Referat Etologie

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Etologie si de asemenea puteti face Download Referat etologie

Citeste fragmente din Referat Etologie

Clasa a VI a Opţional Teme: Semestrul I: Definirea etologiei-1 ora Comportamentul alimentar-3 ore Tipuri de relaţii-vol. 9 Comportamentul de apărare-4 ore Tipuri de apărare-vol. 6 Comportamentul colectiv-4 ore Comunicarea în lumea vie-5 ore Limbajul- vol. 8. Semestrul II: Comportamentul sexual -5 ore-vol. 8 Construcţia de adăposturi-3 ore-vol. 5 Locomoţia la animale-4 ore-vol. 7 Ritmuri biologice- 2 ore Completare- 1 oră: -Varietatea lumii vii- vol.2 -Limitele extreme ale vieţii-vol.4 Bibliografie: -Tudor Opriş-„Enciclopedia pentru tineret” (vol.1-10); Tudor Opriş-„BIOS” (vol.1-3). ETOLOGIE Definiţie: Ştiinţa care studiază forme ale comportamentelor caracteristice diferitor specii de organisme. Formele principale de comportament Comportamentul alimentar este primul.Apare la pui, fara experienţă anterioară.Instinctul depăşeşte experienţa.La mamifere şi om, puiul este neajutorat, parazit, deci trebuie ajutat pentru procurarea hranei. Comportamentul de apărare este forme de supravieţuire prin fugă a unor specii sau de ascundere în mediu. Insectele şi şopârlele îşi lasă un picior sau coada pe câmpul de luptă. Comportamentul sexual apare la adult. La unele insecte e doar o zi sau câteva ore.Dar la multe animale viaţa sexuală este periodică, femela primeşte masculul doar în anumite perioade ale anului ( rut, dansuri nupţiale, etc.). Masculul parcurge mari distanţe pentru a găsi partenera şi ea îl primeşte sau nu. Ţânţarii emit ultrasunete , fluturii găsesc femela la zeci de km. Datorită mirosului emis de glandele sexuale femele. Comportamentul social (colectiv) asigură organizarea în familii de albine, colonii de bureţi, stoluri de păsări, cîrduri de pinguini, bancuri de peşti, turme de elefanţi, cirezi de copitate, a animalelor sociale, coloniale. Ex: Ce este un animal colonial? Poate trăi singur? Există forme de comunicare (limbaje diferite) Ierarhie socială ( conducători, luptători, lucrători,etc.) Apar comportamente de învăţare ce sunt şi la unele solitare, dar majoritatea le au cele sociale, unde învăţarea e mai puternică decât instinctul. Procesul de învăţare este general, realizat printr-un mecanism neurofiziologic în creier, ca urmare a situaţiilor trăite de individ. Alte forme: migraţii, marşuri, invazii, sinucideri în masă, etc. Locomoţia : forme de deplasare Modul de construcţie a adăposturilor : construcţii bizare din diverse materiale , dar necesare pentru fiecare specie. Capitol II: COMPORTAMENTUL DE APĂRARE Tipuri de relaţii în lumea vie: cooperarea: -asociaţii pentru hrănire -asociaţii pentru adăpost, protecţie; -asociaţii pentru înmulţire şi răspândire a seminţelor (urmaşilor); 1) parazitism: -viermi, bacterii patogene; -viermi paraziţi; -insecte şi acarieni paraziţi; 3) prădătorismul. ........................................................................ ...................................................... Cooperarea: asociaţii pentru hrănire: „vacile furnicilor”: insecte coloniale, furnicile sunt zeci, sute de mii în muşuroi. Hrana lor e asigurată prin SIMBIOZĂ cu păduchii de plante- afidele, ce se înmulţesc rapid şi pot fi îngrijiţi de furnici. Afidele consumă seva plantelor, de aceea furnicile transportă aceşti păduchi pe plante , le construiesc adăposturi sau le adună sub pământ, aducându-le hrană vegetală. De ce această grijă? Excrementele afidelor sunt bogate în zaharuri dulci, apreciate de furnici şi culese ca nişte picături dulci de pe abdomenul afidelor. Remarcabilă organizarea furnicilor-Se observă o dezvoltare a producţiei afidelor. -Prietenia ciupercă-frunză: Furnica roşie braziliană duce frunze în gropi unde există ciuperci crescute de acestea. Furnicile muşcă locul pe unde ar ieşi pălăria ciupercii şi în loc iese o mică umflătură hrănitoare, proteică, consumată de furnici. -Galele arborilor: Provocate de înţepăturile insectelor(viespi), aceste căsuţe rotunde ocrotesc larvele lor. Beneficiază: -insecta că are adăpost; - copacul este ocrotit şi ocolit de alte omizi dăunătoare. b) asociaţii pentru adăpost şi hrănire: -Pagurul şi actinia: Pagurul, un răcuşor pustnic se ascunde într-o cochilie goală găsită, căci corpul lui este moale. Ca să se poată hrăni are nevoie de un ajutor de seamă: o actinie cu braţe usturătoare cum au anemonele de mare, este pusă de rac deasupra cochiliei.Beneficiază: -pagurul nu e atacat de duşmani din cauza actiniei; -actinia consumă resturile de la masa racului, căci fără deplasarea racului, ar muri. -Furnicile se ascund în tulpina unor mărăcini, spini pentru adăpost, iar planta este apărată de alţi dăunători şi în plus seminţele ei sunt duse şi în alte locuri pentru răspândire. -Peştii de coral se ascund printre: -tentaculele unei anemone de mare, sau tentaculele unei meduze, pentru apărare. -Peştii sanitari frumoşi decoraţi intră în gura unor peşti de temut pentru a curăţa de paraziţi dintre dinţi, etc. -De asemenea curăţă de viermi spinarea rinocerilor şi a hipopotamilor, care le lasă şi nu le alungă. c) Asociaţii pentru înmulţire şi răspândirea urmaşilor Florile colorate şi frumos mirositoare atrag insectele şi alte animale care răspândesc polenul florilor. - Unele flori au locaş special pentru „primirea” unor bondari; - Unele au capcane florale ce obligă insectele pentru a lua polen; - Păsările răspândesc seminţele unor plante ce sunt adăpostite în fructe gustoase şi colorate; Astfel seminţele sunt eliberate intacte prin excrementele digerate sau şterse cu ciocul de ramuri (vâsc). Parazitismul : Parazitul consumă sucul sau altă hrană produsă de gazdă, dar fără să o omoare brusc. Ei sunt: ectoparaziţi - artropode turtite, late, purici, ploşniţe, căpuşe, ţânţari, etc. endoparaziţi - protozoare, viermi (tenia). Paraziţii sunt : facultativi şi/sau obligatorii. Fiecare parazit este specific gazdei. Nu se poate adapta pe altă gazdă.Există unii ce trăiesc şi la alte gazde: viermele de gălbează. Nici paraziţii nu scapă: şi ei sunt atacaţi de alţi paraziţi( „orice naş îşi are naşul”). Virusul parazitează celulele vii ale organismelor(vegetale şi animale). Unele se pot apăra contra lui dar altele sunt afectate de turbare, gripă, variolă, virusul tutunului, poliomielită, etc. Bacterii: microorganisme mici: periculoase prin toxinele lor, ce otrăvesc celulele gazdelor : dalac, scarlatină, gonoree, TBC, holeră, difterie, ciumă, sifilis, febră galbenă, tifos. Ciuperci : Nutriţie heterotrofă: ciuperci microscopice: distrug plantele, -distrug agenţii patogeni, acestea sunt folositoare pentru că inving bolile. Viermii : tenia(viermele lat), limbricul, oxiurii, din intestinele mamiferelor. Prădătorismul : Relaţia PRADĂ- PRĂDĂTOR, sau victimă-agresor, ex: -caracatiţe şi sepii consumă peşti; - păianjenii uriaşi (8cm) tropicali, consumă peşti, broaşte, păsări. -„leul furnicilor”- păianjen ce aşteaptă furnicile în fundul unei gropi de nisip. - păianjenii fabrică pânza pentru zburătoare. - prădătorii pot fi prieteni cu omul: -păsări răpitoare consumă rozătoare dăunătoare; - şopârlele consumă insecte dăunătoare; - mangustele distrug şerpii. - de obicei prada (victima) este bolnavă, slabă sau bătrână. - prin eliminarea acestora creşte vitalitatea populaţiei rămase şi se menţine un echilibru al acestei relaţii. - prădătorul e un factor de selecţie , evoluţie şi adaptare. - cei mai mici prădători: parameciul –cu cilii lui îşi goneşte prada către gura lui (acestui organism) astfel „curăţă” apa de microbi. - medizele uriaşe consumă peşti mici neutralizându-i cu tentaculele urzicante. - de sub abdomenul păianjenului se secretă firele lipicioase ale pânzei pentru capturarea prăzii, dar folosesc şi pentru protecţia ouălor lui. - peştii din adâncurile întunecate ale mării atrag cu luminiţe situate sub ochi sau pe corp, alţi peştişori sunt victime. - în Africa şi Asia unele Şopârle (Gecko) sunt introduse în case pentru a mânca gândacii de bucătărie. COMPORTAMENTUL DE APĂRARE Definiţie: Reprezintă totalitatea formelor de apărare pe care le au animalele în luptă cu agresorii sau cu condiţiile grele de mediu. Apărarea pasivă : -arme albe : gândacul lui Hercule tropical (cleşti) , nasicornul, rădaşca, buhaiul de baltă au coarne tari şi tegument dur.; - narvalul, neam de delfin are un sfredel de 2 m puternic, din caninul stâng; - rinocerul indian- „buldozer viu” 2000 kg, 4 m, platoşe osoase, corn de 60 cm; - rumegătoarele au coarne diferite redutabile, recordul: elanii uriaşi din Alaska; - elefanţii africani au colţi ce ajung la 3 m lungime şi 100 kg; - mistreţii au colţi ca nişte pumnale; - racii au cleşti redutabili. - carcase protectoare – cochiliile melcilor şi scoicilor sunt scuturi de protecţie; - plăcile osoase de pe corpul unor peşti; - carapacele ţestoaselor. - platoşe spinoase – la unii melci au spini ascuţiţi; - şopârle cu ţepi pe corp şi coadă; - aricii- perie deasă de ţepi- se strâng ghem; - porcul spinos zburleşte spinii otrăvitori. b) Apărarea prin protecţie chimică : - substanţe defensive - insecte urzicătoare: cantarida- de culoare verde, secretă pe abdomen o substanţă- cantaridină; - unele insecte secretă sânge otrăvitor pe corp sau picioare; - termitele secretă o substanţă cleioasă pe adversar; - gândacul bombardier elimină o salvă pocnitoare asupra agresorului, intimidându-l. - bici urzicător – al meduzei sunt braţele urzicatoare cu care paralizează prada; - toxine puternice – veninul găsit la: - caracatiţa cu inele albastre; - scorpionul imperial 20 cm omoară un animal de vreo 20 kg; - miriapodul secretă KCN pe corp alungând furnicile, singur este imun la propriul venin; - văduva neagră- păianjen negru cu pete roşii pe abdomen (la noi- în deltă) nu provoacă moartea, ci dureri mari; - păianjenul păros 4cm- „tarentula” oamenii dansează; - albina elimină cu acul şi glanda de venin dar numai viespea îşi retrage acul; - rechinii au spini toxici 40 cm în coadă (pisica de mare); - broscuţa râioasă columbiană secretă otravă puternică pentru om pe tegument; - o treime din şerpi , cam 400 specii sunt otrăvitori (America, Australia). La noi vipera cu cruce, vipera cu corn, vipera mediteraneană, care au venin împins prin canalul dintelui ca o seringă. Lichidul este limpede, vâscos, galben sau verde, fără miros- substanţa viperină- atacă Sistemul Nervos sau Circulator. Scăparea de venin se face cu antidot. Azi veninul este medicament pentru farmacii. - mirosuri respingătoare : - ursul fuge de cadavre; - ploşniţe puturoase elimină substanţe neplăcute ce provoacă repulsie; - molia roşie şi alţi fluturi frumoşi elimină aceste substanţe; - pupăza tapetează cuibul cu excrementele ei; - cerbul moscat elimină în perioada împerecherii un miros persistent şi neplăcut ca să atragă masculii pentru luptă (mosc); - vulpea elimină o urină puturoasă pentru a avea de+a gata o vizuină, din care l+a alungat astfel pe bursuc (animal foarte curat); c) Apărarea prin atitudini şi reacţii neaşteptate: - chipuri înspăimântătoare- măşti sperietoare; - fluturii nocturni au desen pe aripi care imită ochii de bufniţă pentru a alunga duşmanii; - şopârle cu chipuri urâte- plicuri ale pielii care se desfăşoară lângă gură- monstru (şopârla gulerată); - iguanele atacate îşi umflă gâtul colorat apărând mai înspăimântător; -Simularea morţii: - prefacerea morţii : omizi şi gândaci iau aspectul de mort- moarte aparentă- tanatoză-1,5 min-o oră; -buburuzele se strâng pentru 1-2 min cu picioare şi fălci strânse; - şerpii sunt rigizi (ficşi) pentru a hipnotiza prada apoi fulgerător se aruncă asupra ei; - felinele le fel aşteaptă ore în şir nemişcate prada; -Şocul electric- unii peşti paralizează sau ucid prada sau atacatorii; - somnul electric din Nil (30-50 cm); - ţiparul electric amazonian 2m/ 20 kg au organe electrogene (baterii) în un milion plăci electrice ce electrocutează prada şi atacatorii; - torpila fără solzi şi ghimpi este un peşte electric 70+80 V; -Sacrificiul voluntar- lăsarea unor părţi ale corpului (coadă , picioare) pe câmpul de luptă; - lăcustele- picioarele, apoi şopârlele-coada; - fluturii, ţânţari, păianjenii cedează pentru a scăpa- picioare- păianjen cu picioroange; - la năpârcă- neam de şarpe, coada rămasă (autotomie) se zvărcoleşte 2-3 min. derutând prădătorul; - omida procesionară a stejarului are numeroşi peri aspri ce sunt umeziţi de un lichid urzicător; ce se desprind şi plutesc ca o pulbere albă iritantă pentru plămânii vieţuitoarelor; Duşmanul lor este coleopter carnivor-Calosoma_ care le consumă după ce le scutură de peri; - Imobilizarea în piatră: - albinele imobilizează agresorul la un stup cu miere, învelindu-l în ceară; - scoica de mărgăritare imobilizează intruşii în sidef—perle; - larvele de viespi sunt zidite în gale- producţii ale copacilor- adaptare (prietenie) fiind o producţie mecanică şi chimică; d) Apărarea prin produse de împrumut: - pagurul se ascunde în cochilie goală de melc pentru a-şi proteja corpul moale; - unii peşti (boarţa) îşi depune icrele în scoicile vii deschise; - îmbrăcăminte originală: - unele larve de Trichoptere (scorobeţi) fac „case” de diferite forme cu material divers de pe fundul apei: plase, pălării, covăţele, butoiaşe, tubuşoare, pungi, piramide, căsuţe ţuguiate, etc. - unele larve au cochilia construită ca la melc. e) Apărare prin protecţia celor puternici: - în apă- un melc crab orb se ascunde în cochilia unor scoici vii, mâncând resturile acesteia; - creveţii se ascund printre tentaculele unor meduze urzicătoare cu văl, consumând resturile de la masa meduzei şi este imun la atingerea ei; - unii peşti şi hamsiile sunt ocrotiţi de ariciul de mare Diadem, ce are spini veninoşi; - unii paguri întâmpină agresorul-caracatiţa- cu o anemonă urzicătoare pe unul din cleşti, ce este rea la gust pentru agresor; - pe uscat există SINECIE- sinoikie (+,0): - unele păsări sau insecte caută vecinătatea cuiburilor de viespi şi bondari, ocolite de păsări şi alte insectivore; - o specie de ciocănitoare cloceşte pe muşuroaiele de furnici protejându-şi astfel ouăle; - multe animale îşi fac adăpost în preajma mărăcinişirilor, a spinilor, scaieţilor (sinecie); - Folosirea otrăvurilor altor organisme: - gaiţa nu poate consuma larva fluturelui monarh, deoarece e amară datorită calotropinei şi o vomită. Data viitoare gaiţa se va feri de această omidă. Otrava e luată dintr-o plantă laticiferă; - unele molii consumă alcaloizi din plante( rude cu păpădia), pentru a nu fi mâncate de păsări; f) Apărarea prin igienizare şi autoterapie: - alungarea paraziţilor: animalele cu blană se scutură sau se puricăsingure sau una pe alta (maimuţa); - vulpea se bagă în apă şi rămâne acolo cu un pai în gură până se îneacă toţi puricii; - păsările (găinile) se curăţă cu ciocul sau se scaldă în praf; - rinocerii, bivolii lasă graurii şi unele coţofane să-i ciugulească paraziţii de pe piele; - unele păsări din America de Sud iau furnici (care secretă acid formic), cu ciocul şi le bagă în pene acolo unde sunt căpuşele, care se desparte; - Farmacia verde a animalelor: - uliul când simte că i-a slăbit vederea, umezeşte cu secreţia unui neam de lăptucă sălbatică; - rândunelele cu ciocul galben de rostopască (iarba de negi); - năvăstuicile muşcate de şerpi consumă vinariţă (rută) plantă greu mirositoare cu ulei eteric şi alcaloid- rutina; - cerbii şi ciutele rănite consumă frăsânel, a cărui scoarţă are efect efect bactericid; - iarba câinelui este păscută de câine pentru dureri de cap; - iarba mâţei (căţuşnică) este păscută sau atinsă de mâţă; - erbivorele în drumurile lor lungi consumă ca stimulent frunze de cafea, ceai, cola. - ursuleţul Koala mănâncă doar frunze de eucalipt ce are cinecol şi acid prusic; - Fagocitoza şi imunizarea: În sânge sunt celulele albe- leucocitele- „străjerii corpului”- capacitate mare de mişcare şi de a îngloba şi digera diverşi agenţi patogeni (bacterii, ciuperci microscopice) fagocitoză. - anticorpii produse cu ajutorul limfocitelor sunt aliaţii leucocitelor- distrug microorganismele străine şi neutralizează toxinele produse de acestea. g) Apărarea prin deplasare: -mobilitatea- înafară de plante care sunt fixe, aproape toate animalele au ca scăpare fuga. Dar agresorii sunt mai rapizi ca prada! Gazelele ating 75-80 km/h, ghepardul tânăr 107 km/h; - libelula „calul dracului” 90km/h; - struţul african (dintre păsări) 45km/h, cu pas 4m. Un atlet doar 36km/h.Un cal de curse 60km/h; - în aer: rândunele, lăstuni, porumbeii 80-100km/h.Şoimul călător are v atac 120km/h. - săriturile- purici, lăcuste au perechi de picioare lungi şi musculoase; - broaştele datorită scheletului special construit : broasca de pădure 2m lungime, 1m înălţime; - şoarecele săritor de pustiu din Africa 5m; iepurele săritor african 8-10m lungime; - cangurii 10-12 m lungime, 2m înălţime.Australia; - Părăsirea mediului natural : - dragonul zburător –şopârlă ce sare din copac în copac, ce are o membrană pieloasă folosită ca planor(sare 15-20 m); - hoatzinul (Am.S) pasăre medie, guşată ce cuibăreşte pe o creangă deasupra apei. În caz de pericol se aruncă în apă, vâslind în adâncuri; - peştii zburători (peştii rândunică) se ridică în stoluri (bancuri) deasupra apei planând 300m, înălţimea 5-6m, fugind de atacatori; - peştele urcător în perioadele secetoase, când apa scade , se târăşte în alte spaţii cu apă, cu ajutorul înotătoarelor pectorale, ca nişte picioruşe.Neam la noi e ţiparul; h) Apărarea prin păcălirea, imitarea sau avertizarea prădătorilor: Camuflajul : - caracatiţele, deşi au tentacule urzicătoare contra duşmanilor lasă în urma lor, în fugă, un nor de cerneală neagră (sepia)- maroniu închis care derută urmăritorul (descoperit la calmar- „călimară”) fantome ce înşeală urmăritorul; - unii crabi se camuflează cu bureţi , polipi, mascându-se. Aceştia se camuflează cu culori ca ale mediului, deci ei disting culorile; - alţii îşi trag repede nisip peste corp; - leneşul (mamifer arboricol) datorită umidităţii şi sedentarismului are alge în blană- culoarea e verde ca la frunze; - coada salvatoare ( „Urma scapă turma”): - un peşte tropical, curios, are coada pictată ca zona capului şi înoată îndărăt; - şerpii indieni au coada ca un cap, iar capul e mic ca o coadă obişnuită. - Coloraţia de dezagregare: - peştii de coral au desene şi culori ce-i camuflează perfect printre coralii multicolori; - ouăle din cuibul unor păsări iau o coloraţie ca a mediului în care stau; - şerpii tropicali americani se pierd uşor printre vreascuri şi buturugi şi printre stânci; - păsările (sitari, lişiţe, prepeliţe, dropii, sturzi) au penaj variat. Pupăza se culcă pe pământ prin întinderea aripilor şi se pierde vederii; - zebra, mistreţii au comportament de ascundere de alergare spre o zonă cu culori ca a corpului (iguane, buhaiul de baltă din deltă, stă ca o trestie nemişcată); -Culori de avertizare pentru agresori: - culori purtate de ambele organisme pentru a alunga agresorii.Desene: negru cu alb, galben-roşu; roşu-alb, pot înspăimânta adversarul; - broasca râioasă are glandele toxice iritante pe burtă, va fi ocolită, ca şi salamandra. - buburuza secretă substanţe toxice şi avertizează cu culoarea roşie cu puncte negre, pe păsări că nu e bună de mâncat. - alte şopârle muşcă adânc ca un mops mult timp şi are culori de avertizare prin pete galbene pe piele neagră. - şerpii au culori şi inele negre cu galben. - sconcsul american are glande urât mirositoare , ca avertizare: corp negru cu dungi albe. Concluzie: Se creează o experienţă a agresorului, care nu va mai ataca o astfel de specie colorată. Copierea celor temuţi : Există şi animale viu colorate care nu au nimic periculos (nici venin, nici toxine) în corpul lor, deşi sunt colorate viu ca şi animalele periculoase. Mimetismul descoperit la insecte ce semănau cu albinele sau bondarii deşi nu erau periculoase (nici nu aveau ac cu venin), e o imitaţie protectoare. - astfel unii fluturi seamănă perfect cu viespile, dar la o observare atentă observăm trompa. - unii paianjeni seamănă cu unele furnici. - şarpele de alun copie semnul de pe capul viperei (V). - cucul imită uliul păsărar. - veveriţele şi maimuţele tupaide ce le-au copiat pe veveriţe în comportament. Fitomimarea: - rudele lăcustei se aseamănă la corp cu frunzele verzi sau uscate, chiar şi roase de omizi. - fluturele Kalima (India) imită perfect o frunză uscată; - multe lăcuste imită rămurele;. - unele insecte imită coloritul şi forma florilor; - unii fluturi se camuflează perfect cu coloritul cojii copacului pe care stau. - unii căluţi de mare sunt aşa de zdrenţuiţi încât se confundă perfect cu alge marine submerse. Homocromia permanentă şi sezonieră: - În zona polară şi a zăpezilor veşnice animalele iau culoarea albă : găinuşa polară, iepurele polar, puii de focă; - În deşerturi sunt animale cu coloraţia nisipului; - În pădurile temperate culorile maro-roşcate sau verzi (verde, galben, maro); - În apa transparentă a determinat formarea corpului transparent al planctonului; * Unele animale îşi schimbă periodic culoarea corpului (iarna): hermina, năvăstuica, iepurii zăpezilor, lemingii, lupul, vulpea, etc. Homocromia ocazională: Cameleonul (Arabia) îşi schimbă uşor culoarea datorită unor pigmenţi din tegument. - la noi brotăcelul e obişnuit verde lucios, dar dacă se aşează pe scoarţa unui copac, îşi schimbă adecvat culoarea; - caracatiţele şi sepiile îşi schimbă şi ele culoarea tegumentului în funcţie de peisaj.Unii peşti la fel. Informaţia vine de la ochi! Comportamentul colectiv Forme de apărare colectivă În cadrul asociaţiilor animale există cooperare desfăşurată pe seama unor semnale individuale urmate de reacţia grupului. Acestea pot fi atenţie , alarmă, avertizare, ameninţare. În colectivitate sunt santinele (conducătoare sau un individ desemnat) : cârd de gâşte, cocori, rândunelele hârţuiesc permanent duşmanul până pleacă. La furnici în caz de pericol se salvează ouăle, larvele, rezervele, urmate de atac asupra agresorului. Termitele au printre soldaţi indivizi cu fălci puternice şi indivizi cu cioc (incleie adversarul). Pinguinii imperiali stau şi clocesc în locul femelelor care pleacă în mare să se hrănească .”creşele de pui ale pinguinilor sunt numeroase, păzite de adulţi „santinele”. Turma de bizoni atacată de haita de lupi, se aşează în cerc, cu capul spre exterior, iar în interior sunt viţeii şi femelele. Caii, la fel, dar cu capul în interiorul cercului copitând în exterior cu picioarele din spate. Babuinii africani hărţuiesc leopardul care i-a atacat, până îl omoară sau îl alungă. Capitol V: COMUNICAREA ÎN LUMEA VIE (5 ore) Comunicarea : procesul de transmitere a unui grup de semnale între animale, în scopul găsirii hranei, partenerilor, cuibului, apărării, etc. Multitudinea de semnale se grupează după tipuri de limbaj: limbajul sonor ( semnale acustice percepute de organe auditive); limbajul chimic ( prin substanţe chimice mirositoare –feromoni); limbajul imaginilor: cromatic (maşti, haine de nuntă, etc.); gestual (posturi, parade, dansuri, dominaţie, supunere); limbajul tactil (contacte directe); limbajul luminos (stimuli liminoşi); limbajul electric (impulsuri electrice date de organe electrogene formând un câmp magnetic); limbajul imitativ (copiere, mimetism). Desfăşurare: Limbajul sonor: - lupul 20 sunete, câinele 30 sunete (urlet, scheunat, mârâit,lătrat), păsările cântătoare 170 sunete; - cimpanzeii au 30 sunete; - liliecii emit ultrasunete recepţionate de urechi foarte receptive; - bâzâitul ţânţarilor anunţă pe masculi că femelele sunt aproape, sau că e rea (bătaia aripilor); - albinele- prin bătăi de aripi transmit informaţii despre încărcătura de polen, locul şi sursa de hrană; - unele insecte (gândacii) greieri, cosaşi, lăcuste, coropişniţe, cicade emit ţârâituri numite stridulaţii- produse de organe vibratoare. Greierul prin aripi ce le freacă între ele, iar lăcusta prin picioarele dinapoi ce le freacă de aripi. - cicadele (neam de ploşniţă de copac) sunt cele mai gălăgioase prin corzile ca 3 diafragme ce oscilează sub acţiunea unor muşchi speciali; - Greierii:-apel sexual (ciripiri); - stridulaţia curtenitoare (pulsaţii scurte); - stridulaţia de rivalitate (ţârâituri numeroase); - la lăcuste , sunetele avertizează separat: părăsirea vetrei, încăperea invaziei, ridicarea în văzduh, schimbarea direcţiei, sursa de hrană, pericol, etc. -Peştii vorbesc!-lucru descoperit 1954 cu microfoanele ultrasensibile (foşnete, trosnituri, gâlgâituri, scrâşnituri, pocnete, sfârâieli, duruit de tobe, etc) emise de operculi, frecarea articulaţiilor mobile ale craniului , scrâşnirea dinţilor, a acelor şi a spinilor de pe corp. Uneori organele sonore sunt în peretele vezicii înotătoare sau lângă ea (rezonanţă). La peştii sociali (heringii ) –bancuri- semnale pentru descoperirea hranei, pentru adunarea în grup, încercarea vocii, pericol,duşmani,schimbarea direcţiei,semnalele masculilor pentru curtarea femelelor; - Chiar şi căluţii de mare (hipocampii) fac serenade femelelor, care răspund- acceptă prin clinchet delicat; - Rândunelele de mare „mormăie”, speriind agresorii; - Broaştele- bătaia unui clopot, scârţâit de pantof, şuierat strident, lovitura unui ciocan pe nicovală, cu ajutorul aparatului laringian cu 2 corzi vocale, unii având saci vocali.Tipuri: - semnal de chemare; - semnal de alertă; - semnal de ploaie; - semnal de spaimă (când e prinsă broasca); - semnal de contact fizic sexual (al femelei); - semnal de sfârşit al fecundării (emis de mascul); - semnal de degajare (femelă nereceptivă). Păsările emit prin sirinx – membrane vibratorii la bifurcarea celor 2 bronhii şi rezonanţa sacilor cu aer din jur. Tipuri: - strigăte (chemări), număr de 10: avertizare, marcarea teritoriului, recunoaştere, apel sexual, chemarea puilor, etc. - cântece alcătuite din serii de note. De obicei păsările cu penaj frumos cântă urât, iar cele cu penaj şters cântă frumos şi variat. Liliecii comunică cu ultrasunete cu frecvenţa mai mare de 20000Hz, neauzite de om, produse de vibraţia corzilor vocale, cu aer ezpirat de plămâni : şuierat de 30-150 Hz, pentru găsirea hranei, comunicarea dintre indivizi, delimitarea terenului. Rozătoarele din preerie, nişte popândăi ce trăiesc în galerii stau pe movile de pământ scos afară şi comunică prin lătrat. Animale sociale- conversaţii, iarna cad în letargie închizând galeriile. Delfinii : a) sunete – fluierături 4000, până 20000 Hz pentru coeziunea grupului. ultrasunete- ecolocator prin lanţul de oscioare din U.M. ce înregistrează 140-160 Khz faţă de 20 Khz la om, rol în orientare şi intercomunicare. Balenele – „privighetori” ale adâncurilor, cântece ce pot dura ore pentru împerechere, coeziunea grupului, migraţii, orientare, etc. Maimuţele – lătrături, zbierete, strigăte, chemări, cântece , ciripituri, sforăieli. Caracteristici: - caracter complex (însoţit de gesturi); - caracter gradat în trepte (avertizare); - caracter afectiv, pentru dominare(putere), toaleta, mamă-pui , prevenire, alarmă, etc. Limbajul chimic se face prin mirosuri date de substanţe chimice detectate de la distanţă, numite feromoni, eliminate prin salivă, sudoare, sebum, urină, fecale, secreţii speciale (glande cu mosc la cervide sau castoreum la castori). Rol: substanţe de recunoaştere; substanţe atractive sexual; marcarea teritoriului; ghidarea spre hrană, etc. Fluturii Bombyx mori elimină feromoni printr-o glandă abdominală, sesizaţi de antenele masculului, la zeci de km distanţă, doar el din toate mirosurile din jur; - s-au produs artificial feromoni pentru combaterea omidei păroase a stejarului; - gândacul „bombardier” , odată cu pocnitura lichidului iritant, elimină şi feromon de agregare; - bondarul mascul marchează teritoriul prin muşcături ale frunzelor pentru a da semne femelei („scrisori de dragoste”); - Trofalaxia – schimb de hrană „gură la gură” între indivizi şi cărări impregnate cu miros pentru a călăuzi indivizi („şosele”); Indivizii altor specii: - intruşi (jefuitorii); - comensali (îngăduiţi);- simbionţi (prieteni) gândaci ale căror secreţii sunt căutate de furnici; Peştii loviţi şi răniţi emit substanţe chimice, cu rol de alarmă. Migratorii le folosesc pentru dirijarea călătoriei; Sconcsul viezure american ce avertizează agresorii: -colorit negru cu alb; - eliminarea gazului; Rozătoarele produc miros de spaimă prin urină şi fecale. Cursele de şoareci trebuie după două folosiri să fie opărite. Mai există miros de grup (de familie), iar castorii produc castoreum pentru delimitarea teritoriului; Cerbii au în urină substanţe chimice de recunoaştere între indivizii sexuali şi între masculi .Mirosul produs de cerbii din Asia Centrală provine dintr-o pungă abdominală, ca atractant sexual; Alte animale se folosesc de sudoare, urină, fecale pentru „marcarea teritoriului”. Unii se freacă de copaci şi urinează: câinii, vulpile şi hiena pătată prin excremente ca şi hipopotamul. Limbajul imaginilor Limbajul cromatic- culoare, desen pe corp, etc.: recunoaştere între indivizi; avertizare; comportament sexual. - caracatiţele îşi schimbă culoarea cu nişte cromatofori din piele pentru a se ascunde sau a-şi chema partenerul; - fluturii prin divers colorit al aripilor; - culori de avertizare pentru duşmani : rol de anunţul pericolului pentru animalele din jur; Limbajul gestual: atitudini ce decanşează reacţii de : avertizare, atac, apărare, apropiere, respingere sexuală, etc. Exemple: măşti de intimidare, dueluri, parade amoroase, dansuri ritualice, limbajul dominaţie-supunere. - peştii, şopârlele afişează măşti înspăimântătoare (de monstru); - gândacii lui Hercule , cocoşi, cerbi, rinoceri se duelează! La noi rădaştele, crabii Uca, peştişorul Betta splendens (tropical- acvariu), fluierarul gulerat din deltă; - parade amoroase „curtea femelei”, urmează un cod al eleganţei: păun, fregata de mare, presura aurie îl curtează ea pe mascul; În deltă:corcodei, raţe, lişţe,etc; - pasărea „grădinar” din Papua-Noua Guinee amenajează adevărate chioşcuri împodobite pentru a îmbuna femela să intre la el; - dansul ritualic al păianjenului „tarantula” sau alţi păianjeni dansează cu figuri de gimnastică; - albinele execută zbor (dans)- un cerc anunţă hrana de până la 100m, iar dansul în 8 hrana la peste 100m; - se anunţă şi cantitatea de hrană găsită, dar şi orientarea(unghiul) faţă de soare; - salamandrele şi şerpii dansează un dans războinic ca şi crocodilii; - cocorii- ianuarie-martie, dansează ca nişte balerini: sar în sus, se rotesc unul în jurul altuia, stau într-un picior cu aripile desfăcute, stau cioc în cioc, manifestări foarte contajioase în comunitate; - dansuri galante (ofrande) oferite partenerelor la : cormorani (fire de iarbă, pietre colorate), cucul (o şopârlă), rândunica (o insectă) oferite femelei; Limbajul dominaţie-supunere: dezvoltat la colectivităţi unde există ierarhie! - găini „şefe” se reped primele la grăunţe, celelalte iau ce rămâne; - lupul dominant stă în picioare, iar sclavul se târăşte la picioarele lui; - cerbii cu coarnele cele mai mari şi ramificate sunt conducătorii; - maimuţele „şefe” nu sunt cele mai bătrâne sau înţelepte, ci mai agresive, arţăgoase. Rangul social: - semnale şi aptitudinea de a reacţiona la ele; - învăţare-recunoaşterea indivizilor, experianţa înfrângerii. Limbajul tactil (atingeri, frecări, izbiri, lingeri, etc.): - insecte (încrucişarea antenelor- cod de comunicare în colectivităţi); - violenţa la ghidrin şi cocoşul deasupra găinii. e) Limbajul luminos: - substanţe chimice ce produc lumină incandescentă (luciferina) prin pâlpâiri sau continuu: fotobacterii, creveţi luminoşi (jerbe de scântei), licurici (femela slab dezvoltată fără aripi). - în adâncurile mărilor, în întuneric bioluminiscenţa ajută pe peşte şi alte microorganisme să-şi recunoască parteneri şi să-şi prindă parteneri; - culori şi luminiţe diferite sunt amplasate pe cap sau în cavitatea bucală sau construiesc salbe ce împodobesc corpul; f) Limbajul electric- folosit de peşti electrici în America, Africa ce au plăci generatoare de curent ce pot emite semnale prin codul electroşocurilor: - informarea colectivităţii; - apel sexual; - delimitarea teritoriului; g) Limbaj imitativ- imitarea vocii altui animal (păsări ca papagalul, corbii, stăncuţele, gaiţele, etc), sau mamifere ca delfinul şi maimuţa; - în SE Australiei –pasărea Liră imită orice sunet emis de om sau animal şi chiar ferăstrăul, trompeta, clopot, etc; - papagalii renumiţi pentru imitarea vocii umane.În Ungaria un papagal a fost dresat să redea 100 cuvinte, 27 sintagme; - delfinii pot memora unele sunete şi cuvinte doar prin reflex condiţionat, asocieri cu cuvinte (colorate); - maimuţele dezamăgesc la cuvinte dar pot fi dresaţi cimpanzeii prin limbajul semnelor şi arătarea obiectului respectiv. Concluzie: Studiul graiului animalelor ne apropie de corecta interpretare a comportamentului şi a modului lor de viaţă. Astfel s-au gonit lăcustele, s-au stârpit insectele , s-au alungat vrăbiile cicălitoare. Capitol COMPORTAMENTUL SEXUAL În lumea vie, scopul vieţii e perpetuerea speciei. Animalul nu urmăreşte doar propria sa viaţă, ci reproducerea. Reproducerea este procesul prin care se nasc noi indivizi asemănători cu părinţii. Acest lucru se realizează prin fecundaţie- procesul de contopire a celulelor sexuale mascule cu cele femele şi formarea oului. Din el rezultă embrionul apoi puiul. Dimorfismul sexual- totalitatea diferenţelor sexuale dintre parteneri (mici la peşti şi reptile dar considerabile la păsări şi mamifere). La nevertebrate: Efemerele şi fluturii se nasc seara , se acuplează, femela depune ouăle noaptea, dimineaţa să moară ca şi masculul, fără a se hrăni căci nu mai au gură. În general la insecte masculul e mai mic ca femela (himenoptere-albina- regina-trântor, sau la arahnide-păianjen). Canibalismul: Călugăriţa după acuplare îşi mănâncă partenerul. ô ö | ˜ š ¢ ¤ À Â - b ” º ô  | ~ € ‚ h! h! h! h! ² ²   ² Ê   Ä +La tăun, ţânţar, albine, furnici acuplarea are loc în aer. La ţânţari femela suge sânge, iar masculul seva plantelor. Regina termitelor este mare faţă de lucrătoare (ea depune un ou per secundă). La furnici sunt : femele cu aripi, masculi cu aripi, insecte neutre fără aripi (mai mici). - dacă masculii sunt mai mici la insecte, la nasicorn şi rădaşcă masculii sunt mai mari şi mai înspăimântători; -La licurici femela e fără aripi şi are bioluminiscenţă, iar masculul e aripat; - Cântecul masculului greier atrage femela. La vertebrate : - majoritatea masculilor sunt mai mari ca femelele şi mai arătoşi.Excepţie: tapirul unde situaţia e inversă; - femela aşteaptă, fuge sau se ascunde , niciodată nu caută ea lupta sexuală. Poate fi delicată şi iubitoare dar rar agresivă; - elefanţii se ascund pentru a face dragoste. N-au fost vazuţi nici în captivitate reproducându-se; - la foci şi la lei de mare femela incită masculul. Acuplarea: - lentă la câine, dureroasă la pisică, scurtă la taur şi la berbec; - la ţestoase acuplarea are loc 15 zile pentru introducerea lentă a penisului; - broaştele de lac sunt amorţite, dar când se apropie sezonul amorului cântă şi se bat pentru femele. Masculii acuplează o lună şi fecundează ouăle pe măsură ce sunt eliberate de femele; - la peşti masculii stropesc cu lapţii lor icrele (ouăle) femelei, ca şi cum nu-i interesează femela, ci ouăle; Hermafroditismul reprezintă existenţa ambelor organe sexuale la acelasi individ. - Scoicile: - din septembrie până în mai sunt masculi ( carnea e gustoasă); - din iunie până în august sunt femele ( carne amară); - Nu este autofecundare , ci fecundare încrucişată! Monogamia menţine diversitatea (peşti, broaşte, păsări-porumbeii, căprioare, etc). Un cuplu perfect: al privighetorilor care clocesc pe rând ouăle. Poligamia duce la uniformizarea trăsăturilor speciei. Este datorată rarităţii masculilor sau a abundenţei femelelor (păsări de curte, erbivore de turmă-cerbi, tauri, cai, antilope). # Exemplu de atragere a femelei într-un loc minunat cu verdeaţă şi flori construit de mascul la pasărea grădinar (Australia, Noua Guinee). Gestaţia: - iapa 1 an; - porc 4 luni; - iepure 1 lună; - vacă, căprioară 9 luni; - căţea 2 luni;- oaie, capră, vulpe 5 luni; - pisică 6 săptămâni; Cu cât femela e mai tânără, cu atât fată mao mulţi masculi. - La iepuri şi vulpi e bine să nu ne uităm la pui căci îi strangulează (mama se ascunde cu puii într-o vizuină veche ascunsă); - La unele mamifere femela e mai căutată în perioada de rut prin emanaţia mirosului specific, ce atrage de la mari distanţe masculii; - La păsărele femela ce doreşte acuplarea se detaşează de grup şi apoi e căutată de un mascul. În grup masculul nu se apropie de femelă; - La păsări mari masculul arătos îşi demonstrează penajul viu colorat pentru a impresiona femela mai ştearsă la colorit; - În general în momentul acuplării scad multe simţuri! Semestrul II Capitol: CONSTRUCTORI AI NATURII Corturi de mătase sunt cuiburile de omizi, construite în vârful ramurilor de la pomi, ceea ce produce o pagubă însemnată livezilor şi chiar prin acele fine ale omizilor pot provoca alergii respiratorii la om. Exemplu: omizile fluturelui de stejar, omida procesionară a pinului, a stejarului. Gogoşi de mătase sunt fabricate de omizi când se transformă în crisalide sau pupe, acoperindu-se astfel complet într-o capsulă de forme diferite, bine închise, agăţate în tufele şi frunzele de unde mănâncă; Flurturele de mătase e cel mai renumit dând o producţie mare de mătase, fir natural folosit în industria textilă: omizile consumă frunze de dud. Firul se fabrică din glande cu lichid special alb, prelucrat de fălcile omizii. Gogoaşa se produce în 3-4 zile, iar firul are 1 km lungime, fiind un tub gol cu aer, foarte usor (boranjic), colorat diferit de om. Plasele morţii la păianjeni sunt secretate de glande sericigene situate în partea posterioară a abdomenului. Firele sunt apoi trase de picioare şi fălci şi împletite într-o reţea densă pentru : - capcane pentru insecte; - pungi pentru ouă; - adăposturi; - clopote cu aer pentru imersiune în apă; - aerostat pentru deplasare în aer; - fabricarea coconului de ouă de unde ies mici păianjeni; - frânghii de alpinist. Forme: - pâlnie agăţată de colţul tavanului; - acoperiş în pădure; - roată în dese cazuri (la păianjenul cu cruce); O capcană de 39 cm are 120 000 noduri foarte migălos constrită. Firele ca raze şi frânghia de „anunţ” e mătase uscată, iar firele ce conturează arcurile sunt de mătase lipicioasă. La insecte cu gabarit depăşit există cabluri mai groase. 4) Faguri -construcţii colective la fam. Apoidee arată caracterul de grup social al acestei insecte. Sunt aglomerări de celule regulate făcute din ceară, înmuiată cu salivă. Albinele au sub inelele abdominale plăcuţe de ceară negre pe care le amestecă cu fălcile, devine albă şi uşor de modelat. Celulele sunt hexagonale: mici pentru lucrătoare ( în centru) mari pentru masculi (la margine) foarte mari pentru mătci, toate umplute cu mierea secretată de albine. Lucrătoarele prelucrează în guşa lor nectarul florilor amestecându-l cu salivă. Figura ideală pentru o suprafaţă mare şi un perimetru mic. (vezi fig.) Alţi cerari (producători de ceară): bondarii, mai greoi, fac faguri rotunzi de forma unor gogoşi ovoide, ca nişte ouă. La bondari toţi lucrează, foarte harnici indiferent de sex, sunt puţin organizaţi, dar mai „inteligenţi” ca albinele, prin modul cum arată fagurii, rotunzi, cu gura în jos, din muşchi uscat, uneori cu păr de cal, stofă veche. Transportă muşchiul uscat găsit în şir indian, printre picioare, de la cel din faţă la cel din spate, cu spatele la cuib. Dacă-i distrugi cuibul el se duce şi face altul, nu-l mai repară pe primul. 5) Hârtia, cartonul, bine izolatoare termice impermeabile sunt materialul de lucru pentru fagurii viespilor, dacă ne uităm la vre-un viespar părăsit. Viespea (bărzăunul) cu brâie portocalii, ac de temut, cu otravă. 8 înţepături sunt ca muşcătura de viperă. La început viespea fabrică doar o căsuţă în care aşează un ou pe care-l hrăneşte nu cu miere ci cu abdomenul muştelor prinse. Apoi continuă construcţia fagurelui. Larvele preschimbate în viespi ajută pe mama lor, de cum ies din cocon şi fabrică astfel un soi de flori artificiale. Viespile mijlocii construiesc fagurele ca un lampion chinezesc. Viespile de pădure îl fac ca un turban cu 3 învârteli. Viespea mică face ca nişte bureţi cu găurele, prin ramuri. # Viesparele toate sunt făcute din carton şi hârtie.Materia primă este rumeguşul şi scoarţa copacilor bătrâni ce e amestecată cu salivă şi devine un cocoloş transportat la viespar. În America de Sud sunt viespare de 75 cm lungime şi 1 m lăţime (ovale sau alingite, gâtuite la mijloc). Pe cartonul lor dur se poate scrie uşor. În Brazilia este dur, lemnos, având forma frunzelor copacului unde s+a instalat. Alţi fabricanţi de carton sunt furnicile din Malaesia unde seamănă cu scrumiere. Termitele africane fac nişte mingi în copaci sau butoiaşe de la care prin tulpina copacului ele ajung la un cuib subteran. 6) Felinare vii: 99% din emisia potenţială chimică se transformă în energie luminoasă- bioluminiscenţă, dată de o substanţă de bază- luciferina, activată de la luciferaza, ce în prezenţa oxigenului emite strălucire. La bacterii sunt grăunţi în celulă. La insecte sunt organe fotogene pe trahee, iar la viermi, cefalopode, crustacee sunt în mucus arncat în mediu ca la sepie. Sunt controlate pe calea nervilor, prin sistemul vegetativ simpatic. Rol:- cod de recunoaştere a partenerilor; - orientarea în întunericul mării - atragere a prăzii - înspăimântarea duşmanului (ex: licuricii euroasiatici şi piroforii americani) Traheea străbate aglomerarea de celule fotogene. Pe traiectul acestor trahee sunt sfinctere musculare, ce pot micşora sau mări cantitatea de aer ce ajunge la celule. La majoritatea licuricilor femela e cea cu bioluminiscenţă, fiind imobilă şi neajutorată în ierburi, iar masculul o caută fiind apter, chiar dacă are şi el luminiţă, dar mai puţină. - Bacterii fotogene, la care poţi citi ziarul sau poţi fdace fotografii, sunt de lumină rece, cu slabe reacţii fotochimice. - În peşteri întunecate (Australia- maori) ţânţar luminos ce stă în grupuri pe boltă, un aspect de boltă înstelată. Este produsă de larve ale lui , ca o capcană pentru insectele din lac care ies din el crezând că se îndreaptă spre cerul înstelat şi sunt supte de aceste larve. Prinderea se face cu ajutorul unor tuburi lipicioase atârnate de tavan în care stau larvele. - În mare sunt la suprafaţă Noctiluca- o bacterie ce produce scânteieri punctiforme. - Meduze frumoase (clopote, umbre) verzi, roşii, galbene, etc. - Peştele –lună şi alţi peşti au ochi fosforescenţi, botul cu un felinar aprins, un şnur lung prins de maxilar, iar corpul întreg luminează. - Mai sunt moluşte, viermi, răcuşori, caracatiţe luminoase. 7) Fabricanţi de coloranţi - Culoarea roşie:- culoarea roşie: - viermele de Kermes(roşu)- din femela păduchelui de plante înainte de depunerea ouălor; - coşenila- alt păduche de plantă parazit pe limba soacrei- un kilogram de colorant se obţine din 140 mii de insecte; - purpura tireniană (imperială) din melcul Murex (M. Mediterană) ce rezultă prin expunerea la soare a unei secreţii glandulare produse de moluscă. E un derivat al indigoului(1 kg din 12 mii melci). 8) Fabricanţi de parfumuri - moscul- produs de glande de sub piele, între ombilic (Asia) şi organele genitale ale căpriorului-fără coarne. - ambră (chihlimbar)- ca mirosul răşinii unor pini) în intestinul caşalotului, emanaţii deasupra apei pentru chemarea partenerilor. - castoreum (America de Nord) din glandele castorului de la ambele sexe- ulei răşinos- 9) Cerneala de camuflaj a calmarilor pentru a-şi ascunde corpul în apă. Coloraţia de derută a pielii cameleonului se face după peisajul din jur. 10)Lichid urticant produs de gândacul urzicător sau cantarida, de abdomenul ei, numit cantaridină- gândacii care sângerează elimină de fapt un fel de sânge cu otravă. - gândacul bombardier. - meduză urzicantă. - peştişorii urzicanţi (apoi cei paralizanţi). 11) Producătorii de mirosuri urâte: - ploşniţa puturoasă de trandafiri sau gândacul negru de pivniţă, ce produc substanţe grele iritante produse de glandele rectale. - omizile fluturelui nocturn împroaşcă cu coada un lichid urât mirositor ce alungă viespile , păsările, şopârlele. - Molia roşie produce secreţii urât mirositoare. - Pupezele tapetează cuibul cu excremente. - Sconcsul american. 12) Otrăvuri: scorp