Referat Exploatatia Agricola Zootehnica
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Exploatatia Agricola Zootehnica si de asemenea puteti face
Download Referat Exploatatia agricola zootehnicaCiteste fragmente din Referat Exploatatia Agricola Zootehnica
Exploataţia agricolă zootehnică – promotor
al calităţii produselor alimentare
În ţările din Uniunea Europeană fermele sunt private, fiecare
fermier deţinând propriul său teren, clădirile construite pe acesta,
efectivele de animale, maÅŸinile ÅŸi utilajele agricole aferente.
Majoritatea sunt ferme familiale, peste 80% dintre ele bazându-se în
întregime pe munca desfăşurată de membrii familiei respective şi pe
asistenţa primită din partea consultanţilor agricoli.
În ultimul secol, fermele şi-au mărit dimensiunile prin
achiziţionarea de terenuri agricole şi prin creşterea efectivelor de
animale. Începând din jurul anului 1970, fermele individuale au
început să se specializeze. Astfel, majoritatea fermelor se
concentrează exclusiv asupra culturii unei specii de plante sau de
animale. Fermele de animale sunt specializate în creşterea păsărilor
sau a suinelor, a vacilor de lapte, a taurinelor la îngrăşat, a
animalelor de blană şi mai nou în creşterea struţilor.
Legislaţia multor ţări din Uniunea Europeană prevede că numai
fermierii calificaţi (cu studii) au dreptul de a achiziţiona
suprafeţe arabile sau de a creşte animale, cu obligaţia ca
proprietarul să locuiască în incinta fermei. Tinerii fermieri pot
achiziţiona terenuri la preţul existent pe piaţă numai după ce fac
dovada deţinerii unui capital şi au posibilitatea de a face un
împrumut la bancă. În unele ţări legislaţia nu permite donarea sau
lăsarea drept moştenire a fermelor, astfel că urmaşii fermierilor
sunt nevoiţi să cumpere proprietăţile părinţilor la preţul de
piaţă din momentul respectiv. Prin urmare, în ferma familială, se
investeşte capital nou la fiecare generaţie. În multe cazuri,
generaţia următoare preia treptat ferma, adică, tinerii fermieri pot
cumpăra jumătate din proprietatea părinţilor, urmând ca ulterior
să achiziţioneze şi cealaltă jumătate. Împrumuturile de la bănci
sunt garantate cu terenul deţinut, instituţia de împrumut poate
acorda împrumuturi echivalente cu până la 70% din valoarea fermei.
În cazul în care nu se restituie împrumutul şi nu se plăteşte
dobânda, băncile preiau ferma şi o pun în vânzare.
În ultimele decenii fermierii sunt stimulaţi să producă ecologic.
În acord cu regulile de producere în sistem ecologic, alimentele
ecologice trebuie să fie obţinute cât mai natural posibil. În acest
context, este interzisă utilizarea oricărui aditiv anorganic, a
chimicalelor, în general.
În producerea de alimente de origine animală ecologice, se pune accent
pe modul cum este tratat animalul în mediul său, precum şi pe
protecţia mediului înconjurător. O companie care doreşte să
proceseze şi să ambaleze alimente organice trebuie să depună un
dosar formal la autorităţile statale. Operatorul cu inspectorul merg
pe teren, se întocmeşte un raport conform căruia se vor stabili
elementele de activitate generală şi cele specifice companiei. De
exemplu, se va descrie modul în care produsele ecologice se vor păstra
separat de produsele convenţionale, în ce cantitate şi între ce ore
se vor procesa şi ambala aceste produse. Certificarea ecologică este
acordată numai în momentul în care inspectorul de stat are
convingerea că acea companie va avea o activitate de producţie în
sistem ecologic. Autorităţile vizitează compania de câteva ori pe
an, ocazie cu care primesc dovezi referitoare la modul cum se asigură
producerea alimentelor ecologice. Produsele rezultate sunt etichetate,
fiecare dintre ele având un simbol naţional pentru produse ecologice.
ÃŽn Danemarca, spre exemplu, principalul produs ecologic este laptele.
Unul din patru litri de lapte este ecologic. Acest tip de lapte
reprezintă circa 80% din cantitatea de lapte vândută. Dacă la
începutul anilor ’90 marea majoritate a produselor ecologice erau
vândute de la porţile fermelor şi foarte puţin în magazine special
amenajate, astăzi peste 85% din produsele ecologice se vând în
supermarket-uri.
Cele mai importante motive pentru cumpărarea produselor ecologice sunt
siguranţa calităţii şi a sănătăţii.
Ã’
Ã’
va fi necesar ca cea mai mare parte a producţiei animaliere, destinată
pieţei de consum, să fie realizată în exploataţii zootehnice
familiale. Acest tip de exploataţie nu poate apărea şi nu se poate
dezvolta de la sine, ci printr-un proces stimulat, sprijinit ÅŸi condus.
Dacă administraţia de stat poate contribui la apariţia
exploataţiilor zootehnice familiale, prin pârghiile juridice şi
economice avute la dispoziţie, mediul universitar poate contribui, prin
programe de extensie, la dezvoltarea acestora. Luând în considerare
şi sprijinul limitat acordat producătorilor agricoli, cu mijloace
financiare sau materiale, de la bugetul de stat sau din fonduri oferite
de organisme internaţionale, apare evidentă necesitatea
intensificării preocupărilor pentru realizarea şi dezvoltarea unor
exploataţii de dimensiuni viabile, eficiente. În România, direcţia
corectă nu poate fi decât spre organizarea de exploataţii zootehnice
astfel dimensionate încât să permită aplicarea unor tehnologii şi
managemente performante, obţinerea de producţii în condiţii de
maximă eficienţă economică. În condiţiile socioeconomice de la
noi, creşterea animalelor în condiţii de performanţă,
competitivitate şi profitabilitate trebuie să se bazeze pe
exploataţia familială, în care fermierul exploatează direct, singur
sau împreună cu membrii familiei sale, întregul efectiv de animale
şi suprafaţa de teren aferentă. În exploataţia zootehnică
familială, fermierul trebuie să aibă cunoştinţe de tehnologie
(alimentaţia, reproducţie, selecţie, construcţii, maşini şi
instalaţii, zooigienă ş.a.), de management şi marketing, pe care
trebuie să şi le împrospăteze permanent, în scopul practicării
unor activităţi complexe, performante şi profitabile.
CreÅŸterea animalelor, domeniu foarte important al agriculturii, va
trebui să devină în scurt timp o imensă avuţie naţională. În
acest scop, programele strategice, imperios necesar susţinute
financiar, trebuie să asigure nu numai creşterea numerică a
efectivelor de animale, ci mai ales, productivitatea pe animal,
calitatea producţiei obţinute şi eficienţa economică, determinată
de realizarea ÅŸi valorificarea produselor animaliere. Pentru aceasta,
trebuie să se implementeze procesul de ameliorare genetică a
efectivelor de animale (prin aplicarea unor programe naţionale şi
racordarea la fondul mondial de gene), să se folosească biotehnologii
moderne de reproducţie (însămânţarea artificială şi transferul de
embrioni), să se introducă un concept nou de nutriţie a animalelor
în concordanţă cu cerinţele fiziologice ale fiecărei categorii de
animale, să se folosească echipamente, maşini şi utilaje de înaltă
productivitate care să nu afecteze integritatea funcţională a
organismului animal ÅŸi salubritatea produselor.
În obţinerea de produse animaliere de calitate, nepoluate, salubre,
paralel cu asigurarea păstrării echilibrului ecologic benefic pentru
sănătatea oamenilor şi animalelor, este necesară îmbunătăţirea
cunoştinţelor profesionale ale tuturor categoriilor de crescători.
Prin soluţiile de amenajare a adăposturilor şi de dotare a lor cu
instalaţii de muls, adăpare şi de evacuare a dejecţiilor, se va
reduce efortul fizic, va creÅŸte productivitatea muncii ÅŸi
rentabilitatea exploataţiilor familiale. Tehnicile moderne de
ameliorare vor contribui la îmbunătăţirea capacităţii productive a
vacilor. Folosirea exemplarelor slab productive pentru lapte la
încrucişări cu rase de carne, va mări eficienţa economică a
exploataţiei.
Cele prezentate vin să confirme afirmaţiile marelui specialist în
calitate, Iosif JURAN (american de origine română, născut la Brăila)
care susţine că obţinerea de produse de calitate este condiţionată
de calitatea tehnologiei, a personalului ÅŸi a managementului.
Americanul E. DEMING este de părere că „fără educaţie nu există
viitor†şi că „calitatea începe cu educaţia şi se termină cu
educaÅ£iaâ€Â.
Încheiem prin a susţine că pentru a realiza criteriile de calitate
cerute de Uniunea Europeană, trebuie să ne preocupăm nu numai de
perfecţionarea tehnologiilor ci şi de educaţia celor ce activează
în domeniul agricol.
ì¥Â`