Referat Regnul Fungi

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Regnul Fungi si de asemenea puteti face Download Referat Regnul fungi

Citeste fragmente din Referat Regnul Fungi

Regnul fungi Introducere Ciupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urmă, el nu conţine clorofilă. Se hrănesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici rădăcină, nici tulpină, nici frunze şi nici flori şi se reproduc într-un mod specific. Există peste 100.000 de specii de ciuperci. Oriunde în lume unde viaţa este posibilă, se găsesc ciuperci. Acestea trăiesc pe animale vii sau moarte, pe plante, în aer, pe sol şi în apă, foarte multe dintre acestea fiind însă atât de mici încât nu se pot observa cu ochiul liber. Din această cauză ciupercile se împart în ciuperci superioare (bureţii) şi ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe lângă această împărţire, ciupercile se grupează în patru clase: Arhimicete-ciuperci microscopice şi parazite Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite Bazidomicete-ciuperci superioare Regnul fungi Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alcătuit din celule multinucleate, numite hife, care formează un miceliu. De asemenea, ele prezintă un perete celular de natură chitinoasă, sau (rar) celuzoică, în citoplasmă existând glicogen şi picături de ulei. Ciupercile nu au clorofilă, din aceasta rezultând o nutriţie heterotrofă, fie saprofită, fie parazită. Alcatuirea Ciupercile se împart, după cum am mai spus, în ciuperci superioare şi ciuperci inferioare. Mânătarca (numită ‘hrib’ sau ‘pitarcă’)- Boletus edulis este o ciupercă superioară tipică. Este alcătuită dintr-un picior şi o pălărie cărnoasă. Sub această pălărie, lamele roz sau închise la culoare sunt dispuse în raze. Piciorul şi pălăria constituie un întreg, carpoforul, care este partea vizibilă a ciupercii. În afară de acesta, ciuperca desfăşoară sub pământ o reţea de filamente subţiri şi fragile-miceliul. Miceliul joacă rolul unei rădăcini: extrage din sol şi din resturi vegetale apa şi alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, nişte structuri delicate cu pereţi subţiri, care conţin protoplasmă. Hifele cresc foarte repede în lemn, sol sau în orice suprafaţă care asigură hrana ciupercilor. Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care se dezvoltă pe mâncare, şi drojdia de bere, folosită la fabricarea berii sau a pâinii. Hranire Deoarece ciupercile nu au clorofilă în componenţa lor, ele nu îşi pot produce propria hrană. Din această cauză ele se hrănesc cu ceea ce se numeşte hrană organică, adică hrană ce a fost preparată în prealabil de o plantă sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana într-un lichid. Nutrienţii lichizi sunt apoi absorbiţi în ciupercă şi folosiţi pentru a furniza energie. Cipercile saprofite sunt cele care trăiesc pe plante şi animale moarte. Ciupercile parazite sunt cele care se hranesc folosind plante sau animale vii, ca Plasmopara viticola, care atacă via. Reproducere Buretele de câmp este un bun exempu pentru înţelegerea reproducerii ciupercilor superioare, sau bazidomicete. Ciupercile prezintă alternanţa de generaţii: gametofitică şi sporofitică, din care predomină faza diploidă, adică generaţia sporofitică. Carpoforul ciupercilor(piciorul şi pălăria) constituie un fel de fruct; lamelele pălăriei produc nenumărate celule microscopice, sporii, granule foarte fine, invizibile pentru ochiul liber. Aceşti spori se desprind de pălărie, cad pe sol, germinează şi produc un nou miceliu. Acesta creşte puţin câte puţin; se asociază cu un alt miceliu şi formează un nou carpofor, adică o nouă ciupercă. Miceliul ciupercilor poate trăi şi se poate dezvolta timp îndelungat, atingând uneori o mărime exagerată. Ciupercile inferioare, care nu au carpofor, îşi au sporii direct pe miceliu. Ciupercile au forme variate. Unele, cum sunt mânătărcile, nu au lamele sub pălărie, ci pe o suprafaţă care seamănă cu un burete, alcătuită din tuburi minuscule. Extremitatea acestor tuburi prezintă mici orificii, numite pori; în aceste orificii se formează sporii necesari pentru reproducere. Zbârciogii au formă foarte specială; o pălărie de formă ciudată, ciuruită de alveole. Dacă unele ciuperci, cum sunt mânătărcile sunt delicioase la consum, altele sunt veninoase şi toxice- ca muscariţa (Amanita muscaria)- sau chiar mortale, cum este ciuperca albă(Amanita phalloides). Importanta ␃愃̤摧縒¥ᘀe care, fără acţiunea ciupercilor, ar acoperi rapid pădurile. Alte specii (hribi, amanite sau vinecioare) formează micorize, pe rădăcinile arborilor din păduri (pini, stejari, castani). Datorită acestora, arborii absorb mai uşor substanţele necesare pentru creştere şi, în schimb, ciupercile beneficiază de adăpost şi de hrană. Dimpotrivă, alte ciuperci sunt dăunătoare: ele sunt parazite. Este cazul manei sau tăciunelui, tipuri inferioare de ciuperci care pot distruge câmpuri întregi de grâu sau porumb. Alte ciuperci parazitează omul, producând maladii numite micoze. Studiul ciupercilor este numit micologie, iar astăzi există micologişti în toate marile universităţi. Ciupercile sunt crescute pe jeleu transparent, iar creşterea şi viaţa sunt studiate. Dintr-o astfel de cultură, de Penicillium, obişnuita ciupercă verde care creşte pe fructe şi pe gem, a fost descoperită penicilina. Penicilina este un medicament ce face parte din descoperirile secolului XX, dar oamenii s-au folosit de ciuperci din timpuri străvechi pentru a face băuturi alcoolice şi brânză. Vechiul Testament menţionează pâine crescută, adică păine căreia i s-a adăugat drojdie de bere pentru a creşte. În industria berii şi a vinului, alte ciuperci produc enzime care sparg zahărul în alcool, proces numit fermentare. Ştiaţi că..... Reţeaua de filamente subterane ale ciupercilor poate da naştere mai multor picioare şi ca acestea sunt de obicei dispuse sub forma unor cercuri regulate, numite ”cercuri ale vrăjitoarelor”? Reiesind din valoarea alimentara a ciupercilor, exista urmatoarele categorii de ciuperci: 1. ciuperci comestibile - specia este consumata si mult dupa aceasta, neantrenând probleme grave. Nu necesita prelucrare suplimentara. Se recomanda doar curatirea si oparirea ciupercilor cu apa clocotita. Conditii de respectare a precautiei ciupercilor: absenta riscului de confuzie, culegerea speciilor într-un numar nepoluat, stare buna de conservare si prospetime, preparare suficienta, consumare moderata, absenta reactiei alergice, un deficit enzimatic. 2. specii necomestibile - nu contin substante otravitoare, nu se întrebuinteaza în alimentatie din cauza gustului neplacut sau al mirosului, care nu dispar chiar si în timpul prepararii culinare sau sunt de o consistenta particulara (lemnoasa, coriacee, elastica), sau sunt de marime foarte mica fara interes alimentar. 3. specii respingatoare - sunt specii, ale caror toxicitate nu este cunoscuta. Aceste specii sunt putin sau deloc studiate. O parte din specii sunt uneori confundate cu specii toxice sau mortale. 4. specii toxice - simptoamele pot provoca simple inconforturi digestive pâna la grave sindroame. Începutul e precoce, de 30 min pâna la câteva ore. Intoxicatiile pot sa se manifeste prin diaree, vomitari, greata, dureri violente, tulburari cardiace si a tensiunii arteriale, sudori, salivatie, dereglari nervoase, uscarea mucoaselor. Simptoamele sunt de gravitate si durere variata. 5. specii otravitoare - include ciuperci, care antreneaza cazuri mortale de intoxicare din cauza substantelor otravitoare, precum oxinele. Primele simptoame apar dupa mai multe ore (6-12 ore pâna la 24-48 de ore si mai mult), dereglari hepatice, renale. Pot fatale. Produc sindroame de latente scurta si lunga si intoxicatii extrinseci. 6. Ciuperci halucinogene Informatii de baza: Exista doua tipuri de ciuperci halucinogene care cresc in mod natural in zonele impadurite din regiunile cu clima temperata. Liberty Cap este mica si maro cu o proeminenta mai inchisa la culoare in varf. Are un picior lung , cu un mic guleras la nivelul palariei. Fly Agaric este o ciuperca frumoasa , cu palaria rosie cu pete albe (ca acelea pe care le intalnim in cartile ilustrate cu povesti pentru copii). Sa cunoastem efectele dar sa nu uitam si riscurile asociate : Efectele ciupercilor halucinogene sunt similare LSD-ului, dar "calatoriile" pot fi mai intense. Consumate in cantitati mici pot genera o stare de bine, marirea pupilelor si a ritmului cardiac. Dozele mari produc halucinatii. Daca consumatorul nu este experimentat sau este anxios ori nemultumit calatoriile mentale pot fi extrem de neplacute, caracterizate prin frica intensa si pot evolua catre un episod psihotic. Ambele tipuri de ciuperci pot produce ameteala, dureri de stomac si senzatie de voma. ATENTIE ! Exista multe tipuri de ciuperci mai ales cu palaria de culoare rosie ca si Fly agaric, care sunt asemanatoare cu ciupercile halucinogene, dar care sunt otravitoare. Diferentierea intre ciupercile halucinogene si cele otravitoare este dificil de realizat. Daca nu culegi ciuperca potrivita poti sa te otravesti, iar consecintele pot fi fatale. Consumata in cantitate mare Fly agaric poate fi la randul ei otravitoare. PAGE 3 쥁@