Referat Celula Baza Vietii Pe Tera

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Celula Baza Vietii Pe Tera si de asemenea puteti face Download Referat Celula baza vietii pe tera

Citeste fragmente din Referat Celula Baza Vietii Pe Tera

Milenii de-a rîndul omul nu a ştiut că atît el cît şi toate fiinţele de pe Terra sunt formate din celule.Abia inventarea microscopului optic a permis observarea de către Robert Hook (1665), într-o felie de plută subţire , a unor cavităţi dispuse ca într-un fagure de miere ,cărora el le-a dat numele de celule (latina cellula-cămăruţă);erau defapt pereţii de celuloză ale fostelor celule vegetale.Cîţiva ani mai tîrziu , olandezul Antonie van Leeuvenhoek descoperă fascinanta lume a celulelor vii protozoare din apă , globulele roşii din sîngele vertebratelor , bacterii . Astfel Robert Brown(1831) descoperă nucleul celular , afirmînd că nucleul este o componentă constantă şi fundamentală a celulei iar Valentin Leeuwenhoek (1836) descoperă nucleolul în interiorul nucleului.Se ajunge astfel la ideea că celula este o masă de protoplasmă limitată în spaţiu de o membrană celulară şi avînd în interior nucleul. Protoplasma nucleului primeşte numele de carioplasmă spre a o deosebi de citoplasmă.Celula este un adevărat microcosmos în care structurile şi funcţiile se îmbină armonios.Să începem călătoria noastră în lumea celulelor aruncînd o privire generală asupra organismelor depe Terra. Observăm că celulele care intră în alcătuirea lor au trăsături comune , existînd şi funcţionînd,aceasta fiind unul dintre aspectele unităţii lumii vii.O primă diferenţiere care se impune este între celulele procariote şi cele eucariote între care există deosebirii esenţiale de organizare cu implicaţii în clasificarea organismelor vii. Organismele procariote – fac parte bacteriile şi algele albastre –verzi. Organismele eucariote – pot fi unicelulare sau pluricelulare, pe cînd procariotele sunt numai unicelulare. Toate organismele unicelulare se numesc ,,protiste “. Principalele deosebiri dintre celulele procariote şi cele eucariote sunt următoarele. Celulele eucariote au nucleu bine individualizat , cu o morfologie caracteristică înconjurat de o membrană proprie. Dimpotrivă, la celulele procariote materialul nuclear este răspîndit în citoplasmă formînd aşa numitul nucleoid sau echivalent nuclear , ce defapt este o singură moleculă circulară de acid dezoxiribonucleici constituie cromozomul unic al procariotelor. Procariotele se îmulţesc prin simplă scindare a celulei după ce sau dublat componentele acesteia. Dimpotrivă eucariotele au forte de evoluţie de îmulţire :diviziune şi meioza.În cursul diviziunii celulare la eucariote materialul nuclear se condensează sub forma mai multor cromozomi ,al căror număr şi structură sunt caracteristice fiecărei specii. Eucariotele au în citoplasmă organite celulare (mitocondrii, lizozomi, peroximi , aparatul Golgi ,reticolul endomplasmatic) delimitate prin membrane de restul citoplasmei care formează matricea citoplasmatică sau citoscheletul .Celula eucariotă are o compartimentare structurală şi funcţională a citoplamei.Procariotele nu au organite celulare şi deci nici compartimentarea citoplasmei. Procariotele au la periferia celulei o membrană citoplasmatică(ce nu poate avea prelungiri la interiorul citoplasmei numite mezozomi şi în afara ei un perete celular. Eucariotele au in citosol un citoschelet ce determină forma şi mişcările celulei din care face parte şi curentul citoplamatic şi mişcărea locomotoriei amiboidală.Procariotele nu au aceste proprietăţi , locomoţia , fiind asigurată de un flagel ce u structura mult mai simplă ca cei întîlniţi la unele eucariote . Diversitatea celulelor se manifestă şi prin formele şi dimensiunile lor. În corpul omului, printre cele cîteva milioane , miliarde de celule, se găsesc unele sferice altele în formă de disc, cilindrice ,cubice , stelate , poliedrice ,fusiforme sau cu forme ciudate ,celulele cu multe ramificaţii din cerebel.Important este că forma celulei este adaptată funcţiei sale.Majoritatea celulelor omului au diametrul de 20-30microni (1micron-1/1000mm).Există şi celule mici de 3- 4 microni cum sunt neuronii din scoarţa cerebeloasă, sau mai mari de 125 –150 microni –neuroni gigantici din regiunea frontală a scoarţei cerebrale. Gălbenuşul oulelor de pasăre este deasemeni o celulă avînd însă diametrul de ordinul centrimetrelor-10 cm la oul de struţ. Elementele chimice ce se găsesc în celulă. Elementele chimice ce se găsesc în materia vie sunt în general elemente uşoare la fel în cosmos ,spre deosebire de scoarţa terestră în care predomină elementele grele (Si,Al etc.)În celule s-au identificat cca 60 elemente , dar numai 24 au fost demonstrate ca esenţiale pentru viaţă. Acestea sunt grupate după abundenţa lor în celulă. Elemente majore(2-60% din total)-O,C,H,N. Elemente puţin abundente (0,0-0,1%)-P,S,Cl,Na,K,Ca,Mg. Oligoelemente (sub 0,02%) Substanţele chimice din celulă pot fi şi substanţe anorganice (Apa şi sărurile minerale ) şi substanţe organice (proteine , glucide , lipide). Apa – constituie cca 80% din masa celulei.În celulele tinere care se divid ,apa ocupă intens 95% din masă,iar cele bătrîne-60% .În celulă apa are un rol foarte important, servind ca mediu si ca solvent. Un om adult de 70Kg are 40Kg de apă , iată totalul moleculelor celulei cele de apă reprezintă 99%.Cu toate că celulele sunt formate din aceleaşi elemente chimice , tipuri de substanţe chimice ,conţin molecule universale. Săruri minerale-În soluţile apoase ale celulei , sărurile minerale se disociază în cationi şi anioni ,asigurîndu-I astfel celulei cantitatea necesară de elemente chimice şi menţinînd presiune osmotică.Unele elemente chimice intră în compoziţia celulei în cantităţi mari şi se numesc: macroelemente ,altele în cantităţi mici şi se numesc: microelemente ,însă ambele au o importanţă enormă pentru organism. Proteinele- joacă un rol important în viaţa celulei constituind materialul de construcţiee , la formarea învelişului organitelor şi al membranelor celulare .Ele îndeplinesc funcţia de catalizator şi de transport.Proteinele speciale numite-anticorpi , ce îndeplinesc funcţia de apărare neutralizînd substanţele străine. Glucidele –se găsesc în celule vegetale .Frunzele ,seminţele , fructele conţin aproape 70% de glicide. Ele sunt compuşi organici cu o structură complexă . Există două tipuri de glucide : Simple sau monozaharide . Compuse Glucidele constituie sursa de energie pentru activitatea variată a celulei ,ele mai îndeplinesc şi funcţia de construcţie. Lipidele – sunt substanţe insolubile în apă, în compoziţia lor intrînd glicerina şi acizii graşi monomoleculari.Ele după structura lor chimică se aseamănă cu lipidele şi intră în compoziţia membranelor celulare , împiedicînd , datorită proprietăţilor hidrofobe amestecarea conţinutului celular cu mediul înconjurătot .Lipidele pătrund în organism odată cu alimentele (unt , ouă ,nuci ,caşcaval). Lizozomii “Stomacul celulei,, Proprietăţile lizozomilor sunt legate de conţinutul lor enzimatic ,în ei găsindu-se peste 40 de enzime , ce pot degrada orice componentă a celulei :glicogen ,proteine, mucopolizaharide ,acizi nucleici ,esteri fosforici . Toate aceste enzime au un pH optim de acţiune acidă(4-6) Iar în condiţii normale în celulă nu sunt active enzimele ,astfel s-ar produce distrugerea întregului conţinut celular .PH –ul acid al lizozomilor este menţinut atît prin acumulare pasivă H* datorită numărului mare de sarcini negative ale enzimelor de la intreior cît şi printr-o proteină din membrana lizozomilor ce pompează H* spre interior folosind energie din hidroliza ATP.Lizozomii pot fi comparaţi cu nişte pungi cu enzime acide , ce care în mod normal sunt închise ,dacă însă ,,se desfac” băierile pungii , enzimele sunt vărsate în citoplasmă producînd distrugerea celulei .Enzimele lizozomiale sunt sintetizate în RE rugos apoi din activitatea RE trec în Aparatul golgi. Nucleul ,,Creierul celulei” Acest organit prezent în toate celulele eucariote , ce are două roluri principale : depozitarea informaţiei genetice în ADN-ul din cromozomi şi reglarea sau controlul tuturor proceselor celulare , prin aceasta , fiind ,,centrala cibernetică” a celulei. Nucleul este prezent în toate celulele eucariote , la om lipsind doar în hematii şi în trombocite .Precursorii hematiilor au nucleu ,dar acesta dispare în cursul diferenţierei celulei ca o adaptare la funcţia hematiei de transport a oxigenului.Nucleul ocupă deobicei poziţia centrală dar el mai poate fi depistat la periferii dacă în citoplasmă se acumulează material de rezervă sau polul bazal în celule au rol predominant secretor.Nupă număr majoritatea celulelor au un singur nucleu , adr există şi celule cu 2 sau mai multe nuclee(pînă la 100 în celulele osoase numite osteoclaste ).Forma nucleului corespunde în genere cu forma celulei fiind sferic în celulele rotunde , ca un bastonaş în celulele alungite sau turtit în celulele endoteliale , adipoase şi secretoare .În leucocite la neutrofile au formă neregulată. Dimensiunile nucleului variază în funcţie de ţesut , vărstă şi activitatea metabolică a celulei , în general fiind cuprinse între 5 şi 12 icroni. Este important raportul nucleo-plasmatic , adică raportul între volumul nucleului şi al citoplasmei ,cuprins între1/3 şi 1/20 .Cu cît celula este mai tînără şi cu activitatea metabolică redusă cu atît raportul este în favoarea nucleului , pe care la celulele adultă sau bătrînă cu atît favoarea este de partea citoplasmei.Cum şi celulele milioane sunt celele tinere şi cu activitatea metabolică intensă , raportul nucleo-plasmatic este un criteriu de diagnostic al cancerului la examenul microscopic al secţiunilor prin tumori.Dacă ar fi aşternute pe foi , instrucţiunile înscrise în AND-ul unei celule ,,ar umple 1000 de volume de cîte 600 de pagini fiecare “,,Fiecare celulă este în sine o lume ce numără pînă la 200 000 de miliarde de minuscule de molecule. În ceea ce priveşte celula ,ceea ce se cunoaşte , este doar vîrful unui aisberg a cărui parte ascunsă privită este infinită , dar din care pe măsură ce o vom explora mai mult vom putea face mai mult pentru combaterea şi prevenirea bolilor , pentru îmbunătăţirea vieţii şi a condiţiei umane Pe Terra. Literatura: “Călătorie în viaţa celulei” “Cum a apărul viaţa”, “Enceclopedia medicală populară” “Enciclopedia biologiei” Plan: Din istoria celulei. Unele diversităţi dintre celulele procariote şi cele eucariote. 3.Elementele chimice ce se găsesc în celulă. Săruri minerale. Apa. Proteine. Lipidele. 4.Lizozomii ,,Stomacul celulei”. 5.Nucelul „Creierul celulei”. 6.Totalizări, numărul,dimensiunile celulelor. Este unanim acceptat că ultimul pătrat al secolului XX aparţine biologiei care cunoaşte o extraordinară revoluţie biologică cu consecinţe profunde asupra omenirii. Cunoaşterea omului despre celulă progresează într-un ritm uluitor de rapid ,ceea ce se reflectă atăt prin creşterea numărului de publicaţii , cît şi de aplicaţii practice de maximă importanţă : economică ecologică, medicală…… 쥁