Referat Cultura Plantelor Industriale

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Cultura Plantelor Industriale si de asemenea puteti face Download Referat Cultura plantelor industriale

Citeste fragmente din Referat Cultura Plantelor Industriale

Cultura plantelor industriale Cultura inului de fuior Din in se obtin fibre valoroase, din care se fabrica tesaturi valoroase, cunoscute înca din antichitate, bune conducatoare de caldura si rezistente în timp. Din seminte se extrage si ulei folosit în industria de lacuri si vopsele. Resturile vegetale ca fibrele scurte, pleava, puzderiile se utilizeaza în hrana animalelor, la fabricarea hârtiei si placilor. Se recomanda drept combustibil pentru încalzirea serelor din plastic cu sobite mici din metal. Zonarea ecologica. Cultura inului este concentrata în zonele subcolinare si depresiunile intra si submontane, foarte favorabile sau favorabile, mai ales în nord – vestul Transilvaniei. Se aleg solurile profunde (cernoziom, brun, roscat de padure), cu fertilitate ridicata sau medie, neutre sau slab acide, asigurate cu apa din precipitatii. Locul în asolament. Ca plante premergatoare se prefera cerealele de toamna, leguminoasele si porumbul. Cultura poate reveni pe aceeasi tarla dupa 5 – 6 ani. Este o planta buna premergatoare culturilor agricole si desigur pentru cereale în cadrul rotatiei. Nu se cultiva dupa cartof, sfecla de zahar atacate de putregai. Particularitati biologice. Inul (Linum usitatissimum) face parte din familia Linaceae si se prezinta ca o planta ierboasa, cu o tulpina scurta sau înalta, ramificata, la care lungimea tehnica (partea neramificata) este cea mai bogata în fibre (fig. 8.1). Perioada de vegetatie este de 90 – 100 zile si necesita pentru parcurgere de la rasarirea la recoltare 1400 – 1800o C, iar în timpul maturitatii 700 – 900 oC. La temperatura zilnica de +14o C are loc începutul cresterii intense. Pentru înflorit si coacere au nevoie de +17o C. Este o planta pretentioasa fata de umiditatea din sol si din aer. Nu poate suporta seceta cu temperaturi tropicale. Are pretentii moderate fata de elementele nutritive. Soiurile. Catalogul oficial recomanda 26 de soiuri, din care numeroase sunt de provenienta româneasca si ele au fost zonate în câteva judete. Se pot retine unele soiuri: Codruta, Mures, Rans, Rolin (pentru judetele Mures, Satu Mare), Sumuleu. Pregatirea terenului. Fertilizarea cu îngrasaminte chimice este moderata. Azotul se aplica în doze de 60 – 90 kg/ha si fosforul 40 kg/ha conform normelor uzuale. Aratura de baza se va executa la adâncimea de 20 – 25 cm, cu plugul în agregat cu grapa stelata si se va întretine curata de buruieni prin 1–2 discuri, cu discul echipat cu grapa cu colti si lama nivelatoare. În primavara se va lucra cu grapa cu discuri si cu combinatorul (astfel ca aratura de baza sa fie afânata si uniforma), concomitent cu aplicarea erbicidelor preemergente, asigurându-se la suprafata solului un strat maruntit si afânat, gros de 4–5 cm , uniform pe adâncimea de însamântare. Nu se va reveni pe teren cu prea multe lucrari deoarece se provoaca tasarea si pulverizarea solului, ceea ce determina formarea crustei dupa însamântare. Se erbicideaza înainte de semanat cu Dual si Diizocab. Semanatul. Se va folosi samânta cu valoare culturala ridicata în prealabil va fi tratata pentru prevenirea si combaterea puricilor inului. Semanatul se executa când în sol temperatura atinge 4 – 6 oC, la 5 cm adâncime, ramânând constanta 3 – 4 zile sau cu tendinta de crestere. Norma de samânta se calculeaza astfel încât sa se realizeze 2200 –2400 b.g./m2. Distanta dintre rânduri va fi de 6 – 7 cm, iar adâncimea de însamântare de 2 – 3 cm, pentru a asigura o rasarire uniforma si o densitate normala. Se folosesc semanatorile SZL si SUP. Pentru evitarea unei adâncimi mai mari de însamântare se vor îndeparta greutatile de la brazdarele semanatorii sau se vor slabi arcurile de tensionare. Pentru acoperirea semintelor si nivelarea semanaturii este obligatoriu ca semanatoarea sa fie prevazuta cu grapa lantata. Îngrijirea culturii consta din erbicidare dupa rasarire cu Brominal, Buctil, Fusilade si combaterea bolilor (antracnoza, fuzarioza, putregaiul cenusiu) si daunatorilor (puricele de pamânt, tripsul inului) cu pesticide tip Lindan sau Lindatox – la purici si Sinoratox si Decis la trips. Recoltarea are ca moment optim faza de coacere galbena, când frunzele de pe tulpini au cazut, iar capsulele brunificate sunt 10 – 15%. Plantele se smulg manual sau mecanizat (cu combina LKV-4T). Dupa aceea se scutura de pamânt, se aseaza pe sol pâna la uscare, dupa care se leaga în snopi. Paiele se strâng cu presa de balonat si se folosesc pentru obtinerea de celuloza. Inurile mixte si de fuior se recolteaza cu masina (combina) LKV-4T, care smulge tulpinile, le decapsuleaza si le lasa pe sol în snopi sau în brazde, dupa echipamentul montat pe combina. Desamântarea capsulelor se face cu combina de cereale sau cu masina speciala de desamântat. Pentru inul de fuior si mixt, recoltat în snopi, cu capsule cu tot, exista si masini de decapsulat. Productia variaza între 3000 – 4000 kg/ha tulpini. În conditiile în care recoltarea se efectueaza mecanizat, la o productie de 3500 kg/ha se consuma 306 ore-om pentru lucrarile manuale si 14 ore-om pentru lucrarile mecanice, ceea ce revin 91,4 ore–om/tona. La asemenea parametrii de productivitate cultura este rentabila pentru orice exploatatie cultivatoare de in. Cultura bumbacului Desi este o cultura specifica zonelor ecologice din Mexic, America Centrala , Asia Centrala, China, India, bumbacul a fost introdus în România, unde s-a adaptat bine. Este cea mai valoroasa planta textila având întrebuintari multiple: textile fine, matase artificiala, accesorii pentru industria electronica, industria de mobila, industria de covoare si de celuloza. Uleiul din seminte (20 – 27 %) este slab sicativ si se foloseste în industrie. Zonarea ecologica Cele mai favorabile conditii pentru satisfacerea cerintelor biologice ale bumbacului se gasesc în sudul Câmpiei Române, de la Izvoarele Mehedinti pâna la Fetesti – Ialomita, cu un centru de referinta în Teleorman la Brânceni precum si în partea de sud – vest a Dobrogei. Se cultiva pe solurile nisipoase, cernoziomice si balane de stepa, cu fertilitate mijlocie si ridicata , profunde, permeabile, luto – nisipoase. Sunt contraindicate luncile râurilor, Lunca Dunarii cu soluri grele si moi, lacovistele. Prefera terenurile cu expozitie sudica, sud – estica, însorite. Particularitati biologice si ecologice. Bumbacul face parte din familia Malvaceae, genul Gossypium cu mai multe specii, din care în tara noastra se cultiva Gossypium hirsutum. Planta se prezinta cu o tulpina semiînalta, din care pornesc ramuri vegetative si fructifere (fig.8.3.). Pe ramificatiile fructifere se dezvolta flori si apoi capsule (fructele) cu 4 – 6 seminte al caror epiderm produc fibra bruta ce se recolteaza. Este o planta iubitoare de caldura si vegeteaza – fructifica la o temperatura optima de +20…+28o C. Încolteste la temperatura de +12…+14oC în stratul arabil pentru semanat. Este foarte sensibila la brume si îngheturile de primavara si toamna. Planta este rezistenta la seceta, desi este mare consumatoare de apa. Prefera o nutritie ridicata, mai ales în timpul formarii fructelor si multa radiatie solara. Locul în asolament. Din cercetarile facute rezulta ca productii timpurii de bumbac brut, pâna la venirea brumelor timpurii de toamna, se obtin dupa porumb, cereale, sfecla, ricin, tutun, floarea soarelui. Trebuie tinut seama ca bumbacul se încadreaza în tipul de asolament cerealier sau cerealier-plante tehnice. Se evita terenurile îmburuienate. Pregatirea terenului este asemanatoare ca la toate culturile prasitoare; fertilizarea cu gunoi de grajd 20 t/ha si îngrasaminte cu fosfor si potasiu încorporate în toamna la aratura. Azotul se aplica în primavara 40 – 80 kg/ha înainte de semanat. Aratura se executa vara, dupa culturile recoltate în iulie – august si toamna dupa cele târzii (porumbul), la adâncimea de 25 – 30 cm. Patul germinativ se lucreaza în martie cu grapa cu discuri, cu care ocazie se aplica erbicide preemergente de tip Cosatrin. Semanatul. Se foloseste soiul Brânceni, care se seamana între 20-30 aprilie când în sol sunt +12 oC si trec îngheturile târzii de primavara. Se recomanda 30-40 kg/ha samânta, care se introduce în sol la adâncimea de 3-5 cm, asigurându-se 160-180 mii plante recoltabile la hectar. Distanta între rânduri este de 60 cm, iar între plante 10 cm. Semanatul se executa cu SPC-8. îngrijirea culturii. Se fac lucrari de întretinere a terenului: combaterea crustei cu sapa rotativa, prasile mecanice 1-3 si una manuala. Irigarea se recomanda în anii secetosi cu o norma de 500-700 m3/ha, daca se accentueaza un deficit de apa în sol în perioada de formare a florilor si fructului. Combaterea bolilor si daunatorilor trebuie sa fie în atentia cultivatorului. Bolile (bacterioza sau gomoza si putregaiul plantutelor) se distrug prin tratamentul semintelor, iar daunatorii (afidele si tripsul) cu pesticide la aparitia primelor frunze adevarate. Recoltarea. Consta din doua faze: - grabirea coacerii prin tratamente chimice cu Flordimex la începutul deschiderii capsulelor de bumbac si deflorirea cu preparatul Butrifox, care pregateste plantatia pentru recoltarea preconizata. din capsule s-au deschis si mecanizata cu combina 14HV-2,4, când 65din capsule s-au deschis. Productia variaza între 800-1000 kg/ha bumbac brut, din care fibra reprezinta 30-35, în functie de zona ecologica, tipul de sol si / 0 b c ™ š á â + , z Ê 摧䥟Q 㜀$␸䠀$摧䥟Q਀ictete. 쥁`