fiecare conţinând informaţii despre toate celelalte 361 puncte de acupunctură. Aceste puncte extrameridian nu au suport biologic propriu dar sunt rutine informaţionale cuprinse în punctele de acupunctură ale meridianelor. Subunităţile extrameridian vor fi în număr de 361x36 =12.996. Genotipul model minimal Om în SO va avea deci o zestre informaţională egală cu 33.212 unităţi distincte sau gene. Cuplajul maselor critice ovul-spermatozoid care vor forma embrionul, are loc la nuivelele VC - C - VG. În Sim, la nivelul acestui cuplaj are loc un schimb de sarcini electrice ionice între masa critică masculină încărcată pozitiv şi masa feminină încărcată negativ. O dată cu intrarea embrionului în biocămpul mamei, începe şi un schimb de substanţă la nivelele VC - C - VG. Din această substanţă se va naşte inima. care va pulsa continuu, lichidul iomic absorbit electric în zonă (lichid din care se va forma sângele), pompat din ce în ce mai departe de centrul ei, pe direcţia meridianelor energetice în dezvoltare. C. Cromozomii energetici Pentru a putea avea loc modelarea sau realizarea fazelor successive de la o scară la alta ale unui model fundamental din SF, este necesară existenţa unor corpusculi materiali iniţiali sensibili la acţiunea dinamică a pachetului de frecvenţe care definesc modelul. Vom înţelege mai bine modelarea dacă pachetul de frecvenţe ale unui model va fi asemuit prin similitudine cu drojdia iar corpusculul material iniţial cu făina din care în urma dospirii şi coacerii va rezulta pîinea. În realitatea electromagnetică a lumii materiale va trebui să existe aceia formulă de amestec biochimic ai unor corpusculi materiali care să intre în rezonanţă cu pachetul de frecvenţe specific unui model din SF şi în caz particular al modelului OM din SF, pentru a se putea porni diviziunea celulară iniţială şi realizarea materială a modelului sub forma biomasei. Materializarea şi evoluţia de la simplu la complex a modelelor realizate material în scările de raportare successive şi posibilitatea realizării salturilor calitative în urma acumulărilor cantitative de corpusculi materiali capabili să recepţioneze game de frecvenţe tot mai complexe a avut loc pe parcursul a miliarde de ani de evoluţie pe Terra. Corpusculii materiali specifici omului nu sînt insă ultima formă de evoluţie, din ei urmează să apară în urma unei zdruincinări de caracter urmare a unei catastrofe la nivel planetar, corpusculi şi mai complecşi capabili să recepţioneze şi să execute informaţiile unui model om din SF mai complex, cu 32.212 gene energetice specifice, la care să-i zicem Homos Futurus. D.Cromozomii energetici În ipoteza noastră, cromozomul energetic este o parte dintr-un corpuscul biologic specific, care se formează în timpul diviziunii celulare şi care sub influienţa anumitor câmpuri electromagnetice existente în spaţiu devine suport informaţional bioelectric, ca un hard-disk existent în fiecare celulă. Gena energetică este o unitate indivizibilă a materialului genetic localizată în cromozom, cu efect specific asupra caracterelor organismului, ca un bioprogram de legături ionoelectrice cu alte unităţi informaţionale indivizibile ale aceluiaşi corpuscul, a altor părţi din corpuscul sau ai altor corpusculi. Clasificarea energetică Cromozomii energetici convenţional îi vom clasifica în 4 tipuri, după frecvenţa câmpurilor electromagnetice specifice cu care în condiţii normale intră în rezonanţă. 4 3 2 1 4 3 2 1 ( ( ( ( corpuscul XX corpuscul YY Cromozom energetic de tip 1 Parte din corpusculul biologic specific modelului OM care intră în rezonanţă cu reţeaua "electromagnetică fundamentală" existentă pretutindeni în spaţiu. Frecvenţa fundamentală de model egală cu Nx1020 Hz Lungimea de undă fundamentală corespunzătoare acestui model egală cu "n" miliAngstromi. Sub influienţa actiunii dinamice a frecvenşelor fundamentale ramura 1 "vibrează", devenind element de rezonanţă în câmpul electromagnetic fundamentel care cunţine modelul OM. Efectul acestei "vibraţii" este un lucru mecanic care se introduce în corpuscul şi care scoate din echilibru "masa inerţială" a corpuscului. Stimulul electromagnetic fundamental este periodic şi realizează o anumită compresie-decompresie periodică asupra corpusculului biologic. Sub influienţa acestei "loviri" repetate, masa biologică a corpuscului înmagazinează lucru mecanic care duce în final la diviziunea celulară. Cromozom energetic de tip 2 Sub influienţa lucrului mecanic indus în masa curpusculului de vibraţia cromozomului de tip 1, începe diviziunea celulară. Pe linie bioelectrică apare un câmp electromagnetic nou (în rezonanţă cu câmpul electromagnetic fundamental), dat de tensiunea electrică locală ce se naşte ca urmare a activităţii ionoelectrice celulare, care încarcă local capacitatea electrică celulară pe care o descarcă rezistenţa electrică celulară. Elementul 2 din corpusculul biologic devine astfel suportul material care vibrează şi care introduce un nou lucru mecanic la nivelul celular. Acest element vibrator regăsit în fiecare corpuscul biologic guvernează diviziunea celulară locală şi convenţional îl vom denumi cromozomul de tip 2 Caracteristicile generale ale câmpului electromagnetic al cromozomului de tip 2 sânt: Frecvenţa (ca multiplu de frecvenţă a cromozomului de tip 1), caracteristică cromozomului de tip 2, este cuprinsă în domeniul TeraHerzilor Lungimea de undă specifică acestei frecvenţe este cuprinsă în domeniul micronilor. Vibraţiile cromozomilor de tip 2 se pierd în vecinătatea fazei biologice specifice realizînd echilibrul sau dezechilibrul intern (lichid interstiţial - celule). Extern corpului pe ansamblu, vibraţiile electromagnetice ale cromozomilor de tip 2 se prelungesc sub forma unui câmp electromagnetic, care uneori ionizează mediul gazos din jurul pielii dând aspectul unei aure. Cromozom energetic de tip 3 Cea de a treia ramură din masa corpusculului biologic, se organizează sub influienţa unui câmp electromagnetic specific macroUniversului, cu frecvenţe subunitare şi lungimi de undă specifice mai mari în valoare absolută ca viteza luminii. Aceşti "senzori", cromozomii de tip 3, realizează adaptarea fazei biologice la condiţiile Universului, oferite pe scoarţa terestră cum ar fi: atracţia Universală, influienţa Soarelui, Luni, a mişcărilor planetare în general şi a planetei Jupiter în special, influienţa altor factori de Galaxie etc. Ramura vibratoare 3 din corpusculul biologic sensibilă la câmpul electromagnetic universal existent în spaţiu, devine cromozomul de tip 3, existent în fiecare celulă dar cu efecte electromagnetice de ansamblu asupra biomasei care împachetează corpul tuturor vieţuitoarelor, inclusive al omului, într-un “corpus electricus” care conţine Meridianele Energetice cunoscute în medicina extreme orientală şi sub denumirea de Meridiane de Acupunctură. Corpus electricus poate fi asemănat cu “masa” la care sînt legate terminalele compomemtelor unui circuit electronic. Meridianele Energetice definite astfel devin radiatoare ale informaţiilor furnizată de către cromozomii de tipul 3 difuzate în biomasa care se dezvoltă sub actiunea diviziunii celulare. Caracteristicile cămpurilor electromagnetice cu care intră în rezonanţă cromozomii de tip 3, sânt: Frecvenţele subunitare de ordinul a Nx10-3 Hz Lungimi de undă de ordinul a Nx109 km Cromozom energetic de tip 4 Sub influienţa cromozomului de tip 3, faza biologică se adaptează condiţiilor condiţiilor electromagnetice oferite de Galaxie, cu sistemul planeter al Soarelui, de un condensator cosmic uriaş Pământul, cu polul negativ, scoarţa terestră şi cu polul pozitiv stratul atmosferic Heavisaid. Informaţiile sânt transmise în faza biologică prin intermediul cromozomilor de tip 3. Faza biologică se organizează sub influienţa stimulilor oferiţi de parametri electromagnetici ai cromozomilor de tip 3. Rezultatul acestei organizări este dat de cea de a patra ramură a corpusculului biologic, cromozomul de tip 4, cu caracteristici electromagnetice care adaptează faza biologică la condiţiile de ecosistem. Informaţiile eelctromagnetice ale cromozomului de tip 4 care ies din faza biologică în mediul inconjorător cu frecvenţe cuprinse la echinocţii între 750 şi 3.000 de Hz ajung în stratul atmosferic Heavisaide. Frecvenţa în domeniul kiloherzilor, în general între 600 la 3.500 kHz este determinată de mişcarea circadiană şi sezonieră a Pămîntului în jurul axei proprii dar şi în jurul Soarelui. Lungimea de undă corespondentă acestei frecvenţe denumită bioundă este cuprinsă în domeniul sutelor de mii de metri este egală practic în fiecare moment cu altitudinea stratului atmosferic Heavisaide deasupra unui punct geografic. Sub influienţa reţelei fundamentale din SF recepţionată de cromozomul de tip 1, biomasa se organizează după instrucţiunile descifrate de cromozomului de tip 2. Biomasa organizată după instrucţiunile cromozomului 2, recepţionează instrucţiunile ancestrale prin intermediul cromozomului de tip 3. Faza biologică a organizării biomasei după instrucţiunile primite prin intermediul cromozomului 3, se adaptează la condiţiile de mediu după instrucţiunile descifrate prin intermediul cromozomului de tip 4. Cromozomii 1 şi 3 sînt programe de "biocalculatoare galactice", recepţionate de ramurile 1 şi 3 ale masei corpusculare sub forma unor instrucţiuni de model prezente în spaţiu: cromozomii 1 de reţea fundamentală iar cromozomii 3 de reţea ancestrală. Cromozomii 2 şi 4, sânt ramurile 2 şi 4 ale masei corpusculare cromozomiale, care execută programele decodate de către cormozomii 1 şi 3. Executarea instrucţiunilor se face prin intermediul unor elemente cromozomiale indivizibile încărcate cu instrucţiuni specifice, sub efectul cărora are loc diviziunea celulară specifică unui anumit model fundamental, în cazul nostru modelul OM. Aceste elemente cromozomiale indivizibile, sânt suporţi materiali, “nanodischete” în care se găseşte înmagazinată informaţia genetică, denumite gene. La ora actuală tehnic nu pot fi citite programele acestor "nanodischete" de "biocalculator galactic" pentrucă ele sânt scrise cu frecvenţe de Nx1020 Hz pe care nici nu le putem genera nici utiliza tehnic la ora actuală. “Corpus electricus” determinat de activitatea electromagnetică dată de cromozomii de tip 3 conţine Meridianele Energetice studiate de medicina extrem-orientală referitoare la Acupunctură. După forma Meridianelo Energetice vom clasifica cromozomii în 12 tipuri XX şi 2 tipuri YY. Cele 12 tipuri XX sânt specifice meridianelor energetice simetrice, iar cele două tipuri YY meridianelor unicat. Corpusul electricus care “împachetează” faza biologică sau aura cum mai este cunoscut însă fără o semantică precisă, poate fi considerat prin similitudine un cucubeu cu 14 culori de bază dacă ţinem seama de faptul că fiecare meridian energetic are frecvenţele lui specifice prin similitudine cu frecvenţele specifice ale celor 7 culori din curcubeu de lumină ROGVAIV. Modelul fundamental OM existent în spaţiul terestru dispune de 14 meridiane energetice fundamentale şi fiecare meridian energetic influienţează electriic o părticică din corpusculului biologic, cromozomul energetic specific, alcătuită din patru ramuri. La formele YY, terminalele ramurilor se suprapun. Câmpurile electromagnetice fundamentale care actionează asupra cromozomilor energetici de tip XX sau YY sânt definite în modelul fundamental OM din SF şi electrizează corpusculii biologici ai tuturor celulelor cu 56 instrucţiuni condensate, corespunzătoare celor 56 cromozomi energetici fundamentali. Din momentul în care se deschide bioprogramul modelului fundamental OM existent în SF, celor 56 corpusculi biologici (suporţi materiali informaţionali) grupaţi câte 4. în Sim începe diviziunea celulară dirijată, cu acumulări celulare cantitative, specifice traseelor viitoarelor meridiane energetice ale corpusului electricus. În urma acestei diviziuni celulare se ajunge la un model OM maximal în Sim care trece în model minimal om în SO. Energetic, dezvoltarea în SO a modelului OM, este realizată sub radiaţia Meridianelor Energetice care realizează legătura electromagnetică Om - Univers având ca bază electromagnetică zestrea genetică iniţială multiplicată corpuscular şi transmisă fiecărei celule prin diviziunea celulară dirijată. Acurateţea corpusculilor iniţiali care se "magnetizează" sub influienţa modelului fundamental, depinde în mare măsură de moştenirea primită de la părinţi. Masa cromozomială corpusculară primeşte informaţii de la modelul fundamental din SF despre toate cele 14 meridiane energetice, sub formă instrucţională condensată. Cromozomii de tip 2 deschid sub influienţa cromozomilor de tip 1 "bioprogramul" specific diviziunii celulare. Cromozomii de tip 3 adaptează masa celulară la condiţiile specifice Universului iar cromozomii de tip 4 la condiţiile de ecosistem. Forma de om specifică Pământului este o dezvoltare adaptată Terrei a modelului fundamental OM. De aici rezultă că în condiţiile specifice apariţiei vieţii ca o caracteristică a scării SO a materiei pe o altă planetă, materializarea modelului fundamental OM, va avea o formă specifică acelei planete, care poate să nu fie neapărat legată de Soare sau de sistemul nostru Galactic. E.Rezumat Genotipul biofizic al omului în sistemul de referinţă biologic sau în Scara Omului SO este caracterizat de o biomasă de formă sferoidală cu un diametru de aproximativ 300 microni şi o zestre informaţională alcătuită din 56 de cromozomi biofizici cu 33.212 unităţi informaţionale distincte numite gene biofizice din care biomasa omului prezent este capabilă să recepţioneze şi să prelucreze 32.000 de unităţi informaţionale distincte, respectiv gene biofizice. Pentruca biomasa specific umană actuală să poată recepţiona şi prelucra întreaga informaţie a celor 32.212 gene biofizice ale modelului Om din SF, cu alte cuvinte apariţia Omului viitorului, este nevoie de o zdruncinare de caracter lentă a omului actual oferită în ecosistemul terestru de Poluare sau de o zdruncinare de caracter violentă după o Apocalipsă cosmică probabilă în anul 2033 (vezi Referatul Nr.7)! PAGE 1 PAGE 24 쥁`