Referat Paduri Amenintate

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Paduri Amenintate si de asemenea puteti face Download Referat Paduri amenintate

Citeste fragmente din Referat Paduri Amenintate

PĂDURI AMENINŢATE Pădurile tropicale sunt arse şi excavate cu o viteză care atinge 160 000 km² pe zi. Lăcomia vestului şi sărăcia lumii a treia ajută la menţinerea acestui fenomen de distrugere care, dacă va rămâne necontrolat, va atrage după sine schimbări climatice şi ecologice drastice. Pădurile tropicale se găsesc în regiunile calde care au parte de ploi abundente. Ele reprezintă mediul cel mai productiv şi cel mai fertil din lume, dar oamenii le ameninţă existenţa prin distrugerea continuă la care le-au supus. O bună parte a acestei distrugeri a avut loc cu scopul declarat de a asigura necesarul de lemn. Se estimează că la ora actuală cel puţin jumătate din totalul pădurilor tropicale au fost deja distruse. În fiecare minut al unei zile se defrişează o suprafaşţă ce ar putea acoperi şase terenuri de fotbal. Copacii absorb din atmosferă dioxidul de carbon elminând în schimb oxigen. Cu cât dispar mai mulţi copaci, cu atât mai puţin dioxid de carbon poate fi absorbit din aer şi ca urmare tot mai multe radiaţii solare rămân blocate în straturile care formează atmosfera – de aici efectul de seră. Cercetări recente au demonstrat că în pădurile tropicale pot trăi până la 30 de milioane de specii de insecte. Pădurile tropicale, care acoperă doar 6 procente din suprafaţa totală a planetei, reprezintă habitatul natural a 70% din totalul speciilor existente pe pământ. O pădure tropicală poate fi descrisă cu multă acurateţe ca fiind ‘un deşert acoperit cu copaci’. Eroziunea solului Structura solului este fragilă, având un conţinut scăzut de minerale. Ploaia care asigură existenţa apei în sol devine astfel mai degrabă o ameninţare decât o sursă de hrană. Madagascarul reprezintă cel mai dramatic exemplu al unui ecosistem distrus prin defrişarea acoperământului său de copaci. Oamenii care de mii de ani au trăit în pădurile tropicale, cum ar fi de exemplu indienii din bazinul Amazonului sau triburile băştinaşe din Indonezia, au învăţat să exploateze pădurea fără să o distrugă. Aceste populaţii au descoperit şi modul în care se pot cultiva diferite plante pe solul situat sub arbori sau arbuşti. Este esenţial ca anumite regiuni cât mai vaste din vechile păduri tropicale să fie păstrate, atât pentru studierea lor cât şi pentru frumuseţea naturală pe care ele o oferă, alături de animalele şi plantele pe care le adăpostesc. Cele mai multe păduri tropicale sunt situate în ţările lumii a treia. Pădurile tropicale sunt distruse de către agricultori doar pentru a putea asigura hrana zilnică. Studiile efectuate asupra diferitelor moduri de utilizare a pământului ce aparţine pădurilor au arătat că cea mai bună metodă ar fi reîntoarcerea la vechile tehnologii. Forţa de muncă umană este mult mai disponibilă decât forţa mecanizată şi mai ieftină. Pădurile colectează apa din interiorul solului lor spongios şi după ce o filtreză o eliberează treptat în pâraie sau râuri. Ele înmaganizează apă şi din atmosferă, prin intermediul procesului de condensare. Lemnul pentru foc sau materialul lemnos pentru construcţii poate fi refăcut prin replantarea unor suprafeţe deja defrişate care ar putea fi utilizate încă din stadiul de puieţi. Lemnul şi vestul < t dacă ne imaginăm că lemnul necesar pentru un parchet sau pentru o piesă de mobilă mai deosebită poate să provină de la un copac căruia i-au trebuit 200 de ani sau poate chiar mai mulţi pentru a creşte şi care nu mai poate fi înlocuit. Vestul contribuie la distrugerea pădurilor tropicale şi prin cererea pe care o lansează faţă de rezervele ieftine de alimente vegetale. Anual, Comunitatea Europeană importă milioane de tone de manioc, foarte bogat în proteine, din Thailanda pentru a hrăni milioanele de capete de vite, porcine sau păsări din Europa. Maniocul este o plantă care se cultivă pe terenurile care au fost în mod deliberat defrişate în acest scop. Este lesne de înţeles că un arbore căzut la pământ va putrezi treptat, redând în natură o parte din valoarea sa nutritivă. Anumite specii de arbori au nevoie de trunchiul unui arbore mort pentru a-şi începe procesul de creştere. Ploaia acidă În timp ce suprafeţe uriaşe de păduri tropicale sunt distruse zilnic, pădurile europene şi cele americane sunt ucise de ploile acide. Acest fenomen are drept cauză principală emisia de dioxid de sulf şi de oxizi de azot de către termocentrale şi gazele de eşapament. Ploaia acidă afectează şi râurile, lacurile, culturile agricole, clădirile şi sănătatea oamenilor. Ea poate lăsa arborii fără frunze, poate ucide peşti, poate să erodeze rapid meterialul din care sunt construite clădiri vechi şi poate distruge instantaneu culturile agricole. Ploaia acidă cauzează anual pagube în valoare de mai multe milioane de dolari. Ţările cele mai afectate sunt puse în faţa unei alegeri simple: să plătească pentru a-şi depolua acum mediul înconjurător, sau să plătească mult mai mult mai târziu. Ultimul trib pierdut La vest de marea junglă a Amazonului se găseşte Igapo, o regiune acoperită cu păduri tropicale pe care nimeni până acum nu a încercat să le defrişeze. Igapo reprezintă habitatul natural al mai multor triburi de indieni băştinaşi, printre care triburile Siona şi Secoya, care trăiesc din pescuit şi din exploatarea diverselor bogăţii ale pădurii. Populaţia nu suferă de invaziile tăietorilor de lemne sau a fermierilor care au perturbat vieţile indienilor de pe alte suprafeţe din jurul Amazonului. Habitatul lor natural, pădurea, este inundat de ape zece luni pe an. Arborii sunt obligaţi să se dezvolte în 2-3 m de apă şi toate creaturile pădurii sunt adaptate să trăiască fără a atinge solul. Există foarte puţini răpitori de uscat. Leneşul şi maimuţeţe care sunt cele mai numeroase mamifere mari, trebuie însă să se apere în permanenţă de atacul păsărilor răpitoare. Există în schimb un număr enorm de specii de orhidee şi de epifite (plante care se pot dezvolta pe trunchiurile şi pe ramurile arborilor sau al altor plante). Igapo şi locuitorii acestei regiuni păreau a fi feriţi pentru totdeauna de intruşi, dar iată că n-a fost aşa. De curând, sub solul inundat au fost descoperite mari rezerve de ţiţei. În zilele noastre acesta se extrage la o scară destul de mică însă riscurile poluării se abat chiar şi asupra ultimei păduri tropicale virgine. 쥁@