Referat Bunastareaomeniriidepindedebunastareaanimalelor

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Bunastareaomeniriidepindedebunastareaanimalelor si de asemenea puteti face Download Referat Bunastareaomeniriidepindedebunastareaanimalelor

Citeste fragmente din Referat Bunastareaomeniriidepindedebunastareaanimalelor

Bunăstarea omenirii depinde de bunăstarea animalelor Creşterea animalelor de fermă are ca scop principal asigurarea bunăstării fermierilor şi a populaţiei, în general, prin obţinerea de produse animaliere de calitate superioară. Atingerea acestui deziderat devine tot mai dificilă în condiţiile creşterii demografice accelerate. Potrivit unor publicaţii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, sporul anual al populaţiei globului este de aproximativ 80 de milioane. În anul 1950 existau pe glob aproximativ 2,5 miliarde de oameni, iar în prezent populaţia globului depăşeşte 6 miliarde. Se crede că în anul 2005 populaţia globului va fi de cel puţin 6,5 miliarde, iar în anul 2015 de cel puţin 7,3 miliarde de locuitori. În decurs de câteva decenii este posibilă dublarea populaţiei globului. În mod normal, dublarea populaţiei presupune dublarea producţiei zootehnice. De fapt, ar fi necesară mai mult decât o dublare a producţiei, deoarece peste jumătate din populaţia lumii suferă din cauza insuficienţei produselor alimentare de origine animală. Dar creşterea producţiei zootehnice nu poate fi realizată pe seama dublării numărului de animale, deoarece animalele sunt concurente cu omul în ce priveşte consumul de cereale. Singura soluţie valabilă o reprezintă creşterea productivităţii şi asigurarea ritmicităţii, iar aceasta presupune artificializarea în şi mai mare măsură a condiţiilor de viaţă şi extinderea sistemelor intensive de creştere, cu densităţi crescute pe unitatea de suprafaţă construită, cu toate procesele de muncă mecanizate. Mecanizarea şi automatizarea proceselor de muncă, reprezintă caracteristicile definitorii ale stadiului de industrializare a zootehniei, care a fost deja atins, cu aproximativ 40 de ani în urmă, în domeniul creşterii păsărilor şi a porcilor. La vremea respectivă, trecerea de la sistemele de creştere tradiţionale, la cele de tip intensiv – industrial, a reprezentat un salt calitativ indiscutabil şi mai ales o soluţie binevenită pentru asigurarea cererii mereu crescânde de produse alimentare de origine animală. Mult timp s-a crezut că industrializarea zootehniei reprezintă singura cale de asigurare a necesarului de proteină de origine animală, în condiţiile creşterii rapide a populaţiei globului. Dar, ulterior, s-a constatat că sistemele intensive de creştere, de tip industrial, sunt incompatibile cu sănătatea efectivelor şi conduc la apariţia unor boli, numite generic boli ale civilizaţiei animalelor. Din această categorie fac parte tehnopatiile, care sunt cauzate de imperfecţiunile tehnologiilor de creştere a animalelor: entero- şi pneumopatiile, favorizate de microclimatul necorespunzător şi de stres; afecţiunile podale, favorizate de pardoselile necorespunzătoare; mamitele favorizate de exploatarea necorespunzătoare a aparatelor de muls etc. O altă categorie de boli, generate de sistemele de tip industrial, o reprezintă tulburările de comportament: canibalismul, coprofagia, malofagia, suptul nenutritiv, pica, ticul limbii etc. Înlocuirea parţială sau totală a muncii manuale prin mijloace mecanice şi automatizarea unor tehnologii a redus contactul omului cu fiecare animal în parte. În această situaţie, pe de o parte, animalele nu mai sunt supravegheate zilnic şi pe de altă parte, îngrijitorii pierd treptat cunoştinţele privind comportamentul animalelor pe fluxul tehnologic. Unii fermieri au ajuns să creadă că managementul sănătăţii şi a producţiei animaliere pot fi asigurate fără a vedea zilnic toate animalele, urmărind doar cifrele privind producţia, consumul de furaje, de apă, medicamente, vaccinuri etc. Asemenea practici păguboase erau foarte frecvente în complexele zootehnice de stat, ceea ce conducea la descoperirea cu mare întârziere a bolilor, de regulă după extinderea acestora.   inclusiv a comportamentului natural, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă. Aceasta înseamnă asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor animalelor, monitorizarea computerizată a factorilor de microclimat, a ventilaţiei, consumului de furaj şi de apă şi aplicarea programelor de profilaxie a bolilor etc. Dacă examinăm tehnologiile de tip industrial, prin prisma progreselor din domeniul cunoaşterii comportamentului animalelor domestice, a normelor etice privind raporturile cu animalele, impuse de către asociaţii şi fundaţii anume constituite la nivel naţional şi internaţional, dar mai ales în spiritul reglementărilor internaţionale privind bunăstarea şi protecţia animalelor, rezultă cu claritate necesitatea reconsiderării şi înlocuirii tehnologiilor vechi cu alte tehnologii, moderne şi performante, care ţin seama de cerinţele fiziologice ale animalelor şi permit valorificarea în cele mai bune condiţii a potenţialului biologic productiv al animalelor. Revizuirea tehnologiilor de creştere a animalelor este impusă şi din considerente privind siguranţa alimentară. Vechile tehnologii au sădit neîncrederea la consumatorii de produse de origine alimentară, ca urmare şi a apariţiei de îmbolnăviri: toxiinfecţii alimentare; infecţii cu virus gripal, cu E. coli de tip O157; îmbolnăviri cu prioni care produc encefalopatii, cu trichinele, dioxină etc. Tehnologiile noi prevăd excluderea unor pesticide din mediul de viaţă al animalelor, interdicţia de folosire a hormonilor pentru sincronizarea fătărilor şi a antibioticelor ca biostimulatori de creştere, restrângerea folosirii în hrană a reziduurilor industriale (borhot, melasă etc.) şi aplicarea măsurilor de protecţie a mediului faţă de poluarea organică şi biologică prin reziduurile zootehnice. Atingerea dezideratelor privind productivitatea şi calitatea produselor animaliere obligă la anumite corecţii în mentalitatea fermierilor. Se impune mai ales eliminarea unor tipare mecaniciste, din conceptul de industrie zootehnică, în favoarea conceptului de zootehnie ecologică. În perspectiva apropiată, va deveni obligatorie şi respectarea Convenţiei Europene privind Protecţia Animalelor de Fermă, cerinţele acesteia fiind deja transpuse în Ordinul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei nr. 168/2000. Obţinerea de produse salubre, de calitate superioară, nu presupune neapărat abandonarea sistemelor intensive de creştere şi de exploatare a animalelor, după cum nici artificializarea condiţiilor de creştere a animalelor, nu presupune neapărat nesocotirea cerinţelor fiziologice ale animalelor, ci dimpotrivă, cunoaşterea exactă a acestora, pentru evitarea suferinţei inutile a animalelor şi a pierderilor economice, deoarece realizarea producţiilor mari este posibilă numai în condiţii de sănătate productivă. Pentru progresul zootehniei româneşti este necesară o atitudine deschisă şi pozitivă faţă de tehnologiile intensive, cu condiţia ca acestea să fie adaptate la cerinţele fiziologice şi comportamentale ale fiecărei specii. Tehnologiile intensive moderne, diferă de cele de tip industrial şi presupun îmbinarea tehnicii de vârf cu biologia, ele putând fi considerate mai degrabă biotehnologii. Pentru aplicarea lor este obligatorie computerizarea fermelor pe tot fluxul de creştere a animalelor şi de obţinere a produselor alimentare. Există chiar tendinţa de folosire a roboţilor în fermele zootehnice. De exemplu, în Franţa mai mult de 200 de ferme de vaci sunt echipate cu roboţi de muls, care asigură mulsul fără participarea mulgătorilor. Această tehnologie măreşte producţia de lapte şi productivitatea muncii, datorită faptului că se realizează mai multe mulsori pe zi, de fapt, atâtea câte sunt necesare şi fiecare la momentul potrivit. Dar utilizarea roboţilor, nu numai pentru muls, ci şi în alte scopuri, nu trebuie să conducă la ideea că ar putea fi nesocotite cerinţele elementare de comportament alimentar, reproductiv sau social al animalelor. Powered by HYPERLINK "http://www.e-referate.ro/" http://www.e-referate.ro/ Adevaratul tau prieten PAGE PAGE 2 쥁`