Referat Amelioratori De Panificatie.DOC

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Amelioratori De Panificatie.DOC si de asemenea puteti face Download Referat Amelioratori de panificatie.DOC

Citeste fragmente din Referat Amelioratori De Panificatie.DOC

Amelioratori de panificaţie Consideraţii generale despre amelioratori Se întâmplã deseori ca fãina de grâu sã nu aibã proprietãţi fizice, biochimice şi tehnologice corespunzãtoare pentru panificaţie, biscuiţi, paste fãinoase etc. sau sã fie necorespunzãtoare din punct de vedere nutritiv. Acest lucru apare când compoziţia biochimicã este dezechilibratã. De exemplu, uneori fãina are un conţinut mic de gluten, sub 26%, deci implicit conţinutul de proteinã este necorespunzãtor. Deoarece structura şi calitatea pâinii se bazeazã pe scheletul glutenic, variaţia conţinutului de gluten va influenţa evident calitatea pâinii. De asemenea, foarte mare importanţã prezintã raportul gliadinã/gluteninã din gluten, care influenţeazã elasticitatea aluatului, extensibilitatea şi capacitatea fãinii de a reţine apa. În ceea ce priveşte amidonul, important este raportul dintre amilozã şi amilopectinã ce influenţeazã mult capacitatea de hidratare a fãinii de grâu. Aceste raporturi sunt influenţate de soiul de grâu, condiţiile de recoltare, atacul a diverşi dãunãtori şi condiţiile de depozitare. Totodatã, modificãri ale activitãţii enzimatice ale fãinii de grâu, în sensul creşterii acesteia peste valorile normale, se rãsfrâng asupra însuşirilor de panificaţie: încolţirea bobului de grâu în spic (activitate amiloliticã mare), atacului de ploşniţa grâului (activitate proteoliticã mare) şi a altor dãunãtori, fenomene de încingere a masei de boabe, depozitate în condiţii necorespunzãtoare. Amelioratorii se folosesc atunci când este posibilã corectarea acestor defecte. Amelioratorul complex este un amestec format de cele mai multe ori din: emulgator, gluten, agent oxidant, component enzimatic, suport şi afânãtor biochimic. Glutenul Glutenul se obţine din fãinã de grâu ºi se comercializeazã sub formã de: gluten devitalizat - se caracterizeazã prin capacitate mare de hidratare, coeziune şi elasticitate, fiind utilizat mai mult pentru proprietãţile funcţionale (pâine, paste) şi mai puţin pentru valoarea nutritivã gluten vitalizat - se utilizeazã pentru îmbogãţirea în proteine a pâinii şi pastelor fãinoase În panificaţie, glutenul intervine prin proprietãţile sale şi anume: proprietãţi vâsco-plastice necesare tãriei aluatului; capacitatea de a forma filme, atunci când masa vâsco-elasticã este malaxatã un timp mai îndelungat, cu rol în reţinerea umiditãţii şi a gazelor, precum şi în determinarea volumului şi structurii pâinii; capacitatea de a absorbi şi a reţine apa, ceea ce este important pentru obţinerea de produse cu miez moale, cu durata mare de pãstrare; aroma naturalã a glutenului, care contribuie la aroma generalã a produsului, deci la creşterea acceptabilitãţii sale de cãtre consumatori; capacitatea de a se coagula sub acţiunea cãldurii (la temperaturi mai mari de 85ºC), ceea ce conduce la formarea unei mase ferme cu menţinerea structurii ordonate iniţiale. Substanţele oxidante 4 6 e, textura mai bunã a pâinii, coaja mai bunã. Oxidanţii au un efect minim asupra formãrii de gaze dar afecteazã reţinerea de gaze în aluat. Substanţele oxidante se utilizeazã deci la ameliorarea fãinurilor slabe. Ele îmbunãtãţesc capacitatea de reţinere a gazelor şi menţinerea formei aluatului şi, ca urmare, cresc volumul şi porozitatea pâinii. Are loc, de asemenea, modificarea culorii miezului prin oxidarea pigmenţilor carotenoidici din fãinã. Doza de oxidanţi adãugatã depinde de: calitatea fãinii, gradul de extracţie al acesteia, procedeul de preparare a aluatului şi intensitatea acţiunii mecanice exercitate asupra aluatului, în special în timpul frãmântãrii. În general, cu cât fãina este mai slabã şi intensitatea acţiunii mecanice este mai mare, cu atât doza de oxidant este mai mare. Doza optimã de oxidant se stabileşte prin proba de coacere. Cel mai utilizat oxidant este acidul ascorbic. Enzimele Introducerea dirijatã a enzimelor este mai veche de o sutã de ani. Fãina de malţ este folositã încã înainte de 1886 pentru a ameliora activitatea amiloliticã a fãinii de grâu. De asemenea, fãina de soia activã enzimatic a fost folositã pentru albirea fãinii, respectiv a miezului pâinii. Odatã cu apariţia proceselor tehnologice rapide de obţinere a pâinii, adãugarea proteazelor din surse vegetale sau fungice a devenit predominantã. Deci introducerea enzimelor la fabricarea pâinii se face în funcţie de scopul propus. Stabilirea tipului şi dozei de enzimã se face în funcţie de proba de coacere. Emulgatorii Sunt substanţe complexe de naturã lipidicã care influenţeazã hotãrâtor calitatea pâinii şi produselor de panificaþie. Conţinutul normal de lipide din fãinã este de numai 2%, dar influenţeazã hotãrâtor volumul, structura (porozitatea) şi prospeţimea pâinii. În general volumul pâinii scade când conţinutul de lipide scade sub valoarea sa normalã. Emulgatorii se folosesc pentru a întãri glutenul, pentru a conferi un volum mai mare pâinii şi pentru a obţine o structurã mai finã a miezului. De asemenea, aceste substanţe interacţioneazã cu amidonul şi întârzie învechirea pâinii. Substanţele de suport Se introduc în ameliorator pentru a uşura dozarea acestuia în procesul de producţie. Ca suport se foloseşte amidonul sau fãina. Acidul lactic Este un acidulant care se foloseşte în componenţa amelioratorilor complecşi pentru proprietãţile sale: agent de conservare - previne dezvoltarea microorganismelor nedorite (bacterii, mucegaiuri) care altereazã calitatea produselor alimentare influenţeazã pozitiv proprietãţile tehnologice ale aluaturilor aromatizant Contribuie la corectarea fãinurilor slabe, deoarece activeazã fermentarea drojdiei, volumul, porozitatea şi elasticitatea miezului, precum şi gustul şi aroma produsului finit. BIBLIOGRAFIE HYPERLINK http://www.anamob.ro/lab/amelioratori1.html http://www.anamob.ro/lab/amelioratori1.html PAGE PAGE 6 쥁`