Referat Creierul Animalelor

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Creierul Animalelor si de asemenea puteti face Download Referat Creierul animalelor

Citeste fragmente din Referat Creierul Animalelor

Creierul animalelor este cea mai complexa structura cunoscuta şi este diferita chiar şi de creierul celor mai apropiate rude animale . Însă a evoluat din aceste structuri şi are o legătură strânsă cu ele. Creierul, ca organ separat , a crescut din sistemul nervos al primelor animale . Prima viaţă consta din organisme unicelulare , dar când s-au dezvoltat cu mai mult de o celulă , cele care au avut cel mai mare succes au fost cele cu un sistem intern de comunicaţii, un sistem nervos. Un asemenea sistem permitea celulelor să facă schimb de informaţii . Nu toate formele de viaţă au acest sistem intern de comunicaţii : spongierii de exemplu nu au deloc aşa ceva . Cele care au celule nervoase (neuroni) au putut să adopte o varietate largă de forme şi să se adapteze la o gamă mai largă de medii. Cea mai veche şi mai simplă formă de sistem nervos este reţeaua nervoasă . A ceasta constă din celulele nervoase răspândite în întregul corp al animalului , făcând posibil schimbul de informaţii . Dar reţelele nervoase nu au structuri centrale pentru coordonarea informaţiilor . Cnidarii, precum hidra , şi echinodermele , precum castravetele de mare , funcţionează cu reţele nervoase. Dacă apare un stimul , asemenea forme de viaţă reacţionează rapid . Dacă de exemplu , o meduză este atinsă de o vietate mică ce este prada sa , întregul corp poate să se contracte sau un tentacul poate să se înfăşoare în mod automat în jurul prăzii . Stimularea şi reacţia sunt rapide . Nu există prelucrare de informaţii , doar o acţiune reflex. CORDOANE NERVOASE Următorul stadiu de dezvoltare a fost atunci când reţeaua nervoasă a devenit cordon nervos – un mănunchi de nervi dispus de-a lungul părţii anterioare a corpului unui animal . Odată ce celulele nervoase au ajuns să fie asamblate în acest fel , terenul a fost pregătit ca unele secţiuni ale cordonului să se transforme în ganglioni nervoşi , nişte noduri în care se întâlneau mai mulţi neuroni şi puteau să facă schimb de informaţii şi de comenzi . Animalele care au asemenea ganglioni sunt cele care prezintă simetrie faţă de o axă centrală – adică pot fi împărţite în jumătăţi care sunt imaginea în oglindă una faţă de cealaltă. Viermii laţi planaria , de exemplu, au o serie de ganglioni similari dispuşi de-a lungul unui cordon . În cazul râmelor , există un ganglion pentru fiecare segment al corpului . Atât la viermii laţi cât şi la râme există un singur ganglion în cap , care adesea este descris ca fiind un creier primitiv . De exemplu , în cazul râmei , ganglionul din segmentul capului este conectat le gură . La aceste animale ganglionul din cap a avut o mare importanţă decât alţi ganglioni , din două motive principale .În primul rând , pentru că era conectat direct la gură , el a devenit important în identificarea şi localizarea hranei . De exemplu , dezvoltarea unui simţ al mirosului a fost importantă , şi aceasta a fost însoţită de înmulţirea funcţiilor ganglionului frontal . A existat de asemenea o creştere a importanţei celulelor fotosensibile din cap : aceste s-au transformat mai târziu în ochi. Faptul că animalele se deplasau cu capul înainte în timp ce căutau hrana a făcut ca importanţa ganglionului cerebral să crească . Animalele care aveau un singur cordon nervos erau de asemenea mai eficiente şi mai rapide în prelucrarea informaţiilor decât animalele cu mai mult de un singur cordon . din el fiind dedicat prelucrării informaţiilor legate de simţul mirosului . Alte vietăţi la care au apărut ganglioni mai sofisticaţi au fost cefalopodele – sepiile , calmarii şi caracatiţele . În acelaşi timp , tentaculele lor au devenit foarte abile , astfel încât ele au devenit vânători pricepuţi în mediul marin. La cefalopodel ganglionii au fuzionat formând un centru de control mare , dispus în jurul esofagului diferitelor specii . În acest centru de control , diferiţii ganglioni controlează zone diferite sau funcţii diferite ale corpului . Acesta seamănă mult cu creierul vertebratelor. Sistemul nervos al animalelor lipsite de coloană vertebrală ( nevertebrate) poate să fie foarte complex , musca domestică are peste un milion de celule nervoase . Însă dezvoltarea creierilor mari a apărut la vertebrate . CREIERUL VERTEBRATELOR Primele vertebrate s-au dezvoltat acum aproximativ 500 milioane de ani la sfârşitul cambrianului . Acestea au fost aşa numiţii peşti fără fălci .Trăsătura lor definitorie a fost chiar coloana vertebrală – un şir de oase legate între ele care puteau să protejeze cordonul nervos . La vertebrate măduva spinării şi creierul de deasupra sa au devenit un sistem nervos central , la care erau ataşaţi senzori peste tot în restul corpului , cunoscuţi ca sistem nervos periferic. Creierul vertebratelor este împărţit în trei părţi : creierul posterior , creierul mijlociu, şi creierul anterior .La peşti fiecare dintre cele trei simţuri principale (mirosul, văzul , auzul) sunt asociate cu una din părţile creierului . De exemplu creierul lor anterior este strâns asociat cu mirosul , lobii potici ai creierului mijlociu sunt zonele cele mai importante. Vertebratele şi-au dezvoltat anumite părţi ale creierului în funcţie de modul lor de viaţă . De exemplu, păsările în general nu au nevoie de un simţ puternic al mirosului . De aceea ele au centre olfactive slab dezvoltate în creierul anterior . Pe de altă parte ele au zone puternic dezvoltate ce controlează comportamentul instinctiv , precum construcţia cuiburilor .La păsări încă creierul mijlociu este proeminent , dar la mamifere creierul anterior s-a dezvoltat fiind cea mai importantă zonă a creierului, iar lobii potici ( care sunt foarte importanţi la amfibieni)sunt , prin comparaţie , mai puţin importanţi . Creierul mare este acoperit cu membrane subţiri formate din neuroni , numite cortex cerebral . Se crede că aceasta a apărut prima dată la reptile asemănătoare cu crocodilul . Creierul mare este împărţit în două jumătăţi , numite emisfere cerebrale , care sunt foarte bine dezvoltate la mamifere .La unele mamifere cortexul cerebral este cutat şi şanţat , ce îmbunătăţeşte mult puterea de prelucrare a creierului. Unele grupuri de mamifere – primatele şi mamifere marine – au fost multe cute . Mărimea emisferelor cerebrale şi numărul de cute sunt importante pentru gradul de inteligenţă pe care îl au mamiferele . Se poate prezice reacţia unui animal la stimularea cortexului cerebral . Acest lucru se datorează faptului că , în utilizarea acestei părţi a creierului , este implicată o mare libertate de alegere. 쥁@