Referat Deteriorarea Mediului

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Deteriorarea Mediului si de asemenea puteti face Download Referat Deteriorarea mediului

Citeste fragmente din Referat Deteriorarea Mediului

Biologie Introducerea de noi specii în ecosistem sau diversitatea biologică; Construcţia de baraje, poduri, drumuri şi remedii împotriva acestora ; Supra exploatarea mediului ; Poluarea ; Deteriorarea mediului Introducerea de noi specii în ecosistem sau diversitatea biologică: În anii 1990 diversitatea biologică a devenit o sintagmă obişnuită cercetărilor încununate de succes şi a interesului faţă de ecosisteme, inginerie genetică şi, în general, faţă de problemele mediului. Dacă studiaţi o carte de biologie sau de botanică dinainte de 1990 este destul de imposibil să găsiţi sintagme ca „diversitatea biologică” sau „biodiversitate” explicate în detaliu. Aceşti termeni se utilizează de mult timp dar niciodată nu au fost în atenţia cititorilor. Acest fenomen se petrecea înaintea anilor 1990. Diversitatea biologică sau, mai pe scurt, biodiversitatea, au devenit instantaneu sintagme cheie. Ele sunt general utilizate, dar uneori într-un context vag, pentru a exprima un întreg spectru de idei din biologia modernă. Ele se referă la întregul lanţ ierarhic al vieţii: variaţia sau diversitatea genelor din interiorul tuturor vieţuitoarelor; diversitatea fiecărei vieţuitoare; diversitatea in cadrul aceleiaşi specii; diversitatea speciilor; variaţiile din cadrul unor comunităţi compuse din mai multe specii; ecosistemele la scară largă; diversitatea globală a vieţii de pe Pământ. Cat de diversă este viaţa? Simplu spus, biodiversitatea înseamnă diversitatea vieţii pe Pământ, cum ar fi arborii, florile, pasările, insectele, mamiferele, peştii, viermii, algele. Varietatea plantelor si animalelor pare nesfârşită, dar nu este, după cum ne putem astăzi da seama. Grupul natural, de bază al vieţuitoarelor este specia. Membrii aceleiaşi specii se pot înmulţi intre ei, dar nu cu membrii altei specii. Astfel, leii se încrucişează cu alţi lei, tigrii cu tigrii, gheparzii cu gheparzii - dar nu unii cu alţii. Numărătoarea Până astăzi, pe planeta noastră biologii au catalogat aproximativ două milioane de specii. Pentru a avea o cifră clară care să-i ajute în planificarea viitoare, ideal ar fi ca ei să cunoască exact câte specii sunt, unde trăiesc, câţi membrii si cum se modifică aceste cifre. Aceasta este o sarcină uriaşă şi nu sunt fonduri suficiente, timp, echipament sau biologi care să o ducă la bun sfârşit într-un viitor apropiat. De aceea, planurile se bazează pe estimări care variază considerabil. Unii oameni de ştiinţă afirmă că pe Pământ ar fi aproximativ 5 milioane de specii de plante, animale, ciuperci, bacterii si alte vieţuitoare. Alţii spun că această cifră ar putea sa fie 100 de milioane. Cât de repede dispar acestea? In locurile cu doar câteva specii reprezentative, cum ar fi Oceanul Arctic, s-au pierdut relativ puţine. Un exemplu ar fi balena lui Steller, un mamifer marin de 6 tone vânat de oameni până când au dispărut total la mijlocul anilor 1700. In "punctele fierbinţi" ale diversităţii însă, precum pădurile tropicale, lucrurile stau cu totul altfel. Dispar specii înainte ca ele să fie descoperite, o data cu defrişarea arborilor pentru cherestea sau pentru a face loc noilor terenuri agricole, şeptelului, caselor sau fabricilor. Majoritatea acestor forme de viaţă sunt insecte, cum ar fi gândacii, alături de muşte, viermi, flori si ciuperci. Estimările privind numărul speciilor pe cale de dispariţie variază de la una pe zi până la una pe minut. Aceasta este o creştere enormă a ratei de dispariţie, care înainte de apariţia oamenilor se producea natural în cadrul evoluţiei. Oamenii au dus la mărirea ratei de dispariţie de peste 1.000 de ori. Construcţia de baraje, poduri, drumuri şi remedii împotriva acestora: Nevoia de mobilitate / automobil Autoturismele reprezintă un mijloc de transport foarte convenabil, iar costurile aferente – în special cel al combustibilului – sunt relativ scăzute. Insă adevăratul preţ al folosirii autoturismelor devine foarte ridicat în momentul în care luăm în considerare banii cheltuiţi pentru construcţia de drumuri şi şosele, şi mai ales când ţinem cont de poluarea şi de celelalte efecte nocive asupra mediului pe care le provoacă acest mijloc de transport. Studiile arată că valoarea timpului pe care o persoană o dedică transportului reprezintă, în medie circa 1,1 ore pe persoană şi pe zi. (din Scientific American, Octombrie 1997). Transportul de mărfuri Principalele oraşe ale României sunt legate printr-o reţea de aproximativ 15.000 km de drumuri naţionale, incluzând aproape 1.000 km de şosea cu trei sau patru benzi de circulaţie şi doar 113 km de autostradă. Rapoartele sugerează că două treimi din reţea (în jurul a 10.000 km) au ajuns în starea care necesită reparaţii urgente iar aproape jumătate se află în condiţii precare. Lipsa întreţinerii a aproape 2.000 de poduri a provocat alte probleme, 40% dintre acestea sunt sub nivelul de standardizare privind greutatea admisă, implicând restricţii de greutate pentru autovehicule. Acest fapt a dus la devierea vehiculelor pe drumuri secundare cauzând congestionarea traficului şi creşterea concentraţiei poluanţilor, alături de scăderea siguranţei circulaţiei. Problemele cauzate de transport Transportul are impact atât asupra mediului natural cât şi construit şi asupra sănătăţii umane. Sporirea poluării Transportul este una din cele mai mari surse de emisie de dioxid de carbon. Un autoturism produce în medie o cantitate egală cu de patru ori greutatea sa de dioxid de carbon într-un an. Dacă numărul de maşini va creşte conform previziunilor, emisiile de CO2 cauzate de transport se vor dubla până în anul 2020. După cum ştim, CO2 este unul dintre principalii vinovaţi pentru producerea efectului de seră. Folosirea naturii ca aliat Gărgăriţa este una din insectele folositoare ce ajută ţăranul lui contra dăunătorilor. Folosirea acestor insecte ca metode biologice de combatere, este o soluţie mult mai viabilă decât aceea a folosirii pesticidelor. Pesticidele omoară atât dăunătorii cât şi insectele folositoare, provocând o dependenţă crescută a ţăranului faţă de aceste substanţe chimice, deoarece prin absenţa prădătorilor naturali, culturile sunt mult mai ameninţate de atacul dăunătorilor. Unii dintre aceştia au devenit chiar rezistenţi la insecticide, cum ar fi musculiţa albă. O viespe mică – Encarsia formosa – este folosită acum pentru înlăturarea musculiţei albe de pe unele culturi, printre care şi cele de tomate. Alt organism folosit în mod curent este ciuperca parazită Verticilium eucarni, care poate fi împrăştiată pe câmp folosind aceleaşi metode ca pentru pesticide. Prin utilizarea acestor metode de combatere biologică, ţăranii şi fermierii pot reduce cantităţile de pesticide şi fungicide folosite, ajutând astfel pământul pe care îl lucrează. Azotul natural Fasolea, mazărea şi trifoiul au capacitatea de a păstra azotul cu ajutorul unor bacterii ce trăiesc în nodulii rădăcinilor. Aceste bacterii fixează azotul din aer, introducându-l în plante, şi sunt cunoscute ca bacterii fixatoare de azot. Folosind metode rotaţiei culturilor, planta ce va urma unei recolte de fasole, mazăre sau trifoi, va beneficia de azotul rămas în sol. Pe viitor se speră folosirea bacteriilor fixatoare de azot pentru fertilizarea unui număr mai mare de plante. In pădurile tropicale aceste bacterii sunt foarte des întâlnite în sol. Lista îngrăşămintelor organice Gunoiul de grajd -este un îngrăşământ organic complet, putând fi folosit la toate plantele de cultură şi pe toate tipurile de sol. Mustul de bălegar şi urină -sunt bogate îndeosebi în azot şi potasiu Mraniţa -rezultă prin descompunerea aproape completă a gunoiului de grajd, fiind foarte eficient în legumicultură. Îngrăşămintele verzi -sunt acele plante care se cultivă în scopul îngropării lor în sol odată cu lucrările de bază (lupin, măzăriche, sulfină, rapiţă, floarea soarelui etc.). Alte îngrăşăminte Amendamentele -se aplică pentru îmbunătăţirea însuşirilor fizico-chimice şi biologice şi biologice ale solurilor (piatra de var, varul ars, varul stins, marna etc.) Îngrăşămintele bacteriene -reprezintă culturi de diferite specii de bacterii cu care se tratează seminţele sau răsadul, care se introduc în sol în scopul mării fertilităţii acestuia şi îmbunătăţirii regimului de hrană a plantelor (nitraginul, azotobacterinul, fosfobacterinul, silicobacterinul) Silvicultura În multe cazuri, căile prin care pădurile sunt gestionate şi folosite au efecte în general benefice pentru mediu, fiind în măsură să conserve şi, uneori, chiar să crească valoarea biodiversităţii şi peisajelor în plus faţă de rolul lor faţă de protejarea calităţii solului şi echilibrului hidrologic. Cu toate acestea, unele practici, în special cele asociate cu folosirea intensivă a pădurilor pentru producţia de celuloză în cantităţi industriale poate avea efecte de mediu serioase. Poluarea In timp omul a transformat natura in folosul sǎu. Consumul mare de oxigen in diverse activităţi si eliminarea in aer a unui număr mare de substanţe toxice duc la încărcarea atmosferei cu substanţe dăunătoare . Stratul gazos al Pamatului reprezentat de atmosfera terestra reprezintă unul dintre factorii esenţiali a existenta vieţii . Timp de milioane de ani echilibrul natural al gazelor atmosferice s-a menţinut dar acum este ameninţat de activităţile omului. Atmosfera este formata din : azot 78,09% oxigen 20,95% argon 0,92% bioxid de carbon 0,03% alte gaze (xenon, hidrogen, ozon, radon, heliu) 0,1% ö ␃㜃$␸䀀&⑈愀̤ ̤̀萑Ȝ␷㠀$⑈怀ᲄ愂̤ሀânilor. Din cauza scăderii concentraţiilor a oxigenului si a dioxidului de carbon pot apărea fenomene de anoxie. Definirea poluării reprezintă o problema deoarece implică mai multe aspecte si fiecare conduc la o alta explicaţie. Cea mai potrivita este definiţia data de Organizaţiei Mondiala a Sănătăţii (O.M.S). „Se poate vorbii despre poluarea atmosferica atunci când una sau mai multe substanţe străine sau amestecuri de substanţe sunt prezente in atmosfera in cantităţi sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru oameni, animale ,sau plante si contribuie la punerea in pericol sau vătămarea activităţilor sau bunăstării persoanelor” Principale surse ale poluării Sursele poluării sunt împărţite in trei categorii : surse naturale surse provocate de om(artificiale) surse „activităţilor ”casnice” Surse naturale Printre aceste surse amintim: Polenul plantelor si al floriilor care provoacă alergii; Ceaţa care acţionează asupra naturii; Erupţiile vulcanice care activează produşii gazoşi, lichizi si solizi şi astfel schimbă local relieful zonei in care se manifestă. Cenuşa vulcanica, praful vulcanic împreuna cu vapori de apă influenţează fenomenul „efect de sera”; Incendiile naturale sunt o sursă formată din fum si cenuşă, şi se produc atunci când umiditatea climatului scade critic, fenomen întâlnit mai ales in zona tropicală; Furtunile de praf se produc in zonele de stepă mai ales in perioadele lipsite de precipitaţii când se pierd pârtile aeriene a vegetaţiei astfel ele ramând expuse acţiunii de eroziune a vanturilor specifice continentului African. Surse artificiale Transporturile sunt o sursă importanta de poluare deoarece autovehiculele funcţionează pe baza unor motoare cu combustie producând anumite gaze de eşapament . Poluanţii emişi depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului si de condiţiile tehnice de funcţionare. Printre acestea amintim dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile, compuşi organici, metanul ,etc. Industria la momentul actual este principalul poluant la scara mondiala, deoarece procesele de producţie în uzine eliberează substanţe toxice . SHAPE * MERGEFORMAT Sursele provocate din „activităţi casnice” Acesta sursa de poluare este provenita din arderea lemnului deoarece in unele locuri lemnul constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice (încălzirea locuinţelor pe anotimpul rece). In S.U.A. si India se ard anual circa 130 de milioane de tone de lemn ,in S.U.A. aceasta cantitate asigura doar 3% din consumul de energie, iar India cu aceiaşi cantitate asigura 25% din consum aceste tari .Aceste state au in politica lor economica reducerea consumului foarte mare de lemn pentru inclazire care dăunează populaţiei si nu numai. Poluanţi Putem clasifica poluanţi după natura lor : Poluanţi de natura fizica Depunerile radioactive; Ape folosite in uzinele atomice; Deşeuri radioactive; Ape termale; Lichide calde provenite de la răcirea instalaţiilor industriale sau centrelor termoelectrice si atomo-electrice; 2. Poluanţi de natura chimica Mercurul provenit din : - deşeuri industriale; - inhalarea vaporilor ca urmare a unor scăpări accidentale a termometrelor; Azotaţii proveniţi din : - îngrăşăminte chimice; - detergenţi; Plumbul provenit din: - gazele de eşapament ale autovehiculelor; - evacuările uzinelor industriale; Monoxidul de carbon se formează in mod natural in metabolismul microorganismelor, el este un compus al gazului natural, se răspândeşte in atmosfera sau in stratosfera sub efectul razelor ultraviolete. Monoxidul de carbon este un gaz toxic pentru oameni si animale, poate pătrunde in organism in plămâni si blochează fixarea oxigenului, puterea sa de fixare este de 240 de ori mai mare decât a oxigenului . In natură anumite plante (morcovul) pot fixa bine monoxidul de carbon. Dioxidul de carbon este cel mai important din ciclu carbonului deoarece aduce clorul in fotosinteza sub forma de vapori de apa lăsând sa treacă undele scurte ale radiaţiilor solare, provoacă reîncălzirea aerului menţinând temperatura (pe Venus atmosfera este foarte bogata in carbon iar temperatura atinge cu aproximaţie 470o). Dioxidul de sulf este produs in principal de arderea cărbunelui, provoacă ploile acide care distrug vegetaţia si clădirile. Azotul, elementele care compun azotul contribuie constant la poluarea atmosferei (bioxidul de azot NO2 este cel mai periculos), provoacă formarea smogului. Un alt poluant sunt ţigările care in prezent sunt consumate de un număr foarte mare de consumatori de toate vârstele. Principalele substanţe poluante din compoziţia unei ţigări : Substanţa Cantitate Efectul produs Dioxidul de carbon 23.100-78.300 Se elimină prin respiraţie Oxid de carbon 5.250-21.400 Produce tulburări de memorie si de vedere Favorizează infarctul Gudroane 3.000-33.000 Blochează activitatea leucocitelor Nicotina 200-2.400 Toxic al sistemului nervos Accidente cardiovasculare Acetaldehida 140-1.440 Methemoglobinizat Amoniac 60-330 Iritant pentru ochi Caustic Bronşita Alcool metilic 40-330 Leziuni ale ochilor Hidrogen sulfurat 12-35 Irita mucoasele Fenol 9-202 Denaturarea proteinelor Cadmiu 1 Afectează rinichi Oxid de azot 0-600 Modificări respiratori Dioxid de azot 0-10 Modificări cardio-vasculare Plumb 1 Produce intoxicaţie cu plumb 3. Poluanţi de natura chimica Microorganismele patogene: Substanţe organice provenite din procesul de fermentare. Poluarea Pământului Poluarea solului Degradarea solului este cauzata de : Folosirea incorecta a îngrăşămintelor chimice (afectarea masei organice a solului); Exploatarea neraţională, prin monoculturi (epuizarea solului); Toţi factori poluanţi din apă, atmosferă ajungând pe sol (fertilitatea solului); Tăierea solului prin irigaţii (degradarea solului); Aruncarea rezidiurilor industriale pe sol (distrugerea solului); Masuri de precauţie : Sădirea unor plante care absorb unii poluanţi; Combaterea inundaţiilor; Utilizarea îngrăşămintelor in cantităţi adecvate; Poluarea apelor Daca am putea pune toata apa globului in 50 de pahare, 49,5 ar conţine apa sărata a marilor si a oceanelor iar din partea rămasa aproximativ jumătate este apa din gheţuri sau o apa prea poluata pentru a fi potabila astfel pentru omenire rămâne decât conţinutul unei linguriţe; din datele consumului mondial al apei, ea este repartizată 69% agriculturii, 23% industriei si doar 8 % in domeniul casnic. Poluarea apei se datorează : Scăpării rezidiurilor depozitate pe sol; Detergenţi sintetici; Insecticide; Îngrăşăminte chimice provenite de la combinatele zootehnice; Ploile acide; Masuri de precauţie : Construirea unor staţii de reţinere a substanţelor poluante; Controlul depozitării deşeurilor solide astfel încât sa nu fie luate de ape. Poluarea aerului Cauzele poluării : Gazele industriale; Gazele rezultate din arderi (încălzirea locuinţelor, gazele de eşapament eliminate de autovehicule); Masuri de precauţie : Plantare de arbori, extinderea zonelor verzi; Supraînălţarea coşurilor din care se elimină o cantitate mare de fum si gaz; Amplasarea in locuri speciale a rampelor de gunoi; Folosirea unor combustibili combinaţi (benzina si gaz poluant) Efecte si fenomene rezultate in urma poluării 1.Smogul Cuvântul „smog” este format pornind de la cuvinte englezeşti „smoke” si „fog”, este un amestec de ceaţă solidă sau lichidă şi particule de fum formate când umiditatea este crescută. Smogul se formează in zonele urbane, în locurile in care exista un număr mare de automobile, când dioxidul de azot este descompus de razele solare, eliberându-se ozonul. El pot cauza probleme foarte mari : Irita ochii si căile respiratori; In aşezările urbane cu densitate crescuta, rata mortalităţii poate să crească în mod considerabil in timpul perioadelor de expunere la smog; Smogul apare in zonele oraşelor de coasta si este o adevărata cauză a poluării aerului in marile oraşe precum Atena, Los Angeles, Tokyo. 2.Ploaia acida Este formata din oxizii de sulf, oxizi de azot si vapori de apa, rezultând acizi sulfurici şi acizi azotici, care pot fi transportaţi la distanţe mari de locul formarii. Interacţiunile dăunătoare provocate de ploile acide : Erodarea structurilor; Distrugerea culturilor agricole; Ameninţarea speciilor de animale; 3.Efectul de sera Este creşterea de dioxid de carbon ce permite energiei solare sa pătrundă in atmosfera. Principali poluaţi care provoacă efectul de sera : Dioxidul de carbon; Oxidul azotos; Metanul; Rezultatul efectului de sera este creşterea temperaturii planetei care duce la schimbări ale climei si ale reliefului, datorită topirii calotelor glaciare de la poli. Poluarea si Sănătatea Majoritatea bolilor din organism sunt din cauza poluării. Bolile infecţioase: Boli microbiene - febra tifoidă; - holera; Boli virotice - hepatită epidermică; Boli parazitare - dizenteria; Bolile neinfecţioase : Intoxicaţie cu plumb; Intoxicaţie cu mercur; Intoxicaţie cu zinc; Intoxicaţie cu azotaţi si fosfaţi; Intoxicaţie cu pesticide. PAGE PAGE 9 쥁@