Referat Sfecla

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Sfecla si de asemenea puteti face Download Referat Sfecla

Citeste fragmente din Referat Sfecla

SFECLA Importanţa economică Sfecla furajeră reprezintă un nutreţ suculent care se consumă şi în stare proaspătă, şi conservat prin însilozare. O tonă de cereale conţine 120 – 127 unităţi nutritive. În afară de rădăcini se mai folosesc pentru furajele celelalte şi frunzele proaspete sau însilozate. Nutreţul este bine consumat de toate speciile de animale. Furajarea în perioada de stabulaţie sporeşte energia calorică cu raţie şi are efecte favorabile asupra producţiei de lapte şi taurine. Particularităţi botanice Sfecla furajeră este o plantă bienală, cu particularităţi biologice asemănătoare cu cele ale sfeclei de zahăr. Frunzele reprezintă 20 – 25 % din greutatea rădăcinilor. Perioada de vegetaţie în primul an este 20 – 40 zile. Înflorirea an cel de al doilea an durează 20 – 40 zile. Spre deosebire de sfecla de zahăr rădăcinile se dezvoltă în mare parte deasupra nivelului solului. Soiurile În ţara noastră au fost introduse în cultură solurile de sfeclă furajeră monogermeni: Monoval, Monogal şi Monovert, şi Post. Titon Poly, Ursus Poly, etc. Soiul Polifurajer 26 a fost obţinut prin hibridare, rădăcina este de culoare roşie, cu vârful alb, de formă alungită–ovală. Lungimea rădăcinii este de 35 cm, din care 18 cm creşte în afara din sol. Culoarea miezului este albă cu urme slab roz. Numărul de frunze este cuprins între 10 – 26. Soiul este rezistent la secetă şi la atacul de cercosporioză. Conţinutul mediu în substanţă uscată este de 9,6 %. Soiul este foarte reproductiv realizând între 77 tone la hectar – 140 tone la hectar rădăcini. Soiul Polifurajer – 2 are rădăcina cilindric ovală, de culoare galbenă cu nutreţ diferit. Se recoltează foarte uşor. Are o comportare foarte bună în ceea ce priveşte rezistenţa la răsărire şi cercosporioză. Conţinutul în substanţă uscată este de 12,48 % . Acest soi are o capacitate de producţie cuprinsă între 70 – 100 tone la hectar. Cerinţe faţă de climă şi sol Cerinţe faţă de temperatură sunt mai ridicate decât ale sfeclei de zahăr. Brumele târzii de primăvară produc pagube destul de mari. Rădăcinile sunt sensibile la temperaturi de – 6 (C. Pentru primul an de vegetaţie necesită o sumă a temperaturii de 2300 – 2700 (C. Seminţele încolţesc la temperatura de 6 – 8 (C. Rădăcinile se dezvoltă bine la temperatura solului de 18 – 25 (C. Cerinţele faţă de apă sunt de asemenea mari. Culturile reuşesc bine în regiunile cu precipitaţii anuale de 550 – 600 mm şi uniform repartizate în cursul perioadei de vegetaţie. Solurile Faţă de soluri este mai puţin pretenţioasă. Se poate cultiva şi pe soluri slab acide sau uşor sărăturate, însă cele mai mari producţii se obţin pe cernoziomuri, soluri brune şi brun roşcate şi aluviuni. Tehnologia culturii Rotaţia pentru sfecla furajeră sunt bune premergătoare cerealele de toamnă şi primăvară, borceaguri şi porumbul furajer, leguminoasele anuale şi terenuri. Nu sunt bune premergătoare porumbul pentru boabe, iarba de sudan, sorgurile. Sfecla furajeră se cultiva pe acelaşi teren după o perioadă de 5 – 6 ani, pentru a evita atacul de nematozi. După sfecla furajeră se pot cultiva cerealele, leguminoase anuale, porumbul, iarba de sudan, sorg. Fertilizarea, gunoiul de grajd în doză de 30 – 40 tone la hectar este bine valorificat din sfecla furajeră şi de culturile care urmează în rotaţie. Pe cernoziomul se recomanda 50 – 60 kilograme la hectar P2 O5, iar pe solurile brun roşcate 60 – 70 kilograme la hectar P2 O5. Îngrăşămintele azotate sunt necesare în doze de 150 – 200 kilograme|ha. Potasiul este necesar pentru soiurile acide, amendate, în doze de 60 – 80 kilograme la hectar K2 O. Lucrările solului Arătura de toamnă trebuie executată la adâncime de peste 25 cm, iar patul germinativ se pregăteşte cu grapa cu discuri, cu combinatorul de sfeclă sau grapa cu colţi reglabili, în funcţie de gradul de mărunţire a solului. Când solul este afânat pe o adâncime de peste 5 – 6 cm cea ce creează pericolul de încorporare a seminţei la adâncime mai mare, terenul se tăvălugeşte înainte de semănat. Sămânţa şi semănatul epoca optimă de semănat corespunde cu momentul când temperatura solului ajunge la 6 – 7 (C adică în a doua jumătatea a lunii martie. Densitatea optimă este 80000 – 90000 plante la hectar şi se realizează prin semănatul la distanţă între rânduri de 45 cm, iar între următoarele rotaţii de tractor de 60 – 75 cm. În acest mod se pot executa în bune condiţii praşilele mecanice. Densitatea dintre plante pe rând va fi de 20 – 25 cm. Cantitatea de sămânţă este de 15 – 20 kilograme la hectar. Adâncimea de semănat este de 2 – 3 cm. La semănătoarea SPC – 6 se montează patine la montare, pentru a evita pătrunderea seminţelor la adâncime mai mare. Lucrări de îngrijire ì æ ì rea buruienilor, combaterea bolilor şi dăunătorilor. Praşila oarbă se efectuează în cazul când a prins crustă înainte de răsărirea plantelor. Lucrarea se execută cu cultivatoare CPPT – 4 ţinându-se seama de armele semănătorii, lăsând o zonă de protecţie lângă rânduri pentru a nu disloca plantele în curs de răsărire. Adâncimea la care se execută praşila oarbă nu va depăşi 4 – 5 cm. Răritul se face în faza în care plăntuţele şi-au format 2 – 4 frunze adevărate, lăsând între plante distanţa de 20 – 22 cm astfel ca să se realizeze densitatea optimă. Combaterea buruienilor se realizează prin executarea praşilelor şi prin aplicarea erbicidelor. În perioada de vegetaţie a sfeclei furajere, sunt necesare 4 praşile mecanice între rânduri, completate cu cel puţin 2 praşile manuale pe rând. În cazul aplicării erbicidelor, este necesar să se efectueze 2 – 3 lucrări mecanice între rânduri şi o lucrare manuală pe rând. Erbicidarea sfeclei furajere se face înainte de semănat, folosind un amestec din erbicidele Dual – 500 (5 litri/ha) şi Venzar (0,5 – 1 kilograme la hectar). Erbicidele se încorporează în sol cu combinatul sau cu grapă uşoară. Combaterea bolilor şi dăunătorilor Dintre boli, mai importante sunt: putrezirea plăntuţelor, care se combate prin tratarea seminţelor cu Tiradin (0,6 – 0,8 kilograme la 100 kilograme sămânţă), precum şi cercosporioza sau pătarea frunzelor de sfeclă. Contra acesteia se fac stropiri cu diferite produse (Brestan – 60, Topsin N – 70). Dăunători principali în special: gărgăriţa sfeclei, viermi sârmă, se combat prin aplicare cu Lindatox, fie la sol, odată cu semănatul fie la plantă, în momentul apariţiei dăunătorilor. Se foloseşte de asemenea şi tratarea seminţelor înainte de semănat cu Heptaclor (0,5 – 0,6 kilograme la 100 kilograme seminţe). Irigarea culturii Sfecla furajeră reacţionează puternic la irigare asigurând producţii maxime de rădăcinii. Tehnologia de cultivare a sfeclei furajere irigate Este asemănătoare culturii neirigate, diferenţiindu-se numai prin densitatea plantelor la hectar, dozele de îngrăşăminte aplicate, numărul lucrărilor de îngrijire aplicate şi prin udările care se aplică în perioada în care sfecla furajeră are cel mai mare consum de apă. În regim de irigare, densitatea poate fi de 100.000 plante la hectar. Cantitatea totală de îngrăşăminte chimice poate să ajungă la nivelurile de 250 – 400 kilograme la hectar substanţa activă, din care îngrăşămintele pe bază de azot 180 – 200 kilograme la hectar substanţă activă, îngrăşăminte pe bază de fosfor 80 – 100 kilograme la hectar substanţă activă şi îngrăşămintele pe bază de potasiu 80 – 120 kilograme la hectar substanţă activă. Udările se aplică, de regulă, în perioada în care sfecla are cel mai ridicat consum de apă şi care, calendaristic, corespunde cu lunile iunie, iulie şi august. Norma de udare trebuie să menţină umiditatea solului de adâncimea de 80 cm, la peste 50 % din intervalul umidităţii active, ceea ce se realizează cu o cantitate de apă de 500 – 600 m3 la hectar pentru fiecare udare. Se aplică obişnuit 4 – 8 udări, în funcţie de zonă şi de precipitaţii căzute. Recoltarea Recoltarea sfeclei furajere poate să înceapă în luna august când frunzele se îngălbenesc şi se continuă până la căderea primelor brume. Recoltarea sfeclei furajere se face manual, semimecanizat şi mecanizat. Recoltarea manuală constă în scoaterea sfeclelor cu furci speciale, strângerea în grămezi mici şi eliberarea de frunze rămase. Recoltarea complet mecanizată se execută divizat sau direct. Pentru recoltarea mecanizată divizată se folosesc maşini care lucrează pe trei şi şase rânduri. Setul de maşini, care lucrează pe trei rânduri este format dintr-o maşină de decoletat E – 725 şi una pentru scosul rădăcinilor E – 766. De randament sunt maşinile, care lucrează pe şase rânduri, maşina de decoletat BM – 6 şi maşina de recoltat KS – 6. Recoltarea directă se efectuează cu combina de construcţie românească CRC – 2, care lucrează pe două rânduri. Combina execută la o singură trecere decoletarea, scoaterea rădăcinilor din sol, curăţirea de pământ şi strângerea coletelor şi rădăcinilor în buncăre separate. Producţiile directe care se obţin de la soiurile poliploide sunt de 60 – 100 tone la hectar în culturile în regim de neirigare. În culturile irigate se obţine producţii de 140 – 160 tone la hectar. Producţie de frunze este de 10 – 20 tone la hectar. Tehnologia culturii pentru sămânţă Sămânţa se obţine din butaş, în anul al doilea de vegetaţie, după tehnologia producerii de sămânţă a sfeclei de zahăr. Se poate obţine o producţie de 2000 – 3000 kilograme sămânţă la hectar. 쥁`