Referat Iarba De Sudan

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Iarba De Sudan si de asemenea puteti face Download Referat Iarba de Sudan

Citeste fragmente din Referat Iarba De Sudan

Iarba de Sudan – Sorghum sudanense Stapf IARBA DE SUDAN • o plantă furajeră valoroasă şi rezistentă la secetă Iarba de Sudan este una din culturile furajere cele mai rezistente la secetă. Produce 2-3 recolte abundente de furaj, care se exploatează pe parcursul verii şi până la sfârşitul lunii septembrie. Se poate semăna în ogor propriu, dar şi în cultură succesivă după plante care eliberează terenul în ultima parte a primăverii ; după cereale de toamnă, iarba de Sudan se poate semăna în cultură succesivă pe suprafeţele recoltate în primele 5-6 zile, dar numai în anii în care la pregătirea terenului solul este bine aprovizionat cu apă, cel puţin în stratul arabil. Se poate semăna şi în lucerniere îmbătrânite, după recoltarea coasei I. Iarba de Sudan în ogor propriu se comportă bine când se seamănă după culturi anuale, după care s-a efectuat o arătură de calitate, cel târziu până la sfârşitul lunii octombrie ; pregătirea patului germinativ se face în preajma semănatului cu combinatorul. Fiind înzestrată cu un sistem radicular robust şi profund, iarba de Sudan valorifică excelent potenţialul de fertilitate al solului. Totuşi, pentru obţinerea unor producţii mari sunt necesare doze moderate de îngrăşăminte, respectiv P50-60 (P2O5) şi N60-70 pentru coasa I-a, administrate înainte de pregătirea patului germinativ şi N50-60 pentru coasa a II-a. Când iarba de Sudan urmează în rotaţie în primii doi ani după administrarea gunoiului de grajd, sau după leguminoase perene, îngrăşămintele chimice nu sunt necesare. Semănatul ierbii de Sudan în ogor propriu se face în intervalul 15-28 aprilie. Pentru lărgirea intervalului optim de recoltare este de preferat ca parcela destinată ierbii de Sudan să se semene în două epoci, pe suprafeţe egale. Prima jumătate a parcelei se seamănă la mijlocul lunii aprilie, folosind unul din soiurile semitimpurii (Sirius, Sonet, Silviu sau Sabin), iar epoca a doua se seamănă mai târziu cu 10 zile, pe a doua jumătate a parcelei, folosind soiul cel mai tardiv (SORIN). În situaţia în care se seamănă un singur soi, pentru lărgirea intervalului optim de recoltare, semănatul se face în trei epoci. Prima epocă se seamănă la mijlocul lunii aprilie, cea de a doua după 6-7 zile, iar cea de a III-a după alte 6-7 zile. În felul acesta recoltarea ierbii de Sudan la coasa I-a se poate face în dinamică, pentru furajarea la iesle, pe parcursul unei perioade de 38-40 de zile. 4 x † 0 N N ulturii principale, solul se lucrează prin treceri repetate (2-3) cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. Când semănatul se face într-o lucernieră îmbătrânită, după recoltarea coasei I-a, solul se pregăteşte tot prin discuiri repetate (2-3), grapa cu discuri lucrând în agregat cu grapa cu colţi. Este extrem de important ca semănatul culturii succesive să se facă cât mai grabnic, pentru folosirea eficientă a apei existente în sol. În aceste condiţii, când stratul superficial al solului este afânat, tăvălugirea înainte de semănat grăbeşte răsărirea culturii. Fiind o plantă robustă, iarba de Sudan luptă eficient cu buruienile. Când însă parcela este puternic infestată cu buruieni cu frunza lată, combaterea lor se face cu unul din erbicidele indicate pentru cerealele de toamnă. În situaţia în care furajarea se face la iesle, intervalul optim de recoltare a coasei I-a este cuprins între înălţimea plantelor de 70 cm şi până la sfârşitul fazei de burduf, care durează 26-30 de zile ; coasele următoare se recoltează la intervale de 35-38 de zile. În această situaţie, furajul este echilibrat calitativ, 1 kg de substanţă uscată conţinând 0,95-1,10 unităţi nutritive lapte (UNL), 120-150 g proteină brută şi 160-180 g zaharuri solubile, când consumabilitatea furajului este integrală. Pentru conservarea furajului prin însilozare, recoltarea se face pe parcursul fazei de burduf, când masa cosită se lasă în brazde pentru pălire 2 zile, după care se toacă mărunt şi se însilozează. Producerea fânului este posibilă la coasele II şi III mai ales în gospodăriile ţărăneşti ; recoltarea se face la înălţimea plantelor de 80-100 cm. Pentru grăbirea uscării, brazdele se răsfiră cu furca de 2-3 ori pe zi, până când plantele ajung de umiditatea de conservare (16-17 %) în circa 4 zile. Pentru a valorifica în optim materia organică abundentă produsă de rădăcini şi mirişte, după recoltarea ultimei coase, lucrările solului se execută după căderea unor precipitaţii care umectează stratul arabil. În aceste condiţii prima lucrare se face cu grapa cu discuri înclinată la maximum, perpendicular pe direcţia rândurilor. Arătura se execută cât mai grabnic, cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 23-25 cm. 쥁`